Puterea celui mai mare

club ocult de lobby din Europa

asupra premierului Orban
și a președintelui Iohannis (I)
ExxonMobile, care a cerut gazele din Marea Neagră, este
membru al clubului AMISA2, iar rețeaua de „cluburi
private din umbră” a UE, participă la „spionajul
corporatist”

Legătura la distanță cu Ludovic Orban.

Big Pharma din mega clubul lobbyst,
se ocupă și de tratarea Covid 19.
Ce este clubul cu nume evreiesc Amisa2?
Grupul Solvay – cheia evidenței legăturii
dintre lobby-ul corporatist
cu grupurile oculte de influență politică ale UE.
Secretivitatea ca regulă a clubului și a birocraților UE.
Mega-trustul șefului Amisa2 (ABB), România și
„Afacerea Șpaga Suedeză” – în penumbră:
Grupul Bilderberg și Carl Bildt, șeful clubului lui
Iohannis.
Traficantul puterii din anii ’90 pentru ABB (șefii Amisa2),
era un pion al găștii „Pricopsiții“, care apoi îl păpușează
pe Ludovic Orban
 Bruxelles, 13 mai 2019:  
Întâlnire cu reprezentanții statelor din cadrul Parteneriatului 
Estic (Armenia, Azerbaidjan, Belarus, Georgia, Republica Moldova, 
Ucraina). Carl Bildt (cel din stânga, grizonat și cu ochelari), șef al 
cluburilor oculte soroșșiste și pan-europene, în care au fost 
cooptați Klaus Iohannis (clubul European Council on Foreign 
Relations) și Dacian Cioloș (clubul Friends of Europe, cu sediu la 
Bruxelles, chiar lângă sediul fundației Soros), stând la propriu și 
la figurat în spatele Federicăi Mogherini (cea aproape lipită de 
Iohannis), șefa politicii externe și de securitate europene.  
Nici Iohannis, nici șeful său Carl Bildt, nu aveau ce căuta, formal, 
la acest eveniment de la Bruxelles, ce reunea state ne-europene 
de la est de UE cu conducerea Uniunii în „Parteneriatul Estic“.  
În stânga, în dialog cu Mogherini, este Donald Tusk, președintele 
Consiliului European. Eminență cenușie a marii politici europene și 
a cluburilor „noii ordini mondiale“ (inclusiv Grupul Bilderberg).  
Carl Bildt a promovat în țarile din estul UE, mai ales în Polonia, 
expansiunea co-naționalilor săi suedezi, pre¬cum ABB, firmă 
transfrontalieră, care conduce 
grupul secretitiv de lobby Amisa 2, al marilor „grei“. 
Legătura la distanță cu Ludovic Orban
(Oracle – Dell – TAMC – Orban)

Din start trebuie subliniate legăturile tip suveică dintre

premierul Ludovic Orban și acest club cu activitate secretă,
compus din 18 gigantice corporații transfrontaliere petroliere,
farmaceutice, de software, etc..

Astfel, în afară de Exxon și de câțiva alți giganți mondiali, din

acest club select și foarte activ, face parte și Oracle, colosul în
tehnologie și softuri IT. La rândul său, Oracle este „partenerul
strategic“ mondial al Dell, dezvoltator global de softuri, ale
cărui interese în România, Bulgaria și regiunea Mării Adriatice,
sunt reprezentate de TAMC (cum își zice, sub altă prezentare,
casa de avocatură „SCP Doru Trailă & asociații”, de la inițialele
avocaților Trăilă, Almășan, Moise și Chivu), firmă care, până a fi
premier, l-a plătit ca și „consultant“ pe Ludovic Orban (care
este, însă, inginer). În același timp în care îl ținea de consilier
pe Orban, alt consilier al TAMC apărea generalul SRI
Dumbravă, cel care a coordonat Serviciul în câmpul tactic al
Justiției române (vedeți „Un trio periculos: generalul Dumbravă
– Doru Trăilă – Ludovic Orban“, în Cotidianul și Justițiarul[1]).

La „salariul“ de consilier al lui Orban, a contribuit, totodată, și

firma „Revicond Canaltech” a „amicului“ său, amator de
contracte de la stat, Daniel Ioan Boca, care deține din 1994 și
mai bine cunoscuta firmă „Cala” (redenumită „Brexxon DDS”),
de foraje și lucrări, abonate la banii statului român (precum la
Transgaz), dar cu birouri în SUA, conform propriului site
(www.cala.ro/), în 24 Fifth street, Los Angeles, adică la aceeași
adresă cu sediul secundar al Tectxon (firmă newyorkeză
extractoare de gaze și petrol, etc.) și, totodată, în imediata
vecinătate a „Southern California Gas Co”, „The Gas Company
Tower” și „US Bank Tower”.

Dar amicul-de-bani al lui Orban, Dan Ioan Boca, vrea să se

extindă în România, prin firma cu care l-a plătit pe acesta, ca și
prin firma Brexxon (ex-Cala), și la extracția de gaze și la
afacerea din Marea Neagră, zisă „Deep Neptun“, demarată de
gigantica ExxonMobile (membră a clubului secretiv Amisa2, ca
și Oracle-Dell), motiv pentru care Boca și-a deschis recent un
sediu și în sectorul 2 din București.

Astfel, una din firmele lui Boca, Brexxon, s-a înscris în

noiembrie 2019, când demara și activitatea primului guvern
Orban, cu o ofertă la Transgaz, împreună cu firma spaniolă
Elecnor (controlată de 9 familii din portul Bilbao), ca să
construiască gazoductul ce va prelua gazele din Marea Neagră
pentru sistemul național[2]. Și, aproape în același timp,
Transgaz trecea în subordinea premierului Ludovic Orban, căci
în guvernul său, operatorul național al gazelor a fost
subordonat direct Secretariatului General al Guvernului (SGG),
condus de Antonel Tănase, omul de încredere de 20 de ani al
lui Orban, pe care l-a avut ca mână dreaptă și când era
ministru al Transporturilor în urmă cu 13 ani.

Iar pentru asta, mega-afacerea gazelor „off-shore“, tutelată de

Exxon, mai trebuie sprijinită de statul român și prin renunțarea
la taxele cerute de guvernarea PSD-istă (prin Legea off-shore,
nr.256/2018), deziderat asumat de PNL și de Iohannis la Casa
Albă, în august 2019 (când Klaus Iohannis a primit o șapcă de
la președintele Trump, fiindu-i pusă problema Exxon-Marea
Neagră).
 *

Numai cu acești bani, circa 3000 de lei pe lună, de la avocații

lui Dell și de la Boca, ar fi trăit familia Orban, premierul –
sponsor PNL, fumător înrăit și consumator de băuturi scumpe –
având și o soție fără venituri și un copil, plus o vilă la marginea
Bucureștiului, plus un autovehicul)[3].

