LEGENDA GHIOCEILOR

Irinel, fiul Zefirului, v`nti=or de prim[var[, fiind trimis de tat[l s[u ]n lume, ca s[ vesteasc[ sosirea frumoasei prim[veri, dup[ ce a str[b[tut v[i, v`lcele, c`mpii ]ntinse, dealuri =i mun\i acoperi\i cu p[duri udate de r`uri, lacuri =i izvoare limpezi cristaline, la poalele unor mun\i, ]n gura unei v[i frumoase ca un col\ de rai, pe unde ]=i rostogolea ]n susur undele pe un pat de prundi= un r`ule\ =[galnic =i zglobiu, z[re=te nu departe un castel de cristal str[lucitor ca din pove=ti, ce-=i ]n[l\a seme\ turnurile m[re\e =i str[lucitoare ]n razele dulci ale soarelui de prim[var[. Irinel, ca un f[t-frumos, c[l[rea pe calul s[u m`ndru =i alb ca neaua, ]n \inut[ m[rea\[, cu pletele-i negre ce-i acopereau umerii, cu musta\a-i neagr[ abia mijind[, cu ochii s[i negri ca murele, ce te fermecau, =i ]ncins cu palo=ul s[u b[tut ]n pietre scumpe, merg`nd spre castelul m[re\, aude, ca ]n surdin[, ecoul unui viers duios, ce venea 182

Legende populare rom`ne=ti p`n[ la el pe aripile nev[zute ale v[zduhului, ]mpr[=tiind ]n juru-i, ca ]ntr-un vis, undele r[sun[toare ale unei armonii cere=ti. Ca vr[jit, Irinel s-a oprit ]n loc, spre a-=i da seama mai bine de frumuse\ea ] ngereasc[ a c`ntului. }n drumul s[u pribeag, de vestitor al prim[verii, Irinel v[zuse multe =i minunate frumuse\i, l[sate de bunul Dumnezeu pentru desf[tarea omului, =i auzise iar[=i multe c`ntece vr[jite, dar ca farmecul c`nte-cului dep[rtat, ce-i m`ng`ia duios auzul, nu auzise niciodat[. P[=i curajos spre castelul cel m[re\, c[ din aceast[ parte veneau undele sonore ale versului duios. Ajuns la poarta castelului, d[du cu ochii de un unchia= cu barba alb[ ca fuiorul de l`n[ =i b[tr`n ca un Matusalim, care-l ]nt`mpin[ cu vorbele bl`nde: Bine ai venit, Irinel, vestitor al dulcei prim[veri. Eu sunt mo= Criv[\, care de trei luni r[t[cesc =i m[ zbat pe meleagurile acestea. To\i m[ gonesc, to\i m[ blestem[, fiindc[ pe unde am trecut, am pr[p[dit tot ]n calea mea =i am ]nghe\at p`n[ =i apele. La venirea ta eu plec, m[ duc de unde am venit, ca tu, prin firea ta bl`nd[ =i dezmierd[toare, s[ aduci iar[=i pe aceste locuri via\[ =i bucurie. Apoi se f[cu nev[zut. Abia plec[ mo= Criv[\, b[tr`nul n[b[d[ios, =i por\ile castelului se deschiser[ prietenos ]naintea lui Irinel. Imensul parc din jurul castelului, pe dat[ prinse a se ]nviora ca prin farmec. Iarba ]ncepu a ]nverzi. Mugurii copacilor, a ]mboboci. P[s[rile, a se ]nveseli. +i pe m[sur[ ce ]nainta, totul p[rea ca ]n s[rb[toare. Undeva ]n castel, dintr-un loc tainic, Ileana Cos`nzeana, fiica b[tr`nului Prier, cu fa\a-i str[lucitoare ca o raz[ de soare a lunii lui Florar, cu buclele-i aurii ca spicul gr`ului ]n p`rg =i sc[ldate ]n raze de soare, l[sate ]n unde bogate pe umerii s[i albi ca sideful =i cu ochii alba=tri ca seninul cerului de prim[var[, privea ]n tain[ sosirea nou-venitului. Cerbii =i c[prioarele din parcul f[r[ margini al castelului zburdau, iar p[s[rile c`nt[toare se desf[tau ]n ciripiri dr[g[la=e, ]n razele dulci Legendele florei

