Spyologie

Analiza datelor si informatiilor obtinute pn n prezent evidentiaz faptul c, dup evenimentele din decembrie 1989, la care au participat din plin att Servicii Secrete din est, ct si din vest, fiecare dintre Serviciile respective a actionat pentru a obtine suprematia si a-si impune dominatia n aceast zon strategic a Europei. Dac la nceput, pentru realizarea cu succes a revolutiei, cooperarea a fost deplin, dup atingerea acestui scop a nceput o lupt dur, fr menajamente, ntre principalele Servicii Speciale strine, respectiv cele americane si cele rusesti, lupt care a dus la dezastrul economic, politic, social si militar n care se afl astzi Romnia. Initial, FSB (urmasul KGB-ului) si GRU au reusit s-si impun punctul de vedere prin mpingerea unor cadre loiale n structurile decizionale ale statului. Usor, usor, ns, Serviciile americane, ajutate de cele israeliene, au nceput s progreseze, iar pe fondul slbiciunii unor conductori din spectrul coordonat de Serviciile Speciale rusesti si al unor trdri sau chiar cu acordul acestora, au reusit s ptrund n structurile de decizie, astfel nct, la nivelul anului 1997, s ajung chiar la vrful piramidei. n acest context, politica FSB, n spet a Federatiei Ruse, cu Vladimir Putin (produs de exceptie al fostului KGB, profesionist desvrsit n domeniul muncii specifice) ajuns n frunte, s-a schimbat radical, orientndu-se cu prioritate spre acapararea puterii economice n Romnia (si nu numai) ca prghie pentru obtinerea controlului politic, potrivit principiului de baz al dominatiei economicului asupra politicului. n consecint, Rusia a nceput o campanie sustinut n acest sens, ndreptndu-si cu prioritate atentia asupra unor entitti economice strategice. Pe primul loc s-au situat si continu s se mentin resursele energetice, n spet petrolul si gazele, forta motrice a oricrui sistem. Un rol important l-a jucat aici compania rus LUKOIL, structur economic organizat riguros dup principiile rezidenturilor de informatii externe. Compania petrolier LUKOIL este prima companie privat din Federatia Rus care a descins n Romnia n anul 1998, achizitionnd pachetul majoritar de actiuni la Rafinria Petrotel din Ploiesti, una dintre cele mai vechi din Romnia. Ca mai toate societtile comerciale aflate n gestiunea guvernrii CDR-iste, si Petrotel se gsea ntr-o situatie financiar-economic critic, fapt care nu a constituit un impediment pentru compania ruseasc, ci, dimpotriv, a reprezentat un criteriu de selectie, facilitndu-i achizitionarea unui obiectiv cu potential la un pret derizoriu si acoperindu-i, n plus, intentiile de viitor. n momentul respectiv, achizitionarea Petrotel a reprezentat crearea capului de pod care i-a permis s se dezvolte si s se organizeze, ajungnd la structura informativ foarte puternic de astzi. Strategul acestei politici este Vaghit Alekperov, cadru activ cu gradul de general al Serviciilor Secrete rusesti si un apropiat al presedintelui Vladimir Putin. Crearea acestei rezidenturi a oferit Rusiei oportunitti extraordinare pentru realizarea intereselor sale informative si economice nu numai n Romnia, ci n toat zona si chiar la nivel european. Tocmai de aceea, la 28 octombrie 2005, presedintele Vladimir Putin i-a acordat lui Vaghit Alekperov Ordinul Pentru merite fat de patrie clasa a IV-a. Cu ajutorul cadrelor de specialitate din componenta companiei LUKOIL, dar si cu sprijinul primit din partea unor specialisti romni ncadrati n timp, s-au reusit penetrri la cel mai nalt nivel si obtinerea de informatii operative legate de fiecare domeniu economic n parte, fapt ce a permis analize pertinente asupra obiectivelor economice strategice ce urmau a fi privatizate sau chiar includerea prioritar pe lista privatizrilor a celor care prezentau interes pentru partea rus. Un astfel de obiectiv a fost ALRO, combinatul de aluminiu de la Slatina. n momentul lansrii procesului de privatizare, ALRO era cea mai rentabil ntreprindere din industria noastr. Nu avea nici o datorie fat de bugetul statului, nu avea restante fat de bnci; avea, n schimb, un rating mult superior fat de cel al economiei nationale sau dect al oricrei bnci romnesti, mai avea n derulare un program investitional de retehnologizare, pe care si-l finanta din surse proprii. La sfrsitul anului 2000, ALRO asigura 3% din exportul