Dell este cea mai importantă companie străină ce plătește

firma de avocatură care l-a plătit, la rândul ei, pe Orban, până
când acesta a devenit premier, căci numele companiei este cel
cu care casa de avocatură se laudă pe website-ul său la
categoria „business advisory“[4].

Parteneriatul dintre Oracle – unul din membrii clubului

corporatist de lobby Amisa2 – și Dell, plătitorul plătitorilor lui
Orban, era consacrat de mult timp, când, în septembrie 2013,
însuși patronul-fondator, magnatul evreu american Michael
Dell, anunța întărirea parteneriatului la sediul Oracle din San
Francisco, la evenimentul OpenWorld (Lumea Deschisă), ca
„încă o adâncire a relațiilor lor de afaceri“[5]. „Dell, Oracle form
strategic partnership for integrated systems“, era o știre
importantă din acel an, iar pe web-site-ul lui Dell există o
importantă secțiune: „Dell and Oracle – Technology Alliance
Partners“[6].

Nu contează cât de mulți sau de puțini bani a primit oficial

Ludovic Orban de la reprezentanții juridici în România ai Dell, ci
existența acestei strânse relații a lui, care arată a prietenie pe
principii obscure și în care pare, mai degrabă, că o mână o
spală pe cealaltă, deschizând posibilitatea ca, cei care l-au
ajutat la nevoie pe Orban, când nu avea nici un alt venit
bănesc, să îi solicite apoi ajutorul ca premier.

Web-site-ul firmei de avocatură care l-a avut în solda ei pe 

Ludovic Orban, firmă ce își declară aici relația de afaceri cu 
compania transfrontalieră Dell, care este „partenerul global“ al 
Oracle, membră a grupului de lobby secret Amisa2, ambele 
companii fiind evreiești. 

De practici de „trafic de influență“, de ilegalități și de interese

obscure, sunt alții care au acuzat șefii firmei de avocatură, în
trecut, dar sperăm că nu este cazul (?). Ne rezumăm să
evocăm povestea devalizării Poștei Române, demarată în 2009
și relatată de Dan Mihalache, ca o afacere a familiei Trăilă, sau
cum Doru Trăilă în 2011 a demarat în trombă cu mașina asupra
unei patrule de poliție (care l-a „agasat“, oprindu-l), provocând
leziuni la șoldul stâng unui polițist și avariind două portiere ale
auto-vehiculului cu însemnele Poliției. Asemenea oameni „fără
frică“ par a fi – cf. mass media – cei care țin pe leafă politicieni,
precum Orban, sau ex-înalți ofițeri ai SRI, precum generalul
Dumitru Dumbravă, și tot ei „asistă companiile internaționale
să își consolideze prezența în România“ prin „achiziții și transfer
de active / bunuri“ către acestea.
 *

Iar corporația care conduce clubul de lobby Amisa2 la

Bruxelles, respectiv mega-concernul suedez ABB (Asea Brown
Boveri), a mai fost implicată și într-un scandal de răsunet în
România, cunoscut ca „afacerea Șpaga Suedeză“, când, în
numele statului suedez, compania ABB a mituit mai mulți
miniștri români din perioada 1997-2000 și pe primarul capitalei
Viorel Lis, pentru rezolvarea „datoriei istorice pe care România
o avea de achitat Suediei“, prin plata în natură… cu fabrici și
regii românești. În guvernele din acea perioadă, Ludovic Orban
era director la Agenția de Politici Energetice din România și, o
vreme, secretar de stat, căci PNL-ul se afla la guvernare.

Tot din acea perioadă, datează începutul prieteniei lui Ludovic

Orban cu frații Popescu de la țărăniști, ciracii de casă ai
primarului Viorel Lis, pe care îl aveau în mână și care era și
pionul numărul unu al suedezilor de la ABB în afacerea „datoriei
istorice“. Pe Mihai Popescu (Mișu Pricopsitu, rezident în prezent
la Miami), Orban avea să și-l ia consilier la cabinet din 2007, pe
când era ministru la Transporturi (perioadă în care s-au acuzat
plata unor șpăgi de către asfaltatori către cabinetul ministrului
prin Mișu Popescu), iar pe Dan Cristian Popescu l-a luat la
partid, la PNL, și l-a sprijinit pentru șefia la sectorul doi al
Bucureștiului. Afaceriști neobosiți și controversați, frații
Popescu treceau în trecut, fapt consemnat în presa epocii,
drept sponsorii și rezolvatorii problemelor lui Orban (precum
accidentele auto).

La Miami, în SUA, frații Mișu și Cristi Popescu (viceprimar în

sectorul 2 din București până la finele lui 2020, încă) au
organizat din 2018 o parte a „diasporei“, care să îi susțină pe
Iohannis în alegerile prezidențiale și Partidul Național Liberal la
guvernare.

Big Pharma din mega clubul lobbyst,

se ocupă și de tratarea Covid-19

Tot timpul ancorate în afaceri, marile companii farmaceutice din

Amisa 2, sunt, mai recent, implicate în tratarea recentei
pandemii Covid 19. Aflăm, astfel, că trustul american Amgen,
prezent pe piața românească, a anunțat în 30 aprilie 2020
„rezultate mult mai bune decât spera“ cu medicamentul său
Otelza în tratamentul „bolii cauzate de noul coronavirus“ (știre
a agenției Reuters). De fapt, web-site-ul companiei este dedicat
de câteva luni aproape numai pandemiei.
Același lucru îl face și trustul farmaceutic La Roche, membru și
el în Amisa2, cu medicamentul său Actemra, pe care îl
promovează pentru tratarea Covid 19 (SARS-CoV2), sau vinde
testere de diagnosticare.
Și Bayer, al treilea trust „big pharma” din puternicul club de
lobby, ne propune să cumpărăm medicamentele sale contra
malariei în tratarea Covid, asigurându-ne că va veni apoi cu un
tratament și mai bun în curând.

Ce este clubul cu nume evreiesc Amisa2?

