Privatizarea companiilor petroliere din Romania

Privatizarea companiilor petroliere din Romania

Petrolul a fost, dintotdeauna, unul dintre sectoarele cu cea mai zbuciumata istorie.
Romania se regaseste printre primele tari cu o traditie de peste un secol si jumatate in
extractia titeiului si valorificarea produselor rezultate din procesarea acestora.
In perioada 1960 –1989, petrochimia din Romania a cunoscut o dezvoltare continua,
ajungand sa fie cea mai dezvoltata ca nivel tehnologic si capacitate de productie, din blocul
tarilor comuniste din Europa Centrala si de Est (Ungaria, Polonia, Cehoslovacia, Bulgaria,
Iugoslavia).
In perioada comunista, Nicolae Ceausescu a gandit o industrie mamut, cu zece
rafinarii, patru combinate petrochimice si peste 1.500 de firme care erau legate organic de
activitatea din acest sector. La sfarsitul anilor '60 — inceputul anilor '70 productia a intrat in
declin, prin urmare a fost realizat un plan de constructie a cinci rafinarii prelucratoare de titei
importat.
Ele au fost concepute sa prelucreze titei cu o concentratie mare de sulf din Iran si Iraq,
din considerente politice, si pentru a mentine independenta fata de URSS. Ceausescu a gandit
complexurile petrochimice mamut de la Brazi, Pitesti, Onesti sau Midia-Navodari.
La mijlocul anilor '70, seful statului a marit capacitatea de rafinare peste productia de
petrol a tarii si in 1976 a fost fortat sa importe petrol brut. Potrivit statisticilor, in 1976,
considerat anul de varf ( «Varful Hubbert») al extractiei de petrol autohton, doar 30% din
cele 15,5 milioane tone de titei procesate au fost utilizate pentru consumul intern. Produsele
rezultate din prelucrarea a peste zece milioane tone de petrol au fost exportate.
Atunci cand pretul petrolului a crescut pe piata internationala in 1978, Romania a fost
luata prin surprindere si in curand s-a confruntat cu un deficit comercial major. Problema a
fost agravata de revolutia din Iran si alungarea sahului, un furnizor de petrol de baza pentru
Romania.
In anii '80 Ceausescu decide ca Romania sa plateasca datoria externa de aproape 10
mld dolari, in anii urmatori, incepand cu 1987, au fost sistate schimburile cu exteriorul. Ca
urmare nu existau fonduri necesare companiilor din industria petroliera pentru modernizarea
si intretinerea activelor imobilizate, iar spre sfarsitul anilor '80 au ajuns in parg de ruinare.
In 1989, ultimul an de dictatura comunista, Romania avea o capacitate de rafinare de
24,4 milioane de tone, din care utiliza doar 70%.
Perioada post-decembrista a inceput prin declararea independentei companiilor,
separarea acestora de domeniul public, si transformarea in societati comerciale. Cele 10
rafinarii, regia de explorare si exploatare a titeiului, retelele de distributie PECO si o serie de
alte companii de servicii adiacente nu dispuneau de capital pentru desfasurarea activitatii.
Inca din primul an al tranzitiei (1990) s-a elaborat o prima parte a cadrului legislativ
legat de restructurarea intreprinderilor de stat. Legea privind reorganizarea intreprinderilor de
stat (15/1990) a impartit societatile in doua grupe. Societatile din prima grupa (numite si
Societati Comerciale) au fost obligate sa se reorganizeze si sa devina societati pe actiuni sau
societati cu raspundere limitata, avand ca unic proprietar statul roman, cele din a doua grupa
aflate initial in proprietate de stat, au fost reorganizate ca societati comerciale.
Dezvoltate ca organizatii specializate, rafinariile nu faceau fata cadrului concurential
al noii economii.In mai 1993, guvernul roman decide impunerea unei discipline financiare in
sector, prin controlul importurilor si exporturilor si anularea din motive economice a unor
actiuni intreprinse individual de catre rafinarii.
S-a ajuns la re-centralizarea sectorului, Rafirom devenind compania care actiona ca un

1
 Privatizarea companiilor petroliere din Romania
soi de centrala, deoarece oficialii din domeniu nu erau obisnuiti sa lucreze in conditii de piata
libera. Holding-ul controla sectorul rafinarii, alocarea materiilor prime se realiza pe baza
criteriului de eficienta si calitate. Pretul titeiului rezulta in urma negocierilor dintre Rafirom,
Ministerul Industriilor si Ministerul Finantelor.
In aprilie 1994 Guvernul Roman, sustinut de USAID si Banca Mondiala, a desemnat o
echipa din cadrul companiei americane Bechtel& Chem Systems pentru realizarea unui
proiect de restructurare a industriei petrochimice si rafinariei.
Proiectul final in doua etape recomanda autoritatilor de la Bucuresti reducerea la
jumatate a capacitatii de rafinare, inchiderea anumitor obiective considerate nerentabile si
eliminarea importurilor de titei.