Romniei. Initial, societatea avea ca actionari statul (65,26%) si pe cei rezultati n urma Programului de Privatizare n Mas (34,74%). Societatea a trecut apoi prin mai multe etape de majorare a capitalului social si si-a structurat actionariatul, statul - prin FPS si APAPS - pstrnd majoritatea actiunilor. n 1999, a aprut ideea si chiar s-au fcut pasi importanti n procesul de fuziune dintre ALRO Slatina si ALPROM, firm din acelasi domeniu. Desi sustinut la nceput, fuziunea celor dou societti a fost abandonat tot de initiatori, deoarece exact atunci Guvernul Romniei a inclus cele dou companii n acordul PSAL II, ncheiat cu Banca Mondial. Negociatorul-sef n relatiile cu Banca Mondial, Traian Bsescu, pe atunci ministru al Transporturilor, a cerut, iar FPS a acceptat, ca strategia de privatizare s fie stabilit de consultantii internationali dup criteriile transparente ale Bncii Mondiale. Asa a luat fiint consortiul format din Paribas Corporate Finance, Central European Trust si Casa de avocati Musat si Asociatii (n spatele creia se afla Valeriu Stoica, ministrul Justitiei), consortiu care a fost desemnat s asigure consultanta pentru FPS si guvern n procesul de privatizare a ALRO si ALPROM. Strategia propus prtii romne a prevzut ca societtile s fie scoase la privatizare printr-o ofert comun, metoda s fie negocierea direct, evaluarea ofertelor urmrind maximizarea pretului obtinut. Investitorii strategici erau gata s plteasc o prim de control (estimat la cel putin 18 milioane de dolari) pentru achizitionarea unui pachet ce depsea 50% din actiuni. Consultantii strini au estimat valoarea ALRO ntre 450 si 550 milioane de dolari, si nu la 190 milioane, cum declar acum Traian Bsescu. Procesul de privatizare s-a prelungit suspect pn dup alegerile din 2000, cnd Guvernul Nstase a schimbat strategia, optnd pentru metoda majorrii de capital (sustinut anterior de un singur membru al cabinetului Mugur Isrescu, ministrul Industriilor, Radu Berceanu, coleg de partid cu Traian Bsescu) si a prelungit privatizarea cu mai bine de un an, adic exact atta timp ct a avut nevoie partenerul dorit ca s-si consolideze pozitia n actionariatul ALRO. Instrumentul folosit n acest scop a fost societatea comercial CONEF SA, nfiintat n anul 1991, un fel de holding constituit din cote de cte 35% din actiunile a 15 societti din industria metalelor neferoase, printre care Alro si Alprom Slatina, Alum Tulcea, Alor Oradea, Phoenix Baia Mare, Ampelum Zlatna, Laromet Bucuresti. Prin privatizare, CONEF a ajuns n proprietatea SIF Banat-Crisana, care a vndut-o n anul 2000 unor persoane fizice, de la care, dup numai 5 zile, a trecut n proprietatea grupului MARCO INTERNATIONAL (fondat n 1983, de ctre Marc Rich, supranumit Nasul Kremlinului, si Alan Kestenbanum). Prin achizitii proprii, dar si prin intermediul CONEF, al SIF-urilor si al presiunilor fcute asupra micilor actionari, grupul MARCO a ajuns s detin 41,77% din ALRO, la sfrsitul anului 2001. Statul romn, n loc s grbeasc vnzarea pachetului su de 54,72% din actiuni nainte ca la ALRO s se consolideze n actionar cu o pondere de peste 40%, a fcut exact contrariul. De ochii lumii, majorarea de capital a fost nsotit de vnzarea direct a 10% din actiuni. n final, la 30 aprilie 2002, s-a semnat contractul prin care s-a cedat controlul de la ALRO n schimbul a 11,4 milioane de dolari virati la bugetul statului, mai putin dect prima pentru pachetul de control. 