Slide 1

Slide 2

Anul acesta s-au aniversat împlinirea a 2773 ani de la fondarea Romei, cea mai
influentă aşezare din istoria şi civilizaţia europeană.
Întrupată din miturile lui Eneas tracul, supravieţuitorul Troiei şi cel al gemenilor Romulus
şi Remus, trufaşa citatedă a Antichităţii, centru şi inimă a imperiului cu acelaşi nume,
Roma îşi poartă cu mândrie şi astăzi cele peste două milenii de istorie şi legende.
Ab urbe condita! - este o expresie latină care înseamnă de la fondarea Cetății,
adică a Romei.
Astfel a răsunat deasupra celor Şapte Coline, strigătul triumfător în latină care anunţa
fondarea Romei în anul 753 înainte de Hristos.

Conform miturilor Lumii Antice, Roma a fost întemeiată şi ridicată la rang de capitală în
data de 21 aprilie 753 de către doi fraţi gemeni, cu atribute de semizei. Este vorba
evident de Romulus şi Remus.

Pornind de la această dată imaginară romanii au socotit anii.

Există și o carte cu acest nume, scrisă de Titus Livius în timpul domniei lui Octavian
Augustus.

Slide 3

Legenda Fondării Romei

Când grecii au dus Războiul troian împotriva orașului Troia, prințul troian Eneas a
navigat peste Marea Mediterană către Italia și a fondat Lavinium.
Fiul său, Iulus, a mers mai departe, fondând orașul Alba Longa.
Mai tarziu, la moartea lui Procas, regale Albei Longa , fiul cel mare – Numitor a urmat
la tron. Dar Numitor a fost însă detronat de către fratele său mai mic, Amulius, care,
temându-se de o posibilă succesiune, l-a ucis pe fiul lui Numitor si a numit-o vestală pe
Ilia (sau Rhea Silvia), nepoata sa (fiica lui Numitor). Devenind preoteasă, Ilia nu avea
dreptul să se căsătorească si să întemeieze o familie.
Destinul a hotărât ca faptele să se desfăşoare în alt fel decât plănuise Amulius.
Fermecat de chipul Iliei, zeul Marte o ia de soţie, tânăra vestală dând naştere la doi
feciori. Amulius a aflat întâmplarea, a închis-o pe tânăra mamă în temniţă, iar cei doi
copii au fost aruncati în Tibru.
Slide 4

Datorită milei zeilor, apele fluviului s-au revărsat lăsându-i pe prunci lângă un smochin
care creştea la poalele colinei Palatin. În vechime, acest ţinut era pustiu.
Tradiţia spune că o lupoaică s-a apropiat de Tibru si în timp ce işi astâmpăra setea i-a
alăptat pe fiii Iliei.
După o altă variantă a legendei, animalul i-a dus pe copii în peştera Lupercal şi i-a
hrănit.
Un cioban al turmei regale, Faustulus, a surprins uimit scena în care animalul milos îi
lingea. A luat copii şi i-a dus soţiei sale, Laurenţia
Aceasta ar fi fost o prostituată pe care păstorii din împrejurimi o porecleau Lupa, în
latină, „lupoaică” sau „prostituată”. Legenda lupoaicei care alăptează gemenii și-ar avea
originea din această poreclă. De notat, pe acest subiect, că în latină Ficus Ruminalis ar
fi fost, la origine, consacrat zeiței Rumina care supraveghea alăptarea

Se spune că de pe atunci au început să se sărbătorească Lupercaliile, pe muntele

Palatin (care şi-a luat numele de la cetatea arcadiană Pallantium).

Tâlharii care avuseseră de-a face cu cei doi fraţi, Romulus şi Remus, şi care aveau
ciudă pe ei , au aflat data la care se sărbătoreau Lupercaliile şi l-au prins pe Remus,
ducându-l la Amulius sub acuzarea că a prădat ogoarele lui Numitor

Remus a fost predate lui Numitor, spre a fi pedepsit.

Faustulus, care bănuise dintotdeauna că cei doi sunt de viţă regească, a hotărât că
este  momentul să-I dezvăluie taina originii fraţilor gemeni lui Romulus.

În acelaşi timp, Numitor, care aflase că prizonierul său are un frate geamăn, a bănuit
că aceştia sunt nepoţii săi, fiind cât pe ce să dezvăluie originea lor.

