Zeita Minerva

Zeita Minerva a fost considerata una dintre cele mai importante divinitati ale lumii antice
greco-romane. Ea ocupa locul al treilea, dupa Iupiter, stapinul Atotputernic, si Iuno, sotia
acestuia, in lista celor 12 divinitati de frunte, omagiate la Roma (asa-numitii dii
consentes), care formeaza „triada capitolina“ (denumirea unui templu de pe colina
Capitoliului roman). Ea ocroteste mestesugurile, stiinta agricola, fiind inventatoarea
constructiilor navale, a strategiei militare (razboaie calculate), patronind, totodata,
intelepciunea si abilitatea mintii. Tot romanii au onorat-o prin organizarea a doua cicluri
de sarbatori vesele: Quinquatrus maiores (19-23 martie), cu participarea artizanilor
(artificies) din diferite meserii si arte (medici, poeti, pictori, sculptori, pedagogi s.a.) si
Quinquatrus minores (13 iunie) pentru flautisti.
Originile cultului acestei divinitati se pierd in negura timpului. Recompusa „sintetic“ din
Menrva, zeita principala a triadei civilizatiei preitalice etrusce (alaturi de Tinia, viitorul
Iupiter roman si Uni, Iuno), ea va avea un mare rol in viata religioasa a Greciei antice,
unde era denumita Pallas-Athena sau pur si simplu Pallas. A fost considerata fiica lui
Zeus, conducatorul Olimpului, si a lui Metis (Metida), copila cuplului de titani Okeanos-
Tethys. Fiindca i se prezisese ca avea sa fie detronat de vlastarul pe care il va naste
Metis, Zeus o inghite cind aceasta era insarcinata. Provocindu-i dureri cumplite de cap,
marele zeu il roaga pe Hephaestus (Vulcanus, la romani), protectorul cel schiop al
mesterilor faurari, sa-i sparga teasta, moment in care apare pe lume Athena, slobozind
un racnet razboinic ce a cutremurat cerul si pamintul. Ea va purta simbolul atributelor
unite ale divinilor parinti, personificind forta mostenita de la Zeus, imbinata cu
intelepciunea si prudenta mamei Metis.
Zeita razboinica, ea este reprezentata in arta invesmintata in tunica lunga, mantie, coif si
armura, ca arme caracteristice avind lancea si scutul (pe care se zugravea chipul hidos
al monstrului mitic Gorgona-Medusa, care era transforma in stana de piatra pe oricine
cuteza sa-l priveasca). Datorita faptului ca Athena avea ochii albastru-verzui (culoarea
peruzelei), mari si rotunzi, poetul Homer o numea, in Odisseea, glaukpis („cea cu ochi
de bufnita“, pasarea devenind emblema ei, simbolizind intelepciunea). Divinitatea a avut
o contributie majora in lupta coalitiei zeilor impotriva gigantilor, apoi, a luat parte la
razboiul troian, alaturi de aheii greci, neputind uita ofensa pe care i-a adus-o Paris, fiul
regelui Troiei, Priam, care, in intrecerea „celei mai frumoase zeite“ (alaturi de Hera si
Afrodita), ofera marul cistigator dragalasei si iubaretei Aphrodita. De asemenea, este
cunoscuta legenda mitica a disputei dintre Athena si Poseidon (zeul marilor si al
oceanelor), disputa prilejuita de impartirea protectiei diferitelor regiuni ale Greciei. Cu
aceasta ocazie, consiliul divin fagaduieste sa dea Attica (provincia orasului Atena)
aceluia care-i va darui asezarii bunul cel mai de pret. Poseidon prezinta calul, Athena,
maslinul, arbore ce avea sa asigure prosperitatea locuitorilor acestei cetati. Zeita cistiga
in felul acesta intrecerea, devenind patroana orasului care ii va purta de atunci numele.
In continuare, elinii o vor socoti protectoarea vietii sociale si statale, fiind sfatuitoarea si
aparatoarea lor in razboaie. Datorita epitetului de Aithya („pescarus“), ea protejeaza si
corabierii. Zeita casta, ocrotitoare, in general, a luptei oricarui erou pentru binele
omenirii, Pallas-Athena nu era lipsita insa de trufie si viclenie, nedreptatind, de multe ori,
diverse personaje din legendele mitice. In capitala tinutului Attica, ii erau consacrate
mari serbari pline de fast (asa-numitele „Panathenee“, celebrate din patru in patru ani),
atunci cind fecioarele cetatii imbraca statuia zeitei cu peplos-ul (mantie) sacru, serbari
care, cu timpul, vor capata un pregnant caracter panelenic, aducind in orasul Athena
toata suflarea Greciei antice.