MINI-ESEURI - ROMA ANTICĂ

Roma regală(753 î.Hr-509 î.Hr): Italia este o peninsulă în centrul Mării Mediterane înconjurată la V de
Marea Tireniană, la E Marea Adriatică și având ca insule vecine Sicilia, Sardinia și Corsica. Vechii
locuitori ai Italiei erau localizați astfel: în insule şi S. Italiei, elimi, sicani, siculi, fenicieni, greci, itali ,
iapigi, în centru, italici (latini, sabini, samniţi). Ziua de 21 aprilie 753 î.Hr este data tradiţională a
întemeierii Romei pe „cele 7 coline”(Palatin, Capitoliu, Aventin, Quirinal, Viminal, Esquilin, Caelius) în
regiunea Latium, pe malurile Tibrului. Ar fi fost condusă de 7 regi legendari (2 latini, 2 sabini, 3 etrusci ).
Societatea romană era organizată în 3 triburi (Ramnes, Tities, Luceres ), 30 de curii și 300 de ginţi. În
ordinea importanței locuitorii Romei erau grupați în cetăţeni (patricieni), necetățeni(plebei ), sclavi, dar
exista și categoria numită clienţi. Plebeii au fost până-n sec. V î. Hr. lipsiți de drepturi politice, având
obligaţii militare. Fiecare curie trebuia să dea 100 de pedestraşi, 10 călăreţi şi să trimită în Senat, 10
reprezentanţi. Conducerea cetății era exercitată de rege ajutat de un Senat și de Comiții/Adunări populare
care se întruneau în For sau în caz de război pe Câmpul lui Marte. La începuturi forma de stat a Romei
era oraşul-stat. Printre acțiunile din timpul Romei regale amintim întemeierea Romei și Răpirea
sabinelor de către Romulus, Numa Pompilius organizează templele și colegiile de preoţi, Tullus Hostilius
anexează cetatea Alba Longa, Ancus Martius construiește portul Ostia şi podul peste Tibru, Tarquinius
Priscus construiește Circus Maximus și Cloaca Maxima, Servius Tullius dă reforma administrativă și
ridică primul zid care a înconjurat Roma, iar Tarquinius Superbus ridică templul lui Jupiter. Din cauza
conducerii sale mult prea dure acest ultim rege etrusc s-a confruntat cu răscoala patricienilor şi plebeilor,
iar regalitatea e înlocuită cu republica.

Republica romană ( 509î.Hr -27 î.Hr) era condusă de Senat,magistraţi (din care cei mai importanți erau
cei 2 consuli aleşi anual şi colegial; (pretori, cenzori, edili, cvestori, tribunii plebei, marii preoţi și în
cazuri extreme, dictatorul) și Adunarea Poporului care alegea magistrații și care se întrunea în For sau pe
Câmpul lui Marte. Magistraţii nu erau plătiţi. Cu excepţia cenzorului şi a dictatorului trebuiau să fi făcut
cel puţin 10 ani serviciu militar, pentru ocuparea unei magistraturi și să urce “scara onorurilor”(cursus
honorum) de la cvestor, la tribun, la pretor și la consul. Republica romană era aristocratică. Societatea era
compusă din patricieni, nobilitas, cavaleri, poporul de rând (ţărani, meşteşugari, plebea urbană acesta din
urmă îşi vindea voturile şi trăia din ”pâine şi circ”) și sclavi publici şi privaţi. Între plebei și patricieni s-
au dat lupte deoarece plebeii n-aveau drepturi politice. După secesiunea plebeilor din 494 î.Hr în urma
luptelor cu patricienii, obţin prin legi scrise dreptul de a-şi alege tribunii, de a fi aleşi magistraţi și până în
sec III î.Hr devin egali în drepturi cu patricienii. În 451 î.Hr-450 î.Hr comisia decemvirilor dă ”Legile
celor XII Table” care prevedea printre altele că reclamantul trebuia să – l aducă pe pârât la proces; era
nevoie de 5 martori la încheierea actului de cumpărare; furtul era pedepsit cu amenzi mari sau cu moartea;
legea talionului; închisoare (60 de zile) pentru datornic, după care, dacă nu – şi plătea datoria devenea
sclav sau era condamnat la moarte; pedeapsa capitală pentru martorii mincinoşi sau judecătorii corupţi;
tatăl nu – şi putea vinde fiul decât de 3 ori; fiul, era moştenitorul, în lipsa acestuia moştenea cel mai
apropiat ognat, iar în lipsa acestuia moştenirea revenea gintei; răspândirea divorţului (din motive
financiare); emanciparea soţiilor; dobânda, în cazul unui împrumut era de maxim 8, 3%. Între 133 î.Hr-