Fig.1 Diagrama relatiilor in industria petrolului din Romania

Sursa: Romania Refinery and Petrochimical Sector Restructuring Project, Final Report
— April 1994
Conpet - detine si opereaza sistemul national de transport al titeiului brut prin
conducte, avвnd statut de transportor comun.
Petrolexportimport — are drept activitate de baza importul de titei si exportul de
productie nationala.
Oil Terminal Ltd. - receptioneaza importurile de titei si stocheaza produsele
petrochimice rezultate.
Petrobrazi, Petrotel, Rafo, Arpechim si Petromidia — cele cinci mari rafinarii care
prelucreaza si importa titei.
Astra, Vega, Steaua Romana, Darmanesti si Petrolsub — celelalte 5 rafinarii de o
capacitate mai mica.
Lubrifin — producator de lubrifianti industriali din materiile rezultate ale activitatii
celor 10 rafinarii.
Petrotrans — asigura transportul produselor pe teritoriul Romaniei.
Peco — cel mai mare comerciant la nivel national de benzina, motorina, pacura. Are o
filiala, Transpeco, care asigura transportul rutier al produselor.

Respectarea acestor sugestii nu a avut, insa, efectul scontat, astfel ca prima

2
 Privatizarea companiilor petroliere din Romania
restructurare nu a dat prea multe roade, in principal, din cauza faptului ca intreaga industrie
era controlata in continuare de stat, pretul carburantilor era folosit drept instrument in mana
politicienilor.
Spre deosebire de alte sectoare economice, ani de zile, in industria petrolului au
primat considerentele politice. Profiturile companiilor din domeniu au fost sacrificate
electoral, importurile de titei au fost platite prin credite garantate de stat, pierderile din sector
au fost sterse sau rostogolite ani de zile. Din cauza unor astfel de credite, catalogate acum
neperformante, romanii platesc de mai bine de zece ani cate un cent in plus pentru fiecare
litru de benzina sau motorina cumparat.
In 1996 pe structura fostei Rafirom se constituie Compania Romana de Petrol (CRP),
care includea toate cele zece rafinarii din Romania (alaturi de cimpurile de extractie, de
depozite, de statiile de benzina). In principal, datorita lipsei controlului asupra societatilor din
structura, functionarea CRP s-a dovedit a fi deficitara, fapt care a condus la dizolvarea sa in
anul urmator. Rafinariile sunt afectate deoarece urmeaza o perioada in care trebuie sa se
descurce individual cu resursele detinute la momentul respectiv.Avantajata de aici a iesit ceea
ce s-a numit mai tirziu Societatea Nationala a Petrolului (SNP) Petrom. Ea a mostenit doua
rafinarii (Arpechim Pitesti si Petrobrazi Ploiesti), toata fosta retea PECO si, cel mai
important, dreptul exclusiv de a extrage titei din campurile petrolifere din Romania. Infiintata
si inregistrata in septembrie 1997, Societatea Nationala a Petrolului (SNP) Petrom, rezultata
din reorganizarea Regiei Autonome a Petrolului „Petrom” si din fuzionarea prin absorbtie cu
45 de societati comerciale din domeniul rafinarii petrolului si produselor petroliere. Scopul
principal al acestei reorganizari a fost „consolidarea” industriei petroliere romanesti.
Iesite de sub tutela statului, celelalte rafinarii mari, fara piata si fara resurse, nu aveau
alta cale: si RAFO, si Petromidia si-au sistat activitatea.

Procesul Privatizarilor
In primii sapte ani de tranzitie Societatile Comerciale au fost cele care au format
grupa firmelor eligibile pentru privatizare. Privatizarea in Romania, ca si in celelalte tari
postsocialiste, s-a realizat in mare parte folosind metode care au dus la grupuri mai mari sau
mai mici de astfel de firme aflate in proprietatea angajatilor. Intre aceste tari, Romania are
probabil cel mai mare procentaj de firme dominate de salariati.
Primul pas in procesul de privatizare a fost adoptarea Legii pentru Reorganizarea
Societatilor de Stat (Legea 15/1990), mentionata anterior. Legea a modificat statutul legal al
societatilor si le-a distribuit in doua categorii: societatile comerciale ramase in proprietate de
stat(societatile din «ramurile strategice ale economiei nationale») si firmele aflate initial in
proprietate de stat ulterior reorganizate ca societati comerciale (art. 16). Acestea din urma au
fost singurele eligibile pentru a intra in programele de privatizare.
Urmatorul pas in legislatia privatizarii l-a constituit adoptarea Legii Privatizarii
Societatilor Comerciale (58/1991). Legea s-a concentrat pe schitarea cadrului legal de
constituire si functionare a institutiilor menite sa preia in viitor rolul de proprietari ai
societatilor comerciale aflate in proprietate de stat: Fondul Proprietatii de Stat (FPS) si cele
cinci Fonduri ale Proprietatii Private (FPP). Portofoliul societatilor comerciale a fost impartit
intre FPS si unul din FPP-uri, raportul fiind de 70-30%. FPP-urile erau menite sa functioneze
ca societati comerciale, actionarii lor fiind cei 18 millioane de cetateni romani eligibili sa
primeasca Certificatele de Proprietate. Legea permitea aplicarea unor metode clasice de
privatizare – oferta publica, licitatie, negocieri directe si orice combinatie a acestora –, modul
de aplicare a acestora nu a fost vreodata explicat. Prin FPS statul a continuat sa controleze
majoritatea actiunilor, ceea ce inseamna ca FPP nu a putut exercita o influenta prea mare
asupra activitatii societatilor comerciale.
Singura metoda care s-a bucurat de un oarecare succes a fost MEBO (Management

