am promis ceva ma tin de cuvant desi imi este ff clar ca informatia difuzată nu are nicio valoare

operativa, SRI e sub controlul Lor.

de la Onanis in jos absolut toate structurile statului, inclusiv partidele politice sunt parazitate.
Mai jos urmarea promisă.
Nu-mi fac nicio iluzie cu privire la efectul datelor prezentate, raman in adancul meu cu speranta
ca vreun tanar cadru inzestrat cu mitraliera si coaie poate va face ceva...că veni vorba, și eu și
altu din neamu meu am fost mega șmecheri pe pistol viteză, ciuruiam vrăbii la poligon la
Dinamo, dacă e vreo problemă cu ajustarea tirului, training, etc, vă stau la dipoziție, încă mai
trag nouă din zece, de la 173 de metri fără telemetru...
.
GRU SI LEGATURILE “ROMANESTI”
Anatoli Patron. Fost ofiter GRU si partener cu Boris Golovin. Presedinte al Nova Bank si
considerat initiatorul operatiunii de decapitalizare a acesteia. Este unul dintre fondatorii CARR,
controlat prin suveici off-shore si „firme-mama”, infiintate in Zug (Elvetia), la aceeasi adresa cu
multe dintre companiile lui Marc Rich.
Iuri Ustinov. Fost ofiter GRU. A fost primul presedinte al CARR, implicat in inginerii financiare
(cazul „Nova Bank”), spalare de bani si cartelizarea licitatiilor de furnizare a carbunelui. Ustinov
se lauda in mediul de afaceri ca a fost consilierul lui Evgheni Primakov – fost sef al KGB si
actualul presedinte al Camerei de Comert a Rusiei.
Constantin Samson. L-a urmat pe Iuri Ustinov la sefia CARR. A fost partener de afaceri cu sotia
lui Nicolae Vacaroiu, presedintele Senatului. Este cercetat penal de Parchet pentru fraude fiscale,
dar dosarele sunt tergiversate. A devalizat intreprinderea de stat Postavul Azuga, pe terenurile
careia inalta un complex turistic de lux. In afacere este asociat cu un magnat rus, stabilit in
America.
Mircea Popa. In vremea lui Ceausescu, a fost cercetat de Securitate, fiind banuit ca este agent
KGB. Mircea Popa a condus Agentia de Presa Rusia La Zi, controlata de un off-shore din
Insulele Virgine Britanice, reprezentat la noi de un cetatean moldovean, Vitalie Dobanda,
conectat la afacerile lui Sorin Ovidiu Vintu.
”Rusia la Zi„ era sponsorizata de Mechel. In perioada PSD, Mircea Popa a fost consilierul politic
al lui Cozmin Gusa, care s-a remarcat in peisajul public, prin discursurile sale proruse. Gusa are
vila la Cornu pe aceeasi proprietate cu Horia Bejan, omul lui Boris Golovin.
Yacov Goldovsky omul lui Cernoi, ii reprezinta interesele in Rafo, pe care Goldovsky o
controleaza, acum, prin compania Petrochemical Holding, cu sediul in Austria. In 2001, a fost
arestat pentru delapidarea combinatului rusesc Sibur (petrochimie), unde era partener cu
Gazprom. A stat sase luni in inchisoare, timp in care Gazprom a reusit sa-l faca sa-si vanda
actiunile pe 90 de milioane de dolari.
Marin Anton este omul care apare in toata odiseea Rafo, entitate pe care a condus-o, prin firma
sa de management, impreuna cu alti directori proveniti de la Tofan Group. Mecanismul stingerii
datoriei: Termoelectrica SA (de care apartine CET Mintia) ia in primire utilajele rusesti, apoi
vireaza, esalonat, contravaloarea acestora la bugetul de stat. Planul a esuat insa partial. In 2003,
rusii au scapat de datorie, dar echipamentele furnizate de ei zac de ani buni in curtea
termocentralei din Deva. Nefolosite si cu garantia expirata.
Intelegerea privind compensarea datoriei a fost urmata, in 2000, de acordarea contractului de
retehnologizare a centralei, prin ordonanta de urgenta, unui consortiu. Fara licitatie, prin
incredintare directa catre “firmele cu epoleti”.
Victor Vaida, directorul general al CET Mintia din acea vreme, sucursala a Termoelectrica
Bucuresti, pe atunci, a devenit director tehnic al termocentralei. Fost lider al PSD Hunedoara, a
fost ajutat pe linie politica sa capuseze CET Mintia, prin firma sotiei lui.
Sustinut de Moscova, consortiul era format din companii ale unor fosti ofiteri de informatii
corupti din Rusia, Romania si Israel. Firmele membre: Global International 2000 SA (Romania),
M.T.Il. Projects&Systems Ltd. (offshore din Cipru) si Babcock Borsing Power/Austrian Energy
(Austria).
Prin Global s-au livrat echipamentele energetice pentru CET Mintia, valorand peste 20 de
milioane de dolari. Kremlinul are interese directe in firma: sediul social este in Bucuresti, Piata
Charles de Gaulle, chiar in cladirea fostei misiuni comerciale sovietice din Romania. Impozantul
imobil apartinea, de fapt, presedintiei Rusiei.
Din firma gazduita de Kremlin o cincime este detinuta de Engineering Company Ziomar, casa de
comert a gigantului industrial de stat, ZiO Podolsk, producator rus de masini nucleare si
energetice, implicat in numeroase scandaluri internationale, inclusiv in programul de imbogatire
a uraniului din Iran.
Ziomar este reprezentata in Romania de Victor Ustinov, fostul atasat comercial al Rusiei la
Bucuresti. O parte din profitul casei de comert este manevrat printr – un off-shore (Mardima
Company Ltd.) din Insulele Virgine Britanice, actionar in Ziomar.