122 î.Hr reformele (limitarea averii unui cetăţean roman, la 125 ha plus 62, 5 ha pentru fiecare fiu al
proprietarului din “ager publicus”, vânzarea de grâu la preţ redus celor săraci; colonizarea Cartaginei cu
populaţie săracă din Roma; acordarea cetăţeniei romane locuitorilor Italiei; soldaţii să primească
îmbrăcăminte pe cheltuiala statului; drept de judecată a cavalerilor alături de senatori) fraţilor Gracchi
eşuează cei doi fiind asasinați de oamenii senatorilor. În 107 î.Hr reforma militară a generalului - consul
Caius Marius prevedea încorporarea cetăţenilor fără pământ care sunt împroprietăriţi după îndeplinirea
unui serviciu militar de 16 ani; efectivele legiunii ajung de la 5000 la 6000 soldaţi împărţiţi în 10 cohorte;
soldaţii erau primeau soldă, consecinţa fiind transformarea legionarilor în soldaţi profesionişti. După
“războiul aliaţilor”(91î.Hr – 88 î.Hr), în 89 î.Hr-88 î.Hr se dau legile care acordă cetăţenia romană
“aliaţilor”(socilor). O situație grea o aveau sclavii, fără drept de moştenire , libertate și care erau pedepsiți
sau uciși. Între 136 î.Hr -132 î.Hr şi 104 î.Hr -101 î.Hr sclavii din Sicilia s-au răsculat, dar au fost
înfrânți. Între 73 î.Hr-71 î.Hr a avut loc răscoala sclavilor gladiatori condusă de tracul Spartacus care după
unele victorii a fost înfrânt decisiv de generalul Crassus. Cu toate reformele adoptate, din cauza
intereselor politice divergente și a inechităților sociale, republica romană se va prăbuși în sec. I î.Hr.

Marile cuceriri romane(secVî.Hr-I î.Hr.) Între sec V î.Hr-III î.Hr romanii îi înving pe etrusci, Liga
Latină, samniţi, suferă înfrângeri cu celţii, dar în final ies învingători. Roma devine stăpâna Italiei și
încheie tratate cu federaţia cetăţilor italiene ,,aliate”. Între sec III î.Hr-I î.Hr. are loc cucerirea bazinului
Mării Mediterane. Romanii poartă 3 războaie „punice” cu Cartagina din cauza concurenţei negustorilor
cartaginezi în V Mediteranei. Deși au fost învinși de gen. cartaginez Hannibal în al doilea război, romani
înving în final prin gen. Scipio „Africanul”, iar Cartagina devine provincie romană. Între sec. II î.Hr-I
î.Hr romanii mai cuceresc: Macedonia, Grecia, Pergam, Peninsula Iberică, Gallia, Cirenaica, Numidia,
Egipt, Armenia, Iudeea vor fi regate clientelare. În concluzie Roma devine stăpâna bazinului Mării
Mediterane, transformându-se într-un adevărat imperiu.

Prăbușirea Republicii romane(sec.I î.Hr) a fost cauzată de decăderea moravurilor, arivism, corupţie, lux,
ruinarea ţărănimii romane, eşecul reformelor fraților Gracchus, lupte dintre optimaţi și populari, reforma
militară a generalului Marius, războiul cu socii, incapacitatea politică a instituţiilor republicane.
Trăsăturile inițiale ale societății romane fuseseră patriotismul, civismul, devotamentul faţă de Republică,
magistraţi incoruptibili, dreptate şi simplitate. Între 82 î.Hr- 79 î. Hr generalul Sylla instaurează dictatura
personală, declanșează primul război civil contra lui Marius, bate monedă cu chipul său, crește puterea
Senatului. În 60 î. Hr se instaurează primul triumvirat compus din generalii Pompeius, Crassus, Caesar
contra aristocraţiei senatoriale, dar nu rezistă din cauza morții lui Crassus în luptele cu parții, cuceririi
Galliei de către Caesar și rivalitatea acestuia cu Pompei fapt care duce la al doilea război civil. Între 48
î.Hr-44 î. Hr Caius Iulius Caesar instaurează dictatura având funcții de Mare Pontif, tribun, consul unic,
imperator, conducător al provinciilor, dictator pe viaţă. Duce lupte cu regatul Pontului și în Egipt, bate
monedă de aur, reface portul Ostia, împarte pământ veteranilor, reduce chiriile pentru locuinţe, acordă
cetăţenia romană multor provinciali, scrie memorii militare, introduce calendarul „iulian”. A fost asasinat
la 15 martie 44 î. Hr (Idele lui Marte) de o conspiraţie senatorială condusă de Brutus. Între 43 î.Hr – 36 î.
