Lumea romană.

Întemeierea Romei
Legenda și adevărul istoric

Roma este situată în Peninsula Italică. Aceasta este înconjurată de apele

Mării Mediterane.
Roma mai era numită și Cetatea eternă sau Cetatea celor 7 coline.
Romanii credeau că cetatea lor a fost întemeiată de gemenii Romulus și
Remus, crescuți de o lupoaică.
Aceștia ar fi fost fiii zeului Marte și ai Rheei Silvia, fiica regelui Numitor din Alba
Longa, descendent al troianului Eneas, unul dintre puținii supraviețuitori ai
Războiului Troian.
Ea i-ar fi născut pe cei doi gemeni în închisoare, deoarece între timp tatăl său
fusese înlăturat de pe tron de propriul frate, Amulius. Temându-se că într-o bună zi
o să-i ia tronul, Amulius a poruncit ca cei doi copii să fie omorâți. Ostașului căruia
i-a fost încredințată această sarcină i s-a făcut însă milă de copii și i-a abandonat
într-un coș, pe malul fluviului Tibru.
Alăptați de o lupoaică ce-și pierduse puii, gemenii au fost găsiți de un păstor,
Faustulus, care i-a crescut ca pe fiii săi.
Gemenii au devenit doi tineri puternici și curajoși. După ce au aflat de la
Faustulus cine sunt de fapt, ei l-au repus pe bunicul lor, Numitor, pe tronul cetății
Alba Longa.
Deoarece cetatea era aglomerată, ei au construit, alături de alți tineri, pe locul unde
au fost alăptați de lupoaică, o nouă cetate, Roma.
Între cei doi frați a izbucnit un conflict în momentul în care s-a pus problema
cine să fie rege. Au consultat voința zeilor, cu ajutorul preoților auguri. Cel care va
vedea mai mulți vulturi va deveni rege. Remus a văzut pe cer doar șase vulturi, iar
fratele său, 12. Romulus a devenit primul rege al Romei.

Adevărul istoric

Istoricul Titus Livius în lucrarea Ad urbe condita – De la fondarea Romei scrie

despre întemeierea Romei. Roma a fost întemeiată în anul 753 î.H.
Încă din sec. VIIl î.H. Peninsula Italică a fost locuită de mai multe triburi: ligurii,
sabinii, samniții, latinii, etruscii. Prin amestecul acestora s-a format poporul roman.
Romanii alături de vechii greci stau la baza civilizației europene. De la aceste
popoare am moștenit sisteme politice de guvernare (democrația de la greci), forme
de guvernământ (Republica de la romani), dreptul roman, limba latină, opera
literare, artă, organizare militară.
 Statul roman: expansiunea și apogeul

 Organizarea statului roman. Regalitatea sau monarhia (753 -509 î.H).

• Roma a avut 7 regi. Primul a fost Romulus. Regele era ales (desemnat) din rândul
oamenilor bogați numiți patricieni.
• Senatul era instituția care făcea legile.
• Funcțiile în cadrul Republicii romane se numeau magistraturi.
• Din cauza abuzurilor săvârșite de regi, s-a trecut la o nouă formă de guvernare,
Republica (509 – 27 î.H).
• Conducerea era exercitată de mai mulți oameni. Republica era condusă de doi
consuli, aleși anual de Senat. În caz de pericol (război), unul dintre consuli se
proclama dictator, adică prelua toate funcțiile în stat. S-a întâmplat în timpul lui
Cezar (60 – 44 î.Hr).

 Expansiunea (extinderea) teritorială în urma cuceririlor efectuate de romani.

1) În Peninsula Italică ( sec V – III î.Hr.)

•Romanii au dus războaie cu sabinii și samniții care au colonizat sudul Peninsulei

Italice.