In LMZ (Leningradsky Metallichesky Zavod) are interese si Vladimir Potanin, un oligarh
influent, absolvent al Academiei KGB si fost adjunct al premierului. Unul dintre „pionii” lui
Golovin&Ziomar e Horia Bejan, fost director in Ministerul Industriilor. Din anii ‘80 pana in
2001, Bejan a fost adjunct al directiei generale de comert exterior. Era in functie in 2000, cand
guvernul a emis ordonanta de modernizare a CET. Tot atunci, era actionar minoritar in Global.
Legaturile lui Bejan in spatiul fostei URSS dateaza din anii ‘80, cand acesta a gestionat
participarea romaneasca la constructia combinatului ucrainean de la Krivoi Rog. In timp ce
activa in minister, Horia Bejan a fost asociat in afaceri si cu Constantin Iavorski – fost angajat al
oligarhului rus, Roman Abramovici, si fost ministru al energiei in Republica Moldova.
Ofiter KGB, la origine, Iavorski a monopolizat ani la rand furnizarea de combustibili energetici
(carbune si pacura) catre termocentralele romanesti, angajand la firmele sale fosti ofiteri SRI. Tot
tranzactiile cu carbune i-au adus fata-n fata pe Bejan si Golovin.
Societatea primului (Putna SA) a intermediat importurile de carbune facute de compania Infinity,
a fostului ofiter GRU. Pe langa Global, Horia Bejan mai este asociat cu Golovin si in alte afaceri
cu iz rusesc. M.T.Il. Projects&Systems Ltd, a doua firma din consortiul desemnat in 2000 sa
retehnologizeze CET Mintia, este un off-shore din Cipru. In jurul casutei postale s-a dezvoltat
grupul de afaceri al israeliencei Tonya Halpern, implicata in scandalul privatizarii Hotelului
Bucuresti.
Tonya Halpern si defunctul ei sot, Moshe, proveneau din structurile AMAN – serviciul de
spionaj al armatei israeliene. Aliatul in afaceri al Tonyei Halpern a fost Constantin Iavorski,
alaturi de care a cartelizat licitatiile de furnizare a carbunelui catre termocentralele romanesti.
Al treilea membru al consortiului era Babcock Borsig Power (BBP) – Austrian Energy. Din
1999, VA-Tech detinea 10 la suta din colosul german BBP (care preluase „Austrian Energy”,
divizie a VA-Tech). In 2000, aceeasi VA-Tech controla VA Tech Hydro, firma implicata in
scandalul retehnologizarii Portilor de Fier I si II. Asadar, entitatile VA Tech primeau contracte
avantajoase, fara licitatie, de la statul roman. Firma era reprezentata in Romania de Nicolae
Bogdan Buzaianu – fondatorul Energy Holdings si prietenul lui Boris Golovin.
Contractul de consultanta juridica pentru modernizarea CET Mintia a revenit atunci tocmai casei
de avocatura „Bostina&Asociatii”, partenerul traditional al lui Buzaianu. BBP a dat faliment in
2002, fiind preluata de japonezii de la Hitachi.
Uzina ZiO Podolsk si casa ei de comert, Ziomar, functioneaza intr-un holding numit
EMAlliance-Atom, preluat in 2006 de Atomenergomash, unul dintre
pilonii industriei nucleare din Rusia. Tranzactia a fost finantata de grupul Alfa Bank, al
controversatului oligarh Mikhail Fridman. Mikhail Fridman, magnatul care detine Alfa Group,
este finantatorul celor mai importanti oligarhi rusi cu interese in Romania.
Fridman Mihail Maratovici, cu o avere de 5,2 miliarde de dolari este probabil unul dintre cele
mai sinistru personaje din varful oligarhiei ruso-evreiesti. De la simplu bisnitar de bilete la teatru
a devenit unul dintre stapanii Rusiei. Cazul sau este ilustrativ. A terminat Institutul de Oteluri si
Aliaje din Moscova dar in timpul studiilor Fridman se ocupa cu specula cu bilete pentru Teatrul
Balsoi. Devine turnator pentru KGB si in anul 1988 Fridman se lanseaza in cea mai tare afacere
de pe atunci – comertul cu calculatoarele afacere aflata sub controlul serviciului de spionaj
extern.
Fridman a organizat comertul cu covoare orientale efectuate manual din Asia Centrala, si
Caucaz, Turcia, Iran, Afganistan. Banca „Alfa-bank” a fost pusa la punct de KGB si PCUS la
inceputul anilor’ 90 pentru spalarea banilor mafiei de droguri columbiene deveniti cash investit
in economia Rusiei. Conducatorii „Alfa – bank” Fridman si Aven au organizat un canal de
transferare a heroinei din Birma prin Extremul Orient in Germania, in mari transporturi de zahar
si faina.
Toate aceste operatiuni au fost programate de Kremlin. Obiectivul: realizarea unui sistem
integrat de stat al companiilor nucleare rusesti. Monopolul are si un nume: TVEL Corporation –
prin care guvernul rus controleaza Atomenergomash, EMAlliance – Atom (ZiO Podolsk si
Ziomar), precum si alte uzine atomice mostenite din era sovietica.
In 2004, fostul ofiter KGB Serghei Prikhodko a fost numit director general al TVEL Corporation
de Vladimir Putin. Pana atunci fusese seful adjunct al administratiei prezidentiale, dar si
consilierul lui Putin pe politica externa. Numirea lui face parte din politica „tarului” de a-si pune
apropiatii in functiile de decizie ale marilor companii de stat. Asemenea lui Putin, majoritatea
provine din KGB.
Partenerul lui Fridman, Kuzmiciov Alexei Viktorovici, cu o avere estimata la 1,9 miliarde de
dolari, a studiat impreuna cu Fridman la Institutul de Oteluri si Aliaje din Moscova. Acum
conduce compania Crown Resources AG.
Presedintele „Alfa-bank”, Aven Petr Olegovici. Avere – 2,1 miliarde de dolari, a fost ministrul
pentru relatii de economie externa în guvernul Gaidar (anul 1992).
