Imperiul Roman – Fondare, expansiune

și decădere
Enigme 

De la fondarea sa în 625 î.Hr. până la căderea sa în 476 d.Hr., Imperiul

Roman a cucerit și a integrat zeci de culturi. Influența acestor culturi poate
fi văzută în obiecte, cum ar fi lămpile cu ulei, fabricate și utilizate în tot
Imperiul. Istoria Imperiului Roman poate fi împărțită în trei perioade:
Perioada Regilor (625-510 î.Hr.), Roma Republicană (510-31 î.Hr.) și
Roma Imperială (31 î.Hr. – 476 d.Hr.).

Iulius Cezar în fruntea armatei sale după ce a cucerit Galia

Fondarea (c. 625 î.Hr.)
Roma a fost fondată în jurul anului 625 î.Hr. în zonele vechii Italii
cunoscute sub numele de Etruria și Latium. Se crede că orașul-stat al
Romei a fost inițial format din sătenii din Latium care se uneau împreună
cu coloniști de pe dealurile din jur, ca răspuns la o invazie etruscă (vezi
aici, cine erau etruscii). Nu este clar dacă s-au reunit în apărare sau ca
urmare a faptului că au fost aduși în aceeași zona sub stăpânirea etruscă.
Dovezile arheologice indică faptul că o mare schimbare și unificare au avut
loc în jurul anului 600 î.Hr., ceea ce a dus probabil la înființarea Romei ca
un adevărat oraș.

Pereții desenați a unui mormânt etrusc

Perioada Regilor (625-510 î.Hr.)
Prima perioadă din istoria romană este cunoscută sub numele de Perioada
Regilor și a durat de la întemeierea Romei până în 510 î.Hr. În acest scurt
timp, Roma, condusă de nu mai puțin de șase regi, a avansat atât din punct
de vedere militar, cât și economic, cu creșteri ale granițelor, puterii militare
și producției și comerțului de mărfuri, inclusiv lămpi de petrol. Din punct
de vedere politic, în această perioadă a avut loc formarea timpurie a
constituției romane. Sfârșitul perioadei regilor a venit odată cu declinul
puterii etrusce, introducând astfel perioada republicană a Romei.
 Lampă
romană cu ulei

Roma republicană (510-31 î.Hr.)

Roma a intrat în perioada sa republicană în 510 î.Hr. Nemaifiind conduși
de regi, romanii au stabilit o nouă formă de guvernare prin care conduceau
clasele superioare, și anume senatorii și ecvestrii, sau cavalerii. Cu toate
acestea, un dictator ar putea fi nominalizat în perioade de criză. În 451
î.Hr., romanii au pus bazele Legii celor 12 table (Lex duodecim tabularum)
un cod standardizat de legi menit pentru chestiuni publice, private și
politice.

Roma a continuat să se extindă în perioada republicană și a preluat

controlul asupra întregii peninsule italice în jurul anului 338 î.Hr.
Războaiele punice din 264-146 î.Hr., împreună cu unele conflicte cu
Grecia, au permis Romei să preia controlul asupra Cartaginei și Corintului
și astfel să devină puterea maritimă dominantă în Mediterană.

La scurt timp, atmosfera politică a Romei a împins Republica într-o

perioadă de haos și război civil. Acest lucru a dus la alegerea unui dictator,
L. Cornelius Sulla, care a slujit între 82-80 î.Hr. După demisia lui Sulla în
79 î.Hr., Republica a revenit într-o stare de neliniște. În timp ce Roma a
continuat să fie guvernată ca republică pentru încă 50 de ani, trecerea la
imperialism a început să se concretizeze în 60 î.Hr., când Iulius Cezar a
ajuns la putere.
 Iuliu
s Cezar (desen de A. Sadeler)

Până în 51 î.Hr., Iulius Cezar cucereste Galia celtică și, pentru prima dată,
granițele Romei se răspândiseră dincolo de regiunea mediteraneană. Deși
Senatul era încă organul de conducere al Romei, puterea sa slăbea. Iulius
Cezar a fost asasinat în 44 î.Hr. și înlocuit de moștenitorul său, Gaius Iulius
Caesar Octavianus (Octavian) care a domnit alături de Marc Antoniu. În 31
î.Hr. Roma a cucerit Egiptul, ceea ce a dus la moartea lui Marc Antoniu și
l-a lăsat pe Octavian drept conducătorul necontestat al Romei. Octavian și-
a asumat titlul de August și a devenit astfel primul împărat al Romei.

Împăratul
Octavian Augustus

Roma Imperială (31 î.Hr. – 476 d.Hr.)

Perioada Imperială a Romei a fost ultima, începând cu ascensiunea
primului împărat al Romei în 31 î.Hr. și durând până la căderea Romei în
476 d.Hr. În această perioadă, Roma a cunoscut câteva decenii de pace,
prosperitate și expansiune. În jurul anului 117 d.Hr., Imperiul Roman a
atins extinderea maximă, acoperind trei continente, inclusiv Asia Mică,
nordul Africii și cea mai mare parte a Europei.

Harta a Imperiului Roman în expansiune maximă (117 d.Hr)

În 286 d.Hr., Imperiul Roman a fost împărțit în imperii orientale și

occidentale, fiecare condus de propriul său împărat. Imperiul occidental a
suferit mai multe invazii gotice și, în 455 d.Hr., a fost desfiintat de vandali.
Roma a continuat să decadă după aceea până în 476 d.Hr., când Imperiul
Roman de Vest a luat sfârșit. Imperiul Roman de Est, mai cunoscut sub
numele de Imperiul Bizantin, a supraviețuit până în secolul al XV-lea d.Hr.
A căzut când turcii au preluat controlul asupra capitalei sale,
Constantinopol (Istanbulul modern din Turcia) în 1453 d.Hr.