3
 Privatizarea companiilor petroliere din Romania
Employee Buyout), realizat prin negocieri directe intre FPS si sa-lariatii societatilor
comerciale. Fiind si metoda cea mai reprezentativa pentru primii cinci ani de tranzitie din
Romania. Un exemplu din economia romaneasca relevant pentru aceasta metoda ar fi
Rompetrolului, privatizata 1994.
Perioada imediat urmatoare a fost marcata de Programul de Privatizare in Masa
(PPM), din ultima perioada de guvernare a cabinetului Vacaroiu (1995-96). Programul
presupunea distribuirea gratuita catre cetatenii romani a 30% din totalul actiunilor apartinind
societatilor comerciale cu capital de stat pe baza cupoanelor nominative de privatizare. Modul
de concepere a PPM nu garanta rezultate sigure, un lucru era totusi cert: ca fiecare participant
la program va obtine una sau mai multe actiuni la firma aleasa (nimeni nu va pierde). In
Republica Ceha, Slovacia si Rusia, privatizarea in masa a oferit in majoritatea cazurilor
pachete de peste 50%; in Polonia, programul a fixat la 85% procentul de actiuni de transferat
in proprietate privata, in Romania maximum (49% in cazul societatilor «strategice» si 60%
pentru celelalte). Programul a creat o structura de proprietate foarte dispersata pentru partea
reprezentata prin actiunile incluse in program, reducind practic posibilitatea de control asupra
conducerii executive, iar, pe de alta parte, a autorizat "vinzarea" unor pachete mari de actiuni
la preturi relativ derizorii, printr-un mecanism ambiguu.
Ultima metoda de privatizare aplicata оn Romania a fost cea a vanzarii actiunilor, de
la caz la caz, pentru fiecare societate оn parte. Desi, prima lege a privatizarii stipulase deja
importanta acestei metode, specificand si tehnicile de vanzare (licitatie, negociere directa sau
oferta publica), ea a inceput sa aiba o importanta semnificativa abia incepand cu 1996, un
numar mare de firme a ajuns sa fie patronat din afara, de outsiderii firmei (proprietari
autohtoni sau straini nesalariati ai societatilor respective si care au obtinut acest statut in urma
vanzarii de la caz la caz a actiunilor acestor societati).
Un moment important pentru economia romaneasca l-a constituit semnarea la 30
decembrie 1999 cu Guvernul Romaniei a Memorandumului de Finantare si a
Memorandumului de intelegere pentru Programul de Restructurare a intreprinderilor si
Reconversie profesionala, RICOP. Comisia Europeana a pus la dispozitia Romaniei un fond
nerambursabil de 100 de milioane de euro, destinat atenuarii consecintelor sociale ale
procesului de restructurare industriala si a implementarii programului PSAL (Programului
pentru Ajustarea Sectorului Privat ) I. Ulterior Consiliul Directorilor Executivi al Băncii
Mondiale a aprobat, in sedinta din 12 septembrie 2002, imprumutul de ajustare structurală
PSAL II in valoare de 330 milioane dolari (339,8 milioane euro), precum si imprumutul
asociat acestuia, de 18,6 milioane dolari.
Esenta PSAL II, negociat cu BM, a constituit-o privatizarea utilitatilor publice, aflate
aproape in totalitate sub auspiciile Ministerului Industriilor si Resurselor. Prin intermediul
PSAL II, Autoritatii pentru Privatizare dorea sa realizeze o continuare a Programului PSAL I.
Urmarind sa lanseze privatizarea efectiva a acestor societati, care, timp de mai bine de un an,
au facut obiectul analizei firmelor de consultanta si a bancilor de investitii, analiza care s-a
finalizat prin propunerea de strategii de privatizare. Se purtau negocieri pentru trecerea in
proprietate privata a rafinariei RAFO Onesti, a doua ca importanta din tara si a S.N.P Petrom
S.A.