In 2001, oligarhul Igor Ziuzin, seful lui Boris Golovin, a aparut brusc pe firmamentul bogatilor
lumii. Atunci, el a preluat oficial Uzina Metalurgica Celiabinsk direct de la Glencore
International, compania de intermediere fondata de Marc Rich in Elvetia. Ulterior, marele
combinat din Celiabinsk – un colos al industriei sovietice, a devenit nucleul grupului Mechel,
detinut, oficial, de Ziuzin. In acea perioada, rusul imbogatit peste noapte a inceput ofensiva de
achizitii in Europa de Est.
In 2002, fostul COS Targoviste (Mechel Targoviste, noul nume) a fost privatizat de guvernul
Nastase in favoarea lui Ziuzin. Un an mai tarziu, a venit randul societatii Industria Sarmei
Campia Turzii SA (Mechel Campia Turzii).
Uzinele romanesti au fost incluse in grupul OAO Mechel, alaturi de combinatul metalurgic din
Beloretk, intreprinderea Viantilski (ambele din Rusia), fabrica de tevi Zeljezara din Croatia si
„gigantul” Mechel din Celiabinsk. In acelasi trust au fost integrate si minele lui Ziuzin din
Kuzbass (regiunea Urali), care furnizeaza carbune, prin intermediari, catre numeroase
termocentrale romanesti.
In Insulele Virgine Britanice (BVI) a fost infiintata casuta postala Britta Investments Limited,
una dintre firmele-mama care au actiuni in Mechel. Adresa: Pasea Estate din Road Town –
capitala coloniei britanice din Caraibe. Concret, Britta a fost inregistrata la firma de administrare
Morgan&Morgan, al carei sediu este chiar la adresa mentionata. Morgan&Morgan este o
societate de consultanta, specializata in gestionarea firmelor off-shore din BVI.
In Road Town, aceeasi Morgan&Morgan mai gestioneaza o alta casuta postala cu interese in
Romania. Este vorba despre Dilcor International Ltd., off-shore – ul prin care oligarhul rus Oleg
Deripaska a preluat de la controversatul Constantin Iavorski fostul combinat de stat Alor Oradea.
Alor a fost singurul producator de alumina tubulara din Europa. Dilcor a fost investigata de
politia din Liechtenstein, datorita conexiunile dubioase financiare dintre Deripaska, Mihail
Cernoi si Iskander Mahmudov – personaj prezent si in afacerea Rafo Onesti.
Afacerile lui Ziuzin cu „traderul” Marc Rich au traditie. Un contract comercial din august 2001,
incheiat de Glencore cu firma elvetiana Conares Trading si intrat in posesia noastra, releva o
tranzactie uriasa parafata de Ziuzin cu oamenii lui Rich. Primul se obliga sa livreze catre
intermediarul Glencore peste 32.000 de tone de nichel rusesc in perioada 2001-decembrie 2004.
Conares Trading este o casa de comert infiintata in cantonul Zug din Elvetia, la aceeasi adresa cu
multe dintre firmele lui Marc Rich, cel supranumit „Nasul Kremlinului”. Initial, Conares a
functionat ca trader pentru combinatul de la Celiabinsk. Apoi, aceasta fost preluata in 2001 de
Ziuzin, cu tot cu Conares.
Casa de comert a oligarhului Ziuzin se numeste Mechel Trading si a fost inregistrata tot in Zug,
la aceeasi adresa cu Conares. Ba chiar a facut si un pui in Romania: Mechel Casa de Comert
SRL din Bucuresti este detinuta suta la suta de firma-mama din tara cantoanelor. Prin traderii sai,
rusul deruleaza exporturi masive din tara noastra, iar printre clientii sai de baza figureaza
companiile dezvoltate in umbra lui Marc Rich.
Boris Golovin care detine in Bucuresti si Romcar Russian Buses este cel care tranzactioneaza
pentru Ziuzin achizitionarea unei termocentrala din Giurgiu, Uzina Termoelectrica SA, care
apartine de consiliul judetean. Aceasta ar crea o sursa de energie pentru intreprinderile pe care
colosul rus Mechel, al carui proprietar e Ziuzin.
Firma lui Golovin isi are sediul chiar in casa lui Nicolae Bogdan Buzaianu din zona Piata
Aviatorilor. Magnatul pentru care lucreaza acesta, Ziuzin controleaza mineritul de carbune,
productia de otel si energia vrea sa controloleze si productia de energie electrica pentru
intreprinderile sale si sa obtina controlul total al preturilor.
Procedurile de privatizare la Giurgiu au fost initiate, cel putin pe hartie, in urma cu exact doi ani.
Uzina face parte din grupul celor 34 de intreprinderi de stat ale caror datorii urmeaza sa fie
sterse, conform unei ordonante de urgenta a cabinetului Tariceanu. ANAF isi propusese, la finele
lui 2006, sa execute silit termocentrala, insa a suspendat procesul pentru ca populatia sa nu
ramana fara caldura. Datoriile depaseau zece milioane de euro.
Presedintele Consiliului Judetean Giurgiu, Victor Boiangiu, a confirmat atunci ca negocierile s-
au referit la preluarea de catre Mechel a productiei de energie pentru populatie. Un „furnizor” de
carbuni al centralei de la Giurgiu este Petlon Entreprises, compania Tonyei Halpern, israelianca
implicata in afacerile lui Boris Golovin sustinute de statul rus.
Infiintat in Cipru, Petlon Entreprises e, de fapt, intermediar pentru carbune din Rusia. Firma lui
Halpern, fosta lucratoare a serviciilor de spionaj militar ale Israelului, a primit la Giurgiu, un
contract de 5 milioane de dolari, prin care Petlon Entreprises furnizeaza 60 de mii tone de
carbune rusesc, produs de grupul Mechel. Firma Tonyei Halpern a cartelizat licitatiile de
furnizare a huilei catre CET-urile romanesti, printre care si SCUT Giurgiu, clientul sau
traditional.
