Zeita Minerva a fost considerata una dintre cele mai importante divinitati ale lumii

antice greco-romane. Ea ocupa locul al treilea, dupa Iupiter, stapinul Atotputernic, si

Iuno, sotia acestuia, in lista celor 12 divinitati de frunte, omagiate la Roma (asa-
numitii dii consentes), care formeaza „triada capitolina“ (denumirea unui templu de
pe colina Capitoliului roman). Ea ocroteste mestesugurile, stiinta agricola, fiind
inventatoarea constructiilor navale, a strategiei militare (razboaie calculate),
patronind, totodata, intelepciunea si abilitatea mintii. Tot romanii au onorat-o prin
organizarea a doua cicluri de sarbatori vesele: Quinquatrus maiores (19-23 martie),
cu participarea artizanilor (artificies) din diferite meserii si arte (medici, poeti,
pictori, sculptori, pedagogi s.a.) si Quinquatrus minores (13 iunie) pentru flautisti.
Originile cultului acestei divinitati se pierd in negura timpului. Recompusa „sintetic“
din Menrva, zeita principala a triadei civilizatiei preitalice etrusce (alaturi de Tinia,
viitorul Iupiter roman si Uni, Iuno), ea va avea un mare rol in viata religioasa a
Greciei antice, unde era denumita Pallas-Athena sau pur si simplu Pallas. A fost
considerata fiica lui Zeus, conducatorul Olimpului, si a lui Metis (Metida), copila
cuplului de titani Okeanos-Tethys. Fiindca i se prezisese ca avea sa fie detronat de
vlastarul pe care il va naste Metis, Zeus o inghite cind aceasta era insarcinata.
Provocindu-i dureri cumplite de cap, marele zeu il roaga pe Hephaestus (Vulcanus,
la romani), protectorul cel schiop al mesterilor faurari, sa-i sparga teasta, moment
in care apare pe lume Athena, slobozind un racnet razboinic ce a cutremurat cerul
si pamintul. Ea va purta simbolul atributelor unite ale divinilor parinti, personificind
forta mostenita de la Zeus, imbinata cu intelepciunea si prudenta mamei Metis.
Zeita razboinica, ea este reprezentata in arta invesmintata in tunica lunga, mantie,
coif si armura, ca arme caracteristice avind lancea si scutul (pe care se zugravea
chipul hidos al monstrului mitic Gorgona-Medusa, care transforma in stana de
piatra pe oricine cuteza sa-l priveasca).
Datorita faptului ca Minerva/Athena avea ochii albastru-verzui (culoarea peruzelei),
mari si rotunzi, poetul Homer o numea, in Odisseea, glaukpis („cea cu ochi de
bufnita“, pasarea devenind emblema ei, simbolizind intelepciunea).
Divinitatea a avut o contributie majora in lupta coalitiei zeilor impotriva gigantilor,
apoi, a luat parte la razboiul troian, alaturi de aheii greci, neputind uita ofensa pe
care i-a adus-o Paris, fiul regelui Troiei, Priam, care, in intrecerea „celei mai
frumoase zeite“ (alaturi de Hera si Afrodita), ofera marul cistigator dragalasei si
iubaretei Aphrodita.
De asemenea, este cunoscuta legenda mitica a disputei dintre Athena si Poseidon
(zeul marilor si al oceanelor), disputa prilejuita de impartirea protectiei diferitelor
regiuni ale Greciei. Cu aceasta ocazie, consiliul divin fagaduieste sa dea Attica
(provincia orasului Atena) aceluia care-i va darui asezarii bunul cel mai de pret.
Poseidon prezinta calul, Athena, maslinul, arbore ce avea sa asigure prosperitatea
locuitorilor acestei cetati. Zeita cistiga in felul acesta intrecerea, devenind patroana
orasului care ii va purta de atunci numele.
 In continuare, elinii o vor socoti protectoarea vietii sociale si statale, fiind
sfatuitoarea si aparatoarea lor in razboaie. Datorita epitetului de Aithya
(„pescarus“), ea protejeaza si corabierii. Zeita casta, ocrotitoare, in general, a luptei
oricarui erou pentru binele omenirii, Pallas-Athena nu era lipsita insa de trufie si
viclenie, nedreptatind, de multe ori, diverse personaje din legendele mitice. In
capitala tinutului Attica, ii erau consacrate mari serbari pline de fast (asa-numitele
„Panathenee“, celebrate din patru in patru ani), atunci cind fecioarele cetatii
imbraca statuia zeitei cu peplos-ul (mantie) sacru, serbari care, cu timpul, vor
capata un pregnant caracter panelenic, aducind in orasul Athena toata suflarea
Greciei antice.

