Ares

Ares al grecilor, căruia la romani îi cores­punde Marte, este zeul războiului şi unul dintre olimpieni. Se
număra printre cei doisprezece mari zei ai Olimpului şi era fiul lui Zeus şi al Herei. Cu toate acestea, era
dispreţuit de părinţii săi şi de către ceilalţi zei, mai ales de către Atena, datorită caracterului său violent,
sângeros.

Este înfăţişat ca adevăratul stăpîn al bătăliilor, duelu­rilor şi distrugerilor de cetăţi. Caracterul său feroce
şi sîngeros îl face nesuferit în ochii celorlalţi zei, inclusiv ai celor ce i-au dat viaţă. Expresia „urît de zei şi
de oameni” apare în Iliada.

Înzestrat nu numai cu un curaj, o mîndrie şi o putere extraordinare, ci şi cu o prestanţă remarcabilă, aşa

cum apare mai cu seamă în iconografia tîrzie, a iubit-o pe zeiţa dragostei, Afrodita, care a răspuns iubirii
sale.
 Marte
Marte e unul dintre zeii cei mai cunoscuti ai romanilor. E tatal lui Romulus si Remus si e dintre putinii zei
care s-au tinut mai la o parte de influentele straine.

Afrodita

Afrodita (denumita de romani Venus) reprezinta în mitologia greaca zeita frumusetii. Potrivit legendei, s-
a nascut pe insula Cipru. “Stâncile lui Afrodita / Venus” se gasesc pe tarmul sudic al insulei, pe locul unde
– potrivit mitologiei grecesti – a cazut in apa marii înspumate organul masculin de reproducere al zeului
Uranus, amputat de rude geloase. Aici s-ar fi nascut, din valurile marii învolburate, zeita dragostei
Afrodita / Venus. Legenda constituie tema mai multor tablouri pictate de artisti renumiti.

Desi zeita a frumusetii, este casatorita cu zeul schiop, hidosul Hefaistos, care era si fierarul zeilor. În
privinta nasterii ei exista doua variante: prima ar fi ca este fiica lui Zeus si a Dionei, cealalta spune ca s-a
nascut din spuma marii. Cu toate ca este casatorita cu Hefaistos , a fost iubita de Ares, zeul razboiului,
de Hermes si de Poseidon dintre zei, iar dintre muritori de Anchises si de Adonis.
 Venus

Venus este numele roman al zeiței grecești Afrodita, zeița dragostei, frumuseții și fertilității. Inițial o
veche divinitate de origine latină, protectoare a vegetației și a fertilității, ea a fost identificată apoi cu
Afrodita. Era consoarta lui Vulcan. Era considerată strămoașa romanilor datorită întemeietorului
legendar, Aeneas, și juca un rol important în multe mituri și festivități romane.

Legenda spune ca “Stâncile Afroditei” se găsesc pe țărmul sudic al insulei Cipru. Aici s-ar fi născut, din
valurile mării învolburate, zeița dragostei Afrodita / Venus. Marele pictor italian renascentist Sandro
Botticelli s-a inspirat din această legendă, pictând tabloul „Nașterea lui Venus“. Din unirea celor doi
(Venus și Marte) a rezultat nestatornicul Cupidon .

Poseidon

În mitologia greacă, Poseidon era zeul mării, fiul lui Cronos și al Rheei. Ca și ceilalți frați ai săi ( Demetra,
Hades, Hera, Hestia), când s-a născut, Poseidon a fost înghițit de către tatăl său și apoi dat afară.

Poseidon era zeul mării, cutremurelor, inundațiilor, secetei și cailor. A fost reprezentat ca un om matur,
cu o constituție fizică solidă și barbă întunecată și putând un trident dăruit de ciclopi pentru ca
împreună cu frații săi Zeus și Hades să-i învingă pe zeii vechi și să-i închidă în Tartar.
 Neptun

Echivalentul roman al lui Poseidon era Neptun , iar frații acestuia erau: Jupiter (Zeus), Ceres
(Demetra),Juno (Hera), Pluto (Hades) și Vesta (Hestia).

ATENA

Atena este una dintre cele mai importante divinitati in mitologia greaca,cunoscuta si sub numele de
Pallas Athena. In cea romana ea a fost identificata cuzeita Minerva. Ea este zeita intelepciunii si fiica lui
Zeus si a lui Metis, zeita atotcunoscatoare. Legendele afirma ca inainte de a se naste Atena, stapanul
Olimpului a fost avertizat ca, daca i se va naste o fiica, aceasta va fi urmata de un baiat care il va
detrona. In consecinta, Zeus a inghitit-o pe mama si, cand i-avenit sorocul, i-a cerut lui Hefaistos sa-i
crape teasta. Din craniul sau a iesit Atena, gata inarmata care a scos un strigat de lupta care a zguduit
cerul sipamantul. Din momentul in care a venit pe lume, Atena a fost considerata egala preputernicului
sau tata. Aceasta era puternica si plina de forta.