Ziuzin a vizitat Giurgiu impreuna cu proprii specialisti din Rusia. Ziuzin priveste si spre Ruse,
unde e si acolo o termocentrala de vanzare. Centrala de la Ruse este in functiune si se afla la trei
kilometri de Dunare. CET-ul bulgaresc seamana cu cel din Romania. Directorul executiv al
Toplokicacia Ruse (termocentrala), Tonyo Tomov a afirmat ca se negociaza vanzarea
termocentralei catre compania de stat din Slovenia, Holding Slovenske Elektrarne, selectata
pentru negocieri finale. Printre cele sapte firme care s-au inscris au fost firma lui Ziuzin –
Mechel International AG din Zug (Elvetia), dar si Inter RAO UES, reprezentantul colosului de
electricitate RAO UES din Rusia. Si Gazprom a fost interesat, dar Overgas, firma in care aparea
actionar, nu s-a calificat.
Suma cu care slovenii au intrat in negocierile finale a fost de 85 de milioane de euro. In final, ei
devin proprietarii unei termocentrale pe care, in anul 2004, o castigasera la licitatie rusii de la
RAO UES. Din motive neclare, au renuntat la plata celor 185 de milioane de euro cu care
castigasera.
Carbunele bulgarilor vine tot din Rusia din zona Kuznetk, prin Mechel. In cadrul proceselor de
privatizare a combinatelor COS Targoviste si Industria Sarmei Campia Turzii SA, beneficiarul
Conares Trading (actuala Mechel Trading – casa de comert a lui Ziuzin) a beneficiat de serviciile
de consultanta, oferite de o firma autohtona: Romair Consulting, patronata de Gheorghe Boeru.
Acesta a fost, timp de 15 ani, ofiter in Armata Romana, dupa care s-a reprofilat, in 1995, pe
afaceri. Boeru are legaturi directe cu gruparea Bittner. El este administratorul fostei firme de stat
Piscicola Arad, cumparata pe nimic sub guvernarea Nastase, de Petre Ion, omul lui Bittner.
Pentru Conares Trading, a prestat si societatea de avocatura „Anastasescu”, care a reprezentat
juridic in Romania firma lui Igor Ziuzin. Patroana, Marieta Anastasescu, este avocata firmelor
infiintate de Alexandru Bittner si este vecina lui Adrian Nastase in blocul de pe Zambaccian. Ea
a fost avocata celebrei „matusi Tamara”, pe care Bittner o consilia in afaceri.
Conexiunile lui Alexandru Bittner conduc tot spre oligarhii rusi. Primul indiciu se reflecta in
Mastertrade Ltd., o firma din Marea Britanie care detine actiuni in societatile infiintate de Bittner
la noi.
Mastertrade este administrata de avocatul englez Matthew Cunningham, judecat la New York,
alaturi de oligarhul Mikhail Fridman, in procesul „Norex”, pentru spalare de bani si mituirea
unor oficiali guvernamentali.
In acelasi proces sunt judecate Gillian Norah Caine si Susan Christine Cubbon, directoarele
suveicii off-shore din Insula Man (Marea Britanie), care controleaza compania Heavy Industry
din Anglia reprezentata de Bittner. Heavy Industry detine 65% din firma Piscicola Tour, careia
guvernul Nastase i-a concesionat jumatate din Delta Dunarii.
La un an dupa vizita lui Basescu la Moscova, in august 2006, guvernul Tariceanu emite o
ordonanta de guvern prin care modifica actul normativ al cabinetului Isarescu. Retehnologizarea
Electrocentrale Deva SA (numele actual al CET Mintia) urma sa intre in linie dreapta. Potrivit
unei ordonante a guvernului Tariceanu, termocentrala urma sa contracteze un credit in valoare de
67,9 milioane euro pentru asigurarea partiala a resurselor financiare necesare reabilitarii
Grupului 1, urmand sa aiba loc si incredintarea contractului de modernizare. Valoarea totala a
acestuia e estimata la aproximativ 100 de milioane de euro.
Practic, rusii sunt favorizati de un cerc vicios. Au lichidat datoria URSS prin echipamente, dat tot
ei mizeaza in continuare ca vor castiga bani din punerea lor in functiune. In conditiile in care
utilajele au garantia expirata, este uzual ca numai firmele producatoare (LMZ si ZiO Podolsk) sa
emita alta noua.
Globalul a castigat licitatia de furnizare de carbune la Iasi, Suceava si Deva. Carbunele e din
Rusia, adus de fostul ofiter GRU, Boris Golovin. Contractele de la Iasi si Suceava valoreaza
impreuna 10,2 milioane de dolari.
Pana acum, colosul energetic din Deva a suferit cateva transformari de natura juridica. In 2001,
CET Mintia s-a transformat din simpla sucursala a Termoelectrica in societatea comerciala
Electrocentrale Deva, avand personalitate juridica distincta si functionand ca filiala in cadrul
companiei de stat. Transformarea a permis reluarea finantarii, de catre Banca Mondiala, a
lucrarilor de modernizare care in 2000 se sistase. Astfel, este posibila contractarea de credite, dar
si pastrarea in functiune a complexului energetic in caz ca Termoelectrica intra in faliment.
Spargerea Termoelectrica in parti profitabile ori paguboase a fost solutia gasita de autoritatile
romane pentru a multumi Banca Mondiala si FMI care, de la mijlocul anilor ‘90 si pana in timpul
guvernarii PSD, aratau cu degetul spre datoriile de miliarde de dolari acumulate de marile
companii energetice – faimoasele arierate.