2) În bazinul Mării Mediterane  au cucerit țările care aveau ieșire la Marea

Mediterană. Au cucerit: Sicilia, Corsica, Spania, nordul Africii (sec. II – III î.Hr.).
•Nordul Africii a fost cucerit de romani în urma războaielor date împotriva cetății
Cartagina  întemeiată de fenicieni.
•Locuitorii Cartaginei au fost numiți de romani puni. Războaiele s-au numit războaie
punice. Au fost trei războaie punice între anii 264 și 146 î.Hr. În urma acestor
războaie a apărut Provincia Romană a Africii.

provincie romană  un teritoriu cucerit de romani în care aceștia introduc

civilizația romană, iar limba latină devine oficială.

Apogeul

• Romanii au atins apogeul în sec I î.Hr. – II d.Hr.

 Octavian Augustus (27 î.Hr. – 14 d.Hr.) a fost primul împărat al romanilor.
•Statul roman devine Imperiu în urma cuceririlor pe care le-a efectuat.
împărat  conducător al unui imperiu, numele vine de la imperator.
 conducător militar.
•Împărații romani au întemeiat dinastii, adică au transmis puterea
urmașilor.
•Domnia lui Augustus s-a numit Pax romana (Pacea romană), pentru că a
fost o perioadă de pace, puține războaie și multe realizări.

• Roma a fost înfrumusețată cu multe construcții.

• Apogeul a fost atins în timpul Împăratului Traian.

• Imperiul Roman a avut cea mai mare întindere:

Vest  Oceanul Atlantic Nord  Rin și Dunăre

Est  Armenia Sud  Deșertul Sahara

•Cele mai importante provincii romane sunt la Vest:

Britania (Anglia) Hispania (Spania)

Galia ( Franța) Panonia (Ungaria)
Dacia (România) Armenia (Armenia)
Grecia (Grecia) Macedonia
Africa

• Dacia a fost cea mai importantă cucerire a Împăratului Traian.

A fost cucerită în urma a două războaie mari pe care Traian le-a purtat cu regele
Decebal (87 d.Hr. – 106 d.Hr.):

 Primul război daco-roman  101 -102 d.Hr.

 Al doilea război daco-roman  105 -106 d.Hr.

Decăderea și dispariția

Ca în cazul oricărui imperiu din istorie, a urmat decăderea treptată, întinsă pe

aproape 300 de ani, și dispariția.
Cauzele decăderii Imperiului Roman:

1. luptele purtate în interiorul statului roman între diferite grupări;

2. decăderea puterii autorității imperial determinată de războaiele civile, adică

luptele purtate între legiuni romane pentru a impune la tron propriul comandant .
•legiuni romane  unități militare de elită ale armatei romane.

3. atacurile popoarelor migratoare, atrase de bogăția orașelor romane.

4. decăderea armatei romane care nu mai poate apăra toate provinciile romane,
unele dintre ele (Dacia) fiind abandonate de împăratul Aurelian (270 – 275).

 Încercări de salvare a Imperiului de la decădere:

1. Cel care a încercat să pună capăt crizei a fost împăratul Dioclețian (281 – 305).
În anul 284 d.H., acesta a decis ca Imperiul să fie condus de doi împărați care să-și
împartă rezolvarea problemelor, îndeosebi militare. Unul se ocupa de provinciile din
Răsărit, celălalt, de cele din Apus.
•El îi face responsabili pe creștini de decăderea Imperiului Roman, deoarece
refuzau înarmarea în război.
• Împăratul instituie persecuțiile asupra creștinilor.
• Împarte, apoi, Imperiul în patru părți. Sistemul se numește Tetrarhie, de fapt
această împărțire a accentuat decăderea Imperiului.

2. Constantin cel Mare (306-337)

•Întemeiază un nou oraș pe locul vechii colonii Bizanț. A fost numită Noua Romă și
devine a doua capitală a Imperiului Roman.
•A emis un document numit Edictul din Milan (313), prin care înceta persecuțiile
religioase.
•Religia creștină a fost proclamată religie oficială în Imperiul Roman. El însuși,
împreună cu mama sa au primit botez creștinesc și au sărbătorit prima dată
Crăciunul.

