ROMA ANTICĂ

I. PERIOADA REGALITĂȚII (753 î. Hr. - 509 î. Hr.)

- Roma a fost condusă de 7 regi, primul este Romulus, iar ultimul Tarquinius
Superbus (ultimii 3 regi au fost etrusci)
- Instituții: - rege
- senat (alcătuit din patricieni, singurii care aveau calitatea de cetățeni)

II. REPUBLICA ROMANĂ (509 î. Hr. – 27 î. Hr.) - republică aristocratică

- au loc conflicte între patricieni și plebei - secesiune - prin
retragerea plebeilor pe „Muntele Sacru”/Aventin), în urma cărora
plebeii obțin drepturi:
 să fie reprezentați de 2 tribuni ai plebei care să le
apere interesele
 „Legile celor XII table” – primele legi scrise care să
îngrădească abuzurile patricienilor (juridic, plebeii
devin egalii patricienilor)
 sunt admise căsătoriile dintre patricieni și plebei
 unul dintre cei doi consuli să provină din rândul plebeilor
- de aceste drepturi beneficiază mai ales plebeii bogați, care împreună cu patricienii formează
nobilitas/nobilimea (dețin întreaga putere economică și politică)
- ca urmare a războaielor se formează o nouă clasă a celor îmbogățiți și privilegiați, cavalerii
- plebeii săraci reprezintă o clasă parazitară, întreținută de stat în schimbul votului.

Instituțiile republicii romane

 3 adunări ale poporului/comitia (comițiile curiate, centuriate, tribute) - votau legile
propuse de senat și magistrați
 Senatul (300 membri de peste 46 de ani) - cea mai importantă instituție
 Magistraturile (pe principiile anualității și colegialității)
- ordinare (mandat de 1 an): 2 consuli, 2 pretori, 2 cenzori (18 luni), questori, edili
- populare: tribuni ai plebei cu drept de veto și inviolabili
- extraordinare: dictator cu puteri absolute pentru 6 luni

Criza republicii romane a fost generată de:

- expansiunea teritorială (greu de guvernat cu instituțiile republicane)
- teritoriile cucerite îmbogățesc pe nobili și cavaleri, dar sărăcesc plebea
- țărănimea sărăcește din cauza campaniilor militare prelungite, abundenței sclavilor și a
produselor ieftine aduse din provincii
- conflictul dintre populari (nobili adepți ai reformelor) și optimați (nobilimea conservatoare)
- 81-79 î. Hr. – dictatura sângeroasă a lui Sulla (introduce „proscripțiile”)
- 73-71 î. Hr. – răscoala sclavilor conduși de Spartacus generează instabilitate politică și
războaie civile (între Marius și Sulla; Caesar și Pompeius; Marcus-Antonius și Octavianus)
Încercări de reformare
- 133 î.Hr. și 123 î. Hr.- reformele inițiate de Tiberius și Caius Gracchus (soldate cu eșec și
asasinarea celor doi frați)
- 107 î. Hr. reforma militară a lui Caius Marius (introduce solda)
- 88 î. Hr.- aliații din Italia primesc cetățenie (doar oamenii liberi) în urma unor revolte
- sunt organizate „triumvirate” (60 î. Hr. Caesar-Crassus-Pompeius; 43 î. Hr. Octavianus-
Antonius-Lepidus)
 Războaiele din perioada republicii

A. Războaiele pentru cucerirea Italiei (sec. V-III î. Hr.)

- romanii reușesc să-și impună controlul asupra Italiei în urma victoriilor obținute împotriva:
 Ligii Latine
 Etruscilor
 Galilor
 Samniților
 Grecilor din cetatea Tarent
B. Războaiele punice/cu Cartagina (264-146 î. Hr.)
- pentru supremație în Mediterana
I. primul război punic
- romanii ocupă Sicilia, Sardinia, Corsica
II. al doilea război punic
- romanii sunt înfrânți catastrofal la Lacul Trasimene și Cannae de către generalul cartaginez
Hanibal, care ajunge până la porțile Romei
- sub comanda lui Scipio Africanul romanii debarcă în Africa și obțin victoria de la Zama (202 î. Hr.)
împotriva lui Hanibal
III. al treilea război punic
- romanii înfrâng și distrug definitiv Cartagina
- Macedonia și Grecia devin provincii romane

III. ROMA IMPERIALĂ – două etape

A. Principatul (27 î. Hr.- 284 d. Hr.)
Octavianus Augustus (27 î. Hr. – 14 d. Hr.)
- 31 î. Hr. – bătălia de la Actium (Octavianus îl înfrânge pe Marcus-Antonius și impune o
nouă formă de conducere-Imperiul)
- abil diplomat, Octavianus aparent consolidează instituțiile republicane și împarte puterea
cu senatul, dar în fapt concentrează puterea în mâna sa deținând toate titlurile:
 Imperator (comanda armatei, puterea judiciară și legislativă)
 „Princeps Senatus”/primul dintre senatori (ia primul cuvântul în senat
influențând deciziile)
 Pontifex maximus/mare preot (șef al cultului religios)
 Consul
 Tribun al plebei
 „Pater Patriae”/„părinte al patriei” (protector al poporului)
 Augustus/„cel venerat” (îi conferă un caracter sacru și se va naște cultul împăraților
zeificați după moarte)
- succesorii poartă titlul de Imperator Caesar Augustus
- se impune tacit moștenirea tronului pe baza principiului ereditar (natural, ori prin adopție)
- senatul are atribuții preponderent administrative
- statul este pacificat („pax romana”), prosper, unificat, iar puterea imperială consolidată prin
impunerea în provincii a cultului Romei și al lui Augustus
- în perioada Principatului au guvernat patru dinastii:
 Iulia-Claudia (Octavianus Augustus)
 Flavia (Vespasian, Titus)
 Antoninii (Traian, Hadrian, Marcus Aurelius)
 Severii (Septimiu Sever, Sever Alexander)
Marcus Ulpius Nerva Traianus (98-117 d. Hr.)
- imperiul atinge maxima expansiune teritorială (Senatul îi acordă titlul de „Optimus”/„cel mai bun”)

- cucerește Dacia în 106 d. Hr. (cea mai importantă realizare și primește titlul de „Dacicus Maximus”),
Armenia, Mesopotamia

Bustul lui Traian

B. Dominatul ( 284-476 d. Hr.)-monarhie absolută

Dioclețian (284-305)
- 235- 284 d. Hr. -perioadă de „anarhie militară” cărei îi pune capăt Dioclețian
- Dioclețian schimbă modul de guvernare:
 Introduce monarhia absolută, după model oriental (împăratul este „Dominus et Deus”/domn
și zeu)
 Instituie tetrarhia (2 Auguști și 2 Cezari)
 Mută capitala la Nicomedia, în Orient
 Reformează armata
 Reorganizează provinciile
 Introduce un nou sistem fiscal (impozite plătite în natură)
 Reactivarea vechilor culte și persecutarea creștinilor

Constantin cel Mare ( 306-337)

- renunță la tetrarhie și conduce singur
- continuă reformele lui Dioclețian
- 313 Edictul de la Milano – oficializează cultul creștin
- mută capitala imperiului la Constantinopol (oraș reconstruit de Constantin cel Mare pe ruinele
coloniei grecești Bizanț)

Teodosius (379-395)
- ridică creștinismul la rangul de religie oficială (380- Edictul de la Tesalonic)
- 395, la moartea sa, imperiul este împărțit definitiv între fiii săi:
Imperiul Roman de Apus - Honorius
Imperiul Roman de Răsărit - Arcadius