11,4 milioane pentru 10%. Aceasta nseamn c guvernul a acceptat c ALRO valora 114 milioane de dolari, adic de 4-5 ori mai putin dect stabiliser consultantii. n total, preluarea ALRO a costat grupul MARCO circa 160 milioane de dolari. Astzi a devenit evident cum, prin cteva miscri strategice, grupul MARCO INTERNATIONAL a pus mna pe ntreaga industrie de aluminiu din Romnia. n spatele acestei operatiuni se afl magnatii rusi Vitali Matsitski si Oleg Deripaska. Miza a fost ca ALRO Slatina, ALPROM Slatina si ALUM Tulcea s fie furnizate, la pachet, colosului RUSKI ALUMINIUM, condus de Oleg Deripaska. Dup ALRO (unde a ajuns s detin n final aproape 90% din actiuni), grupul MARCO INTERNATIONAL a cumprat cu 9.000.000 de euro de pe piata bursier RASDAQ firma ALUM Tulcea, n 2005, dup ce fortase falimentul acesteia nc din anul 2003, prin importarea aluminei din Jamaica la un pret mult mai mare dect cel oferit de compania din Tulcea. ALUM fusese preluat n 2004 de PIOCHE CONSULTANTS,

de la grupul BALLI. PIOCHE este nregistrat n Belize, iar n spatele acesteia se afl tot Vitali Matsitski, care mai detine n Rusia si grupul petrolier RINKO. La o prim vedere ar prea c rusii lui Vitali Matsitski au obtinut ceea ce au vrut, urmnd s se concentreze pe productia de aluminiu si pe cucerirea pietelor internationale. n realitate, Vitali Matsitski nu are de gnd s investeasc miliarde de dolari pentru modernizarea ALRO cu tehnologia occidental si s astepte ani buni pentru amortizarea investitiei, ci s vnd, la pachet, ntreaga industrie de aluminiu romnesc grupului rusesc RUSKI ALUMINIUM (nfiintat n anul 2000), condus de Oleg Deripaska, mpreun cu miliardarul Roman Abramovici. Deripaska a mai vrut s cumpere ALRO, n 2000, dup ce achizitionase ALOR Oradea, care la acea vreme era partener principal al companiei din Slatina. Deripaska a declarat, atunci, c a pierdut o btlie, dar nu si rzboiul. Legturile dintre Matsitski si Deripaska snt cunoscute nc dinaintea privatizrii ALRO. Deripaska este, la numai 35 de ani, cel mai tnr miliardar n dolari din Rusia. Dup preluarea ALUM Tulcea, grupul MARCO a fcut o ofert public, prin care acorda facilitti tuturor celorlalti actionari independenti care au rmas n cele trei societti (ALRO, ALUM, ALPROM) si care doreau s-si vnd actiunile. MARCO promitea s ofere un pret considerabil mrit fat de piata bursier, dovedindu-si intentia de a obtine controlul total al productiei de aluminiu romnesc. Se pare c si aceasta a fost una din conditiile impuse de RUSKI ALUMINIUM. Pentru a deveni ct mai rentabil, ALRO trebuia s achizitioneze cel mai ieftin curent de pe piata romneasc. Deripaska a cerut s scad pretul de achizitie la energie electric pentru ALRO, la o valoare minim, nghetat printr-un contract ferm pe 15 ani. Pentru aceasta, Matsitski a activat legturile sale cu grupurile de interese conduse de la Palatul Cotroceni de consilierul prezidential Theodor Stolojan si de care nu este strin nici Traian Bsescu. Ca urmare, cu numai o zi nainte de preluarea ALUM Tulcea de ctre MARCO INTERNATIONAL, ALRO a ncetat s se mai alimenteze cu energie electric prin traderul ENERGY HOLDING, urmnd s o primeasc direct de la HIDROELECTRICA la un pret ce sfideaz orice concurent: 12-15 dolari/MWh, n loc de 24 dolari/MWh, ct era pretul real. Prin aceleasi grupuri de interese, MARCO INTERNATIONAL a obtinut un contract cu HIDROELECTRICA, pentru furnizarea de energie pe timpul noptii la un pret de 17 dolari/MWh, n care erau incluse att transportul, ct si distributia, n timp ce media pe piat (fr transport si distributie), pentru energia furnizat pe timp de noapte, este de 35-40 dolari/ MWh. Din documente interne ale Serviciilor Secrete rusesti pe anul 2002 reies legturile strnse dintre persoane de la conducerea MARCO INTERNATIONAL, precum Alexander Krasner sau Alan Kestenbaum, si controversatul om de afaceri Marc Rich, pe de o parte, si mafia ruseasc, pe de alt parte. Erau cunoscute relatiile lui Rich cu grupul TRANSWORLD al fratilor Cernoy, implicati n activitti mafiote si apropiati grupului RUSKI ALUMINIUM. ntre firma lui Alan Kestenbaum si RUSKI ALUMINIUM, condus de Oleg Deripaska, se proiecta un parteneriat de afaceri. Acesta din urm este, de asemenea, prieten si partener de afaceri cu celebrii Boris Berezovski, Anatoli Ciubais, Roman Abramovici. Un aspect important n argumentarea afirmatiilor de mai sus privind