4
 Privatizarea companiilor petroliere din Romania
Companii petroliere
SNP PETROM
SNP Petrom a fost infiintata si inregistrata la data de 23 octombrie 1997. Temeiul
legal a fost dat de Ordonanta de Urgenta nr. 49 din 15 septembrie 1997, SNP Petrom
rezultand din reorganizarea Regiei Autonome a Petrolului „Petrom” si din fuzionarea prin
absorbtie cu 45 de societati comerciale din domeniul rafinarii petrolului si produselor
petroliere. Scopul principal al acestei reorganizari a fost „consolidarea” industriei petroliere
romanesti, dupa ce functionarea Companiei Romane de Petrol („CRP”) in 1996 s-a dovedit a
fi deficitara, in principal datorita lipsei controlului asupra societatilor din structura.
Prin cele 2 rafinarii pe care le detine, Petrom este cel mai mare agent in sectorul de
rafinare. Cele 2 rafinarii au o capacitate de rafinare anuala nominala de aproximativ 14
milioane tone pe an, capacitatea activa fiind de aproximativ 8 milioane tone pe an, fiecare
rafinarie avand cate o unitate de productie inchisa.
Arpechim si Petrobrazi sunt rafinarii integrate care detin combinate petrochimice si
mari capacitati de depozitare a titeiului si a produselor petroliere, sunt rafinarii complexe cu
indicele Nelson de 8.0 si respectiv 11.7. Ambele rafinarii detin certificate ISO 9001
Rafinaria Petrobrazi
Petrobrazi este o rafinarie integrata si are ca principala activitate procesarea titeiului
romanesc, precum si a unor produse petroliere semi-prelucrate (de exemplu gazolina naturala,
pacura distilata primar etc.). Petrobrazi opereaza de asemenea o unitate de procesare a
produselor chimice, in cadrul careia se produc hidrocarburi aromatice usoare si hidrocarburi
de piroliza.
Rafinaria are o capacitate nominala de rafinare de 7,0 milioane tone/an, repartizata pe
doua module de productie, fiecare cu o capacitate de 3,5 milioane tone/an. In urma unui
program desfasurat intre anii 1999-2000, capacitatea unuia dintre module a crescut la 4,5
milioane tone/an. In prezent doar modulul modernizat este operational.
Petrobrazi este conectata la conducta catre Constanta si Marea Neagra pentru importul
titeiului (capacitate de 10000 tone/zi) si de asemenea la toate zacamintele majore din tara si la
alte rafinarii, printr-o retea extinsa de conducte.
Incepand cu luna septembrie 1997, PETROBRAZI a fost integrata in SNP
"PETROM" S.A., devenind automat una din sucursalele sale.
Rafinaria Arpechim
Arpechim este o rafinarie integrata si include capacitati de rafinare a titeiului si de
productie a produselor petrochimice. La Arpechim se proceseaza atat titei romanesc, cat si
titei din import. Rafinaria dispune de 2 module, cu o capacitate nominala totala de 6,5
milioane/an. In prezent doar o unitate din cele 2 functioneaza, cea cu capacitatea de 3,5
milioane tone/an, finalizata in anul 1975. Arpechim este conectata la conductele interne de
transport (zacamintele de titei din Oltenia) si la conducta care face legatura cu Constanta si
Marea Neagra pentru importul titeiului.
Principalii furnizori de titei din import ai Petrom sunt Glencore, Vitol, Kronos si
Trafigura. Pretul titeiului importat este pretul international ajustat la parametrii specifici de
calitate si la care se adauga costurile de transport.
ROMPETROL
Compania a fost fondata in 1974 ca sa exporte know-how-ul romanesc in domeniul
industriei de petrol si gaze pe plan international. A avut o serie de lucrari in strainatate: (1)
constructia unei conducte de titei (43 km.) pentru rafinaria Jordan Petroleum Refinery Co.
Ltd.; (2) diverse obiecte de infrastructura si alte instalatii inrudite pentru Yemen Petroleum
Company; (3) servicii de foraj pentru Egyptian General Petroleum Co.; (4) a construit
rezervoare de depozitare pentru rafinariile Assiut si Suez din cadrul El Nasr Petroleum
Company, Egipt; (5) servicii de foraj pentru Jordan Natural Resources Authority.

5
 Privatizarea companiilor petroliere din Romania
In anul 1994 compania a fost privatizata prin metoda MEBO. In anul 1998 compania
este achizitionata de Dinu Patriciu si Sorin Marin.
Rafinaria Petromidia
Petromidia S.A. s-a constituit prin preluarea integrala a patrimoniului de la
Combinatul Petrochimic Midia (infiintat in anul 1975). Complexul este format in principal
dintr-o Rafinarie si o Uzina petrochimica, folosind tehnologiile companiilor UOP, Mitsui,
Snam Progetti, Heat Research si altele. Rafinaria a fost modernizata la inceputul anilor 90.
Caracteristica principala a complexului este gradul sau mare de integrare: 34% din produsele
rafinariei sunt valorificate in continuare in instalatiile petrochimice. Rafinaria a fost proiectata
pentru a prelucra o cantitate de 3,5 milioane tone titei sulfuros anual. In urma unei
modernizari partiale capacitatea de prelucrare a ajuns la 4,8 milioane tone titei anual.
Rafinaria Vega
Rafinaria Vega a fost construita in 1904 si modernizata in anii 70 si in anul 1999.
Rafinaria Vega este unicul producator de solventi de polimerizare, benzina de extractie,
white-spirits, diverse categorii speciale de bitum si catalizatori pentru sectoarele de procesare
a titeiului si petrochimic. Vega livreaza rafinariei Petromidia benzina naphtha pentru
procesarea ulterioara in vederea obtinerii de benzine auto, ERG, butan si catalizatori pentru
instalatia de tratare cu hidrogen, VGO pentru instalatia de cracare catalitica. La randul sau,
Petromidia poate livra rafinariei Vega n-hexane pentru producerea de hexane de calitate
superioara.
LUKOIL
Rafinăria Petrotel a fost privatizată in anul 1998 prin preluarea pachetului majoritar
de 51% de către compania Lukoil, pentru suma de 53,2 milioane USD
Petrotel-LUKoil este o rafinarie cu o capacitate de procesare de 3,5 milioane tone de
titei/an si produce: benzine, motorine, combustibil lichid usor, combustibil tip M, pacura,
GPL (gaz petrolier lichefiat), produse petrocmice, bitum, sulf, cocs, uleiuri.
IMPERIAL OIL
Rafinaria Rafo
Rafinaria Rafo functioneaza ca unitate din 1956 cand au fost puse in functiune primele
instalatii ale Rafinariei 1, care prelucra titei nesulfuros. In perioada 1979-1980 s-a pus in
functiune Rafinaria 2, pentru prelucrarea titeiului sulfuros. In anul 1990, s-a desprins din
Combinatul Petrochimic Borzesti, iar din 1991 s-a transformat in societate comerciala.
Rafinăria RAFO Oneşti a fost privatizată in anul 2001 prin preluarea pachetului
majoritar de acţiuni (59,9%) de către consorţiul format din Imperial Oil (deţinută de Corneliu
Iacobov) şi Canyon Servicos (Portugalia) pentru suma de 7,48 milioane dolari. Firma
britanică Balkan Petroleum a preluat de la acest consorţiu pachetul majoritar in anul 2003.
Compania Calder-A (parte a grupului Petrochemical Holding) a achiziţionat Balkan
Petroleum in noiembrie 2006, devenind acţionarul majoritar.
Rafinaria Darmanesti
A fost privatizată in anul 1999 prin preluarea pachetului majoritar de acţiuni (70%) de
către Imperial Oil, pentru suma de 10 miliarde ROL (aproximativ 620 mii USD)
Darmanesti - prelucreaza titeiuri cu continut de sulf redus din Moldova si materii
prime din transfer de la alte unitati din tara si produce: benzina COR 95, benzina nafta, white-
spirit, motorine, combustibil lichid usor, combustibil de calorifer, cocs de petrol de tip
acicular destinat producerii electrozilor pentru industria metalurgica.
Rafinaria Astra Romana
S.C. Rafinaria Astra Romana S.A – Ploiesti a fost infiintata in anul 1880 de catre
intreprinzatorul Ioan Niculescu Bazar.
Rafinăria Astra Ploieşti a fost privatizată in anul 1997 prin preluarea pachetului
majoritar de compania Interagro, deţinută de către omul de afaceri Ioan Niculae. In anul

