Aeneas, supraviețuitor al miticului război troian, este legendarul erou
fondator al poporului care, mai târziu, se va numi roman. Fiul său întemeiază în Latium o puternică cetate, Alba Longa. În Alba Longa domnește (după un timp nedeterminabil, mitic, probabil câteva generații) un urmaș în linie directă al fiului lui Aeneas, regele Numitor. Fratele regelui, Amulius, apare în mit ca fratele malefic, care îl detronează pe Numitor și devine astfel rege. Mai mult, Amulius o determină pe unica fiică a lui Numitor, Rhea Silvia, să devină vestală (lat. vestalis), mare preoteasă a zeiței Vesta, ceea ce ar fi împiedicat-o să se căsătorească și, prin urmare, să aibă urmași care să revendice tronul. Voința zeilor este însă ca Rhea Silvia să fie mama întemeietorului Romei. După un timp, se nasc gemenii Romulus și Remus, fiii Rheei Silvia și ai zeului Marte, ceea ce îl înfurie pe Amulius, care își vede domnia amenințată de urmașii legitimi ai fratelui. El poruncește ca gemenii să fie uciși, însă cel însărcinat cu misiunea criminală decide să-i depună într-un coșuleț de nuiele și să-i abandoneze în voia celui mai important curs de apă care brăzdează Latium, Tibrul. Apa lasă însă la un moment dat coșulețul intact la mal, iar plânsetele copiilor atrag atenția unei lupoaice (lat. lupa), care îi salvează și îi alăptează. Copiii sunt apoi descoperiți de păstorul turmelor regale, Faustulus. Fără să le cunoască identitatea, îi va crește până la vârsta adolescenței, împreună cu soția sa, Larentia. Romulus și Remus, ajunși deja la vârsta primei tinereți, descoperă adevărul despre familia lor, se întorc în Alba Longa și îl repun pe tron pe bunicul lor, pe regele de drept, Numitor. Întemeierea Romei
Gemenii Romulus și Remus decid să fondeze o nouă cetate în Latium, pe
una dintre colinele de lângă Tibru și astfel să devină, ca înaintașii lor, conditores (eroi întemeietori). Între protagoniștii mitului se iscă însă o dispută, cu privire la dreptul de întemeietor: cine va da numele cetății și cine o va conduce ca rege.
Se impune, prin urmare, consultarea voinței divine, pentru a se putea
determina alesul zeilor, de vreme ce regele trebuie, printr-o străveche tradiție, să reprezinte voința divinității pe pământ. În acest sens, frații invocă zeii. În așteptarea răspunsului divin, Romulus și tabăra sa de susținători se stabilesc pe colina Palatin, locul ales de erou pentru întemeierea noii cetăți, în vreme ce Remus a ales ca loc al întemeierii colina opusă Palatinului, Aventin. Răspunsul zeilor nu se lasă așteptat, iar pe cer apar vulturi, păsările sacre ale zeului suprem, Iuppiter (Jupiter). Deasupra Palatinului, colina lui Romulus, se rotesc doisprezece vulturi, iar deasupra colinei Aventin, șase. Romulus este în mod evident alesul zeilor. În această calitate trasează pe Palatin perimetrul centrului sacru al viitoarei cetăți, pe care o numește după numele său și este proclamat rege. Conform tradiției, Roma a fost astfel întemeiată pe 21 aprilie 753 a.Chr.
Remus nu acceptă decizia divină, nu recunoaște autoritatea de drept a
fratelui său și calcă acest perimetru înarmat, cu intenții războinice. Romulus se vede nevoit să îl ucidă, pentru ca astfel cetățenii viitorului stat să înțeleagă că legea și autoritatea legală sunt mai presus de orice fel de relații între oameni, inclusiv cele de rudenie.