Și Dell și Oracle, ai căror bani am putea spune că au ajuns

indirect în buzunarele lui Orban, participă și la întrunirile
Grupului Bilderberg, ca și toți membrii grupului Amisa2, ce se
auto-definește ca „organizație privată, ce organizează lunar
întâlniri între politicienii de rang înalt ai Uniunii Europene și
industrie“. Cei mai mulți chemați de mega-trusturile
transfrontaliere la aceste întâlniri lunare ale Amisa2, sunt
membri ai Comisiei Europene.

„Probabil nu ați auzit niciodată de Amisa 2 – spun reputații

ecologiști de la DeSmogUK, care nu îi iubesc pe lobby-știi
marilor trusturi - dar s-a dovedit că AMISA2, ca și predecesorul
său AMISA, au avut un acces regulat la nivel înalt la seniorii
decizionali ai UE de zeci de ani.“[7]

Primul grup Amisa, de lobby ocult la nivel european, a fost

creat la începutul anilor ’90, din inițiativa unor mari trusturi
americane, și a funcționat până în 2010, dar despre istoria
acestuia s-a păstrat o tăcere totală. A mai existat, însă, un
grup paralel Amisa, mult mai modest, înființat de către doi
israelieni și un american. Israelienii, Avner Engel și Shalom
Shachar, sunt strâns legați de o foarte mare companie de
producție de armament și sateliți, Israel Aerospace
Industries, Shachar chiar lucrând la IAI, uriașa companie
militaro-civilă de stat evreiască care, împreună cu Elbit System
(Israel), sunt ultra introduse și în industria de armament a
României.

Vom vedea că și recenta achiziție de către România a

sistemului de rachete american Patriot, pentru care românii
plătesc peste 4 miliarde de dolari, este tot opera unui grup de
lobby, american, AmRo, o subsidiară a firmei de lobby „Williams
& Jensen” de la Washington, care se ocupă de vizitele
președintelui român Klaus Iohannis în SUA, în acțiunile AmRo
de la București fiind implicate iarăși și firme israeliene, precum
„Elbit System”.

Iar în grupul american de lobby asupra României, AmRo

(„American Romanian Investors Dialogue“), vicepreședinția îi
aparține trustului ExxonMobil (care ne vrea gazele din Marea
Neagră fără să plătească taxe, decât simbolic), membru și în
Amisa 2, în timp ce Raytheon (care ne vinde rachetele Patriot
ce vor fi instalate tot la Marea Neagră) este membru fondator
al AmRo[8], care a avut dese intrări la miniștrii României
(precum la Ana Birchall) și la președintele Iohannis, din anul
2015 până în anul 2020, și care este foarte implicată în
aranjarea vizitelor în SUA ale lui Iohannis.

Numele Amisa este de origine evreiască (fiind cunoscut și ca

Amiza[9]), însemnând „companion, prieten“, deși cei doi
israelieni, atunci când au fondat grupul Amisa paralel cu clubul
de lobby Amisa, au pretins ai fi creat numele dintr-un acronim
derivat din sofisticatul și neclarul „Architecting Manufacturing
Industries and Systems for Adaptability“, ce trecea drept „un
proiect finanțat de Comisia Europeană“ în cadrul programului
7th Framework, „Construirea Europei Cunoașterii“ (2007 -
2013), o șmecherie birocratică prin care Europa plătea reunirea
într-un scop obscur a unor firme din Israel (precum IAI) cu
unele din Germania, Elveția, Italia, Spania și… România (din
România, IAI și Tel Aviv University au atras firma
Optoelectronica de pe Platforma de Fizică Atomică Măgurele de
lângă București, unde – cu fonduri europene – se realizează și
cel mai mare laser din lume, la care israelienii au cerut acces la
toți înalții oficiali români, inclusiv lui Klaus Iohannis, la vizita
prezidențială a acestuia de 7 zile în Israel, în martie 2016).

„Semnificația numelui Amisa2, rămâne un mister, oricum“, mai

arătau cei de la DeSmogUK în amplul lor studiu (op.citat).
 *

Când clubul de lobby Amisa s-a reorganizat în 2010, ca și club

al marelui capital global asupra Uniunii Europene, devenind
cunoscut ca „Amisa 2“ sau „Amisa II“, doar firme europene și
giganți americani au devenit membri ai acesteia. Au fost 17
trusturi transfrontaliere, mai întâi, apoi 18. Reprezentanții „Big
Oil“ (cele 6 cele mai mari companii petroliere și de gaze din
lume) în Amisa2 sunt ExxonMobile, British Petroleum (BP)
și producătorul francez petrolier și de gaze naturale Total
(furnizor de produse chimice al producătorilor auto Nissan,
Renault, Dacia, Kia Motors, Citröen, Peugeot, Honda, Aston
Martin, DS, Mazda, Kawasaki ș.a.), care are mai multe
sucursale sub alte branduri și în Statele Unite.

În afară de americanii de la Oracle (ai căror parteneri

strategici globali de la Dell fac plăți în România către firma de
avocatură ce au în solda ei politicieni, precum Ludovic Orban, și
eminențe cenușii care provin din Serviciul Român de Informații,
precum generalul r. D-tru Dumbravă, care a transformat
Justiția din România într-un „câmp tactic“ pentru SRI), și de
marii producători petrolieri precum Exxon, din grupul Amisa2,
al lobby-ului marelui capital asupra Europei, mai fac parte și
giganți militaro-civili precum franco - germano - britanico -
olandeza Airbus, care a stat în spatele afacerii murdare EADS
de securizare a frontierelor României, contra unor sume
exorbitante și nejustificate. Este aceeași Airbus, care a vândut
cu mult timp în urmă, în 1991, două aeronave României
condusă de guvernul Petre Roman, avioane pentru care s-a
plătit o șpagă / comision de 1,3 milioane de dolari, avioanele
fiind plătite cu un plus de 40 de milioane de dolari peste ce
negociase în 1989 regimul comunist, iar din 2018, după acordul
din august 2017 dintre Iohannis și Macron (ca președinți ai
României și ai Franței), Airbus a preluat practic pentru minim
15 ani, prin firma „căpușă“ Airbus Helicopters Industries
(înființată la Brașov din 2016), fără a o cumpăra, celebra
fabrică românească de aviație militară IAR Ghimbav, unde
produce elicopterul militar H215M, care este cumpărat de
armata română[10]. (Și în acest caz, al elicopterelor fabricate
de Airbus la Ghimbav-Brașov, apare ca un potențial beneficiar
și Israelul, căci Airbus își comandă o serie de subansamble de
la companii israeliene, având afaceri inclusiv cu IAI[11], iar
Elbit Systems contractează curent elicoptere Airbus pentru
Israel Police și participă la întreținerea avioanelor Airbus ale
liniilor aeriene israeliene, pe care le echipează cu propria
tehnologie.)