6
 Privatizarea companiilor petroliere din Romania
2006, acţionarii majoritari erau: Kreyton Limited, societate inregistrată in Insulele Virgine
Britanice (47,45%), societatea de asigurări Asirom (21,89%) şi fondul de investiţii
Broadhurst (17,24%). In iunie 2005, rafinăria se afla in faliment
Rafinaria Steaua Romana
Steaua Romana - prelucreaza titeiuri parafinoase selectionate din zona si produce:
fractiuni de uleiuri care se rafineaza superior la Lubrifin S.A. Brasov; parafina cu continut
scazut de ulei; ceruri petroliere si bitumuri; nafta, motorina si unele fractiuni de uleiuri.
Rafinăria Petrolsub Surplacu de Barcău (fostă Rafinăria Crişana până in 1991) a fost
pusă in funcţiune in anul 1969 cu capacitate de 0,3 milioane tone pe an. In anul 1995 a fost
privatizată, pachetul majoritar de acţiuni (50,992%) fiind preluat de Euro Trading Chemicals
pentru suma de 10 miliarde lei (4,9 milioane dolari). In perioada 2001 - 2004 a fost
administrată de Petrom, in vederea recuperării creanţelor şi penalităţilor in suma de 433
miliarde de ROL rezultate din ţiţeiul livrat de catre compania petrolieră. Acţionarii
semnificativi ai Petrolsub sunt firmele Eurohouse SRL Bucureşti şi Fertinvest Ltd (Insulele
Virgine) - 43,65%, Euro Trading Chemicals Bucureşti - 7,55%. In octombrie 2007, rafinăria
se afla in faliment şi urma a fi vândută

Previziuni negative
Toata lumea spune ca exista inca suficient petrol pentru urmatorii 40 sau 50 de ani.
Care este realitatea?
Raspunsul la aceasta intrebare depinde in functie de persoana chestionata. Pentru
numerosi economisti nu exista o problema cu adevarat fundamentala. Bineinteles, preturile
ridicate reprezinta o problema pentru economie, dar ele permit exploatarea surselor care nu
sunt rentabile pentru moment si stimuleaza cercetarea in domeniul surselor de energie
alternativa. Unii cred chiar ca resursele petroliere sunt virtual nelimitate si ca cercetarea si
legea pietei sunt capabile sa faca sa creasca rezervele mai repede decat nevoia de consum.
Acestor economisti, atat de numerosi, li s-a dat chiar un nume: ei sunt asa-zisii "economisti ai
Pamantului plat". Pentru aceste persoane, legile pietei sunt legi adevarate, la fel ca si legile
fizicii si ele sunt capabile sa rezolve, prin simpla lor enuntare, toate problemele economice cu
care se poate confrunta omenirea la un moment dat! Ei gandesc ca energia are aceeasi valoare
ca si alte materii prime, desi ea reprezinta o conditie necesara obtinerii tuturor celorlalte
materii prime! Ei cred ca economia creeaza bogatiile, transformand materiile prime, fara sa
realizeze ca fara energie, economia nu mai exista!
Cand economistii tin discursuri pe posturile de televiziune despre somaj si taxele
materiilor prime, evocand ca scuza dificultatile crescande generate de pretul in urcare al
petrolului, gresesc. Petrolul nu este o problema: PROBLEMA ESTE PETROLUL!
Varful Hubbert
Sa incepem prin a sublinia ca previziunea clasica "mai avem inca petrol pentru multi
ani de-acum incolo" este facuta pornind de la premiza ca nevoia de consum ramane constanta.
Din nefericire, nu este cazul. In ultimii ani, noi mari consumatori (China si India in mod
special) au aparut pe piata si consuma cat pot de mult . Acestea fiind spuse, sa continuam.
Asa cum toate resursele se sfarsesc intr-o buna zi, extractia de petrol a inceput si se va
termina la zero. Intre cele doua extreme, productia trece printr-un punct maxim. Numim acest
punct maxim "varful Hubert", dupa numele geologului care l-a calculat primul. El se produce
cu aproximatie atunci cand jumatate din cantitatea de petrol existenta a fost extrasa, si totul ne
duce cu gandul la faptul ca acest punct este iminent.
In 1956, geologul King Hubbert a prezis ca productia de petrol a SUA va atinge
punctul maxim in jurul anului 1970, dupa care va incepe sa descreasca. Evident, toata lumea
l-a ridiculizat. Cu toate acestea, a avut dreptate si, din 1971 productia de petrol a SUA
continua sa scada. Bineinteles, acest fenomen nu este specific numai acestei tari ci este un