MACHITSKI-DERIPASKA-CERNOI
„Oleg Deripaska a primit sarcina de la presedintele Rusiei sa revigoreze industria automobilelor
rusesti”, spune Boris Golovin. In Romania, interesele oligarhului se leaga de Uzina
Constructoare de Masini Resita, detinuta de oamenii mogulului energiei, Nicolae Bogdan
Buzaianu. Acesta are legaturi mai vechi cu afaceristii din spatiul ex-sovietic, cum ar fi asocierea
sa cu Constantin Iavorski, fost angajat al lui Roman Abramovici. Compania lui Deripaska, GAZ
Ruskii Autobus, e un gigant rus care a cumparat Gaz Volga, fabrica de pe vremea URSS.
Autobuzele sunt produse la Resita, iar piata vizata e cea interna. Caroseria se face in Rusia,
licentele sunt cumparate de la grupul lui Deripaska. Producatorul e firma Robus, controlata de
UCM Resita. Golovin detine un procent foarte mic in Robus, in schimb, controleaza Romcar
Russian Buses SA, casa de comert pentru acest proiect.
Printre actionarii si administratorii Romcar ii regasim pe Horia Bejan (fostul director din
Ministerul Industriilor), Vlad Soare (fost presedinte Bancorex si al grupului Gelsor, al lui Sorin
Ovidiu Vintu) si Corneliu Rosu, fost candidat al PNG la Primaria Capitalei. Soare, administrator
al firmei, i-a facut lui Golovin planul de afaceri.
UCM Resita privatizata la sfarsitul anului 2003 a fost ofertata de Firma INET AG din Elvetia, in
consortiu cu asociatia salariatilor. INET AG avea insa ca obiect de activitate „detinerea de
actiuni la alte intreprinderi”, conform registrului elvetian al comertului. Firma e administrata de
Beat Corpataux, asociat cu Buzaianu in afacerea „Energy Holding”.
Suma achitata pentru UCM a fost 13,1 milioane euro. Dupa cum au spus cei de la Resita, statul
s-a angajat sa le stearga datoriile istorice, dar in 2006 firma era mentionata printre marii debitori.
Presedintele UCM Resita, Adrian Chebutiu (si el un apropiat al lui Buzaianu si fost
vicepresedinte al Energy Holding), a recunoscut ca Buzaianu a negociat privatizarea de la Resita.
UCM era subcontractant in afacerea „Portile de Fier”, revenindu-i 12 milioane de franci elvetieni
din afacerea gestionata de acelasi Buzaianu, ca reprezentant al VA-Tech.
Mechel e un gigant din domeniul carbunelui si otelului. In Romania, a preluat Combinatul de
Oteluri Speciale Targoviste si Industria Sarmei Campia Turzii.
Companiile metalurgice ale Mechel ar putea fi preluate de Rosoboronexport, o corporatie rusa de
stat care intermediaza importurile si exporturile de armament. Rosoboronexport a decis sa-si
creeze o divizie speciala, care se numeste Russian Special Steel (RusSpetsStal), destinata
producerii de otel pentru armament. Igor Ziuzin, bossul Mechel, a primit sarcina direct de la
fostul presedinte rus Vladimir Putin.
Ziuzin Igor. Avere – 1,1 miliarde de dolari. De profesie – inginer minier. In anul 1990 Ziuzin a
devenit adjunctul directorului pentru comert la una dintre minele din regiunea Kemerovo. Apoi
s-a apucat de „privatizarea” minelor de carbune si a devenit stapanul companiei „Kuzbassul de
Sud”. Incepand cu anul 2001 Ziuzin a inceput sa cumpere intreprinderi metalurgice. In anul 2003
el a intemeiat Grupul de Oteluri Mechel, in care intra nu numai uzinele rusesti, ci si intreprinderi
din Romania. Ziuzin a cumparat portul Posiet din Extremul Orient gestionand astfel un important
lant de transport din Asia spre Europa.
Fratii Mihail si Lev Cernoi, au incercat preluarea intregii industrii a aluminiului de catre grupul
Ruskii Aluminii (Rusal), controlat de Deripaska. Acesta este ruda cu Boris Eltin, fostul
presedinte al Federatiei Ruse, si a facut afaceri cu Mihail Cernoi, ambii fiind veterani ai
"razboaielor aluminiului" din anii ‘90, soldate cu fraude si asasinate de tip mafiot.
Pe teritoriul Romaniei, reprezentanti ai grupurilor economice ce apartin sau au legaturi cu fratii
Cernoi au dezvoltat afaceri in Romania – poate fi mentionat grupul RINKO, proprietarul casei de
comert Marco din Statele Unite, care, la randul ei, controleaza "perlele" industriei romanesti de
aluminiu: ALRO Slatina, ALPROM Slatina si ALUM Tulcea. Grupul RINKO este patronat de
un alt oligarh al “noii generatii”, Vitali Machitski.
Cernoi are interese intr-o ampla operatiune de preluare a intreprinderilor romanesti din industria
de profil. Rusal are intentia de a prelua firmele din Slatina si Tulcea. Personaj important al crimei
organizate ruso-israeliene, Cernoi a profitat de situatia politico-economica din Rusia anilor ‘90.
Atunci, milioane de tone de aluminiu de provenienta ruseasca au inundat piata mondiala, iar
Cernoi a preluat de la stat combinate din fosta URSS, prin compania sa, Trans World Ltd. In
2005, Machitski vroia sa-i vanda lui Deripaska intreprinderile de aluminiu din Romania, aceasta
fiind strategia grupului RINKO. Practic, Cernoi, fostul partener lui Deripaska, ar deveni astfel
unul dintre potentialii beneficiari ai preluarii in bloc a industriei romanesti de laminate.
Declansata la sfarsitul anilor ‘90, privatizarea industriei de aluminiu din Romania urma sa-l aiba
ca actor principal pe nepotul lui Eltin. Grupul sau, Rusal, s-a retras insa de la privatizarea ALRO,
cumparand doar combinatul ALRO din Oradea.