Zeita Minerva


Zeita romană a înțelepciunii Minerva corespunde războinicului grec Athena Pallada. Romanii și-
au atribuit zeița înțelepciunii triadei zeilor superiori, Minerva, Jupiter și Juno, cărora le-a
construit templul, construit pe dealul Capitolului.

Cultul roman al zeiței Înțelepciunii Mineva

Cultul lui Minerva a fost larg răspândit pe întreg teritoriul Italiei, dar a fost onorat mai mult ca o
patronă a științei, meșteșugurilor și lucrărilor de desen . Și numai la Roma a fost mai de seamă ca
un războinic.

Quinquatrias - festivalurile dedicate Minerva, au avut loc în perioada 19-23 martie. În prima zi a
sărbătorii, elevii și elevii trebuiau să-i mulțumească mentorilor și să plătească pentru
învățământul lor. În aceeași zi au încetat toate luptele și s-au oferit cadouri - miere, unt și
prăjituri plate. În alte zile, în cinstea lui Minerva, au fost organizate lupte gladiatorii, procesiuni
și, în ultima zi, un sacrificiu și o consacrare a țevilor orașului care participau la diverse
ceremonii. Junior quinquatrios au fost sărbătoriți în perioada 13-15 iunie. În cea mai mare parte a
fost o sărbătoare a flutiștilor, care au considerat Minerva patronul lor.

Minerva în mitologia romană

Potrivit miturilor, zeița Minerva a apărut din capul lui Jupiter. Într-o zi zeitatea supremă romană
avea o durere de cap foarte rea. Nimeni, nici măcar vindecătorul recunoscut Aesculapius, nu a
reușit să-i ușureze suferința. Apoi Jupiter, chinuit de durere, la rugat pe fiul lui Vulcan să-și taie
capul cu un topor. Imediat ce capul era despicat, cântecul imnurilor de război ale lui Minerva a
sărit din el, în armură, cu un scut și o suliță ascuțită.

Apărut din capul tatălui său, Minerva a devenit zeita înțelepciunii și un război drept de eliberare.
În plus, Minerva a patronat dezvoltarea științei și a lucrărilor de lucru ale femeilor, patronajul
artiștilor, poeților, muzicienilor, actorilor și profesorilor.

Artiștii și sculptorii îl interpretează pe Minerva ca pe o tânără frumoasă în armură militară și cu

arme în mână. Foarte des, lângă zeiță sunt un șarpe sau o bufniță - simboluri ale înțelepciunii,
iubire pentru reflecție. Un alt simbol recunoscut al Minerva este un măslin, a cărui creare au fost
atribuite de această romană acestei zeițe.

Rolul lui Minerva în mitologia romană este foarte mare. Această zeiță a fost consilierul lui
Jupiter, iar când a început războiul, Minerva și-a scos scutul Egis cu capul lui Medusa Gorgona
și a plecat să-i apere pe cei care au suferit inocenți, apărând cauza dreaptă. Minerva nu se teme
de bătălii, dar nu a venit cu vărsare de sânge, spre deosebire de zeul războinic al războiului,
Marte.

Conform descrierilor din mituri, Minerva era foarte feminină și atractivă, dar nu laudă fanii ei -
zeița înțelepciunii era foarte mândră de virginitatea ei. Castitatea și nemurirea lui Minerva s-au
explicat prin faptul că adevărata înțelepciune nu poate fi nici măcar sedusă, nici distrusă.