183 ale soarelui de prim[var[, pe crengile ]nmugurite ale copacilor ]n ajun de a ] nflori. R`ul cristalin ]=i urma cursul s[u ]n susur =optitor, iar departe, ]n lacul limpede ca seninul cerului de azur, unde r`ul ]=i ]neca susurul, printre trestii =i nuferi, lebedele ]=i oglindesc siluetele ]n apa lini=tit[ =i albastr[ a lacului. Irinel p[=e=te m`ndru =i m[re\ pe nisipul aleilor dintre straturile ude ]nc[ de mustul z[pezii ]n topire, de razele m`ng`ietoare ale soarelui =i, ajung`nd pe treptele castelului, este ]nt`mpinat de b[tr`nul Prier cu pletele-i =i barba albe, adiete bl`nd de zefirul prim[verii, al c[rui sol binevestitor era Irinel. S[ fii bine venit ]n casa mea =i cu plin s[-\i mearg[ dorin\ele tale, bun vestitor al prim[verii pe meleagurile noastre. Bun g[sit, b[tr`ne Prier. Sunt trimis de tat[l meu Zefir de prim[var[, s[ v[ vestesc re]ntoarcerea frumoasei prim[veri =i, cu ea, re]nvierea ]ntregii naturi. Abia ispr[vi Irinel vorba, o mi=care se produse ]n ]ntregul castel =i, ca prin farmec, Ileana Cos`nzeana se ivi ]n chipul ei feciorelnic, ]n mijlocul ghirlandelor de flori ]n fel =i chipuri de culori, r[sp`ndind ]n jurul ei parfumul ] mb[t[tor al frumoasei prim[veri =i cor de p[s[rele ]i ]nso\ea apari\ia. Din aceast[ ]nt`lnire a ie=it c[s[toria lui Irinel, fiul Zefirului de prim[var[, cu frumoasa Ileana Cos`nzeana, fiica b[tr`nului Prier. Dar Dumnezeu, ]n tainica lui ]n\elepciune, a voit ca aceast[ c[s[torie s[ nu d[inuiasc[ dec`t c`\iva ani, dup[ care frumoasa Cos`nzeana fu chemat[ de Cel Atotputernic ]n ]mp[r[\ia cerului, l[s`nd ]n urma sa pe nem`ng`iatul Irinel ]n durerea cea mai mare =i doi copila=i frumo=i ca dou[ pic[turi de rou[ ]n potirul unei flori. Irinel ]=i ]neca durerea ]n iubirea =i ]n ]ngrijirea ce punea, din tot sufletul s[u chinuit, ]n cre=terea =i educarea iubi\ilor s[i copii. Dar dup[ un r[stimp, v[z`nd c[ oric`t se va str[dui, nu va putea s[-=i creasc[ copiii a=a cum voia =i cum credea, mai cu seam[ c[ el, ca vestitor al prim[verii, era silit s[-i lase singuri acas[ mai mult timp, numai ]n grija slugilor, a chibzuit cu grija de p[rinte iubitor, c[ ar fi 184

Legende populare rom`ne=ti mai bine s[ le g[seasc[ o mam[ care s[-i ]ngrijeasc[, =i de aceea, ]ntr-una din zile plec[ ]n lume =i apuc`nd spre miaz[noapte, ]ntr-o bun[ zi ajunsese la mo= Criv[\. Mo= Criv[\ tocmai d[dea porunci, ca s[ se ]nceap[ viscolele ]n toate p[r\ile lumii, c[ s-a apropiat timpul. C`nd v[zu pe Irinel t`n[r, frumos =i bl`nd sosind, ]=i puse m`na strea=in[ asupra ochilor =i, sprijinindu-=i barba lung[ =i alb[ s[ nu fie b[tut[ de v`nt, privi cum venea Irinel cu adierile lui bl`nde =i c[ldicele de prim[var[, ]nmuind pentru un moment cerbicia b[tr`nului zurbagiu. Aci, fiind poftit ]n izba c[ptu=it[ cu bl[nuri de foc[ =i de ur=i albi, fu primit de fiica b[tr`nului Criv[\, ]nf[=urat[ ]n bl[nuri scumpe de vulpi albe =i albastre. Cum se v[zur[ se =i ]ndr[gostir[, a=a c[ la ]ntoarcerea spre locurile calde de unde venise, Irinel era ]nso\it de frumoasa fiic[ a lui mo= Criv[\. Pe unde treceau, ]n drum spre locurile calde, frunzele copacilor se ]ng[lbeneau =i c[deau la p[m`nt. Iarba se ofilea. Florile se topeau ca de para focului. Iar crengile copacilor se ]nc[rcaser[ de pro-moroac[. Sosind acas[, copiii, cum o v[zur[ pe noua lor mam[, se ]nfiorar[ de groaz[, c[ci parc[ intrase ]n cas[ un sloi de ghea\[. Fire rece, ursuz[, crescut[ ]n mun\i de ghea\[ =i troiene mari de z[pad[, nu =tia ce-i bl`nde\ea, nici mila =i nici iubirea de mam[, c[ci cum v[zu copiii, ]i =i s[get[ cu o privire aspr[, care-i umplu de groaz[. }ntr-un ]nceput de prim[var[, pe c`nd Irinel era dus s[ dea cele dint`i ve=ti ]n lume de re]ntoarcerea prim[verii, aspra fiic[ a nordului goni din cas[ copiii, pe o vreme rea, vijelioas[, tocmai c`nd se lupta mai amarnic frigul cu c[ldura. Bie\ii copila=i rebegi\i =i tremur`nd de frig, nemaiput`nd r[bda frigul =i foamea, ]ngenunchear[ am`ndoi =i se rugar[ lui Dumnezeu s[-i scape de chinul =i durerea ] n care c[zuser[ din cauza mamei lor vitrege. Legendele florei

185

Dumnezeu, ]n marea lui bun[tate, le-a ascultat rug[ciunea =i, binecuv`nt`ndu-i, ]i pref[cu ]n dou[ floricele albe =i frumoase zic`ndu-le: Voi ve\i fi cele dint`i flori de prim[var[, cu numele de ghiocei.