Romulus și Remus

Romulus și Remus (n. 771 î.Hr.¹ - 5 iulie 717 î.Hr., Romulus; n. 771 î.Hr. - d. 21 aprilie 753
î.Hr., Remus), fondatorii tradiționali ai Romei, au apărut în mitologia romană drept cei doi fii ai
preotesei Rhea Silvia, avându-l ca tată pe zeul războiului, Marte. Conform legendei consemnate
de Plutarh și Livius, Romulus a fost primul rege al Romei.

Romulus l-ar fi ucis pe Remus într-o dispută asupra locului viitorului lor oraș, pe care
Romulus avea să-l numească după numele său, Roma. După fondarea orașului, Romulus nu doar
că a creat legiunile romane și Senatul roman, dar a și adus cetățeni în noul său oraș
prin răpirea femeilor triburilor Sabine vecine, acțiune din care a rezultat amestecarea sabinelor și
romanilor într-un singur popor. Romulus avea să devină un mare cuceritor pentru Roma antică,
adăugând mari teritorii și popoare sub dominația Romei. După moartea sa, a fost zeificat ca
zeul Quirinus, personaj divin al poporului roman. În zilele noastre, referirile asupra sa îl reprezintă ca
fiind o figură legendară.
Înainte de nașterea lor, bunicul lui Romulus și Remus, Numitor și fratele său mai
mic Amulius, au primit tronul din Alba Longa la moartea tatălui lor. Speriat că fiica lui Numitor, Rhea
Silvia, ar naște copii care într-o zi l-ar putea detrona ca rege, o forțează pe Rhea sa devina
o vestală, preoteasă a zeiței Vesta care era obligată să jure că va rămâne virgină.
Însă, într-o seară, Marte, zeul războiului, vine la Rhea în templul zeiței Vesta și aceasta îi
naște mai târziu doi băieți gemeni de mărime și frumusețe remarcabile, numiți mai apoi Romulus și
Remus. Amulius devine furios și o întemnițează pe Rhea, ordonând și moartea gemenilor prin înec.
Însă servitorul căruia i-a fost încredințat ordinul de a ucide gemenii nu a putut face asta. I-a pus pe
cei doi într-un coș și l-a eliberat pe malurile fluviului Tibru. Râul, care era în inundație, s-a ridicat și a
purtat ușor coșul în care erau gemenii în aval.
Romulus și Remus sunt salvați de către zeul râurilor, Tiberinus, care îi plasează pe Dealul
Palatin. Acolo, sunt îngrijiți de către o lupoaică și hrăniți de o ciocănitoare sub un smochin, două
animale sacre pentru Marte. Romulus și Remus sunt apoi descoperiți de către Faustulus, un păstor
al lui Amulius, care duce copiii la casa sa. Faustulus și soția sa, Acca Larentia, cresc băieții ca și
cum ar fi ai lor.
Pe măsură ce creșteau, nașterea nobilă se arăta în mărimea și frumusețea lor încă de copii.
Când au ajuns la vârsta bărbăției erau de un curaj și o îndrăzneală invincibile. Romulus, însă, era
considerat mai înțelept și mai abil în politică dintre cei doi, iar discuțiile sale cu vecinii despre păscut
și vânătoare le-a oferit oportunități de-a remarca dispoziția sa pentru comandă, și nu pentru
supunere. În măsura acestor calități, erau iubiți de confrații lor și de săraci, însă ei îi urau pe ofițerii și
aprozii regelui. Și-au trăit viețile și au urmat scopurile oamenilor născuți nobili, fără a pune valoare
pe lene și trândăvie, dar exersând și vânând, apărând pământul împotriva tâlharilor și răzbunându-i
pe cei care suferiseră fără să greșească. Și astfel au devenit cunoscuți în întregul Latium.
Într-o zi, pe când gemenii aveau optsprezece ani, o ceartă a izbucnit între păstorii lui Numitor
și cei ai lui Amulius. Unii dintre cei ai primului au speriat multe dintre vitele lui Amulius, cauzând
enervarea păstorilor acestora. Romulus și Remus au adunat păstorii la un loc, i-au găsit și ucis pe
cei ai lui Numitor și au recuperat vitele rătăcite. Spre nemulțumirea lui Numitor, Romulus și Remus
au adunat mulți oameni nevoiași și sclavi ai lui Numitor, etalându-și cutezanța și temperamentul.
 În timp ce Romulus era angrenat în unele sacrificii, pentru că era iubitor față de sacrificii și
zei, unii dintre păstorii lui Numitor îl atacă pe Remus și alți prieteni ai acestuia. Astfel izbucnește o
luptă. După ce ambele părți au înregistrat răni grave, păstorii lui Numitor triumfă și îl iau pe Remus
ca prizonier, ducându-l la Numitor pentru pedepsire. Numitor nu îl pedepsește pe Remus, pentru că
se temea de Amulius, însă a mers la acesta și a cerut dreptate, din moment ce era fratele său și
fusese insultat de către servitorii regali. Și oamenii din Alba Longa înțelegeau motivele lui Numitor și
considerau că a fost victima unui jaf nemeritat. Astfel, Amulius a decis să-l lase pe Remus pe mâna
lui Numitor, iar acesta să-l pedepsească cum dorește.
Când Numitor îl duce pe Remus acasă la el pentru pedeapsă, este surprins de completa
superioritate a tânărului în statura și puterea corpului său. După ce a auzit despre faptele și virtuțile
sale nobile, Numitor îl întreabă pe Remus despre nașterea și identitatea sa. Când Remus i-a spus
că a fost găsit și îngrijit de către o lupoaică pe malurile râului Tibru și intuindu-i vârsta după
înfățișarea sa, Numitor pleacă să discute cu fiica sa, Rhea, în această privință. La întoarcerea de la
sacrificii, Faustulus îi spune lui Romulus că fratele său fusese capturat și-l trimite în ajutorul
acestuia. Romulus pleacă pentru a găsi armată ca să lupte împotriva lui Numitor la Alba Longa.
Faustulus aleargă repede spre Alba Longa, însă este oprit la porțile orașului de către paznici. Din
fericire, unul dintre aceștia era servitorul care dusese copiii la râu. Recunoscând turma și chipul lui
Faustulus, îl duce în grabă către Amulius. Păstorul recunoaște că băieții sunt în viață, însă spune că
ei trăiesc departe de Alba Longa ca ciobani. De frică și furie, Amulius trimite de îndată un prieten al
lui Numitor să vadă dacă există vreo atestare în privința vieții gemenilor. În momentul în care omul
intră în casa lui Numitor, îi găsește pe cei doi, Numitor și Remus îmbrățișându-se, confirmându-i
astfel că Remus era nepotul lui Numitor. Omul îi sfătuiește apoi să se grăbească, pentru că Romulus
mărșăluiește către oraș cu o armată formată din cei care îl urau și se temeau de Amulius. Armata lui
Romulus era formată din 200 de bărbați maniples. Remus incită cetățenii din interiorul orașului să se
revolte și în același timp Romulus atacă din afară. Amulius, fără a face vreun pas pentru siguranța
sa, din confuzie totală, este capturat și ucis.