Democraṭia ateniană

Tipuri de organizare politică în Grecia antică:

-monarhia
mono= unu, arhos=conducător
Monarhia a fost specifică epocii pre-clasice (dinaintea sec. V Î Hr.)
Monarhul îndeplinea funcția de conducător al statului, mare preot, mare judecător.

-aristocrația
aristos=nobil, cratos=putere.
Aristocrația a urmat monarhii și a reprezentat guvernarea unei categorii sociale privilegiate.
(proprietar de pământuri și sclavi)

-oligarhia
oligos=puțini, horgos=conducător.

-democrația
demos=popor, cratos=putere, deci înseamnă puterea poporului.

Democrația ateniană

Orașul stat Atena a fost înființat de ionieni in vechea attică.

Prima formă de organizare a fost monarhia. Treptat regele este înlăturat, iar puterea este
preluată de un arhonte, ales din rândul eupatrizilor.

Organizare sociala

eupatrizii-clasa aristocratică (deținător de pământuri și sclavi)

demos- popor (țărani, meșteșugari, negustori)
sclavii (prizonier de război, datornici)
metecii (străini-nu au drepturi politice)

Instituții ale statului:

Ecclesia – adunarea poporului:
- votează pacea sau războiul;
- votează ostracismul;
- ia decizii în plan social, economic, politic și cultural.

Bule - statul propun legi.

Heliaia – tribunalul poporului;

Oreopag – triubal specialist pentru judecarea omuciderilor.

Colegiul celor 10 arhonți- atribuții

Colegiul celor 10 strategi-ales anual, atribuții militare.

Reformatori :
1. Dracon -măsuri foarte dure.
2. A încercat să limiteze puterea eupatrizilor.
3. Solon (sec. VI) a făcut primii pași spre o democrație sclavagistă.
4. Șterge datoriile agricultorilor și interzice vânzarea datornicilor.
5. Clisterne (sec. VI).
continuă politica lui Solon.
cetățenii au drepturi egale.
se introduce ostracismul.
6. Pericle-bune bazele unui sistem democratic.
funcțiile publice erau trase la sorți.
funcționarii erau plătiți.

Republica romană

Norma regală (753-509 Î Hr)

Roma era condusă de un rege.

În conducerea statului, regele era ajutat de senat și adunarea poporului.
Populația cetății era împărțită în patricieni și plebei.

Patricienii reprezentau clasa aristocratică. Din rândul patricienilor erau aleși membrii
senatului.
Plebeii erau oamenii simpli. Ei nu puteau deține funcții publice.

În 509 Î Hr ultimul rege roman era Tar Quinius Superbus. El este înlăturat de popor.

Republica 509-27 Î Hr. Este o formă de guvernare colectivă bazată pe alegere

periodică pe o perioadă determinată.

Era o republică aristocratică al cărui sistem de vot favoriza pătura bogată a populației.

Funcțiile politice: militare, religioase erau împărțite între senat, magistrați și adunarea
poporului.

Senatul era cea mai importantă instituție a statului. Era format din 300 de membri
aleși din rândul foștilor magistrați.
Atribuții: administrează finanțele, coordonează activitatea magistraților, conduce
politica externă.

Magistrații erau aleși de adunarea poporului.

Magistraturile erau împărțite în 2 categorii : magistrații superiori și magistrații
inferiori.

 Magistrații superiori
- consuli: în număr de 2, erau aleși anual. La sfârșitul mandatului răspund pentru
faptele lor.
Atribuții: conduc armata (cumva ca adunarea poporului), inițiază legi.
- dictatorul: erau aleși pe o perioadă de 6 luni de zile în situații critice. Are puteri
nelimitate.
- Pretorul: atribuții juridice.
- Cenzorii: stabilesc listele pentru senat și se ocupă de recensământ.

 Magistrații inferiori
Chestorii – atribuții fiscale.
Edilii – se ocupau de problemele cetății.
Tribunii – asigurau protecție cetățenilor și în mod special a plebeilor. Averau drept
de veto în fața senatului și a magistraților.

