FATA MORGANĂ

Un fenomen considerat cîndva miraculos astăzi poate fi explicat

în mod ştiinţific. Este vorba despre Fata Morgana, miraj optic produs în
special în regiunile deşertului. El apare în cazurile în care raza de
lumină de la un obiect trece spre ochiul celui ce-o observă prin nişte
straturi de aer de diferite temperaturi şi densităţi, abătîndu-se de la
direcţia iniţială.
În Sahara se observă anual circa 160 de mii de miraje. Au fost
alcătuite hărţi speciale ale drumurilor de caravane, pe care sunt
marcate locurile unde de obicei apar miraje: fîntîni, oaze, crînguri de
palmieri, lanţuri de munţi. Mirajul poart fi periculos, în cazul în care
drumeţii se iau după iluzia optică şi se abat de la drumul corect.
Mirajul se observă şi uneori sus, pe boltă, nu doar în pustiu, ci şi în
regiunile polare. La formarea mirajelor contribuie lipsa vîntului, ceea
ce nu permite ca păturile de jos şi de sus ale atmosferii să se
amestece.
Fenomenul optic a fost denumit "Fata Morgana", deoarece se
credea că mirajul era provocat de farmecele vrăjitoarei malefice
Morgana, regina din Avalon, sora legendarului rege Arthur. Expresia
este de origine italiană, deoarece la început aşa a fost denumit mirajul
văzut uneori la răsăritul soarelui în strîmtoarea Messina din sudul
Italiei.

Mirajul (sau Fata Morgana) este un fenomen optic datorat

devierii razelor de lumină la trecerea printr-un mediu neomogen, în
particular prin straturi de aer aflate la temperaturi diferite.
Acest fenomen face parte din categoria mirajelor superioare,
care apar în cazul în care aerul de sub linia orizontului este mai rece
decât cel de deasupra ei (inversiune de temperatură). Razele de
lumină sunt în acest caz curbate în jos, iar imaginea se formează
deasupra obiectului real (din care cauză se numesc miraje superioare).
Deşi sunt mai rar intâlnite decât mirajele inferioare, cele superioare
sunt mai stabile, deoarece aerul rece nu are tendinţa de a urca, iar cel
cald de a coborî; masele de aer nu îşi schimbă locul, deci imagine
ramâne nemodificată.
În cazul în care Pământul ar fi fost mai plat, mirajele superioare
nu ar fi fost atât de interesante. Razele de lumină ar fi atins pământul
la o distanţă relativ mică de obiectul real şi, deci, doar obiectele
apropiate ar fi putut constitui un miraj de tip Fata Morgana. Dar,
curbura Pământului fiind suficient de pronunţată, razele de lumină pot
călători pe distanţe mari.

1
 Fenomenul Fata Morgana este mai comun în regiunile polare, dar
poate fi observat aproape oriunde pe glob. În timp ce în regiunile
polare se observă în zilele foarte reci, în deşert sau deasupra apelor se
observă în zilele foarte calde. Pentru formarea unei Fete Morgana
trebuie ca diferenţa de temperatură pe linia orizontului să fie foarte
mare, astfel încât curbura razelor de lumină să fie mai mare decât
curbura Pământului. Fata Morgana poate fi observată de la orice
altitudine a atmosferei terestre, inclusiv de pe vârfurile munţilor sau
din avioane.

Fata Morgana, reperat pe coasta norvegiană

Fata Morgana, reperat în Groenlanda

Fata Morgana cu insula Santa Barbara (S.U.A.), aflată în realitate

după linia orizontului