Hr. se instaurează al doilea triumvirat compus din Octavianus, Marc Antoniu și Lepidus care înfrânge
armatele asasinilor lui Caesar. Lepidus e înlăturat, iar Antoniu se căsătorește cu Cleopatra regina
Egiptului. Rivalitatea dintre Octavianus și Antoniu duce la al treilea război civil. Antoniu, acuzat că a
cedat Egiptului unele teritorii romane a fost înfrânt în bătălia navală de la Actium (31 î. Hr.). După
cucerirea Alexandriei (30 î. Hr), Antoniu şi Cleopatra se sinucid, iar Egiptul elenistic devine provincie
romană, iar Octavianus, unicul conducător al statului roman. În concluzie Roma, a cucerit între sec. V
î.Hr – III î. Hr. Peninsula Italică, iar între sec. III – I î. Hr Cartagina, Grecia, Macedonia, Spania, Epirul,
Iudeea, Gallia, Armenia, Egiptul, Galatia. A acordat cetățenia romană mai întâi plebeilor și apoi tuturor
oamenilor liberi din Italia. Prin aceste acțiuni republica s-a transformat dintr-un oraș-stat într-un stat
teritorial a cărei formă de guvernare va deveni imperiul.

Roma imperială(27 î.Hr -476 d.Hr) a parcurs două etape: principatul (27 î.Hr-284d.Hr) și dominatul
(284-476 d.Hr). Conducerea era asigurată de împărat (Principe), Consiliul Imperial, Guvernatori, Armată
și Tribunalul Imperial. Dinastiile au fost: Iulia-Claudia; Flaviilor; Antoninilor; Severilor. Primul împărat,
Octavianus (27î.Hr-14 d.Hr) primește titluri (“Augustus”, ”Princeps senatus”, ”Imperator”, conducător
absolut în toate provinciile, tribun al poporului, consul, Mare Pontif , ”Părinte al Patriei“) creează garda
pretoriană și prima brigadă de pompieri din istorie ,cucerește N-V Spaniei, Galatia, Pannonia, Rhaetia,
Noricum, inaugurează,,pax romana”, ridică monumentul,,Altarul Păcii” și sprijină cultura alături de alți
protectori (Mecena) ai artelor. Titlul de Imperator Caesar Augustus, acordat lui Octavianus va fi preluat şi
de urmaşii săi. Denumirea de “Cezar” va fi sinonimă cu împărat. Tiberius (14-37) dă legea de ,,lese-
majeste” și adaugă noi provincii (Moesia, Cappadocia, Commagene). Caligula 37-41) impune divinizarea
împăratului (considerat după modelul oriental, zeu sau fiu al zeilor), dar e asasinat de pretorieni. Claudius
(41-54) cucerește Tracia și Britannia și modernizează portul Ostia. Nero(56-68) înfrânge răscoala reginei
Boudica din Britannia și conspiraţia în care a fost implicat Seneca, maestrul său .Incendiul devastator care
a cuprins Roma duce la prima persecuţie a creştinilor. Se confruntă cu răscoale în Iudeea, Gallia și
Spania, iar regimul său de teroare e dezaprobat de Senat care-i cere să-și pună capăt zilelor. Vespasianus
(69-79) reprimă (prin fiul său Titus care cucereşte Ierusalimul), răscoala evreilor și începe construcţia
Colosseum-ului, inaugurat de fiul său Titus (79-81) în timpul căruia Agricola, guvernatorul Britanniei,
extinde stăpânirea romană până în Scoţia. Domiţian (81-96) poartă războaie cu regele dac Decebal pe
care-l recunoaște client al Romei, reorganizează Moesia şi Germania, dar e asasinat. Marcus Ulpius
Traianus (98-117) [-transformă 1/3 din Dacia în provincie romană după războaiele (101-102 şi 105-106)
cu Decebal ,creează provincia Arabia în N-V, regatului nabateilor are conflict cu Regatul Part și crează
noi provincii ( Armenia, Mesopotamia, Asiria). La moartea sa (117) se înregistrează maxima expansiune
a Imperiului: 3,3 mil. Km 2; populația: 50-70 mil, locuitori; 9000 km de frontiere apărate de 30 de legiuni;
limite: Pen. Iberică-Eufrat - Tigru - Scoţia - graniţele Saharei – Rin – Dunăre - prima cataractă a Nilului.