Din Amisa2 mai fac parte și Google (marele motor de căutare

pe Internet); Hoffmann-La Roche, (marea firmă farmaceutică
elvețiană care controlează și firme americane sau japoneze în
domeniu și care conspiră pentru a menține un preț ridicat al
medicamentelor în întreaga lume); Allianz (cel mai mare
asigurator financiar din lume, a cărui activitate transfrontalieră
ajunge, plecând din Germania, și în România, unde ocupă
primul loc pe piață); AMGen (gigantul american de produse
biofarmaceutice care a intrat pe piața românească cu
medicamente scumpe pentru cancer și alte boli grave); BASF
(gigantul german transfrontalier, situat pe primul loc în lume în
producția de chimicale, intrat în România din anii ’60, având o
fabrică de vopsele la Mioveni și alta de aditivi lângă Ploiești,
BASF fiind furnizor de produse pentru toate ramurile economiei
românești); germanii de la Bayer (unul din cei mai mari
producători și vânzători de medicamente din lume); filiala
europeană a altui gigant chimical al lumii, trustul american
Dow Chemical (prezent în România ca furnizor din 1990, în
întreaga economie, ca și BASF); Norsk Hydro (unul din cei
mai mari producători de aluminiu din lume, cu baza în
Norvegia, axați și pe hidrocentrale); transfrontaliera franceză
Michelin, al doilea producător mondial de anvelope; ABB
(cunoscut și ca ASEA Brown Boveri, gigantul elvețiano-suedez
producător de roboți industriali și medicali, de sisteme
automatice și de echipamente electrotehnice industriale de
putere, cu baza în Zurich).

Deosebit de importantă este prezența în Amisa2 a trustului

Solvay (un mare producător de chimicale și plastice), căci
bogata familie Solvay (care deține patentul unei metode
eficiente de fabricare a sodei de rufe, carbonatul de sodiu) face
parte din restrânsul grup de belgieni bogați care, împreună cu
alți vest-europeni, au pus bazele unor cluburi semi-secrete,
asemănătoare unei rețele subterane de tip masonic, conectată
la Grupul Bilderberg, care să țină în mâinile ei politica
europeană, a structurilor Uniunii Europene, mai ales.

Astfel a apărut în 1999 și clubul în care a fost racolat și Dacian

Cioloș, ex birocratul român de Bruxelles și ex premier al lui
Iohannis, clubul „Friends of Europe”, cu sediu la Bruxelles,
lângă clădirea Fundației Soros, condus de vicontele Davignon,
fost șef al Bilderberg Group[12].

Dar principalul și primul club al rețelei este „European Round

Table”, apărut în anii ’80, în timp ce mama cluburilor secrete
globaliste din Occident, de la finele secolului al XIX-lea, se
chema ”Round Table” (Masa Rotundă) din Anglia (cea desprinsă
din Societatea Fabiană), cunoscută și ca „Society of the Elect“
(Societatea Aleșilor) și descrisă de profesorul Carroll Quigley (și
care nu trebuie confundată cu acele „Round Table” publice,
despre care aflăm în enciclopediile de Internet).
O descriere a acestor cluburi „din umbră“, îi aparține
cercetătorului olandez Joël van der Reijden, de la „Institute for
the Study of Globalization and Covert Politics“:

>> „Viteza de creștere a globalizării a crescut în anii ’80 și ’90.

Principala țintă a mișcării globaliste a devenit atunci Uniunea
Europeană, unde au fost stabilite multe dintre ultimele instituții
cheie din umbră, organizații ca „European Round Table” (Masa
Rotundă Europeană) apărută în 1983… Multe dintre instituțiile
private europene, inclusiv „Royal Institute for International
Relations” [UK] și „Friends of Europe” [UE], sunt fondate și
conduse de Étienne Davignon și prietenii săi belgieni din
familiile Lippens [ce deține banca BNP Paribas Fortis, serviciile
financiare „Groupe Bruxelles Lambert”, cu familia Lambert, sau
trustul de gaze GDF Suez], Solvay [cei mai bogați industriași
belgieni], Boël [mari deținători în industria chimică și de
medicamente belgiene, ca și Solvay, toți buni prieteni cu
răposatul Jean Monnet, „părintele Uniunii Europene“] și Janssen
[rude nobiliare cu Davignon și mari producători de
medicamente prin „Janssen Pharmaceutica” și „Johnson &
Johnson”].
Trei generații de Lambert au fost agenți Rothschild în Belgia,
care dețineau „Groupe Bruxelles Lambert”…, iar baronul
Philippe Lambert s-a regăsit din 1988 ca membru al consiliului
„RIT Capital Partners” (RIT fiind acronimul lui „Rothschild
Investment Trust”). Toți acești oameni [Philippe Lambert era
strănepotul celebrului James Mayer de Rothschild] au vizat o
combinare a Council on Foreign Relations (CFR), European
Round Table (ERT), Bilderberg, Comisia Trilaterală și
majoritatea celorlalte «instituții europene» [cluburi private
precum Friends of Europe].“ << [13]

*
Grupul Solvay – cheia evidenței legăturii
dintre lobby-ul corporatist cu grupurile
oculte de influență politică ale UE

Acest grup este prezent în România de peste 120 ani, unde a

vândut produse chimice și mase plastice. În prezent nu are
vânzări anuale mai mari de 30 de milioane de euro în România,
dar își dorește o puternică extindere zonală, instalând o fabrică
în Bulgaria și având și România ca țintă de piață:
în agricultură și alimentație, industria auto și electrotehnică,
construcții, bunuri de consum și alimentație.
Iar, cum am văzut, Solvay face parte și din grupul de lobby al
celor mai puternice trusturi, exercitat asupra Europei, adică din
Amisa2, cât și, ca fondatori, din rețeaua de cluburi private, care
controlează din umbră politica oficialilor de la Bruxelles.