Adunarea poporului se întruna în cele 3 condiții:

1) Comiția curiată – rol minor, se ocupa de testamente, probabil religioase,
înfierea unor copuu.
2) Comiția centuriată – stabilește pacea sau războiul și unește magistrații
superiori.
3) Comiția tribută – alege magistrații inferiori.
Între sec V-III Î Hr. Roma cucerește toată peninsula (Italia).
Între sec III-II Î Hr. au loc războaiele punice în urma cărora romanii își impun
dominația în bazinul occidental al Mediteranei.

În sec. III-I Î Hr. au fost cucerite: Macedonia, Grecia, Asia mică, Siria, Egipt.
În spațiul european era cucerit teritoriul Spaniei, Butaniei și Galiei.

Criza republicii
Administrația statului nu era capabilă să guverneze imperiul roman.

Efectele crizei:
- consulate repetate (Caius, Marius)
- dictaturi pe viață (Cornelius Vucin Sulla).

Războaie civile
- Caius Marin – Lucin Sulla;
- Cezar Pompei;
- Octavianus – Marcus August.

Triumviratul – asocierea a 3 generali cu scopul de a se susține reciproc în fața

senatului.

Imperiul
Principatul (27 Î Hr.-284)
A fost instaurat de Octavianus. El primește supranumele de Augustus – titlu acordat
doar zeilor.
Funcțiile republicii romane sunt preluate de împărat:
- princeps senatus – primul dintre senatori;
- patre-patrihal (tatăl poporului);
- consuli (putere politică);
- tribun (poate anula legi);
- cenzor (stabilește listele pentru senat);
- imperator (comandant al armatei).
Senatul păstrează atribuțiile duse.
Puterea și tronul sunt transmise din tată în fiu.

Dinastii: Iulia, Claudia, Flavilor, Severilor.

Perioada 253-284 s-a caracterizat printr-o criză militară.

În 284 armata militară i-a sfârșit Dioclețian (284-305) care instaurează doniratul.
Dioclețian își lua supranumele Dominos et Deus (Stăpân și zeu).

În timpul său se instaura tetrarhia (2 auguști, 3 cezari).

Constantin cel Mare (306-337). 313 se adoptă edictul din Milan. Se oferă libertate de
cult tuturor locuitorilor din imperiu.

În 330 este inaugurată noua capitală Constantinopol.

În timpul lui Teodosie (395) marele imperiu este împărțit Arcadius și Homerius.
În 476 imperiul roman de apus se prăbușește ca urmare a atacurilor popoarelor
barbare.
Germanicii conduși de odoseu trimit în semnele imperiale la Constantinopol.

Regatul dac

Denumirea de geți provine din izvoarele grecești, iar denumirea de daci provine din
izvoarele romane.

Geto-dacii sunt unul și același popor vorbitor al unei limbi indoeuropene.

Erau organizați în tribuni și uniuni de tribuni.
Conducerea era deținută de un basileu (șef militar).

Basileul conduce alături de aristocrația militară și sacerdotală (mari preoți).

Clase sociale:
1) tarabostes – aristocratică (dețineau pământuri)
2) comeți – oameni simpli.

Începând cu sec. I Î Hr. se pune bazele marelui stat getodacic.

Burebista (82-44 Î Hr.)

Sprijinit de marele preot Deceneu unifică toate triburile și uniunile de tribuni.
Unificarea s-a făcut pe cale diplomatică și militară.
Burebista este ocupat de crearea unui sistem defensiv. Sunt construite numeroase
cetăți. (Blidaru, Costești, Piatra Roșie și Căpâlna.)

Statului Burebista se extinde de la carpații păduroși (nord), M-ții Balcanici (sud).

De la geniile bugetului în est la Dunărea mijlocie în vest.
Burebista a încercat să se implice în războiul civil dintre Cezar și Pompei. Cezar
este învingător și plănuiește pedepsirea geto-dacilor. Campaniile nu mai au loc
deoarece în 44 Î Hr este asasinat.
În același an moare și Burebista.
După moartea lui Burebista conducerea este preluată de către marele preot
Deceneu.
Alți basilei geto-daci: Comosicus Scorillo/Corylos, Duras, Diurpaneus.

În iarna dintre anii 85-86 Duras trece la sud de Dunăre și încearcă să elibereze
tracii sud dunăreni de sub stăpânirea romană.