Hadrian (117-138) încheie tratat cu parții, reorganizează Dacia, reprimă răscoala evreilor și ridică ”Zidul”
din Britannia. Marcus Aurelius (161-180) are preocupări filosofice și obține victorii cu parţii şi
marcomanii. Septimius Severus (193-211) are victorii cu parţii (cucereşte Babilonul) şi în Britannia.
Caracalla (211-217) dă în 212 Constituţia antoniniană (acordarea cetăţeniei romane tuturor oamenilor
liberi din Imperiu),are victorie cu alamanii pe râul Main, dar e asasinat de pretorieni. Severus Alexander
(222-235) are bune relaţii cu Senatul, luptă cu Persia Sasanidă, dar e ucis în Germania. Sfârșitul dinastiei
Severilor marchează începutul crizei imperiului între 235-284 înregistrându-se anarhia militară. În 271
împăratul Aurelian retrage armata și administrația din Dacia,se proclamă “Dominus et Deus”, iar Cultul
Soarelui (Deus Sol Invictus) devine religie oficială. Romanii menţineau controlul asupra provinciilor
aplicând principiul,, divide et impera” (,,dezbină şi stăpâneşte”) și prin cuceriri s-a format o ,,lume
romană” (,,orbis romanus”). Pe cuprinsul imperiului a avut loc procesul de romanizare care a avut drept
factori administraţia, armata, coloniştii, urbanizarea, arta construcțiilor, dreptul, acordarea cetăţeniei
romane, limba latină, viața cultural-religioasă. Romanizarea a fost intensă în Pen. Iberică (Hispania,
Lusitania), Gallia, Dacia, slabă în Britannia/ aici romanii au construit o rețea de drumuri, orașe
Camulodunum (Colchester), Londinium (Londra)/ și inexistentă în Grecia şi provinciile orientale.
Economia se baza pe agricultură (cereale, pomi fructiferi, viţă de vie, zarzavaturi) în Gallia, Hispania,
Egipt, Dacia, meşteşuguri (bijuterii, îmbrăcăminte, încălţăminte , ceramică, produse din sticlă şi metal,
stofe, covoare) în Gallia şi oraşele orientale, minerit (Fe, Au, Ag, aramă, sare) în Britannia, Hispania,
Egipt, Dacia, comerţ (beneficiază de porturi, apeducte, drumuri terestre între Roma și provincii, între
provincii, cu exteriorul (pe ,,Drumul mătăsii” cu India şi China). Pentru Imperiul roman, secolul III
înseamnă începutul declinului când anarhia, atacurile „barbarilor”, răscoalele și guvernările ineficiente
vor duce la o inevitabilă prăbușire.

Destrămarea Imperiului Roman (sec.III-V) a fost cauzată de lipsa de bani, inflaţie, ruralizarea
economiei, sărăcirea populaţiei împovărată de impozite mari, colonatul și patronatul, ,,barbarizarea”
armatei, anarhia militară, provincii părăsite (Dacia, Gallia, Spania, Britania, Africa), lupte interne pentru
putere. Împăratul Diocleţian (284-305) introduce Dominatul și tetrahia, mărește armata la 60 de legiuni,
dă reforma monetară, împarte imperiul în 101 provincii și numește personal guvernatorii, obligă la plata
unei taxe orice persoană majoră și orice proprietar de pământ și îi „leagă” pe coloni de pământul pe care
se aflau și introduce mercurialul. Este și autorul ultimelor mari persecuţii anticreștine. Constantin cel
Mare (306-337) îl învinge pe rivalul său, Maxenţiu (312) dă , în 313 la Milano, Edictul de toleranță care
prevedea libertatea de credinţă şi egalitate în drepturi pentru creştinii din imperiu, schimbă prin lege (321)
ziua de odihnă (Duminica în locul Sâmbetei), conduce(325) primul Conciliu ecumenic de la Niceea (este
stabilit textul Crezului și este condamnat arianismul), iar 11 mai 330 inaugurează noua capitală imperială
Constantinopol pe locul fostei colonii grecești Byzantion. Împarte statul în 117 provincii grupate în 14
dioceze şi 4 prefecturi, armata are 75 de legiuni, Senatul devine un simplu consiliu orășenesc, are loc
legarea colonilor de pământ, a meşteşugarilor de meserie, a orăşenilor de oraşul lor natal aceste ultime
măsuri reprezentând primul pas al procesului de trecere la societatea medievală. În 337, sub influenţa
mamei sale, Elena, care era creştină, Constantin cel Mare, adept al cultului “Soarelui Nebiruit” se va
creştina. El și mama sa vor fi sanctificați și sunt prăznuiți anual în data de 21 mai. Ultimul împărat al
Imperiului roman „integral” a fost Flavius Theodosius, la moartea sa (395) având loc dezmembrarea
Imperiului între fiii săi: Arcadius (în Răsărit) și Honorius (în Apus). În urma atacurilor vizigoţilor (410) și
vandalilor (455) în 476 are loc căderea Romei/Imperiului Roman de Apus (împăratul Romulus
Augustulus e detronat de căpetenia germanică Odoacru). Convențional, acesta este sfârșitul antichităţii și
începutul Evului Mediu.