Nici familia magnaților Soros, marea manipulatoare a maselor

cu creierele spălate din întreaga lume, nu este absentă,
apărând indirect în Amisa2. Astfel, cum am văzut, și gigantul
german BASF, ca și gigantul petrolier american ExxonMobile,
fac parte din acest grup ocult. Dar BASF are acțiuni în fondul de
investiții „BlackRock” (unde unul dintre cei mai mari acționari
este trustul Soros), iar, la rândul lui, „BlackRock” este unul din
cei mai importanți acționari în „ExxonMobile” (după cum anunța
agenția internațională Reuters în 15 august 2018 în știrea
„Soros Fund Management adds popular tech names, BlackRock
in second quarter“:
„Soros Fund Management și-a sporit în mod dramatic acțiunile
sale în „BlackRock Inc” – cea mai mare firmă de administrare a
activelor din lume, care supraveghează 6 trilioane de dolari –
cu aproape 60%, ajungând la 12.983 de acțiuni“).
Iar familia Soros, magnații din spatele revoluțiilor colorate din
întreaga lume, ca și, parțial, din spatele mișcărilor stradale tip
Resistance (#rezist), este un important acționar și în Google,
trust care și el face parte din clubul Amisa2.

Secretivitatea ca regulă
a clubului și a birocraților UE

2016 a fost anul când a fost practic „deconspirată“ activitatea

Amisa2, deși această „dezvăluire“ poate să fi fost făcută din
calcul, pornind chiar de la cinci dintre marile trusturi
componente.

Astfel, în articolul „Lobbying over croissants and coffee”,

publicat în 25 mai 2016 de către „Corporate Europe
Observatory” (un grup de orientare progresistă și cercetare
asupra activităților de lobby și financiare a corporațiilor în
Uniunea Europeană), se arăta (în premieră):

„Probabil că nu ați auzit niciodată de Amisa2. Dar se dovedește

că Anisa2 și predecesorul său, Amisa, au avut de zeci de ani un
uimitor acces regulat la nivelul înalt al factorilor de decizie
superiori ai UE. Este o prezență tăcută, dar persistentă, ce
operează în umbrele bulei de la Bruxelles.
Ce înseamnă Amisa? Nu știm!
Ce spune site-ul organizație? Nimic, căci nu există unul.
Cine sunt membrii? Ei bine, aceste companii nu sunt înscrise în
datele Amisa2 din Registrul de lobby al UE
(https://ec.europa.eu/transparencyregister/public/), dar,
conform declarației președintelui Amisa2, sunt incluse trusturi
precum ExxonMobil, Total, Dow și Google.
De câte ori s-a întâlnit Amisa cu înalți oficiali ai Comisiei?
De cel puțin 180 de ori din anii ’90! Dar șocant, nici una dintre
cele cinci întâlniri organizate cu Amisa 2 între decembrie 2014
și ianuarie 2016 cu înalți oficiali ai Comisiei Europene, nu a fost
publicată în conformitate cu normele comunitare.
Deci, ce știm despre Amisa2?
Potrivit lui Georg Brodach, șef la corporația suedeză ABB și
președinte al Amisa2 (care a catadicsit să răspundă pe e-mail
la întrebările adresate de Corporate Europe Observatory),
Amisa2 ține reuniuni lunare la micul dejun [dar și alte
evenimente, precum sejururi prin lume cu diverși oficiali –
n.n.], în mare parte cu un vorbitor superior dintr-una din
instituțiile UE, «pentru a educa reprezentanții corporațiilor
despre evoluțiile recente în domeniile politicii UE»“[14].

Președintele Amisa2, „economistul german“ format în Anglia,

Georg Brodach, a venit chiar din zona corporatistă. El lucra de
14 ani la ABB (puternica companiei de tehnologie
electrotehnică, care livrează masiv în România din 1992
produsele ei), a lucrat 5 ani la AT&T (cunoscutul conglomerat
american transfrontalier de telecomunicații, cel mai mare din
lume), iar de 10 ani era asociat în afacerile din Germania. A
continuat totodată să funcționeze ca vice-președinte senior la
ABB.

Ancheta jurnalistică a celor de la C.E.O., specializați în

urmărirea activităților de lobby, a început după ce au observat
că cinci companii, în frunte cu ABB, urmată de Amgen, „F.
Hoffmann-La Roche”, Total și „Dow Europe”, au făcut public în
anul 2014 grupul Amisa2 pe listele declarațiilor lor
transparente, privind activitatea de lobby. Adresându-se oficial
cu întrebări lămuritoare conducerii ABB, în persoana
vicepreședintelui Folker Franz, iar acesta a îndrumat C.E.O. să
se adreseze lui Georg Brodach, omul lor și totodată președinte
al Amisa2.
Neavând încotro, Brodach a trimis cercetătorilor angajați de
C.E.O., o listă a reuniunilor Amisa „la micul dejun“ și a
vorbitorilor participanți, care datează din 1994 și cuprinde un
total 293 de întâlniri. În general, acestea au fost cu funcționari
de nivel înalt (membri ai cabinetelor UE, directori generali de la
Bruxelles sau adjuncții acestora), dar și alte nume cunoscute se
extind. Cei de la C.E.O. au remarcat implicarea și coabitarea cu
Amisa a unor nume precum Connie Hedegaard, comisar
european pentru acțiuni climatice (care putea deranja marii
poluatori globali, membri ai Amisa, dar care se întâlniseră pe
ascuns cu comisara UE), sau a controversatului Giovanni
Kessler, director general al „Oficiului European de Luptă
Antifraudă” (OLAF) din 2010 până în 2017, acuzat de procurorii
belgieni de practici criminale de investigare.

Lista de 17 membri ai Amisa2 asumată de Brodach este, însă,

după cum se pare, incompletă, căci, așa cum reiese din
schimbul de e-mail-uri cu acesta și din lista participanților la
întâlnirile clubului, publicate de C.E.O.[15], apar și alte mari
corporații prezente, precum Samsung, BMW sau gigantica
bancă germană Deutsche Bank (care a susținut propulsarea
politică în România a lui Klaus Iohannis, mai ales la conclavurile
Grupului Bilderberg).

C.E.O. i-a cerut președintelui Amisa2 și procesele-verbale

(„minutele“) ale întâlnirilor cu oficialii, „pentru a putea vedea
exact ce se discută“, dar Brodach le-a răspuns că:

„Nu există minute și nu există nici o consemnare, deoarece nu

există un ansamblu comun de interese și intenția nu este să se
ajungă la vreun «rezultat»…“
„Găsim acest răspuns nesincer și necinstit” – venea replica
publică a analiștilor de la „Corporate Europe Observatory” -
deoarece, în timp ce două companii chimice sau două companii
energetice ar putea fi concurente pe piață, este foarte probabil
ca acestea să aibă interese similare în ceea ce privește
elaborarea de politici de către Uniunea Europeană. Corporațiile
din aceleași sectoare industrialo-economice, împărtășesc multe
interese și agende comune, atunci când vine vorba de comerț,
impozite, reglementări și alte probleme. Dacă nu ar fi fost așa,
nu ar exista mari asociații comerciale și nici un rol pentru
organizații precum BusinessEurope [un grup de lobby
reprezentând întreprinderi de toate dimensiunile din Europa –
n.n.], care formulează cereri oficiale comune în domeniul
afacerilor.“

Deci Amisa face un lobby secret și necurat la nivelul UE, cu alte

cuvinte. Mai mult, secretivitatea legăturilor cu Amisa, este
promovată chiar de oficialii Uniunii.