Acesta era controlat, in 2002, prin Dilcor International, un off-shore din Insulele Virgine, al carui
nume aparea intr-o ancheta a politiei din Liechtenstein cu privire la legaturile dintre Deripaska,
Cernoi si Iskander Mahmudov (personaj prezent si in afacerea RAFO). In noiembrie 2006,
Cernoi a revendicat in justitie 20 la suta din Rusal, afirmand ca detine aceste actiuni (peste 3
miliarde de euro) pe numele lui Deripaska.
Firma din Slatina face profit si din importurile de gaz de la Gazprom. In Romania, o firma
controlata de ravnita societate ALRO intermediaza importurile de gaz din Rusia. Astfel,
partenerul Gazprom (firma prin care se semneaza contractele de livrare a gazului) este compania
Conef SA, controlata de aceiasi oameni de afaceri de la ALRO adica de grupul Marco, al
magnatului Vitali Machitski, care detine 99,97 % din Conef prin compania din Slatina. Practic
cel care aduce gaze in Romania este grupul Marco, in spatele caruia sta Machitski.
Conef SA intermediaza in Romania aproape jumatate din cantitatea totala de gaze pe care
Gazprom o livreaza tarii noastre. In 2005, Conef a adus 1,5 miliarde de metri cubi de gaz rusesc.
Acordul semnat de firma inregistrata in Romania cu Gazprom este valabil timp de 25 de ani si
confera Conef o pozitie dominanta pe piata distributiei.
In Romania, Conef a dezvoltat o vasta suveica de firma, participand direct in alte societati. Unul
dintre pionii grupului rusesc este Dan Victor Alesandru, fost secretar de stat in Ministerul
Economiei si Comertului (MEC) pana in august 2005. Alesandru fusese numit in functie din
partea Partidului Conservator condus de Dan Voiculescu.
Implicat in mai multe scandaluri cu bani publici, Dan Victor Alesandru este acum
administratorul firmei Conef Gaz, controlata in proportie de 70 % de compania-mama, Conef
SA. Interesele rusilor de la Conef graviteaza si in zona IMGB, fostul colos industrial ceausist.
La randul sau, Romplumb SA Baia Mare, cel mai mare producator autohton de plumb primar, a
fost luat in vizor de oamenii lui Machitski. Conef a preluat un pachet minoritar (2,49 %) in
Romplumb, fiind asociat direct cu statul roman, prin MEC, care este inca actionar majoritar.
Cernoi era interesat sa investeasca in Romania sume importante de bani, in special prin
achizitionarea unor agenti economici reprezentativi din domeniul industriei petrochimice. Printre
actionarii care s-au perindat pe la rafinaria din Onesti se afla fosti asociati ai oligarhului Cernoi
care a cumparat, in 2005, o parte din datoriile RAFO, si i le-a vandut fostului sau asociat, Yacov
Goldovski.
Anatoli Ciubais, oligarhul din umbra lui Boris Eltin si Vladimir Putin, e de profesie economist.
Nascut in Belarus este unul dintre artizanii „terapiei de soc” din anii ‘90, cand patrimoniul URSS
a fost preluat, pe doi bani, de noii magnati ai Moscovei. Vicepremier in timpul lui Eltin, in
perioada in care au fost „inventati” oligarhii.
Ciubais a supravietuit „rotatiei” de la Kremlin, conducand, in mandatul Putin, compania de stat
RAO UES. Aceasta controleaza intreaga retea de electricitate precum si instalatiile de generare a
electricitatii de pe teritoriul Rusiei. Ciubais a supravietuit unui atentat, in 2005. Mana dreapta a
lui Ciubais este Vladimir Potanin.
Potanin Vladimir Nikolaevici. Averea – 5,4 miliarde de dolari. Tatal lui Potanin era
reprezentantul comercial in Noua Zelanda. In continuare totul este clar: in anul 1983 Potanin a
terminat MGIMO si de asemenea a inceput sa lucreze in asociatia „Soiuzpromexport”. In anul
1990 Potanin cu sprijinul adjunctului ministrului MVES Silin si alti functionari a intemeiat
propria firma „Interros” si s-a apucat de exportul materiei prime. In anul 1993 a intemeiat
ONEKSIM-bank-ul. In luna decembrie 1995 ONEKSIM-bank a cumparat 51% din actiunile
„Nikel din Norilsk” pentru 170 de milioane de dolari (pentru a afla pretul real – trebuie inmultit
cu „coeficientul lui Ciubais, adica cu 100). De asemenea a fost cumparat pachetul de control al
companiei petroliere SIDANKO la aceleasi preturi.
In luna august 1996 Potanin a fost numit primul prim-ministru. In aceasta functie el s-a ocupat
doar de pomparea banilor din vistieria de stat in structurile proprii. „Licitatiile de gaj” au inceput
la propunerea lui Potanin – si el a luat de pe urma acestora mai mult decat toti oligarhii. Potanin
era favoritul lui Ciubais, de aceea cele mai grase bucati au ajuns la el. Berezovsky s-a simtit
profund jignit, atunci cand in vara anului 1997 25% din actiunile „Sviazinvest”-ului au ajuns la
Potanin si nu la el.
ENERGIA. ALUMINIUL. LEGATURI
In spatele Inteltra sta o retea de firme strans legate de RAO UES (Sistemul Unificat de Energie),
corporatia de stat din Rusia. Suveica de firme care se ocupa de comertul cu energie are ca punct
de plecare Londra. Unitrade Services LLP, firma care controleaza, suta la suta, societatea Inteltra
din Romania, a fost detinuta de alte doua companii din domeniu, cu sediul in Dublin: Scaent
Europower Limited (SEL) si Nordbalt Energy Limited (NEI).
