Podul de la Drobeta

Podul lui Traian sau Podul de la Drobeta, cum mai este

cunoscut, a fost un pod construit de Apollodor din Damasc, arhitectul
Columnei, între anii 103 și 105 d.Hr., pe Dunărea de Jos. Împăratul
roman i-a dat comanda arhitectului sirian de a construi un pod peste
Dunăre care să faciliteze transportul trupelor romane și al proviziilor
necesare celei de-a doua campanii militare de cucerire a Daciei,
regatul lui Decebal.
Apollodor din Damasc a scris o carte despre construcția acestui
pod, care însă nu s-a păstrat peste timp. Totuși, există mărturii ale
altor scriitori antici despre detaliile tehnice ale construcției: Cassius
Dio, Procopius din Cezareea și Ioannes Tzetzes.
La cele două capete ale podului, sudic și nordic, era ridicată câte
o poartă monumentală. Pe Columna lui Traian se poate distinge o
imagine stilizată a podului, cu mai puțini piloni, în principiu conformă
surselor scrise și care permite recunoașterea tehnicii de îmbinare a
lemnului și pietrei.
Podul măsura 1135 de metri lungime, legând castrul Pontes, de
pe malul sudic (Serbia de astăzi), de castrul Drobeta, pe malul nordic.
Potrivit lui Cassius Dio podul avea aproximativ 18 metri în
înălțime și 12 metri în lățime. Pentru a realiza construcția, romanii au
deviat parțial cursul Dunării folosind albia unui afluent sudic. Astfel,
primii 10-12 piloni au fost ridicați pe uscat. Pentru construcția
celorlalți s-au folosit cofraje din bârne de stejar cimentate și sisteme
de pompe. Astăzi se mai pot vedea primul și ultimul stâlp.
Podul lui Traian este un monument istoric ce face parte din
patrimoniul cultural național, aflat în subordinea Ministerului Culturii,
figurând pe Lista monumentelor istorice.
 Columna lui Traian

Un monument unic, construit din ordinul lui Traian este

Columna care îi poartă numele. Acesta comemorează victoria
împăratului în Dacia și a fost amplasat la Roma, în forum. Terminată
în anul 113 d.Hr., columna are exteriorul prevăzut cu un faimos
basorelief sculptat, în formă de spirală, care reproduce artistic, sub o
formă epică, scene din războaiele dintre romani și daci.
Fusul coloanei este decorat cu o bandă sculptată de 200 m, care
cuprinde 125 de scene din războaiele daco-romane, sculptate în
basorelief. Scenele sunt grupate tematic şi oarecum cronologic;
predomină cele de luptă şi cele în care dacii se supun; apar soldaţi
care construiesc, împăratul care face sacrificii în calitate de mare
preot, se adresează soldaţilor, primeşte soliile sau închinarea dacilor.
Monumentul ne oferă informaţii preţioase despre portul dacilor,
ocupaţiile lor, armele de care dispuneau. În soclul construcției a fost
depusă urna de aur cu cenușa lui Traian.
Columna are o înălțime de aproximativ 40 de metri și conține 18
blocuri masive de marmură de Carrara, fiecare cântărind 40 de tone.
În secolul al XVI-lea, Columna a fost recondiționată.
În anul 1587, în locul statuii lui Traian, aflată inițial în vârful
columnei, dar topită în Evul Mediu, a fost așezată din ordinul papei
Sixt al V-lea o statuie a Sfântului Petru. Copii în ghips ale columnei
se găsesc expuse public la Muzeul Național de Istorie a României,
Museo della Civiltà Romana din Roma, Victoria and Albert Museum
din Londra, Römisch-Germanisches Zentralmuseum din Mainz.