>> „Evenimentele Amisa2 nu sunt anunțate public și nu

participă la ele nimeni altcineva, decât corporațiile și înalții
funcționarii UE, plus «prietenii personali» ai lui Brodach, care
sunt invitați să «crească» audiența“ și să anime atmosfera <<,
arată cei de la C.E.O., adăugând că „în pofida candorii lui
Brodach atunci când l-am abordat direct, Amisa2 este o
organizație opacă, iar lipsa unui site web sau a altor surse
publice de informații este problematică. Membrii săi nu sunt
prea deschiși cu privire la apartenența lor.
Dar și mai problematic, Comisia Europeană însăși nu este
transparentă în privința contactelor sale cu Amisa2. Sunt cel
puțin cinci dintre reuniunile de la micul dejun, care au avut loc
între Amisa2 din decembrie 2014 [până în mai 2016], cu oficiali
de top din cadrul Comisiei, pe care aceștia aveau obligația să le
comunice public, precum toate ședințele de lobby la care
participau. Și totuși, aceste întâlniri nu apar pe site-urile
on-line de declarații a reuniunilor acestor oficiali.“ (op.citat)

Obligația înalților oficiali UE de a-și face publice aceste întâlniri

cu reprezentanții corporațiilor, fusese stabilită din 11 noiembrie
2014 de către însuși președintele Comisiei Europene,
Jean-Claude Juncker, pe baza deciziilor Comisiei, transmise ca
„metode de lucru“ comisarilor europeni și subalternilor lor
(postate de secretariat la
https://ec.europa.eu/transparency/[16]).

Transparența s-a impus, mai ales, privind negocierile pentru

adoptarea dintre UE și SUA a TTIP („Transatlantic Trade and
Investment Partnership”), adică „Parteneriatul Transatlantic
pentru Comerț și Investiții”, care să anuleze taxele comerciale
dintre cele două suprastructuri statale (tratat blocat ulterior de
către președintele Trump), dar tocmai acest TTIP era unul din
subiectele centrale de „negociere“ ale corporațiilor cu oficialii
UE în cadrul întâlnirilor Amisa2, la Bruxelles, ținute în secret.

Mega-trustul șefului Amisa2 (ABB),

România și „Afacerea Șpaga Suedeză” –
în penumbră: Grupul Bilderberg și Carl Bildt,
șeful clubului lui Iohannis

Din 1997, după venirea țărăniștilor și liberalilor la guvernare,

până în anul 2000, concernul suedez ABB a aranjat de zor – pe
ascuns și prin coruperea oficialilor români – recuperarea
„datoriei istorice“ a României către Suedia. Mașinațiunile aveau
acordul și mandatul tacit al guvernului suedez, deși era o
operațiune în afara legii, cum aveau să descopere chiar
procurorii suedezi.
Deși cel care a plasat banii pentru oficialii români (4 miniștri și,
în fruntea acestora, ca deschizător de uși, Viorel Lis, primar al
Capitalei în 1998) a fost Peter Fallenius, reprezentantul ABB în
România, în spatele lui se aflau forțe mai puternice.
În timpul procesului lui Fallenius de la Stockholm, în 2005,
fosta lui soție a făcut o declarație crucială către instanță:
în această afacere din România era implicat, la vârf, Percy
Barnevik, președintele ABB în 1996-2002, un „superstrateg al
afacerilor la nivel mondial“, despre care, încă din 1991, când
Barnevik era doar director (cu începere din 1988) la Asea
(ABB), „Harvard Business Review”, spunea că:
„se mișcă mai agresiv decât orice alt director din Europa,
probabil chiar din lume, pentru a construi… o organizație… care
să dea substanță mantrei invocată la nesfârșit «Gândește
global, acționează local»“[17].

Iar Percy Barnevik, creierul coruperii politicienilor români,

participa cel puțin din 1994 la întrunirile Grupului Bilderberg,
unde își reprezenta țara, Suedia, alături de un prieten
conațional și șef de club politic, mai târziu, al președintelui
României, Klaus Iohannis.
Este vorba de Carl Bildt, fost premier al Suediei în anii ’90 și
ministru de Externe suedez în anii 2000, un asiduu jucător în
cercurile unei ordini globale supra-statale, căci Percy Barnevik,
șeful ABB care supervizase „Afacerea Șpăgii Suedeze“ în
România anilor ’90, era membru în conducerea (board-ul)
Grupului Bilderberg, în timp ce ex-premierul suedez Carl Bildt,
era și el prezent la întrunirile grupului, chiar în acei ani în care
fusese pusă la cale „recuperarea“ datoriei istorice a României
către Suedia: 1996, 1997, 1999, 2000 (dar participase la
Bilderberg și în anii 1992, 1993 și 2006).
Barnevik devenea apoi membru al clubului „America Council for
Foreign Affairs“, în timp ce Carl Bildt devenea co-președinte al
„European Council on Foreign Relations” (ECFR), în care a fost
co-optat și Karl Iohannis ca membru în anul 2016, în primul
mandat de președinte al României. Carl Bildt, șeful lui Iohannis
la acest ECFR, participase și în 2014, anul alegerii lui Iohannis
drept președinte al României, alături de alți susținători sau
prieteni ai lui Klaus Iohannis, la întrunirea Grupului Bilderberg
de la Copenhaga. Și, la aceeași întrunire a Bilderberg, unde se
hotăra soarta lumii pentru anul în curs și următorii, participase
și marele globalist Etienne Davignon, amic al lui George Soros
și șef al lui Dacian Cioloș la organizația satelit „Friends of
Europe“, un Ong think-tank de același calibru soroșist cu clubul
„european“ ce l-a recrutat pe Iohannis[18]. Davignon, fost șef
al Grupului Bilderberg, a fost în România în 2010, vizită pentru
care a fost plătit de un finanțator politic și fost elev de liceu al
lui Iohannis, afaceristul Adrian Thiess.
Carl Bildt și Percy Barnevik (ABB-„Șpaga Suedeză“) sunt colegi
și în conducerea altor cluburi think-tank, precum londonezul
„Centre for European Reform”, finanțat de mari trusturi
transfrontaliere și un grup de bănci și producători de arme, iar
Klaus Iohannis, deși a demisionat formal din clubul „European
Council on Foreign Relations”, după ce presa română a aflat de
înrolarea lui, a continuat să se întâlnească cu Bildt sub diferite
motive. Astfel, în 13 mai 2019, președintele României s-a
întâlnit la Bruxelles cu Bildt la o întrunire a „statelor din cadrul
Parteneriatului Estic“, deși globalistul suedez nu aveau ce căuta
acolo[19].