3. Teodosios cel Mare (381 – 395)

• În anul 395, împăratul Teodosios împarte Imperiul celor doi fii ai săi. Deși oficial
Imperiul își păstra unitatea, în realitate, s-a împărțit definitiv în două:

 Imperiul Roman de Răsărit, cu capitala la Constantinopol, și

 Imperiul Roman de Apus, cu capitala la Ravenna.

•Proclamă desfințarea cultelor păgâne.
•Religia creștină devine obligatorie.
•Cele două imperii vor avea destine total diferite.
•Imperiul Roman de Apus a fost desființat în anul 476 d.H., când Roma a fost
ocupată de migratorii germanici (goți).

4. Romulus Augustus  ultimul împărat roman  un copil de 13 ani. A fost obligat

să predea însemnele imperial lui Odoacru  conducătorul migratorilor.

•Romanitatea a continuat în Imperiul Roman de Răsărit (Imperiul Bizantin). Acesta

își continuă existența încă 1 000 de ani până în anul 453.
•Deși grav afectat de invazii, orașul Roma a supraviețuit datorită autorității morale a
Papei, care își avea aici reședința. Orașul a continuat să fie Centrul Lumii, primind
și supranumele Cetatea Eternă.
•Anul 476 înseamnă sfârșitul Antichității.

Goți = popor migrator de origine germanică; barbari, din punctul de vedere al romanilor.
Papa = episcop al Romei, ulterior cap al Bisericii Catolice; se bucura de o mare autoritate
morală, inclusiv printre popoarele barbare care, la sfârșitul Antichității, s-au creștinat.
Război civil = război între două armate ale aceluiași stat.

Armata romană

•La început Roma avea ca soldați doar oameni simpli, cu diferite meserii, chemați
la luptă în caz de război.
Își procurau singuri armele, echipamentul și calul. Ei luptau pentru patria lor, dar nu
aveau o pregătire specială ca soldați.
•Abia în perioada Republicii, începând din sec. IV î.H., soldații erau soldați de
meserie, adică profesioniști care primeau un salariu de la stat, hrană, echipament
și alte beneficii. Ei se ocupau doar cu antrenamentele și cu războaiele
•Începând cu domnia lui Octavian Augustus, soldații romani nu au mai avut dreptul
de a se căsători.
Dacă un bărbat era deja însurat, căsătoria era anulată înainte de a deveni soldat.
Abia după lăsarea la vatră (încheierea serviciului militar, după 40 de ani) aveau
dreptul de a se căsători, primeau pământ și o pensie.
•Interdicția a fost ridicată după cca 200 de ani, în timpul împăratului Septimius
Severus.
•O legiune număra între 4 200 și 6 400 de soldați, în funcție de perioadă. Fiecare
legiune avea 10 cohorte, iar fiecare cohortă avea 6 centurii, conduse de centurioni
(ofițeri), cu diferite ranguri.
O centurie avea inițial 100 de soldați, ulterior numărul acestora reducându-se la 60.
•Augustus a redus numărul legiunilor de la 60 la 28, la care se adăugau trupele
auxiliare (alae și cohorte).

Armata romană → legiuni → 10 cohorte → 6 centurii

→ trupe speciale → alae

→ cohorte

Armamentul era compus → dintr-o suliță de doi metri,

→ o sabie cu două tăișuri (gladius),
→ pumnalul, arcul și praștia.

Pentru apărare, erau echipați cu → cască (coif),

→ scut din bronz sau lemn, întărit cu metal,
→ cuirasă din bronz sau cămașă de zale

Viața cotidiană în lumea romană

•Romanii erau foarte diferiți între ei, iar viața lor zilnică depindea de vârstă,
categoria socială din care făceau parte, mediul de locuire (în Roma sau la periferia
Imperiului), sexul pe care-l aveau. Totuși, existau și lucruri comune: valorile
tradiționale, religia, obiceiurile, sărbătorile.