7
 Privatizarea companiilor petroliere din Romania
fenomen comun tuturor regiunilor petrolifere ale Pamantului. Doar data difera. La ora
actuala, majoritatea tarilor au atins sau au depasit punctul maxim. Singurele tari care nu l-au
atins inca, sunt tarile orientului mijlociu.
CONSECINTE
Care vor fi consecintele? Imense. O data punctul maxim atins, productia nu mai poate
decat sa scada, ceea ce inseamna, implicit, o explozie a preturilor. In prezent, avem o criza
petroliera si productia este deja inferioara cererii, dar aceasta criza va fi cu mult mai severa!
Bineinteles, inca ne mai ramane petrol pentru cativa ani, insa el va deveni foarte scump.
Extrem de scump. Si preturile nu fac decat sa creasca...
Concret, explozia pretului petrolului va aduce, printre alte "bucurii":
- Sfarsitul globalizarii
Nimeni nu va mai fabrica tricouri la 10 eurocenti duzina in celalalt capat al planetei
daca pretul petrolului va fi asa de mare. Evident, aceasta nu este neaparat o veste proasta
pentru tarile bogate in care, astfel, se vor crea noi locuri de munca. Oricum, aceasta semnifica
o bulversare imensa a economiei, facand dificila readaptarea. Mai semnifica si faptul ca o
multime de produse vor redeveni, ca altadata, produse de lux (cum ar fi bananele sau cacaua
pentru pentru europeni).
- Sfarsitul turismului international.
Daca ati visat vreodata ca intr-o buna zi veti face inconjurul lumii, ar trebui, cel mai
bine, sa porniti imediat! De altfel, trebuie sa va reamintesc faptul ca industria turistica este
una dintre primele industrii la nivel mondial si, implicit, o sursa importanta de devize?
- Imense schimbari in modul nostru de viata-
Unele aspecte ale felului in care traim vor trebui revizuite in totalitate. Un exemplu,
printre altele, este cel al megalopolisurilor ce au fost construite dupa descoperirea petrolului.
Acestea au fost construite in intregime integrand automobilul ca mijloc de locomotie si vor
deveni, in mare parte, nelocuibile datorita distantelor mari.
- Sfarsitul cresterii economice.
Cresterea economica nu inseamna doar cresterea numarului de bunuri produse ci
inseamna si o cantitate mai mare de materii prime si de energie consumata. O diminuare a
productiei globale de petrol nu va insemna decat un singur lucru: declinul economic, fie ca
aceasta ne place sau nu.
- Un crah bursier global
Bursa depinde in intregime de cresterea economica iar investitorii vor sa castige bani,
nu sa piarda. La putin timp dupa crah, bursele vor trage obloanele "provizoriu" bineinteles,
doar pana cand piata se va stabiliza. Nu se va mai stabiliza insa.
- Un crah al dolarului
Este un punct aproape anecdotic, in comparatie cu situatia ce va afecta intreaga
planeta (chiar daca acest eveniment va fi primul care se va produce, daca nu chiar
evenimentul declansator) dar merita sa fie subliniat acest lucru. Pentru a rezuma, SUA au
reusit inca dupa ultimul razboi mondial sa impuna dolarul american ca singura moneda de
schimb a petrolului. In consecinta, toate tarile care doresc sa importe petrol trebuie sa
imprumute dolari, sustinand astfel, in mod artificial, aceasta deviza. In practica, aceasta
semnifica faptul ca SUA pot sa-si permita un deficit comercial semnificativ, fara consecinte
imediate. In contrapartida, daca acest sistem se opreste, Statele Unite vor fi primele care vor
avea de suferit.
- Si, evident, un somaj exploziv, rascoale, etc, etc.
In fine, aceasta nu e totul. Faimoasa "revolutie verde" a devenit posibila cu ajutorul
petrolului. Petrolul serveste la fabricarea ingrasamintelor, a insecticidelor indispensabile unei
agriculturi moderne. Fara petrol, productivitatea va scadea dramatic. Concluzie: populatia
actuala (de peste 6 miliarde) nu va mai putea fi hranita in intregime. Este foarte posibil ca mai

