II.

Republica
După abolirea regalității, statul roman de vine republică, puterea fiind împărțită între
Senat și magistrați. Evoluția republicii este marcată de două procese majore: conflictele
dintre plebei și magistrați pentru puterea politică și expansiunea romană în bazinul
Mediteranei.
a. Luptele dintre patricieni și plebei
Cauze
La începutul epocii republicane plebea este exclusă din viața politică a orașului și nu are
aceleași drepturi cu patricienii, adesea suferind abuzuri. Între secolele V și IV î.Hr., izbucnesc
lupte violente între patricieni și plebei, în urma cărora plebeii obțin:
- numirea a doi magistrați plebei, tribuni ai plebei
-Legile celor XII table, primele în formă scrisă, care garantează câteva drepturi juridice.
- accesul plebeilor și la celelalte magistraturi romane
b. Expansiunea cuprinde mai multe etape.
1) În primul rând, Roma devine stăpâna Italiei.

În secolele al V-lea - al III-lea î.Hr. au loc o serie de confruntări care urmăresc cucerirea,
federalizarea și unificarea Italiei. Romanii au câștigat rând pe rând confruntările cu etruscii,
samniții, sabinii sau galii, coloniile grecești, devenind stăpânii Italiei.

2) expansiunea în bazinul vestic al Mediteranei se face în urma războaielor punice

Între 264 şi 146 î.Hr., pe parcursul a trei războaie, se opun două cetăți de frunte ale lumii
occidentale, romanii adjudecându-și victoria doar în momentul în care îşi exploatează puterea
maritimă.
În urma acestora este cucerit nordul Africii, Hispania și sudul Galliei.Gallia (58-52 a.Hr.) este
încorporată în întregime în urma campaniilor lui Iulius Cezar
3) expansiunea în bazinul estic al Mediteranei

Un alt capitol al epopeei militare romane îl reprezintă cucerirea bazinului oriental al Mării
Mediterane:

 Macedonia- romanii se vor confrunta cu aceasta într-o serie de bătălii între anii
215-168 î.Hr., reușind în anul 148 î.Hr. să o transforme în provincie romană.
 146 î.Hr. -Grecia va deveni și ea provincie romană – Ahaia
 Regatul Pontului condus de Mitridate este supus și el după numeroase
bătălii în 64-63 î.Hr. de către Pompei.
 Anul 31 î.Hr. aduce Egiptul – în posesia Romei.

Astfel, la finalul Republicii granițele statului roman sunt la Eufrat.

Expansiunea romană a avut numeroase consecințe pentru statul roman:

 Pauperizarea țărănimii ca urmare a numeroaselor războaie
 Schimbarea modului de viață pe măsură ce la Roma pătrund obiceiuri , credințe venite
din Grecia și lumea orientală
 Extinderea sclaviei
 Criza politică, întrucât instituțiile republicane, gândite să funcționeze în cadrul unui
oraș stat, nu mai corespund noilor realități
Această criză profundă a societății romane va duce la înlocuirea Republicii cu Imperiul.

Imperiul Roman
În cei 500 de ani de existență. Imperiul Roman va cunoaște două etape importante:
 Principatul
 Dominatul
Cele două vor fi separate de o perioada de anarhie militară( 235-285 d. Hr.)
a)Principatul ( 27 î. Hr.-235 d. HR) = etapa unei monarhii liberale, în care instituțiile
republicane conviețuiesc cu cele noi
Sub aparența respectării instituțiilor republicane, Augustus a concentrat în mâinile sale cele
mai importante magistraturi și a devenit stăpânul absolut al statului. El și-a păstrat titlul de
imperator( comandant al armatei). În același timp era și consul , dar și tribun ales pe timp
nelimitat. Apoi și-a luat funcția de cenzor, întocmind listele de senatori și dispunând de
locurile din Senat. I s-a acordat și funcția de mare preot.
La conducerea statului s-au succedat 4 dinastii: Iulia Claudia, Flavia, Antoninii, Severilor.
b)Dominatul-a fost instaurat de împăratul Dioclețian în 285 d. HR și avea să se mențină
pentru următoarele două secole.
Termenul desemnează o monarhie de tip oriental, în cadrul căreia monarhul deține întreaga
putere în stat, putere care este de natură divină(- dominus- stăpân absolut, deus-zeu, sacru)

Criza secolului al III-lea a fost depășită prin reformele inițiate de împărții Diocletian și Constantin cel
Mare

Diocletian

- Introduce tetrarhia prin împărțirea puterii între 4 conducători, 2 auguști și 2 cezari

- Reforma administrativă- imperiul a fost împărțit în 12 dioceze, mai mici ca suprafață și mai
ușor de administrat; în cadrul acestora puterea civilă a fost separată de cea militară
- Reforma militară- armata a fost împărțită în 2 – una mobilă, care se putea deplasa cu
ușurință și una fixă, staționată de granițe. Numărul soldaților a crescut spectaculos, s-au
construit noi castre

Constantin cel Mare( 306-337)

- A întemeiat o nouă capitală pe locul fostei colonii Byzantion, Constantinopolul, inaugurată în

330. Vechea Romă își păstra poziția de capitală. Așezată între Orient și Occident, noua Romă
avea să cunoască o evoluție economică, politică și culturală, ea devenind, pe rând, capitala
Imperiului Roman de Răsărit și apoi a celui Bizantin ( sec VII)
- Edictul de la Milano-313 prin care a fost acordată libertate de cult creștinilor. Ulterior a fost
convocat primul Conciliu ecumenic la Niceea, care a stabilit Simbolul Credinței-Crezul.
Creștinismul a devenit un element unificator al imperiului, în timpul lui Teodosius fiind
proclamat singura religie din stat.

Sfârșitul Imperiului
În anul 395 împăratul Teodosius împarte statul între cei doi fii ai săi, Imperiul Roman de Apus și
Imperiul Roman de Răsărit. Evoluția celor două va fi diferită, Apusul este cucerit de barbari în 476 în
timp ce Răsăritul , grecizat( Imperiul Bizantin), se va menține până la cucerirea sa de către otomani în
anul 1453 d. Hr