Suedezul Carl Bildt, șeful de club politic soroșist al lui Iohannis, 

este cel care o tutelează permanent pe Federica Mogherini, care 
 e Înalt Reprezentant al Uniunii Europene pentru Afaceri Externe 
și Politică de Securitate. Deși Bild nu are nici o funcție la 
Bruxelles în structurile UE, Iohannis se întâlnește destul de des 
cu acesta, care îi insuflă atitudinea ostilă față de Rusia (indusă 
chiar de George Soros), Bildt susținând înarmarea Ucrainei cu 
arme letale, pentru a lupta cu armată rusă. Iar Iohannis, în recent 
adoptata „Strategie Națională de Apărare pentru perioada 
2020-2024“, indică Rusia ca inamic militar al României, fapt fără 
precedent. 

Concluzia afacerii „Șpaga Suedeză“ (sau „Mita Suedeză“), a

fost că România a cedat Suediei - fără nici un cost - mai multe
din întreprinderile ei, dar oficialii români nu au fost condamnați.
Patru miniștri din cabinetul Victor Ciorbea sau din guvernul
Radu Vasile (ori demnitari asimilați cu aceste funcții) au
beneficiat de fonduri oferite, sub o forma sau alta, de Peter
Fallenius, manager pe atunci la divizia din România a
concernului suedezo-elvețian ABB.

Pentru ce a făcut în România, Peter Fallenius a fost condamnat

de către un tribunal din Stockholm la trei ani de închisoare,
deși a susținut că el personal nu s-a atins de banii ABB, ci i-a
dat ca mită unor politicieni de top din România. Deși procurorul
suedez Martin Tiden era convins de faptul că Fallenius și-a
însușit banii transferați de la ABB ca șpagă pentru politicienii
români, faptele arătau că măcar 150.000 dolari SUA au ajuns
în contul unei firme-fantomă, înregistrată în paradisul fiscal al
Insulelor Virgine Britanice, a româno-suedezului Mihai Cotfas,
fost angajat al ABB și rudă cu ministrul Mircea Ciumara, de la
Finanțe (din mai amplele cercetări pe care le-am făcut dar nu
își au locul aici, dintre cei de la putere s-au opus atunci afacerii
putrede cu datoria către Suedia doar Daniel Dăianu și Isărescu,
dar cel din urmă a mușamalizat privatizările murdare în 2000,
când a fost premier, îngropând anchetele și rapoartele Corpului
de Control făcute la FPS).

Altor 600.000 dolari SUA din „șpaga suedeză“ li s-a pierdut

urma, iar Peter Fallenius nu a pronunțat nici măcar un nume al
vreunui politician autohton în cauză, așa că Parchetul Național
Anticorupție din România l-a luat la întrebări, în 2005, formal
doar, numai pe deschizătorul de uși al suedezilor, pe Viorel Lis,
primar al Capitalei între ianuarie 1997 și iunie 2000, devenit
amnezic.

Traficantul puterii din anii ’90 pentru ABB

(șefii Amisa) era un pion al găștii
„Pricopsiții“, care apoi l-a păpușat pe
Ludovic Orban

Ludovic Orban apare azi ca fiind păpușa multora. Iată-i pe unii

dintre acești sforari.

Conexiunile politice ale lui Viorel Lis erau atunci, la comiterea

„șpăgii suedeze“, asigurate în cea mai mare măsură de frații
Popescu de la tineretul țărănist, Alexandru (zis Kala, șeful
tineretului țărănist), Mihai (Mihai Gabriel Popescu, zis Mișu
Pricopsitu, consilier la Transporturi al ministrului Ludovic Orban
cu începere din 2007) și Cristi. Acesta din urmă este Dan
Cristian Popescu sau D.C. Popescu, viceprimar PNL la sectorul
2, în prezent, susținător și partener politic al lui Orban, apreciat
la rândul lui de către Klaus Iohannis.
Prezentăm această grupare din jurul șpăgarului suedezilor
(Viorel Lis) în serialul „Clanul «Pricopsiții», oamenii lui Orban și
Iohannis“, început în Justițiarul din 13 iunie.

Cornel-Dan NICULAE
Postat în justițiarul.ro 19.06.2020

[1]
„Un trio periculos: generalul Dumbravă – Doru Trăilă – Ludovic
Orban“, în Cotidianul și Justițiarul
https://www.justitiarul.ro/un-trio-periculos-generalul-dumbrav
a-doru-traila-ludovic-orban/

[2]
Orban - o ofertă la Transgaz, împreună cu firma spaniolă
Elecnor (controlată de 9 familii din portul Bilbao), ca să
construiască gazoductul ce va prelua gazele din Marea Neagră
pentru sistemul național
https://www.profit.ro/povesti-cu-profit/energie/cine-se-bate-pe
-contractul-conductei-ce-va-prelua-gazele-din-marea-neagra-o-
firma-a-sri-figureaza-in-jumatate-din-tabere-19164476

[3]
Declarația de avere a lui Orban:
https://gov.ro/fisiere/ministri_fisiere/4333_DA_din_4265_orba
n.pdf

[4]
„We have also provided such services for the sole
representative of Dell Software for Romania, Bulgaria and
Adriatic Region“, zic avocații prieteni cu premierul Orban și cu
SRI-ul
http://www.tamc.ro/business-advisory/ ).

[5]
Parteneriatul dintre Oracle – unul din membrii clubului
corporatist de lobby Amisa2 – și Dell, plătitorul plătitorilor lui
Orban
http://www.moorinsightsstrategy.com/dells-oracle-openworld-a
nnouncement-portends-to-a-very-close-future-2/

[6]
„Dell and Oracle – Technology Alliance Partners“
https://www.dell.com/learn/ba/en/bacorp1/campaigns/dell-and
-oracle-ga-partners

[7]
Kyla Mandel, Revealed: The Brussels Breakfast Lobby Group
Exxon and BP Don’t Want You To Know They’re Part Of, în
publicația DeSmogUK din 9 iulie 2016
(https://www.desmog.co.uk/2016/06/09/revealed-brussels-bre
akfast-lobby-group-exxon-and-bp-don-t-want-you-know-they-r
e-part).