8
 Privatizarea companiilor petroliere din Romania
multe miliarde de oameni sa moara de foame intr-un viitor apropiat...
Previziuni pozitive
Dezvoltarea explozivă a producţiei de petrol şi, odată cu ea, a ponderii absolute a
acestuia in balanţa energetică a lumii a condus la apariţia noii politici privind petrolul,
manifestată prin limitarea accesului companiilor străine, naţionalizarea parţială a industriei
petroliere, stabilirea unui preţ de cost echitabil faţă de cel al materiilor prime, grija de
protejare a rezervelor, toate creând veritabile dificultăţi ţărilor puternic industrializate. Rolul
decisiv in conturarea şi promovarea politicii mondiale in domeniul petrolului revine OPEC
(Organization of the Petroleum Exporting Countries).
Astfel, preţurile au crescut in principal, datorită reducerii producţiei OPEC, dar şi in
urma unei anticipări a acţiunilor militare in Irak. La inceputul anului 2002 preţul ţiţeiului a
fost de circa 15-16USD/bbl, oscilând la sfârşitul aceluiaşi an, intre 25 şi 30 USD/bbl. In
perioada 2001-2007 preţurile la petrol au fost in creştere (de la 24,44 USD/bbl in 2001 până
la 54,52 USD/bbl in anul 2005, la 13.07.2006 - a constituit 75,38 USD/bbl, la sfârşitul anului
2007 – a depăşit 110 USD/bbl, in iulie 2008 ajunsese 150 USD/bbl,, iar la sfârşitul lui
octombrie 2008 s-a redus până la 60 USD/bbl. In legătură cu situaţia creată pe piaţa petrolieră
mondială, ţările OPEC au hotărât să reducă volumul producerii şi exportului petrolului cu
5%, totodată, adresându-se către ţările non-OPEC exportatoare de petrol să intreprindă
aceleaşi măsuri.
In prezent, prognozele prevad ca cererea mondială de petrol va creste in 2009 cu putin
peste estimarile initiale, dar va avansa si productia, potrivit unui raport al Agentiei
Internationale pentru Energie (AIE), citat de Reuters. Astfel, cererea de titei se va majora cu
930.000 de barili pe zi, la 87,8 milioane de barili pe zi. Estimarile initiale ale agentiei
prevedeau un avans al cererii de 870.000 de barili pe zi. Consumatorii nu vor crea presiuni
asupra OPEC pentru acoperirea cererii mondiale de petrol in 2009, datorita productiei
ridicate in tarile exportatoare care nu sunt membre ale organizatiei, conform raportului AIE.
Agentia a redus cu 100.000 de barili pe zi estimarile privind nevoia mondiala de petrol OPEC
in 2008. Politica de preţuri promovată de OPEC a incurajat marile firme petroliere să se
dezvolte şi să contribuie la creşterea ofertei mondiale de petrol şi produse petroliere.
"Performantele companiilor romanesti aflate in expansiune sunt din ce in ce mai mult
corelate cu economia globala. Obbie Moore, managing partner in cadrul casei de avocatura
Salans care a asistat Rompetrol in tranzactia cu KazMunaiGaz declara ca “este firesc ca
firmele din industria petrolului si a gazelor din Romania sa ia decizii care asigura strategii pe
termen lung", Prin urmare, Potrivit acestuia pretul crescut al petrolului va aduce profituri-
record in cadrul tuturor companiilor din industrie. "Vor aparea businessuri noi in acest sector,
daca asa-numitul 'pod energetic' transcaucazian este construit, ceea ce va permite continuarea
diversificarii resurselor energetice in Europa", este de parere Moore.
Regimul politic de dinainte de 1990 avea o mare slabiciune pentru industria
petrochimica si, practic, fiecare rafinarie conta pe aceasta piata..Industria petrochimica din
Romania supravietuieste azi doar prin trei jucatori - rafinaria Arpechim Pitesti, detinuta de
Petrom, rafinaria Petromidia, controlata de grupul Rompetrol, si combinatul Oltchim Rm.-
Valcea, aflat in proprietatea statului roman. Acestia se bazeaza in general pe instalatii
construite inainte de 1990, investitiile ulterioare rezumandu-se doar la modernizarea lor. Pe
total, ei acopera cam 35% din productia petrochimica din regimul comunist, restul
instalatiilor fiind oprite din cauza lipsei de rentabilitate a rafinariilor. „Petrochimia este in
stransa legatura cu rafinarea titeiului. Din acest proces rezulta substante precum gaze sau alte
materiale din care se obtin produse petrochimice. Pe vremuri se rafinau anual 30 de milioane
de tone de petrol. Astazi, productia s-a redus la aproape 14 milioane de tone. Deci si
petrochimia a scazut cam la 35%-40%”, declara Stelian Banateanu, director in cadrul
Ministerului Economiei.