Zeita Minerva identificata cu Pallas-Athena

Minerva e zeita inteligentei, a artelor, a stiintelor. Dupa influenta greceasca a fost identificata
cu Pallas-Athena.

Desi romanii au cunoscut de timpuriu si caracterul razboinic al zeitei Pallas-Athena,

totusi Minerva lor a pastrat mult timp caracterul exclusiv de divinitate pacinica, protectoare a
artelor, a stiintelor si a lucrurilor casnice. Doar mai tarziu a dobandit si caracter razboinic.

Imaginea Minervei era imprumutata de la Pallas-Athena a grecilor si la greci primele imagini ale
zeitei au fost de lemn si purta numele de Palladion sau pe latineste Palladium o astfel de statuie.
Se credea ca au cazut din cer si ca norocul cetatilor era legat de posesia lor. Se stie ca troienii
pierdusera orice speranta de scapare cand Paladiul le-a fost rapit de greci prin inselaciune. Si
astazi se da in sens figurat numele de Paladiu lucrurilor socotite ca o garantie pentru existenta
unei natiuni. Roma avea un Palladium care se socotea ca al Troiei si care era pazit in templul
zeitei Vesta ca o garantie din cele mai sigure pentru mantuirea orasului.

Minerva fiind identificata cu Pallas-Athena, romanii au dat pe seama ei toate legendele pe care le

aveau grecii despre Pallas-Athena. Astfel, se povesteste ca ea iesise inarmata din capul lui Jupiter
la o lovitura de ciocan data de zeul Vulcan.

Era zeita vietii pascinice a oraselor, a dezvoltarii tuturor artelor, tuturor industriilor. Ea favoriza
cultura si a inventat pentru om lucrurile cele mai folositoare vietii ca: plugul, razboiul de tesut,
etc. chiar arta de a tese tot de catre ea a fost inventata. Arachne, o tanara din Lidia, fiindca voise
sa se compare cu Minerva in arta tesatoriei, a fost tranformata de zeita in paianjen.
Arachne, fiica lui Idmon din Colophon isi dobandise mare renume in orasele Lidiei gratie
iscusintei sale in arta de a lucra lana. Chiar nimfele din Tmolus veneau sa vada minunatele ei
lucrari. Asa de frumos lucra, incat se credea ca este eleva zeitei Pallas. Cu toate acestea ea se
socotea mai presus de zeita si nu odata zicea: sa intre zeita in lupte cu mine; daca ma va invinge,
o voi crede superioara. Minerva i se infatiseaza odata sub chipul unei femei batrane, cu toiagul in
mana si o sfatuieste sa nu mai fie asa mandra, sa aspire la gloria de a intrece prin lucrurile ei pe
toate muritoarele, dar sa creada superioara pe zeita. La auzul acestora semeata fata se infurie
peste masura si goneste pe batrana spunandu-i: pleaca, n-am nevoie de sfaturile tale. De ce nu
vine insasi zeita sa se ia la intrecere cu mine? Pentru ce fuge in lupta? „Iat-o, striga atunci zeita
luandu-si adevaratul ei chip si renuntand la sfaturi incepe lupta.” Amandoua lucreaza cu ardoare.
Minuni de arta ies din mainile lor. La urma Minerva, negasind nici un cusur minunatei lucrari
facute de Arachne, se infurie si ii rupe panza, iar pe ea o preface in paianjen (pe greceste
Arache). Ovidius

Se mai zice ca ea a introdus si cultura maslinului si obiceiul de a lupta in razboi cu care

inarmate cu coase.

Ea era reprezentata de obicei sub figura unei fecioare inarmate. Capul ii era acoperit de un coif.
In mana dreapta tinea o lance, iar in cea stanga un scut. Pieptul ii era acoperit de egida ei, in
mijlocul careia era capul Gorgonei Medusa, un monstru ingrozitor.

Dupa legenda Medusa fusese o mandra fecioara, care cutezase sa se compare in frumusete cu

Minerva si zeita s-a razbunat pe ea. Serpi i-au inlocuit parul, solzi i s-au facut pe corp, iar
privirea-i groznica impietrea pe oricine se uita la ea.