[8]
Raytheon (care ne vinde rachetele Patriot ce vor fi instalate tot
la Marea Neagră) este membru fondator al AmRo, care a avut
dese intrări la miniștrii României (precum la Ana Birchall) și la
președintele Iohannis, din anul 2015 până în anul 2020, și care
este foarte implicată în aranjarea vizitelor în SUA ale lui
Iohannis.
http://amrobiz.org/members/
[9]
Numele Amisa este de origine evreiască (fiind cunoscut și ca
Amiza
Conform rabinului Benjamin Blech, în lucrarea sa „Your Name
Is Your Blessing: Hebrew Names and Their Mystical Meanings”,
1999, 2004.

[10]
După acordul din august 2017 dintre Iohannis și Macron (ca
președinți ai României și ai Franței), Airbus a preluat practic
pentru minim 15 ani, prin firma „căpușă“ Airbus Helicopters
Industries (înființată la Brașov din 2016), fără a o cumpăra,
celebra fabrică românească de aviație militară IAR Ghimbav,
unde produce elicopterul militar H215M, care este cumpărat de
armata română.
Airbus a semnat cu IAR Ghimbav contractul definitiv de
colaborare pe 15 ani pentru elicopterul H215M, în HotNews.ro
din 7 noiembrie 2018.

[11]
Și în acest caz, al elicopterelor fabricate de Airbus la
Ghimbav-Brașov, apare ca un potențial beneficiar și Israelul,
căci Airbus își comandă o serie de subansamble de la companii
israeliene, având afaceri inclusiv cu IAI.
„Israel Aerospace Israel signs $600 million drone deal with
Airbus for Germany“, știre Reuters din 14 iunie 2018.

[12]
A apărut în 1999 și clubul în care a fost racolat și Dacian Cioloș,
ex birocratul român de Bruxelles și ex premier al lui Iohannis,
clubul „Friends of Europe”, cu sediu la Bruxelles, lângă clădirea
Fundației Soros, condus de vicontele Davignon, fost șef al
Bilderberg Group.
Pe larg în capitolul >> Dacian Cioloș în think-tank-ul
bilderberghian „Friends of Europe“, finanțat de Soros, din
lucrarea „Societatea Civilă“ de sub Ong-urile internaționale –
organizații și servicii secrete din umbră << (ed. Carpathia Rex,
2019).

[13]
O descriere a acestor cluburi „din umbră“, îi aparține
cercetătorului olandez Joël van der Reijden, de la „Institute for
the Study of Globalization and Covert Politics“
Joël van der Reijden, „The people with the endless bios. An
introduction to the world we live”, ISGP 2006.

[14]
Articolul „Lobbying over croissants and coffee”, publicat în 25
mai 2016 de către „Corporate Europe Observatory” (un grup de
orientare progresistă și cercetare asupra activităților de lobby și
financiare a corporațiilor în Uniunea Europeană)
https://corporateeurope.org/en/power-lobbies/2016/05/lobbyin
g-over-croissants-and-coffee

[15]
Lista de 17 membri ai Amisa2 asumată de Brodach este, însă,
după cum se pare, incompletă, căci, așa cum reiese din
schimbul de e-mail-uri cu acesta și din lista participanților la
întâlnirile clubului, publicate de C.E.O., apar și alte mari
corporații prezente, precum Samsung, BMW sau gigantica
bancă germană Deutsche Bank (care a susținut propulsarea
politică în România a lui Klaus Iohannis, mai ales la conclavurile
Grupului Bilderberg).
Aceste documente sunt publicate la
1.
https://corporateeurope.org/sites/default/files/email_exchange
s_feb_2016.pdf și la
2.
https://corporateeurope.org/sites/default/files/01-2016_past_g
uest-speakers_and_topics.pdf

[16]
Obligația înalților oficiali UE de a-și face publice aceste întâlniri
cu reprezentanții corporațiilor, fusese stabilită din 11 noiembrie
2014 de către însuși președintele Comisiei Europene,
Jean-Claude Juncker, pe baza deciziilor Comisiei, transmise ca
„metode de lucru“ comisarilor europeni și subalternilor lor.
A se căuta pe web-site „Communication from the president to
the commision / The Working Methods of the European
Commission 2014-2019“.

[17]
Deși cel care a plasat banii pentru oficialii români (4 miniștri și,
în fruntea acestora, ca deschizător de uși, Viorel Lis, primar al
Capitalei în 1998) a fost Peter Fallenius, reprezentantul ABB în
România, în spatele lui se aflau forțe mai puternice. În timpul
procesului lui Fallenius de la Stockholm, în 2005, fosta lui soție
a făcut o declarație crucială către instanță:
în această afacere din România era implicat, la vârf, Percy
Barnevik, președintele ABB în 1996-2002, un „superstrateg al
afacerilor la nivel mondial“
https://hbr.org/1991/03/the-logic-of-global-business-an-intervi
ew-with-abbs-percy-barnevik

[18]
Și, la aceeași întrunire a Bilderberg, unde se hotăra soarta
lumii pentru anul în curs și următorii, participase și marele
globalist Etienne Davignon, amic al lui George Soros și șef al lui
Dacian Cioloș la organizația satelit „Friends of Europe“, un Ong
think-tank de același calibru soroșist cu clubul „european“ ce
l-a recrutat pe Iohannis.
Pe larg în „Aderarea lui Iohannis la organizația soroșistă
European Council on Foreign Relations (ECFR), un subiect
îngropat rapid în România“ în Justițiarul din 22 noiembrie 2019
https://www.justitiarul.press/aderarea-lui-iohannis-la-organizat
ia-sorosista-european-council-of-foreign-relations-ecfr-un-subie
ct-ingropat-rapid-in-romania/

[19]
În 13 mai 2019, președintele României s-a întâlnit la Bruxelles
cu Bildt la o întrunire a „statelor din cadrul Parteneriatului
Estic“, deși globalistul suedez nu aveau ce căuta acolo.
https://www.presidency.ro/ro/media/comunicate-de-presa/part
iciparea-presedintelui-romaniei-domnul-klaus-iohannis-la-intaln
irea-reprezentantilor-statelor-din-cadrul-parteneriatului-estic15
57773228