Remus, aflat în cetatea lui Numitor, nu a stat cu mâinile în sân, ci a strâns o ceată, ca
să-l ajute pe fratele său care ridicase la luptă păstorii împotriva lui Amulius. Păstorii au
venit pe drumuri lăturalnice, ca să-i ia prin surprindere pe soldaţii lui Amulius şi,
împreună cu ceata strânsă de Remus, au învins oamenii lui Amulius şi l-au omorât pe
regele trădător.

Numitor a devenit din nou stăpân în Alba Longa,

Slide 5
Deoarece Romulus şi Remus erau gemeni, vârsta nu constituia un criteriu de
departajare.
De aceea ei au hotărît să se lase în seama zeilor
La început, Remus a zărit şase vulturi pe care i-a considerat un semn prevesitor în
folosul său. În scurtă vreme, el a aflat că Romulus a observat un număr dublu de
păsări de pradă
Fiecare frate era aclamat de susţinătorii lui; unii luau în calcul faptul că Remus a văzut
cel dintâi vulturii, iar ceilalţi erau de partea lui Romulus deoarece zărise mai multe
păsări. Pentru ca a vazut mai multe pasari, Romulus a fost desemnat castigator.
Legenda spune ca in timp ce trasa pomœrium – adica brazda sacră ce delimita orașul,
- fratele său, Remus, pentru a-și bate joc de slăbiciunea noului oraș, a trecut cu un pas
acest “zid de apărare symbolic”.
Îndată Romulus l-a ucis gândindu-se la zicala Insociabile regnum (în română:
„Puterea nu se împarte”) care marchează astfel, în mod simbolic, intransigența trufașă a
Romei în fața oricărei incursiuni răuvoitoare.

Slide 6

Realitatea intemeierii

Colina pe care, potrivit tradiției, s-a stabilit prima colonie a fost Palatinul, poate pentru
că, datorită prezenței unei insule în apropiere, se putea atât traversa Tibrul cu piciorul,
cât și construi, destul de ușor, un pod.

Rând pe rând, s-au populat și dealurile învecinate, până ce surplusul de locuitori,

trecând fluviul, a ridicat așezări spre Vatican și Ianicul. De fapt, erau mai mult de șapte
asemenea mici ridicături de pământ.
De la o epocă la alta, lista “celor șapte” variază. În vremea lui Cicero, cele șapte coline
erau: Palatin, Capitolin, Caelio, Esquilin, Aventin, Viminal și Quirinal. Cele trei
triburi stabilite pe coline, latinii, sabinii și etruscii, s-au unit într-o federație,
Septimontium, și s-au contopit treptat formând cetatea Romei.

Slide 7
Statalitatea romană a evoluat în următoarele perioade:
1)Regalitatea (753-509 în.Hr) – guvernarea a 7 regi consecutivi.
Prerogativele supreme aparțineau adunării populare(adunarea curiata). Aceasta alegea
regele(rex). Odată cu expedițiile militare regele își consolidează statutul și este ales pe
viață.
Societatea romană era formată din patricieni (persoane libere cu drepturi depline),și
plebei (persoane libere fără dreptul de a participa la adunarea populară).
Statutul economic al persoanei nu influența asupra celui politic. Consolidarea
economică a unei părți din plebei a determinat înrăutățirea relațiilor sociale.
Pentru aplanarea conflictului în sec XI în. Hr Servius Tullius a realizat reforme.
Societatea a fost împărțită în 5 categorii în dependență de avere. Fiecare categorie
reprezenta un anumit număr de centurii în Adunarea Populară (Comitia Centuriata)
,reprezentanții primei categorii puteau adopta deciziile dorite. Persoanele fără avere
erau numite proletari și aveau o singură centurie (un singur vot). Conflictul dintre
aristocrație și rege , a determinat revolta care a modificat organizarea politică a statului.
2)Republica (509-27 în.Hr) – prerogativele aparțineau celor 3 Adunări Populare și
Senatului. Puterea supremă de facto aparținea senatului.
3)Împeriu se împarte în 2 etape :
a)Principatul (28în.Hr -284 în.Hr
b) Dominatul a fost instituit de Deoclețian (284în.Hr) .

