Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
1
Lumea fanteziei copiilor este nesfârşită. Fiecare copil visează la altceva.
Micul Carl Friedrich Gauss se gândea la cifre. O curiozitate arzătoare pe care nici el nu putea să şi-o explice îl
ducea spre lumea lor cam prea devreme. Îi plăcea să stea ghemuit într-un colţ când tatăl lui, Gebhard Gauss şi
ajutoarele lui făceau socotelile la sfârşitul săptămânii. Urmărea cu atenţie şi asculta cum socoteau cei mari. Era atât
de liniştit, încât aceştia nici nu observau că este acolo.
Până într-o zi. Meşterul Gebhard tocmai calculase o anumită sumă, pe care trebuia s-o achite, când din colţ se
auzi glăsciorul timid al copilului de trei ani: - Tăticule, n-ai socotit bine!
- Ei, nu mai spune, ia să vedem! spuse tatăl zâmbind şi, mai mult ca să-i facă o bucurie copilului decât din
convingerea că ar fi greşit, refăcu întregul calcul.
Într-adevăr, socoteala era greşită. Tatăl se înveseli, îşi lăudă copilul, dar nu acordă prea mare importanţă
acestei întâmplări. A crezut că e vorba de o întâmplare, cum ar fi putut crede că un copil de trei ani ştie să
socotească...Copii ştiu să se joace cu orice. Micul Carl Fredrich se juca cu cifrele. Pentru el, cifrele înlocuiau
jucăriile celor de-o seamă cu el.În joacă a învăţat să numere, să socotească, în joacă a dobândit o mulţime de
cunoştinţe care se ascund în împărăţia cifrelor.
Aşa a fost şi la şcoala elementară din Braunschweig. Carl Friedrich era pasionat după orele de socotit. E drept,
pe atunci în învăţământ se folosea mai mult învăţatul pe dinafară şi nu se dădeau explicaţii cu privire la raporturile
mai profunde.
Profesorul Buttner, jucându-se cu nelipsita nuia, se opri în intervalul dintre şirurile de bănci.
- Şi acuma, copii, aveţi următoarea temă: să adunaţi toate numerele de la 1 la 40. Cine termină, îmi aduce
tăbliţa la catedră. În clasă se făcu linişte şi capetele se aplecară spre bănci.
''O să le trebuiască ceva timp pentru asta, se gândi profesorul. Numai bine ca să mă mai odihnesc şi eu niţel.'' Se
duse la catedră, dar abia pusese jos nuiaua şi se aşezase pe scaun că micul Carl Friedrich sări din bancă şi veni
spre el.
- Am terminat! strigă el fericit şi aşeză tăbliţa cu partea scrisă în jos, aşa cum era obiceiul, în faţa profesorului
înmărmurit de uimire.
''Ei, îşi zise el, cine ştie ce prostie a mai făcut şi băiatul asta în graba lui''. Şi aruncă o privire batjocoritoare spre
Gauss, care aştepta victorios în banca lui.
A durat destul de mult până când au calculat toţi elevii, adunând cu mare greutate cele patruzeci de numere.
Tăbliţele se strângeau încet pe catedra profesorului. Acesta le întorcea una după alta cu un zâmbet ironic. Dar
zâmbetul se transformă în uluire când ajunse la prima tăbliţă şi citi pe ea rezultatul corect: 820! Aici nu erau
adunate numerele unul după altul la nesfârşit, ca pe celelalte tăbliţe. Privirea experimentată descoperise imediat
legăturile dintre numere. În felul cum le aranjase Gauss, numerele păreau că dansează. Nemaipomenit!
Băiatul adunase un număr de la început cu unul de la sfârşit: 1+40,2+39,3+38,4+37 până când a format
douăzeci de perechi a căror suma făcea mereu 41. Nu mai rămânea acum decât să înmulţească 41 cu 20 şi rezultatul
corect era obţinut.Profesorul nu-şi reveni multă vreme din uimire. Ba chiar îşi reproşa în sinea lui atitudinea de mai
înainte. Căci băiatul care se foia nerăbdător în banca lui, descoperise cu propriile lui forţe metoda adunării
numerelor dintr-un şir natural, fără să-i fi spus nimeni nimic despre asta vreodată.
La şcoala lui Buttner era şi un profesor ajutător, tânărul Johann Bartels, fiul unui lucrător în zinc, din
Wendegraben, mai târziu şi el profesor de matematică la Universitatea din Kazan. Pe atunci, sarcina lui era şi să-i
ajute pe elevi să-şi facă lecţiile. Remarcă şi el talentul neobişnuit al lui Gauss. Citea diverse cărţi cu el, îl iniţia în
ştiinţa despre seriile infinite care, mai târziu, au jucat un rol atât de important în viata lui şi, în cele din urmă, a
aranjat în aşa fel ca protejatul lui să poată să intre la gimnaziul Sf. Caterina în 1788, direct în clasa a 2-a.
Tema nr.1
Sume Gauss
Lumea fanteziei copiilor este nesfârşită. Fiecare copil visează la altceva.
Cunoașteți probabil cu toții cum micul Gauss (Johann Carl Friedrich Gauss, 1777-1855, matematician
german de geniu) a calculat suma primelor 100 de numere naturale, a observat că însumând în ordine inveră
trebuie să obțină același rezultat iar pe coloane fiecare sumă este 101:
S = 1 + 2 + 3 +… + 100
S = 100 +99 +98 +…+ 2 + 1