Preistoria în spaţiul românesc

Epoca pietrei
(Schița lecției)

Preistoria

 este cea mai îndelungată epocă istorică

 începe odată cu apariția omului
 se încheie cu inventarea scrisului
 a fost împărțită în epoca pietrei și epoca metalelor
Epoca pietrei

 se caracterizează prin cele mai vechi vestigii ale existenţei și activităţii omului în spaţiul
carpato-danubiano-pontic
 se subîmparte în:
 paleolitic (epoca veche a pietrei). Oamenii:
 erau nomazi (migratori)
 erau culegători, pescari și vânători
 își căutau adăposturi prin păduri și peșteri (adăposturi temporare)
 meșteșuguri legate de confecţionarea uneltelor și armelor din piatră
cioplită/șlefuită, perforate
 trăiau grupaţi în cete, apoi în ginţi
 apar primele manifestări spirituale (picturile rupestre)
 mezolitic (epoca de mijloc a pietrei)
 perioadă de trecere de la Paleolitic la Neolitic
 se caracterizează prin folosirea uneltelor microlite (fragmente mici și ascuțite
de piatră fixate în lemn asemenea dinților unui fierăstrău)
 vânătoarea devine mai eficientă în urma apariției arcului cu săgeți
 neolitic (epoca nouă a pietrei). Oamenii:
 erau sedentari
 devin păstori și agricultori
 domesticesc animale
 așezări stabile: colibe, corturi din piei de animale, locuinţe pe lângă ape
 meșteșuguri (ţesut, tors, împletit, olărit)
 trăiau grupaţi în triburi