Categoriile sociale erau:

•patricienii → oamenii bogați

•clienții → oamenii liberi, depindeau de patricieni
•plebeii sau sclavii

•Valorile tradiționale („virtuțile”) cultivate de romani erau integritatea morală,

înțelepciunea, buna creștere, demnitatea, puterea de a ierta, loialitatea, tenacitatea
în a atinge scopurile, hărnicia, pietatea (venerația arătată zeilor), stăpânirea de sine.

•Familia era foarte importantă pentru romani. În cadrul ei, rolurile erau clar stabilite.
În familia patriciană, bărbatul se ocupa de administrarea averilor: ferme agricole,
imobile,bani. Nu se ocupa direct de munca la fermă, ci numea un administrator
(vilicus) pe care doar îl controla. Patricianul doar stabilea relații de afaceri pentru a-
și valorifica producția. Se ocupa și de politică: mergea la ședințele Senatului (dacă
era senator) sau în adunarea populară (curia). Pentru relaxare, politică și discuții
cu prietenii mergea la terme (băile publice romane) sau în for.
•Femeile se ocupau de casă și de copii. Dădeau ordine sclavilor din casă astfel
încât să asigure curățenia, hrana, îngrijirea casei (domus) și educarea copiilor. În
perioada monarhiei și a republicii, autoritatea tatălui asupra soției și copiilor era
totală. El își putea ucide soția sau copiii dacă îl dezonorau, sau îi putea vinde ca
sclavi. Însă situațiile de acest fel erau totuși rare. Începând din sec. I î.H., femeile au
început să aibă mai multe drepturi, inclusiv de a divorța și de a-și recupera zestrea.
Femeile puteau să iasă singure din casă, să meargă în vizite sau la cumpărături,
să-și însoțească soțul la ospețe sau la festivaluri.
•Copiii erau în general iubiți, răsfățați, dar și disciplinați. Educaţia lor avea ca scop
însușirea unor deprinderi și cunoștințe practice și integrarea în societate.Majoritatea
copiilor cetățenilor romani mergeau la școală.

•Şcoala primară dura de la 7 la 12 ani. Un dascăl de profesie (ludi agister), plătit de

părinți, îi învăța pe copii să scrie, să citească şi să socotească, să repete pe de rost
şi să recite texte literare. Deseori se abuza de pedepsele corporale. Familiile bogate
nu îşi trimiteau copiii la şcoala populară, ci îi încredinţau unui pedagog, de obicei un
sclav al casei specializat în educarea copiilor. Doar puțini copii continuau să
studieze și după 12 ani. Cei care o făceau învățau limbile latină și greacă, studiau
scrierile autorilor clasici și oratoria.
La împlinirea vârstei de 17 ani, tânărul era dus în for unde era înscris pe listele
cetățenilor și primea toga virila (toga bărbătească). Obținea dreptul de a se căsători,
de a vota și de a face serviciul militar.

•Jocurile copiilor erau foarte variate și atractive: construirea de căsuțe din bucăți
de lemn, jocul cu moneda (ghicirea părții pe care cade), jocul cu titirezul,
rostogolirea unui cerc cu ajutorul unui băț, jocul cu nucile (un joc de dexteritate ce
presupunea aruncarea nucilor la țintă), jocurile cu diferite tipuri de mingi, aruncate și
prinse cu mâna, lupta cu săbii de lemn, imitarea oamenilor mari („de-a soldații”, „de-
a senatorii”), „baba-oarba”.

•Un autor foarte apreciat de romani, Platon, considera că este bine ca părinții să-i
încurajeze pe copii să joace jocuri cu reguli bine stabilite, pentru ca aceștia să se
deprindă a respecta legile, când vor fi adulți.