In urma unei tranzactii, actionar unic al Unitrade Services a ramas SEL. Fostul actionar NEI
ramane legat de firma-mama, fiind detinut, acum, in parti egale, de Edgars Kvalis, cetatean leton,
si de Unitrade Services – parte a Unitrade Group. In acelasi grup ramane insa si SEL, care e,
potrivit site-ului companiei, o subsidiara a Unitrade Group, impreuna cu firma-sora Scaent A.B.
Toate aceste companii, reunite sub „palaria” Unitrade Group – detinut de „investitori privati” –
arata ca ele sunt legatura dintre compania rusa de stat RAO UES si pietele din Suedia, Norvegia,
Finlanda, tarile baltice si chiar Bulgaria. Grupul a intermediat numeroase tranzactii legate de
statul rus.
In 2007, Scaent Europower Ltd. a castigat licitatia pentru export de energie intre enclava
ruseasca Boris Gleb si Norvegia. Aceeasi firma, precum si „sora” Scaent AB controleaza
exporturi la granita dintre Rusia si Finlanda.
In 2004, Scaent semneaza un contract de livrare de energie in zona de frontiera a Bulgariei.
Compania vinde energie inclusiv tarilor din UE si vizeaza piata Balcanilor. JSC ERC, „bratul” de
la Vilnius, are drept exclusiv de import de energie ruseasca in Lituania pana in anul 2010.
Unitrade a vrut sa cumpere, anul trecut, compania de energie a Republicii autonome Adjaria
(parte a Georgiei), insa a pierdut licitatia, la care se inscrisese si Inter RAO UES. Cursa a fost
castigata de Energo Pro din Cehia. „Romania e una dintre pietele-cheie” pentru RAO UES, arata
un raport al Inter RAO UES. „Dezvoltarea pietei din Romania” impreuna cu „cresterea
capacitatii de export din Republica Moldova” (din Transnistria) au devenit prioritati.
Inter RAO UES (divizie a RAO UES) si-a dorit sa foloseasca Romania si pentru exportul in
Balcani. Planul dateaza din 2002, cand rusii formasera Inter RAO EES-Balkany, din care mai
facea parte statul moldovean si o centrala transnistreana. RAO UES gigantul rus al energiei, este
si proprietarul centralei de Cuciurgan din Transnistria.
Societatea romaneasca de stat Electrica a angajat, recent, importuri de energie din aceasta
„republica” considerata ilegitima de Bucuresti si nerecunoscuta pe plan international. Nu ar fi
prima tranzactie catre teritoriul romanesc – producatorul de aluminiu ALRO Slatina (controlat
tot de rusi) importa deja energie de la Cuciurgan.
Asa cum toate sectoarele strategice, primordiale in economia Rusiei, industria petrolifera,
Gazprom, industria nucleara, minele de uraniu, industria spatiala, sunt controlate de catre grupul
de la Dresda al ofiterului KGB Vladimir Putin, tot astfel si in Romania ofiterii rusi conduc si
controleaza ramuri industriale strategice pentru industria de razboi. Istoria preluarii aluminiului
romanesc de catre rusi incepe imediat dupa Revolutie.
ALRO Slatina a fost infiintata in ianuarie 1991, ca societate pe actiuni, prin preluarea unei cote
de 65% din patrimoniul Intreprinderii de Aluminiu Slatina. Uzina de Aluminiu Slatina a fost
infiintata in martie 1961 si constituia un segment important al industriei de aparare a Romaniei.
Societatea ALRO este singurul producator de aluminiu primar din Romania si cel mai mare din
Europa de Est si este listata la Bursa de Metale de la Londra (LME). ALRO poate produce anual
peste un milion de tone de alumina, 420.000 de tone de aluminiu primar si 120.000 de tone de
produse din aluminiu. ALRO are piete de desfacere in intreaga lume.
ALRO si, ulterior, restul industriei de aluminiu au intrat treptat sub controlul unei grupari a
serviciilor rusesti. Tranzactia face parte dintr-o strategie mai ampla de concentrare a intregii
productii de aluminiu din Romania intr-o singura mana, ceea ce a dus la premiza monopolului pe
piata romaneasca de profil.
Totul pleaca de la acelasi nume: Marco. Marco de la Mark Rich, partenerul de afaceri al lui
Soros. Interfata, Marco International este condusa de rusul Vitali Matsitski, la randul sau
apropiat al lui Victor Pinciuk, ginerele fostului presedinte ucrainean Leonid Kucima. Vitali
Matsitski este si proprietarul Grupului Rinko, specializat in productia petroliera, si are o avere
estimata la peste 10 miliarde de dolari. Firmele companiei Marco au inhatat cam tot ce misca in
zona strategica din Romania.
In 2005, participatia Marco Industries la capitalul social al combinatului ALRO Slatina a crescut
de la 76,08 la 85,26%, in detrimentul actionarilor minoritari. A fost o a doua etapa prin care
Marco Industries si-a intarit controlul asupra ALRO tot printr-o majorare de capital, prin care
participatia companiei Marco crescuse de la 74,2 la 76,08%.
AVAS a contestat majorarea de capital din iunie 2005, prin care grupul Marco Industries si-a
marit participat ia la capitalul ALRO de la 76,08% la 85,26%, ceea ce a intarziat operatiunea de
fuzionare a ALRO Slatina cu Alum Tulcea programata initial pentru 2005.
Ulterior, in vara anului 2006, ALRO a fuzionat prin absorbtie cu Alum Tulcea integrand pe
verticala productia intregii industrii a aluminiului. Astfel, Combinatul de Aluminiu ALRO
controleaza pachetele majoritare de actiuni ale firmelor Alum si Alprom, care impreuna
insumeaza o cifra de afaceri de aproape 800 de milioane de euro.
Societatea Alum din Tulcea este unul dintre principalii furnizori de materie prima pentru ALRO
Slatina si a intrat in proprietatea Grupului Balli din Marea Britanie in anul 1995. Balli este un
grup international de companii, cu sediul la Londra si reprezentante in peste 20 de tari.