Era frumoasa, inteligenta si foarte atractiva. Insa in acelasi timp si o luptatoare indarzita si puternica,
priceputa pe campul de lupta. Ia parte activa ladiferite razboaie, desi Ares este dusmanul sau declarat.

Atena lupta diferit: foloseste ambuscada, strategia, siretlicul si uneori chiar magia. Aceasta ii invata pe
oamnei sa stapaneasca si chiar sa cucereasca fortele naturii.Ea se afla la originea tuturor meseriilor: ii
invata pe muritori arta tesutului,a torsului, a fierariei.

Minerva

Minerva e zeita inteligentei, a artelor, a stiintelor. Dupa influenta greceasca a fost identificata cu Pallas-
Athena.

Desi romanii au cunoscut de timpuriu si caracterul razboinic al zeitei Pallas-Athena, totusi Minerva lor a
pastrat mult timp caracterul exclusiv de divinitate pacinica, protectoare a artelor, a stiintelor si a
lucrurilor casnice. Doar mai tarziu a dobandit si caracter razboinic.

Imaginea Minervei era imprumutata de la Pallas-Athena a grecilor si la greci primele imagini ale zeitei au
fost de lemn si purta numele de Palladion sau pe latineste Palladium o astfel de statuie. Se credea ca au
cazut din cer si ca norocul cetatilor era legat de posesia lor. Se stie ca troienii pierdusera orice speranta
de scapare cand Paladiul le-a fost rapit de greci prin inselaciune. Si astazi se da in sens figurat numele de
Paladiu lucrurilor socotite ca o garantie pentru existenta unei natiuni. Roma avea un Palladium care se
socotea ca al Troiei si care era pazit in templul zeitei Vesta ca o garantie din cele mai sigure pentru
mantuirea orasului.

Minerva fiind identificata cu Pallas-Athena, romanii au dat pe seama ei toate legendele pe care le aveau
grecii despre Pallas-Athena. Astfel, se povesteste ca ea iesise inarmata din capul lui Jupiter la o lovitura
de ciocan data de zeul Vulcan.
 Lupoaica, cu Romulus şi Remus

Legenda spune că gemenii Romulus şi Remus au fost concepuţi în urma unei legături dintre zeul Marte,
zeul războiului, şi Rhea Silvia. Cei doi prunci urmau să fie ucişi. Slujitorul, căruia i s-a cerut să-i ucidă pe
micuţi, a avut milă şi i-a lăsat să plutească într-un coş pe râul Tibru. Romulus şi Remus au fost salvaţi şi
alăptaţi de o lupoaică, simbol al zeului Marte, care i-a crescut ca pe proprii ei pui. După ani de zile,
Romulus îşi ucide fratele şi intemeieza oraşul care îi poartă numele, Roma.

Statuia Lupa Capitolina nu a fost realizată în antichitate aşa cum ştie toată lumea, ci cu 1.000 de ani mai
târziu.
 Casa romană

Planul de casă romană (domus) s-a dezvoltat în timp, în condiţiile climaterice ale Mediteranei. Planul
clasic era organizat în jurul a două zone de interes, ambele deschise spre cer: atriumul (principala
încăpere a casei, cu o deschidere în acoperiş şi un bazin de captare a apei în centru – impluvium) şi
peristilul (o curte înconjurată de un portic cu coloane). Domus era orientată spre interior, aproape fără
ferestre la stradă, iar fiecare încăpere avea o funcţionalitate distinctă. Acest tip de case, rezervate celor
privilegiaţi, găzduiau câte o singură familie (mai multe generaţii, diverse rude, şi sclavii).

După trecerea prin vestibulum, intrarea principală era prin fauces, un coridor îngust care ducea în
atrium, dar exista şi o intrare secundară (posticum), folosită de sclavi şi servitori, dar şi de stăpâni atunci
când doreau să fie discreţi. Atriumul era centrul vieţii dosmetice şi încăperea cel mai bine mobilată –
includea colţul cu zeii protectori ai casei (lararium), statui ale strămoşilor, şi arca, cufărul cu bani.
Musafirii erau primiţi în tablinum, cameră aflată între atrium şi peristil, deseori separată de primul doar
printr-o perdea. Sufrageria se numea triclinium, de la numele canapelelor pe care romanii se întindeau
în timpul mesei. Existau de asemenea mai multe dormitoare (cubiculum) iar la stradă puteau exista
tabernae, magazine în care sclavii sau liberţii familiei comercializau produsele rezultate din afacerile
stăpânului.
Harta Romei Antice