Romanizarea

Romanizarea este procesul cultural, economic, lingvistic prin care

populațiile cucerite de romani și-au însușit cultura materială și spirituală
romană.

Elementul esențial al romanizării a fost însușirea limbii latine.

•Romanizarea a fost procesul complex și de lungă durată prin care populațiile

cucerite de romani s-au integrat în civilizația romană.

Modalități:

1. infrastructura → construirea drumurilor de acces în provinciile romane și de

legătură cu Roma – centrul lumii civilizate (Toate drumurile duc la Roma). Cel mai
cunoscut drum este Via Appia care lega Roma de sudul Italiei.
2. sistemul de poștă → prin care circulau informațiile.

3. constituirea unui sistem de hanuri, locuri de popas.

4. marcarea drumurilor cu borne kilometrice. La fiecare 1 000m era amplasată

câte o bornă.

5. recensământul,

6. construirea orașelor ca centre de civilizație romană, dar și de răspândire a

civilizației romane. Orașele erau focare ale romanizării.

7. construirea podurilor → viaducte,

8. construirea thermelor → băi publice.

apeductele → conductele care transferau apa în therme .

9. însușirea religiei romane → construirea templelor în care se practică cultul

roman.

•Au existat excepții în rândul popoarelor cucerite de romani care nu au fost

romanizate: evreii, grecii, egiptenii. Ele aveau fie o religie diferită, fie o civilizație
superioară sau comparabilă cu cea romană.

Orașul și monumentele publice

Orașul din lumea romană → centrul cultural și economic

→ sediul instituțiilor politice și publice
•Orașele erau legate printr-o amplă rețea de drumuri.

Elemente caracteristice.
•Orașele aveau ziduri și turnuri de apărare, temple închinate zeilor, canalizare,
apeducte care le alimentau cu apă, terme, foruri, amfiteatre, locuri în aer liber
pentru spectacole.

Roma → cel mai important oraș roman. A purtat de-a lungul timpului mai multe
denumiri:
• Caput mundi (Capătul Lumii),
• Ombilicus mundi (Centrul Lumii)
• L’Urbs (Orașul)
• Orașul celor șapte coline
• Cetatea Eternă, având în vedere caracterul peren al acesteia.

Toți conducătorii romanii au avut ca preocupare înfrumusețarea Romei.

În perioada lui Augustus, Roma a beneficiat de cea mai mare atenție. Augustus a
avut ajutorul lui Mecena și Agrippa care l-au sprijinit cu bani pentru a înfrumuseța
Roma.

Monumente publice

•Forul roman → era central social și public al orașelor romane.

→ locul unde oamenii socializau, discutau afaceri, politică, făceau
cumpărături.
→ sediul celor mai importante instituții,
→ centru civic: Senatul și Adunarea Poporului,
→ loc de propagandă pentru realizările împăraților romani: Cezar,
Augustus, Traian, conducători romani care au avut aceste foruri.

•Termele sau băile publice erau locurile preferate ale romanilor.

•Erau terme:

- pentru oamenii bogați. Aici mergeau pentru a face baie, însă tot aici
socializau,încheiau afaceri, își făceau prieteni noi. Puteau face masaj, exerciții
fizice, puteau servi masa, se puteau tunde. Unele terme aveau biblioteci.

- pentru oamenii modești. Femeile veneau dimineața, iar bărbății după-amiaza.

•Cele mai vestite terme din Roma au fost cele construite de împăratul Caracalla →
Termele Caracalla (211-217).

•Circus Maximus (Circul cel Mare) încăpeau cca 250 000 de spectatori (un sfert
din populația Romei în perioada imperială).
Circus Maximus a început să fie utilizat încă din sec. VI î.H și a funcționat până în
sec. VI d.H. A fost mărit și amenajat de Cezar și de o serie de împărați.Se
desfășurau curse de cai sau atelaje trase de cai.