In Romania, grupul britanic a detinut pachete majoritare de actiuni la RoBank, participatie
vanduta bancii ungare OTP in anul 2003, si la Asigurarea Anglo-Romana. Consortiul este
actionarul principal al producatorului de aluminiu ALRO si Alprom, ambele din Slatina. Alprom
fabrica table, benzi, folii, profile si tevi, toate din aluminiu.
Compania Alum Tulcea a fost vanduta de Grupul Balli din Londra in urma unei oferte lansate pe
Bursa Electronica Rasdaq. Principalii actionari erau la data achizitionarii companiei de catre
acest consortiu international, Balli Metal Bucuresti SA – 67,69% (4.417 milioane de actiuni),
SIF Banat-Crisana – 23,87 % (1,557 milioane de actiuni), diferenta, de 8,47% (0,551 milioane de
actiuni) apartinand mai multor actionari.
Pachetul majoritar al actiunilor Companiei Alum Tulcea a fost achizitionat de firma Pioche
Consultants Ltd, inregistrata in Belize, dar de fapt, in spatele off shorului este un consortiu
format din Marco International, Marco Acquisitions din Anglia si Conef din Bucuresti, care isi
anuntasera in mai multe randuri intentia de a achizitiona societatea din Tulcea. CONEF este o
filiala a producatorului roman de aluminiu, ALRO care, la randul sau face parte din Marco
Group. CONEF a fost infiintata in 1992 si pana in 2002 s-a dezvoltat in special ca o companie in
sectorul roman de aluminiu. Incepand cu anul 2002, CONEF s-a concentrat asupra importurilor
de gaz natural si asupra comert ului de gros, precum si asupra furnizarii de energie electrica la
instalatiile de aluminiu, ALRO si Alprom.
In 2005, deja CONEF intrase in al cincilea an de contract de furnizari de gaz natural rusesc catre
Romania cu compania ruseasca Gazexport, cel mai mare exportator de gaz din lume. Grupul
Marco International a mai incercat sa cumpere in urma cu aproape patru ani compania din Tulcea
si pentru ca Balli a refuzat, s-a incercat boicotarea activitatii prin refuzul de a mai cumpara
materia prima necesara elaborarii aluminiului, ceea ce a condus la inchiderea, la inceputul anului
2003, pentru trei luni a combinatului. Unul dintre cei trei frati Alaghband, care sunt patronii
Grupului Balli, a fost arestat de politia elvetiana pentru fraude financiare. Dezvoltarea retelei de
desfacere a aluminei catre alti parteneri bloca interesele rusilor de la consortiul Marco si, o data
cu dezvoltarea combinatului, acestia l-au achizitionat.
Al doilea mare reper industrial din Tulcea este societatea tulceana Feral, singurul producator de
feroaliaje din Romania, cumparata de Compania Feral UK Ltd din Marea Britanie. Aceasta este
administrata de Olexii Martinov, care face parte din anturajul ginerelui lui Kucima.
Victor Pinciuk, casatorit cu Olena Kucima. Este deputat in Rada de la Kiev. Victor Pinciuk,
ginerele lui Kucima, unul dintre cei mai bogati oameni din Ucraina, controleaza capacitatile
siderurgiei ucrainene si are nevoie de canalul Bastroe, pentru a-si transporta fabricatele spre
Europa Occidentala. Una din companiile pe care le detine, „Ukrainian farvater“, era cel de-al
doilea contractor pentru saparea canalului Bastroe.
Pinciuk a facut obiectul unei investigatii americane, in septembrie 2003 in legatura cu fostul
premier Pavlo Lazarenko, care spala bani produsi prin activitati criminale pentru Kucima si
apropiati ai presedintelui Kucima, direct interesati de constructia canalului, Renat Ahmetov
(deputat in Rada Suprema a Ucrainei), Olexii Martinov si Volodimir Pop. Ahmetov a beneficiat
direct de relatia cu Kucima de pe vremea cand acesta era presedintele Uniunii Industriasilor si
Intreprinzatorilor din Ucraina, inainte de a fi ales sef de stat, in 1994.
Companiile lui Viktor Pinciuk si ale lui Renat Ahmetov, patronul clubului de fotbal Sahtior
Donetk, care controleaza industria din Bazinul Donbas, au achizitionat, cu aproape un miliard de
dolari, 93 de procente din pachetul de actiuni ale societatii Krivorijstal, cea mai importanta
fabrica de otel din Ucraina. Ahmetov a mai cumparat si actiunile Combinatului Siderurgic
Dzerjinski, si pe cele ale fabricii de feroaliaje de la Nikopol.
Ahmetov figureaza la pozitia 6 din topul miliardarilor est-europeni, cu o avere cifrata la 1,7
miliarde de dolari, cu afaceri in extractia carbunelui, metalurgie, construct ii de masini si fotbal.
Olexii Martinov este administratorul societatii Feral (UK) Ltd. din Marea Britanie, cu capital
ucrainean, care a cumparat societatea Feral SRL din Tulcea, singurul combinat din tara care
produce feroaliaje. Este proprietarul unor combinate siderurgice din Ucraina, Bulgaria si SUA si
al Bancii Bank IBU din Ucraina.
................................
etc samd…mai urmeaza inca vreo 70 de pagini. Prietenii rusi ai lui Mircea Geoana au deja pus
bine piciorul in economia intregii zone a istmului ponto -baltic, iar asezarea unui tovaras de
nadeje pe scaunul de la Cotroceni ar mari avantajul Moscovei in plan regional.
In opinia mea, mai mult ca sigur acest punct de vedere “l-a negociat” Mircea Geoana la
Moscova, in vizita sa secreta (secreta – pana mai zilele trecute).
https://www.curentul.info/.../2017/09/00-Mircea_Geoana_.jpg
https://ipfs.io/.../QmdfsbkMwnCp6CXwdmFxRLftumQd7WEuDWnZ1...