Slide 8

Primul rege al Romei, Romulus, instituie prima conducere politică la Roma –

regalitatea. Este urmat la domnie de 6 regi, primii au fost latini şi sabini, ultimii trei au
fost etrusci:

Romulus (753-717 î.Hr.) – a domnit 37 de ani, timp în care a purtat o serie de războaie
împotriva vecinilor (mai ales împotriva sabinilor, cărora le-au răpit fiicele pentru a-şi
asigura urmaşi). A organizat Senatul (cuprindea 100 de membri) şi a împărţit societatea
în patres şi curii. S-a asociat la domnie cu regele sabin Titus Tatius, care va dispare
misterios în timpul unei furtuni, în mlaştina Caprei. După moartea sa, a fost zeificat ca
zeul Quirinus

Numa Pompilius (717-673 î.Hr.) – este considerat întemeietorul cultului religios, a

serviciului divin şi fondatorul diferitelor colegii de preoţi.
Tullus Hostilius (673-642 î.Hr.) – a cucerit şi a distrus oraşul Alba Longa, moment în
care are loc lupta legendară dintre Horaţi şi Curiaţi. Organizează calendarul în 10 luni,
plus 2 luni pentru acord, cu zile faste şi zile nefaste.

Ancus Marcius (642-617 î.Hr.) – extinde teritoriul oraşului până la mare, întemeiază
portul Ostia, construieşte un zid de apărare şi un şanţ în jurul Romei, a făcut primul
drum Via Salaria.

Tarquinius Priscus (cel Bătrân) (617-579 î.Hr.) – primul rege etrusc; lui i se datorează
construirea primelor hale din Forumul roman, lucrărilor de asanare a mlaştinilor, un
canal de evacuare, a pus bazele templului de la Capitoliu şi a mărit numărul membrilor
din Senat la 200.

Servius Tullius (578-535 î.Hr.) – a făcut o reformă prin care a încadrat în rândurile
poporului roman alături de patricieni şi pe plebei; a repartizat cetăţenii pe centurii în
funcţie de avere, a constituit comiţiile centuriale, aconstruit un zid de apărare în jurul
celor şapte coline. Este ucis într-un complot condus de fiica şi ginerele său, care-i va
lua locul pe tron.

Tarquinius Superbus (535-509 î.Hr.) – un adevărat tiran, a construit templul lui Jupiter
pe Capitoliu. A nemulţumit poporul roman care s-a răsculat în urma răpirii virtuoasei
Lucreţia de către fiul său, Sextus. Revolta, condusă de reprezentanţii nobilimii romane
Lucius Iunius Brutus şi Collatinus, a avut drept rezultat alungarea regelui din Roma
şi abolirea regalităţii. Se instaurează un nou regim politic – republica, condusă de doi
consuli aleşi. Primii consuli au fost Collatinus şi Brutus.

Slide 9 – citeste de pe slide

Slide 10 lista Zeilor principali

 Aesculapius, Zeul medicilor (al  Ceres, zeița agriculturii, plante de

tămăduirii)
 Apollo, zeu al prezicerilor
(Orakel), artelor, muzicii, hranei,
medicinei și mânuirea arcului, fratele
geamăn al Dianei, poate fi
recunoscut după Harfa pe care o
poartă
 Bacchus, zeul vinului
 Bona Dea, zeița fertilității,
tămăduirii, fecioarelor și femeilor
cultură, ca și a căsătoriei și a morții
 Diana, zeița lunii, mai târziu a
vânătorii
 Hercules, acceptat in Olymp ca
erou
 Ianus, zeul cu două fețe, al
începutului și al sfârșitului, a porților
și ușilor de intrare și ieșire
 Jupiter, zeul fulgerului și al
tunetului, tatăl zeilor
 Iunona, zeița nașterilor,
căsătoriei, protectoarea Romei și
soția lui Jupiter,simbolizata printr-un
porumbel.
 Mars, zeul războiului, fiind pe
locul doi pe lista zeilor romani

 Mercurius, zeul negustorilor,

hoților, solul (mesagerul) zeilor
 Minerva, zeița meșteșugarilor,
breslelor, poeților și învățătorilor.
 Neptunus, zeul mărilor
 Pluto, zeul infernului
 Proserpina, zeița fertilității
 Quirinus, zeul izvoarelor
 Saturnus, zeul agriculturii
 Tellus, zeița pământului
 Uranus, zeul cerului
 Venus, zeița vegetației,
primăverii, mai târziu a dragostei și
frumuseții, fiind reprezentată ca
lebădă sau iepure.
 Vesta, zeița protectoare a focului
din cămin si a căminului
 Vulcanus, zeul focului