interesele rusesti n Romnia si implicarea FSB l reprezint vizita la Bucuresti, n 2006, a vicepresedintelui Gazprom, Alexander Medvedev, care a avut drept scop impunerea unui partener local drept principal importator de gaze naturale, nimeni altul dect firma Conef, dup ce acordul pentru gazul rusesc importat fusese parafat la Moscova de ctre Vitali Matsitski si Alexey Miller, presedintele Gazprom. Este bine cunoscut faptul c att Miller, ct si vicepresedintele Alexander Medvedev snt mini oamenii lui Vladimir Putin. Este clar, deci, c Vitali Matsitski nu este strin de Serviciile Secrete rusesti care opereaz n Romnia. Dup resursele energetice, n vizorul centrului de comand de la Moscova a intrat, n mod firesc, un alt sector strategic, cel reprezentat de societtile productoare de tevi si furnizorul lor de materie prim. Ctre acestea s-a ndreptat Grupul TMK, cu centrul de conducere la Moscova, al doilea productor mondial de tevi, detintorul a patru fabrici n Rusia si principal furnizor de profil al

companiilor petroliere si de gaze naturale Gazprom, Lukoil, Iukos, Transneft. Dup ce a preluat Artrom Slatina, TMK s-a orientat ctre furnizorul de tagl pentru tevi Combinatul Siderurgic Resita (CSR) prin structura sa comercial TMK, firma Sinara Handel GmbH, nregistrat n Germania, distribuitorul oficial al TMK. Ca si n cazul Petrotel - Lukoil, CSR, sub aripa TMK, a renscut din propria cenus, urmnd s devin, alturi de Artrom, nucleul unui viitor holding rusesc proiectat de Dimitri Pumpianski, directorul general al grupului TMK, n care s includ si alte unitti de profil. Interesele strategice ale Rusiei se manifest n Romnia si prin preluarea Combinatului de Oteluri Speciale (COS) Trgoviste. Intermediarul afacerii a fost Boris Golovin, fost ofiter al trupelor speciale Spetnatz - din cadrul GRU. Sub acest nume, mostenit de la faimoasele trupe de elit sovietice, este cunoscut astzi cea mai puternic si cea mai periculoas retea international de traficare a armamentului, a materialelor strategice, a substantelor periculoase, inclusiv a uraniului. Spetnatz, lider al crimei organizate la nivel international, organizeaz si asasinate, inclusiv asasinate politice. Aceast organizatie a surclasat demult faimoasa Mafie, fiind alctuit, n special, din fosti si actuali ofiteri ai batalioanelor de cercetare-diversiune din armatele componente ale fostului Tratat de la Varsovia, crora li se adaug ofiteri superiori activi sau n retragere, ori n adormire de la departamentele de nzestrare ale armatelor frtesti. Boris Golovin a actionat ca reprezentant al Casei de Comert Mechel Trading (fost Conares Trading, cas de comert nfiintat n cantonul Zug din Elvetia, la aceeasi adres cu multe dintre firmele lui Marc Rich) prin care Grupul Mechel (controlat de Igor Ziuzin) a pus stpnire pe COS Trgoviste (2002) si Industria Srmei SA Cmpia Turzii (2003). Igor Ziuzin a aprut brusc, n 2001, pe firmamentul bogatilor lumii, cnd a preluat oficial Uzina Metalurgic Celiabinsk, un colos al industriei sovietice, devenit nucleul grupului Mechel, detinut oficial de Ziuzin. Uzinele romnesti au fost incluse n grupul OAO Mechel, alturi, ntre altele, de minele lui Ziuzin din Kuzbass (regiunea Urali), care furnizeaz crbune, prin intermediari, ctre numeroase termocentrale romnesti. Grupul lui Ziuzin este controlat printr-o suveic transfrontalier de firme off-shore, ce se ramific din Cipru, Elvetia si Marea Britanie pn n Insulele Virgine Britanice (BVI). Una dintre firmelemam ale OAO Mechel este Britta Investments Limited, nregistrat de firma Morgan&Morgan, o societate de consultant care mai gestioneaz o csut postal cu interese n Romnia, Dilcor International Ltd., off-shore-ul prin care oligarhul rus Oleg Deripaska a preluat de la controversatul Constantin Iavorski fostul combinat de stat Alor Oradea, singurul productor de alumin tubular din Europa. Constantin Iavorski, cadru al fostului KGB si fost ministru al Energiei n Republica Moldova, fost director general al firmei elvetiene Runicom, controlat de magnatul