Cultura și civilizația romană, romanii scriau cu un alfabet preluat de la greci și pe care l-au transformat
în alfabetul latin, pe tăblițe de bronz și pergamente, având instrumente de scris. Băieții și fetele începeau
școala de la 7 ani și până la 11 ani învățau latina,greaca,date și noțiuni de bază,elevii leneși fiind pedepsiți
cu bătaia.De la 11 la 15 ani,scriau,citeau,învățau istorie,geografie,mitologie,matematică,astrologie și
muzică.De la 17 ani,doar tinerii bogați studiau retorica și filosofia.Alte școli pregăteau
medici,arhitecți,juriști.Geograful și istoricul Strabon ne dă informații istorice și geografice,iar în științele
naturale Plinius cel Bătrân a scris o lucrare de geografie,botanică,zoologie și mineralogie.Filosoful și
oratorul Cicero afirma că buna credință și respectarea cuvântului dat sunt necesare în relațiile dintre
oameni,Cato cel Bătrân spunea că cetățeanul trebuie să fie cinstit și bun patriot,Seneca sublinia că unii
oameni își risipesc viața în timp ce alții creează opere durabile etc.În comediile sale,Plautus folosea ironia
ca metodă de cercetare și de îndreptare morală,Vergilius a scris epopeea lui Eneas,legendarul strămoș al
poporului roman,Horațiu promova în scrierile sale libertatea și demnitatea omului,iar pentru Ovidius
dragostea era sentimentul ideal. Caesar descrie războaiele cu galii și cu Pompei,Titus Livius ne vorbește
despre istoria Romei de la origini până în timpul său,Suetonius ne dezvăluie viața privată a
personalităților romane,Tacitus ne dă informații despre germani,britani și istoria de la Octavianus la
Nero,Dio Cassius povestește despre războaiele lui Traian cu regele dac Decebal etc.Religia era
politeistă,zeii principali fiind preluați de la greci.Credeau în
Jupiter,Minerva,Vulcanus,Neptun,Venus,Marte,Saturn,Apollo, Diana,Bacchus,Vesta,Pluton ,Ianus
etc.Eroii adorați erau Hercule,Romulus și Remus,Castor și Pollux.După marile cuceriri apar și cultele
orientale ale lui Isis,Osiris,Mithra,Sol Invictus(Soarele Nebiruit),creștinismul.Preoții erau organizați în
ordine conduse de un Mare Preot. În temple,zeilor li se aduceau ofrande(flori,fructe,ouă,vin) și
jertfe(miei,iezi,tauri,porci).Existau și zei considerați protectori ai casei(„șarpele”) și ai răspântiilor.Toți
zeii aveau dedicate sărbători .Ritul funerar era înhumarea și incinerația.Pentru cunoașterea voinței zeilor
preoții practicau divinația prin auguri și auspicii.Arhitectura romană consta în construcții precum
amfiteatre,therme,arcuri de triumf,apeducte,temple, vile, diverse monumente și o rețea rutieră care făcea
legătura între provincii și capitală ( „toate drumurile duc la Roma”).Sculptura era reprezentată de statui
ale împăraților,busturi în bronz,basoreliefuri.Frescele prezentau peisaje exotice și scene
mitologice,mozaicul alb-negru se folosea la pardoseală iar cel în mai multe culori la perete și la boltă,iar
artele minore constau în prelucrarea ceramicii,geamuri de sticlă etc.