•Amfiteatrul Flavian sau Colosseum → cel mai mare amfiteatru construit între anii
73-80 d.H. în timpul împăratului Vespasian din dinastia Flavia. Cuprindea între 50
000 și 80 000 de spectatori. Avea 80 de intrări, culise (vestiare) pentru gladiatori,
cuști pentru animale, camera mortuare. Se desfășurau lupte între gladiatori, între
animalele sălbatice, între animale și gladiatori.
În ultimii ani ai perioadei, până la Constantin cel Mare, mai ales în vremea lui
Dioclețian (284-305), Colossemul a fost folosit pentru omorârea creștinilor.
Luptele între gladiatori au fost interzise de Constantin cel Mare.

Zeii și templele romanilor

Romanii erau politeiști, ca de altfel toate popoarele din Antichitate, cu excepția

evreilor. La începutul istoriei lor, romanii își imaginau zeii ca puteri spirituale, fără a
le atribui o înfățișare anume. După contactul cu civilizația greacă au început să-și
reprezinte zeii sub diferite înfățișări.
Zeilor le erau dedicate temple: Pantheonul din Roma (construit în timpul lui
Augustus). De obicei, romanii construiau temple în onoarea unui singur zeu. Însă
acest templu este unic și prin faptul că a fost închinat tuturor zeilor. În fiecare firidă
din interiorul templului se afla statuia unui zeu roman.
Alte temple: Templul lui Bachus din Baalbek (Bachus era zeul vinului), Templul lui
Hercules din Roma.
În fiecare casă de oameni înstăriți era câte un altar sau un colț sacru unde se
înălțau rugăciuni către zei.

Creștinismul a apărut în Imperiul Roman în urmă cu aproximativ două mii de

ani, în Iudeea, întemeiată de Iisus Hristos care avea să fie răstignit pe cruce
(crucificat), în timpul domniei lui Octavian Augustus. Conform discipolilor săi, acesta
ar fi înviat după 3 zile.
Creștinii îl consideră Fiul lui Dumnezeu și văzut ca Mesia, cel Trimis de Dumnezeu
pe Pământ pentru a-I mântui pe oameni.

•Învățăturile religiei creștine:

- credința în Dumnezeu și în fiul acestuia,
- iubirea față de oameni, inclusive de cei care ne fac rău,
- smerenia, milostenia,
- viața curată,
-nonviolența, pacifismul,
- respectful față de părinți,
- credința în viața de veci.

•Valorile morale ale creștinismului sunt cuprinse în Decalog, alături de cele 10

porunci preluate de la evrei.
•Creștinii au fost persecutați de împărații romani care considerau periculoase pentru
Imperiul Roman, ideile susșinute de aceștia:

- egalitatea oamenilor,
- refuzul de a se înrola în armată și de a paricipa la războaie,
- refuzul de a se închina zeilor tradiționali și de a-I vedea pe împărați ca pe niște zei
(singurul zeu era Dumnezeu).
•Toate aspectele rele din Imperiul Roman erau puse pe seama creștinilor:
epidemiile, dezastrele naturale, înfrângerile în războaie, erau văzute ca o răzbunare
a zeilor.
•Statul avea însă de pierdut , ca urmare a persecuțiilor din timpul împăraților Nero și
Dioclețian (313).
•Împăratul Constantin cel Mare a oficializat creștinismul, declarându-l religie egală
cu politeismul. Au încetat persecuțiile împotriva creștinilor în urma Edictului de la
Milano (313).
•Teodosiul cel Mare (380) declară creștinismul singura religie oficială, interzicând
cultele păgâne.
•Se înmulțesc acțiunile în spirit creștinesc, sunt interzise luptele între gladiatori, se
interzice transformarea datornicilor în sclavi, apar instituții caritabile și de
binefacere: orfelinate, spitale.