9
 Privatizarea companiilor petroliere din Romania
In ceea ce priveste singura companie de stat, combinatul Oltchim Rm.-Valcea, Teodor
Atanasiu, presedintele AVAS (Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului)a declarat
ca acesta se afla in process de privataizare si că, in prezent, se desfăşoară evaluarea societăţii.
Oltchim este controlat de stat, prin Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului
(AVAS), care deţine 53,26 la sută din acţiuni. Printre acţionarii minoritari ai Oltchim se
regăsesc SIF Oltenia, cu o participaţie de 5,9%, şi alţi investitori privaţi, persoane fizice sau
juridice, care au impreună 27,9% din capital. AVAS a selectat firma privată Romcontrol
pentru evaluarea activelor combinatului. Pe de altă parte, Oltchim intenţionează să cumpere
de la Petrom firma de produse chimice Petrochemical Argeş, principal furnizor de materii
prime al combinatului chimic.
Compania Petrom dispune de o productie proprie de titei de peste sase milioane de
tone pe an, ceea ce face din compania romaneasca o tinta interesanta pentru un investitor
strategic de calibru. Romania, dispunand de o traditie petroliera incomparabil mai bogata
decat a Ungariei sau a altor state central-europene produce de cinci ori mai mult titei decat
Mol, dispune de rezerve mult mai mari si exploateaza mai multe zacaminte in exterior. In
extinderea activitatii sale, SNP a mizat in primul rand pe experienta de care dispune in
explorarea, extractia si rafinarea titeiului. Investitiile Petrom In India se ridica la peste 100
milioane USD pentru constructia unei rafinarii si a castigat dreptul de a incepe explorarea si
productia in mai multe perimetre petroliere. In zona Marii Caspice, Petrom este implicata in
mai multe proiecte de explorare si exploatare situate pe teritoriul Kazahstanului. De
asemenea, in Orientul Mijlociu, SNP colaboreaza cu mai multe tari producatoare de titei, iar
de curand, impreuna cu Elf, a inceput lucrarile de explorare pe noi perimetre din Marea
Neagra. Romania furnizeaza 63% din productia de titei si 35% din productia de gaze naturale
a Europei Centrale si de Est.
Primul motiv pentru care un consortiu petrolier ar investi in Romania il reprezinta
zacamintele de titei si gaze naturale. In context zonal, rezervele României sunt cu adevarat o
oferta, dar nu sufficient de tentanta pe o piata globala, in care mizele mari vin in cascada:
Marea Caspica, Siberia, Sahalinul, Iranul, platforma continentala a Indiei si, nu in ultimul
rand, Irakul. Şi chiar daca Romania detine doua treimi din productia regionala de titei si o
treime din aceea de gaze naturale, sperante de a descoperi noi resurse in Subcarpati sunt
marunte.
Pentru 2010, prognozele crediteaza Romania cu productii de 7,7 milioane tone de titei
(fata de 6 milioane tone, in 2002), si cu 6,3 miliarde mc de gaze natural (fata de 6 miliarde
mc, acum)2. Daca insa oleoductul Constanta-Trieste va fi construit, pozitia Romaniei pe harta
petroliera va fi reevaluata sub toate aspectele. Al doilea motiv de atractie este capacitatea de
prelucrare - considerabila in volum, 34 milioane tone pe an, dar operationala doar in proportie
de doua treimi si efectiv utilizata in proportie de o treime. Nivelul tehnologic mediu al celor
10 rafinarii romanesti este insa modest, mult sub nivelul recent modernizatelor capacitati din
Slovacia, Austria, Polonia, Lituania, Ucraina, Belarus. In fine, nici sistemele de distributie nu
pot rivaliza cu cele din tarile Europei Centrale. Din sistemul de transport, probabil ca
terminalul de la Constanta este cel mai valoros activ.

10
 Privatizarea companiilor petroliere din Romania
Bibliografie:

1. Negrescu, Dragos, «Un Deceniu de Privatizare in Romвnia.» оn: Tranziţia Economică

оn Romвnia: Trecut, Prezent şi Viitor. (C. Ruehl şi D. Daianu eds.), Bucureşti: Banca
Mondială şi Centrul Romвn pentru Politici Economice, 2000
2. Telegdy, Almos, «Privatizarea MEBO оn Romвnia», Universitatea de Ştiinţe
Economice, Budapesta şi Universitatea Central-Europeană, Budapesta, 2002
3. Eugen Zvirjinschi, «Oportunitati de privatizare in domeniul energiei, petrolului si
gazelor naturale», Conferintele Piata Financiara — Conferinta «Project Finance»,
2003
4. Earle, John S. şi Almos Telegdy, "Privatization Methods and Ownership Outcomes in
Romania.", CEU Labor Project Working Paper, 2001
5. X - Romania Refinery and Petrochimical Sector Restructuring Project, Final Report
— April 1994
6. http://ro.wikipedia.org/wiki/Industria_petrolului_оn_Romania
7. http://fistfulofeuros.net/afoe/transition-and-accession/petrol-petrom-and-the-president/
8. http://www.clubafaceri.ro/info_stiri/2006/12/01/7992/Contractele+de+privatizare+din
+energie+sunt+publice.html
9. http://ro.altermedia.info/stiintatehnologie/viata-dupa-crahul-petrolier_2786.html
10. http://www.romanialibera.ro/a114956/siguranta-energetica-in-mana-gazprom.html
11. http://www.romanialibera.ro/a114956/siguranta-energetica-in-mana-gazprom.html
12. http://www.skyscrapercity.com/showthread.php?t=618690
13. http://www.exxonmobil.com/corporate/energy_issues_globaloil.aspx
14. http://www.investkz.com/en/journals/46/71.html
15. http://www.primet.ro/analiza_sinteze_articol.php?ID=62
16. http://www.urbaniulian.ro/2008/10/14/paradoxul-pretului-la-petrol-s-a-ieftinit-la-
bursele-internationale-dar-nu-scade-la-pompa-benzinariilor-din-romania/
17. http://constructiv.ro/arhiva/2004/09_septembrie/conex/conex3.html

11