rus al petrolului si gazului, Roman Abramovici, deruleaz afaceri n Romnia din anul 1994, n principal cu regiile si companiile nationale din domeniul energetic, reusind s-si asigure o nis de piat care i aduce anual venituri nete de peste 40 milioane de euro. Pentru reusita afacerilor, a cooptat n firmele sale Unicom Holding, Unipetrol, Seven Trust, Marc Trust, Vitol, Galaxy sau Constant Oil persoane cu functii de rspundere, n special din domeniul energetic. Si-a asigurat, totodat, sprijin la cel mai nalt nivel n persoana fostului premier Adrian Nstase, cu care se ntlnea sub pretextul partidelor de vntoare la doar ctiva kilometri nord de Mnstirea Dervent, Ostrov, pe o ambarcatiune de genul celor folosite cu titlul de hoteluri plutitoare. Devenit o prezent permanent n zon, aceasta a gzduit si ntlnirile lui Constantin Iavorski cu Sorin Ovidiu Vntu, afaceristul care controleaz piata de capital din Romnia, o bun parte din mass-media, dar si afacerile din domeniul energetic, prin intermediul lui Liviu Luca si Gabriel Valentin Comnescu. Revenind la Igor Ziuzin, acesta vizeaz n perspectiv achizitionarea unei electrocentrale din tara noastr, astfel nct s-si asigure energia electric pentru ntreprinderile proprii. De numele lui Boris Golovin se leag si cel al lui Oleg Deripaska. Potrivit celui dinti, oligarhul rus Oleg Deripaska detine GAZ Ruskii Autobus, primind sarcin de la presedintele trii sale s revigoreze industria automobilelor rusesti; compania lui Deripaska este un gigant. n afacere este

inclus fosta societate de stat UCM Resita, al crei patronaj actual e legat de Nicolae Bogdan Buzianu, patronul ENERGY HOLDING, prieten si colaborator al lui Mircea Bsescu, fratele presedintelui Traian Bsescu. Aici se vor produce autobuzele a cror caroserie este fabricat n Rusia, licentele fiind cumprate de la grupul lui Deripaska. Productorul efectiv e firma Robus, controlat de UCM Resita. Golovin detine un procent foarte mic n Robus, n schimb, controleaz Romcar Russian Buses SA, casa de comert pentru acest proiect. Printre actionarii si administratorii Romcar se regsesc Horia Bejan (fost director n Ministerul Industriilor), Vlad Soare (fost presedinte Bancorex si al grupului Gelsor, al lui Sorin Ovidiu Vntu) si Corneliu Rosu, fost candidat al PNG la Primria Capitalei. Compania lui Golovin, Romcar Russian Busses, are sediul chiar n casa lui Nicolae Bogdan Buzianu, din Piata Aviatorilor. Pentru a arunca n minile rusilor ntreaga activitate din domeniul resurselor energetice ale Romniei, Sorin Ovidiu Vntu si Liviu Luca au vndut Petromservice ctre Petrom, dar n fapt OMV-ului austriac. Corolarul tuturor aspectelor prezentate mai sus l reprezint declaratia fcut de celebrul dizident anticomunist rus Vladimir Bukovsky, fcut cu ocazia vizitei sale n Romnia. Acesta a afirmat c peste tot n Romnia e plin de benzinrii Lukoil. Or, Lukoil nseamn Gazprom, care are 30% din compania austriac OMV, iar Gazpromul nu nseamn altceva dect KGB. Asa c lucrurile snt clare. Prin Lukoil, KGB a pus mna pe ntregul sistem energetic din Romnia. Prin asemenea pasi, aparent separati, Rusia obtine treptat controlul energetic asupra economiei romnesti. Iar dac relatiile dintre Romnia si Rusia vor continua s se degradeze din cauza politicii iresponsabile si lipsite de orice orizont promovat de actualul presedinte Traian Bsescu, putem s ne asteptm ca, n orice moment, companiile rusesti Lukoil sau Gazprom s sisteze sau s reduc brusc livrrile ctre Romnia, ceea ce ar avea consecinte dezastruoase n plan economic si social. Este ct se poate de elocvent n acest sens ce s-a ntmplat n august 2007, cnd Lukoil a redus abrupt, cu 30%, livrrile de petrol prin conducta Drujba ctre Germania (n conditiile n care 36% din importurile de petrol ale Germaniei au venit n 2006 din Rusia), sub pretextul ncercrii de a renegocia niste termeni comerciali mai avantajosi pentru partea rus. _________________ Citete mai mult: http://spyology.myforum.ro/-vp173.html#ixzz0tkRnXKWy vizitati spyology - intelligence online spyology