Legenda întemeierii Romei

”Quamdiu stabit Colosseum, stabit Roma”

Începuturile…

Latinii.

Dintre populațiile italice care au venit în Italia pe la începutul anului 1000 a. Ch.(al doilea val de
migranți indo-europeni) se numără și latinii. Aceștia s-au așezat în provincia Latium (NV Italiei), la vărsarea
Tibrului în mare.

Această provincie a fost considerată leagănul formării poporului latin.

Legenda întemeierii Romei este dublă și distinge două perioade:

I. Prima colonizare a Latium-ului cu întemeierea cetății Lavinium-ului de către troianul Aeneas;

II. Fondarea Romei de către latinul Romulus;

Evenimentele se petrec în perioade de timp vechi și s-au transmis pe cale orală. Avem puține date exacte și de
aceea informațiile au mai mult carácter legendar.

I. Se spune că, scăpat din dezastrul Illion-ului (Troiei ) 1, Aeneas, fiul pământeanului Anchises și al zeiței Venus
( Afrodita la greci)2 rătăcește 7 ani pe uscat și pe mare ( Aenos, Delos, Creta, Strophades, Actium, Buthrotum,
Carthago, Drepanum…). După multe peripeții (își pierde tatăl în Sicilia, dar și pe alți tovarăși de drum în timpul
unei furtuni pe mare; face o călătorie în Infern etc...) acostează la gura Tibrului, însoțit de fiul său Iulus
Ascanius . El aduce Penații3, zeii protectori ai Troiei, spre a ocroti destinul noii cetăți pe care o va întemeia.
Este acceptat de latinii conduși de pașnicul rege Latinus și se va căsători cu fiica acestuia, frumoasa Lavinia. În
cinstea soției sale întemeiază cetatea Lavinium. Astfel Aeneas ,prin respectul-trăsătura dominantă a sa (pietas
), credința (fides ) și efortul (labor ), uneori aproape supraomensc, față de zei (deos), de patrie (patriam)și față
de familie/neam (parentes) devine proptotipul eroului întemeietor, figura dominantă pe umerii căruia apasă
trecutul și viitorul….Aeneas își acceptă destinul și îndură multe chinuri pentru a-și îndeplini misiunea sacră prin
care a fost investit de zei în cumplita noapte a căderii Troiei.

Fiul său, ajuns un tânăr responsabil, va fonda cetatea Alba Longa. Aceasta va deveni o cetate puternică
și va fi condusă de 12 regi.

1
Troia/Illion= bogată cetate antică situată în Asia Mică la malul Mării Egee, condusă de înțeleptul rege Priam. A fost cucerită de
greci în anul 1184 a. Ch. și incendiată.
2
Afrodita= zeița frumuseții și a dragostei. La romani se va numi Venus. Își păstrează aceleași atribute și devine, în timp, ocrotitoarea
romanilor.
3
Penates (Penații)=pornirea în exil impunea și strămutarea zeilor ocrotitori ai căminului și familiei;
1
Acest fapt reprezintă primul moment al legendei.

II. Unul dintre regii cetatii Alba Longa a fost Procca. Acesta avea doi fii, pe Numitor si pe Amulius care, la
moartea tatalui lor, vor conduce succesiv cetatea. Cel din urmă rege, Numitor, va fi detronat de fratele său,
Amulius. Acesta, stăpânit de pofta de domnie, își întemnițează fratele, iar pe nepoata sa, (fiica lui Numitor)
Rhea Silvia o face slujitoare (vestală) în templul zeiței Vesta pentru a nu avea urmași. Ea va fi iubită în taină de
zeul Marte4. Din dragostea celor 2 se nasc gemenii, Romulus și Remus.

Legenda spune că, după ce s-au născut, gemenii au fost abandonați pe apa Tibrului într-un coșuleț
împletit din nuiele. Acesta s-a împotmolit în rădăcinile unui smochin (ficus ruminalis) și a fost găsit de o
lupoaică ce-și avea vizuina în apropiere. Copiii au fost alăptați în peștera Lupercal până când au fost găsiți de
Faustulus, păstorul turmelor regale. Acesta i-a dus acasă și i-a crescut împreună cu soția sa, Acca Larentia.

Copiii au crescut și au ajuns tineri puternici care și-au aflat adevărata origine și își vor pedepsi unchiul
uzurpator, iar pe bunicul lor îl vor reînscăuna. Drept recompensă pentru curajul lor, Numitor le va oferi un teren
pe care să întemeieze o cetate. În scurt timp a apărut o dispută între gemeni privind locul noii cetăți, dar și
numele acesteia. Au hotărât să cerceteze auspiciile 5. Cei doi vor ocupa câte o colină și vor cerceta cerul. Remus,
urcat pe colina Aventin vede 6 vulturi, iar Romulus va zări 12 de pe colina Palatin. Romulus a fost desemnat
de zei să întemeieze cetatea. A trasat cu plugul o brazdă de pământ, desemnând astfel simbolic întinderea
viitoarei cetăți. Remus, cuprins de invidie și mai inconștient, ia în râs misiunea sacră de întemeietor (conditor)
și trece peste șanțul trasat de fratele său. Acesta se înfurie și cei doi se iau la ceartă. Cearta degenerează în luptă,
iar Romulus își lovește fratele cu sabia, provocându-i moartea și rostind vorbele: ”astfel să pățească oricine va
trece peste zidul meu!” Acesta constituie al doilea moment al legendei.

Evenimentele s-au petrecut,conform legendei, la 21 aprilie 753 a. Ch., dată de la care a început
numărătoarea anilor.

4
Marte= Mars, Martis, era venerat ca zeu al războiului, personificare a curajului, îndrăznelii și vegetației. Ca zeu al războiului, era
numit Gradivus, ca patrón al agricultorilor, Silvanus.Era și zeu al primăverii (pt. că în martie începea sezonul războaielor),al tinereții
(deoarece,cf. ritualului, în timpul ”primăverilor sacre”, ver sacrum, tinerii ”roiau” precum albinele spre alte ținuturi, în căutarea
norocului, pentru a colonizarea altor ținuturi.
5
Auspicium (pl. auspicia)= tehnică de interpretare a viitorului după zborul păsărilor.
2