Mitul lui Romulus si Remus este foarte cunoscut din lucrarea lui Titus Livius ("Ab Urbe

condita" - "De la intemeierea Romei") si este una dintre legendele care sta la baza intemeierii
Romei. Romulus si fratele sau geaman Remus au intemeiat orasul Roma, in locul unde
fusesera alaptati de o lupoaica atunci cand erau sugari. Dupa istoricul roman Marcus
Terentius Varro, data intemeierii Romei este 21 aprilie 753 i.Hr.

Potrivit legendei, Romulus si Remus au fost fiii lui Rhea Silvia, fiica regelui Numitor din
Alba Longa. Alba Longa este un oras mitologic, localizat pe muntele Alban, in sud-estul
viitoarei Rome. Inainte de nasterea gemenilor, Numitor a fost ucis de catre fratele sau mai
mic Amulius, care a obligat-o pe Rhea sa devina vestala, pentru a nu putea da nastere unor
posibili rivali la titlul sau. Totusi, Rhea a ramas insarcinata cu zeul razboiului Marte si le-a
dat nastere lui Romulus si Remus. Amulius a cerut ca sugarii sa fie inecati in Tibru, insa
acestia au ajuns la mal la poalele muntelui Palatin. Acestia supravietuiesc insa, fiind hraniti
de o lupoaica, animalul lui Marte, despre care se crede ca ar fi fost trimisa de zeu sa ii
ocroteasca copii. Aici au fost gasiti de ciobanul Faustulus.

Crescuti de Faustulus si nevasta sa, gemenii au devenit mai tarziu liderii unei trupe de tineri
ciobani razboinici. Dupa ce au aflat adevarata lor identitate, ei au atacat orasul Alba Longa,
l-au ucis pe maleficul Amulius si l-au repus pe tron pe bunicul lor. Dupa aceea gemenii au
decis sa intemeieze un oras pe locul in care fusesera salvati cand erau copii.

Ei se cearta asupra pozitiei exacte a viitorului oras. Romulus dorea construirea orasului
pe Colina Palatina, dar Remus era in favoarea construirii sale pe Colina Aventina, mai
usor de fortificat. Dar fiindca erau gemeni, au hotarat ca zeii sa le arate prin auspicii cine va
da numele cetatii si cine o va conduce. Romulus isi alege ca punct de observatie Palatinul,
iar Remus, Aventinul. Legenda spune ca i s-a aratat mai intai lui Remus semn prevestitor,
zeii trimitand in zbor deasupra Aventinului, sase vulturi. Dar si lui Romulus i-au fost trimisi
in zbor vulturi, nu sase, ci doisprezece. Aceasta a fost pricina discordiei, ce a alimentat o
lupta sangeroasa in care Remus a murit rapus de sabia fratelui sau. Romulus a devenit astfel
conducatorul asezarii, care a fost denumita Roma, dupa numele sau.

In privinta mortii lui Remus s-a vehiculat si alta legenda. Ea spune ca Remus s-a infuriat
datorita victoriei lui Romulus. Atunci cand Romulus incepe saparea transeei unde avea sa
treaca peretii orasului sau (21 aprilie 753 i.Hr.), Remus ridiculizeaza unele parti din munca
sa si obstructioneaza constructia. La final, Remus sare peste transee, un semn rau, din
moment ce aceasta implica faptul ca orasul era usor de patruns. In acel moment, Romulus il
ucide pe fratele sau. Romulus, cel ce avea sa dea numele cetatii Roma isi ucide fratele
spunand: "Asa sa piara de acum inainte toti aceia care vor indrazni sa sara zidurile ridicate
de mine!" Si Faustulus este ucis in batalie. Odata cu incetarea acesteia, Romulus ii ingroapa
atat pe Remus, cat si pe Faustulus; apoi continua sa construiasca orasul.

Pentru a popula orasul, Romulus a oferit azil fugarilor si exilatilor. Romulus creeaza
reputatia Romei drept un azil pentru toti cei care doreau o viata noua. Din aceasta cauza,
Roma atrage o populatie de exilati, refugiati, criminali, ucigasi si sclavi fugari. Populatia
Romei creste atat de tare incat orasul ocupa cinci dintre cele sapte coline ale Romei: Colina
Capitoliului, Colina Aventina, Colina Celiana, Colina Quirinala si Colina
Palatina. Romulus insa, vedea ivindu-se o problema. Vazand orasul sau umplandu-se cu
straini, putini dintre acestia avand neveste, Romulus a decis ca era nevoie sa umple orasul
sau si cu femei.

Pentru a rezolva problemele sale, Romulus tine un festival, Consualia, invitand tribul
vecinilor sabini pentru a asista la eveniment. Sabinii au venit aducandu-si si fiicele la
festival. Romulus planificase sa rapeasca femeile sabine si sa le duca la Roma pentru
cetatenii sai. Cand Sabinii au ajuns, Romulus s-a asezat in randurile senatorilor sai, imbracat
in vesminte de culoare rosu inchis. Semnalul ca acum era momentul de a actiona era
ridicarea si indoirea mantiei, iar apoi aruncarea acesteia in jurul sau. Inarmati cu sabii, multi
dintre adeptii sai stateau cu privirea atintita catre Romulus, iar cand acesta a dat semnalul, au
scos sabiile din teaca si au inceput sa strige, capturand fiicele sabinilor, dar permitand si
incurajand barbatii sa scape nevatamati. In total, in jur de 700 femei sabine au fost capturate
si duse la Roma. Acest eveniment este amintit in variate opere de arta intitulate "Rapirea
sabinelor". Astfel a inceput un razboi, insa femeile sabinilor au intervenit pentru a-i
impiedica pe barbatii din trib sa atace Roma. A fost semnat un tratat de pace, iar
comunitatile au fuzionat sub conducerea comuna a lui Romulus si a regelui sabinilor, Titus
Tatius. Moartea prematura a lui Tatius, probabil provocata de Romulus, l-a lasat pe acesta in
postura de rege unic. Astfel s-a infiintat Roma.

Dupa o domnie lunga si plina de succese, Romulus a murit in circumstante obscure. Multi
romani au crezut ca el a fost transformat in zeu si l-au divinizat sub forma zeitatii
numite Quirinius. Dupa Romulus, au mai existat sase regi ai Romei, iar despre ultimii trei
dintre ei se crede ca au fost etrusci.

Cetatea Roma va fi un oras infloritor ca niciun altul, dar va fi intotdeauna urmarit de un

destin implacabil, din pricina fratricidului ce a stat la baza intemeierii sale.