Al Doilea Război Mondial

Declanşat la 1 septembrie 1939, cel de-Al Doilea Război Mondial a luat sfârşit, în Europa, la 9 mai 1945, prin capitularea
Germaniei şi la 2 septembrie acelaşi an, în Asia, prin capitularea Japoniei.

Războiul s-a desfăşurat pe teritoriul a 40 de state (pe 22 milioane kilometri pătraţi - din Europa, Asia şi Africa, precum şi
în Oceanul Atlantic şi Oceanul Pacific), pe o arie geografică mult mai amplă decât Primul Război Mondial. A angajat, pe
front sau în spatele lui, circa 110 milioane de militari

Conflagraţia mondială a scos în evidenţă rolul aviaţiei şi blindatelor. Mari daune materiale şi umane au produs şi
,,armele secrete” germane V1 şi V2, dar şi raidurile aviaţiei aliate asupra oraşelor germane şi japoneze. În premieră s-a
folosit arma atomică, întrebuinţată de S.U.A. împotriva Japoniei la Hiroşima şi Nagasaki (oraşe distruse în câteva
secunde).

În război au murit aproximativ 50 de milioane de oameni, din care 20 de milioane militari şi 30 de milioane civili; de
aproximativ 4 ori mai mult decât în primul război mondial) produse de acţiunile militare propriu-zise, dar şi de crime fără
precedent (execuţii colective, genocid etc.) asupra civililor din lagărele de concentrare şi exterminare. Cele mai ample
operaţii militare s-au desfăşurat pe teritoriul Uniunii Sovietice

Cele mai ample operaţii militare s-au desfăşurat pe teritoriul Uniunii Sovietice, unde au fost angajate şi cele mai
muneroase forţe militare inamice (65-70% din ale Germaniei şi aliaţilor săi). Tot Uniunea Sovietică a înregistrat şi cele
mai mari pierderi umane (20 000 000 de oameni/10 % din populaţie, din care jumătate au fost civili) şi materiale (1. 710
oraşe distruse, 70.000 de sate, 32.000 de întreprinderi industriale, 98.000 de colhozuri, 1.876 de sovhozuri, 65.000 km
de cale ferată etc.).

Forţele armate ale Stelelor Unite ale Americii au acţionat (în afara teritoriului naţional) pe aproape toate teatrele de
acţiuni militare, înregistrând circa 400 000 pierderi de vieţi omeneşti. Remarcabil a fost şi efortul de război financiar şi
material american, care s-a cifrat la 22 de bilioane de dolari, plus datoriile de război angajate de alte state, rămase
neachitate. Un mare efort uman, material şi financiar a desfăşurat şi Marea Britanie, care a luptat din prima până în
ultima zi de război, înregistrând 375 000 de victime umane.

Mari pierderi umane au înregistrat şi statele şi popoarele mici, îndeosebi cele ocupate: Polonia – 6.000.000 de oameni
(300.000 în lupte, restul exterminaţi) şi imense distrugeri materiale, Iugoslavia – 1.700.000 de oameni (din care
1.400.000 civili ucişi în lagărele de exterminare din Germania), Franţa – 600.000 de oameni (200.000 de militari ucişi în
lupte şi 400.000 de civili) etc.

Mari pierderi umane şi materiale au înregistrat şi statele care au declanşat războiul: Germania – 13.500.000 de vieţi
omeneşti pierdute (trei pătrimi din populaţie) şi Japonia – 3.000.000 de morţi (din care 300.000 civili).

În timpul războiului au fost şi situaţii în care partenerii au schimbat alianţele. Italia, de exemplu, după ce a adoptat la
începutul războiului o neutralitate binevoitoare Reich-ului (ca şi Uniunea Sovietică, prin tratatul de neagresiune din 23
august 1944) şi a intrat în război de partea Germaniei (atacând Franţa la 10 iunie 1941) a trecut de partea Naţiunilor
Unite (3 septembrie 1943), primind chiar statutul de cobeligeranţă.

România a intrat în război (22 iunie 1941) de partea Germaniei (fiind principalul secondant al Reich-ului pe frontul est
european) şi a trecut (23 august 1944) de partea Naţiunilor Unite, punând imediat la dispoziţia aliaţilor (sovieticilor în
special) un însemnat potenţial militar (8,5% din populaţia ţării), introducând în luptă, până la 25 octombrie 1944 (când a
fost reîntregită graniţa de vest a ţării) peste 525 000 de militari. În continuare, armata română a participat la operaţiile
militare desfăşurate pe teritoriile Ungariei, Cehoslovaciei şi Austriei, pe direcţia generală Bucureşti – Budapesta – Viena
– Praga, până la sfârşitul războiului.

După 2.194 de zile (1 septembrie 1939 – 2 septembrie 1945), victoria asupra Germaniei naziste şi Japoniei militariste a
fost obţinută prin eforturile popoarelor şi statelor care constituiseră coaliţia antihitleristă (şi a celor care li s-au alăturat
pe parcurs, între care şi România). Actul de capitulare În noaptea de 8 spre 9 mai 1945, la orele 0.12 minute, în
cartierul Karlhorst din Berlin, feldmareşalul Wilhelm Keitel, şeful Statului Major al O.K.W, a semnat un nou act de
capitulare (din partea Înaltului comandament german au mai fost prezenţi amiralul Hans Georg von Friedeburg şi
generalul Hans-Jürgen Stumpff) în faţa reprezentanţilor coaliţiei Naţiunilor Unite: mareşalul sovietic G.K. Jukov,
mareşalul englez de aviaţie A.B. Tedder, generalul american Karl A. Spatz şi generalul francez Lattre de Tassigny.

Peste câteva ore, întreaga lume sărbătorea ziua marii victorii şi încheierea celui de-al Doilea Război Mondial în Europa.