Regimul monarhic englez - Regimul democratic american.

Intre regimul monarhic din Anglia, incepand cu Restauratia Stuartilor si

continuand cu Revolutia Glorioasa, si regimul democratic instalat odata cu
semnarea Constitutiei in S.U.A. exista diferente esentiale, dar se pot stabili si
asemanari.
Revolutia engleza nu a fost una victorioasa, cum a fost cea din America.
Odata cu moarte lui Oliver Cromwell (1658) revolutia burgheza timpurie s-a
prabusit. Doi ani mai tarziu, parlamentul proclameaza Declaratia de Breda, in
urma careia era proclamat rege Carol al II-lea. Restauratia, inceputa in 1660 si
terminata in 1688, aparuse ca o solutie acceptabila atat pentru burghezie, cat si
pentru nobili, care nu urmareau inlaturarea monarhiei, ci a absolutismului.De-a
lungul timpului s-au manifestat adeseori incercari de revenire la practicile
guvernarii anterioare, ignorandu-se prerogativele parlamentului si respectarea
drepturilor cetatenesti.
Iacob al II-lea Stuart (1685 - 1688) a dat dovada de nepricepere politica si de
spirit instigator. De aceea parlamentarii englezi au hotarat sa-l investeasca ca rege
pe Wilhelm al II-lea de Orania, ginerele lui Iacob al II-lea. El si sotia sa Mary au
fost proclamati rege si regina dupa ce au semnat Declaratia drepturilor ce stabilea
prerogativele suveranului si ale parlamentului.Actul consfintea transformarea
Angliei intr-o monarhie constitutionala, bazata pe principiul ca regele domneste,
dar nu guverneaza: "Ca
pretinsa putere a autoritatii regale de a suspenda legi sau executarea lor, fara
consimtamantul parlamentului, este ilegala;
Ca pretinsa putere a autoritatii regale de a acorda dispense de la lege sau de la
executarea lor, asa cum pe nedrept s-a facut in trecut, este ilegala ...
Ca o contributie baneasca pentru coroana sau in folosul ei, sub pretext de
prerogativa, fara consimtamantul parlamentului, pentru o perioada mai lunga de timp
..., este ilegala.
Ca ridicarea si intretinerea unei armate in regat, in timp de pace, fara
consimtamantul parlamentului este contrara legii.
Ca, in fine, pentru a indrepta toate plangerile sale si pentru imbunatatirea,
intarirea si pazirea legilor, parlamentul sa fie cat mai des intrunit."
( din Declaratia Drepturilor - 1689 )
In cadrul parlamentului, membrii partidului conservator - tory insistau mai
mult pe prerogativa regala, iar cetii, membriii ai partidului liberal - wing, pe
legimitatea controlului parlamentar.
Trei texte completeaza regimul politic instalat de Revolutia Glorioasa:
- Actul de toleranta (1689)
 - Actul de instalare (1701)
- Actul de unire (1701)
Ultimul consemneaza unirea Angliei si a Scotiei intr-un singur stat numit
Regatul Unit al Marii Britanii.
Alaturi de rege s-a remarcat prim-ministrul Robert Walpole, care este
autorul sistemului politic modern de guvernare bazat pe principiul separarii
puterilor de stat.
Un alt important prim-ministru a fost William Pitt jr. (1783) care a avut
merite esentiale in consolidarea pozitiei cabinetului in stat. El a contribuit decisiv la
consolidarea regimului parlamentar. In cadrul acestuia, esenta puterii emana de la
natiune, Pitt dezvoltand o tendinta de intarire a rolului parlamentului. In afacerile
de stat, suprematia guvernului va fi, de acum in colo, definitiv stabilita.
Corelat cu actiunile externe care au facut din Marea Britanie un centru
european de rezistenta impotriva Frantei revolutionare si imperiale, pentru a
mentine ordinea interna, Pitt a suspendat Habeas Corpus si i-a adus in fata justitiei
pe cei care aparau ideile revolutionare.
Limitele parlamentarismului britanic in acesta perioada de dezvoltare sunt
evidente deoarece ii lipsesc recunoasterea raspunderii guvernului fata de Camera
Comunelor si existenta unui partid al carui sef sa devina prim-ministru.Cu toate
acestea, progresul istoric este evident, caci s-a trecut de la o guvernare monarhica
in care parlamentul nu avea decat rol legislativ, la o guvernare obligarhica, in care
parlamentul a devenit izvor al puterii executive.
Modelul britanic, opus modelului monarhiei absolutiste, va contribui decisiv
la dezvoltarea politica si economica a Angliei la inceputul secolului XIX, care a
devenit prima mare putere maritima, comerciala si coloniala a lumii.
Spre sfarsitul secolului XVII si la inceputul secolului XVIII Anglia a luat
masuri pentru intarirea controlului regal in colonii. Sistemul de guvernare in
colonii era constituit dintr-un guvernator, reprezentantul coroanei sau al
proprietarilor, adunarile legislative, reprezentantul populatiei si consiliul.
Adunarile legislative erau cele care fixau impozitele si taxele in colonii, tinzand sa-si
sporeasca atributiile.
Multe decenii, coloniile au ignorat legislatia britanica, Londra neluand masuri
imediate. Deci autoguvernarea coloniala se infaptuise practic inca dinainte ca ea sa
devina un drept.
Coloniile se dezvoltau iar rivalitatea dintre ele si metropola crestea. Londra ia
o serie de masuri care adancesc si mai mult nemultumirile colonistilor. Ei
protesteaza impotriva legilor si trec la boicotarea produselor britanice. Se
infiinteaza un Comitet de corespondenta in Massachusetts care ia legatura cu
celelalte colonii in vederea unui protest comun. De fapt, victoria din final a
americanilor s-a datorat, in principal, unitatii dintre colonii.
La 4 iulie1776 delegatii tuturor teritoriilor reuniti la congresul de la
Philadelphia promulga declaratia de independenta care anunta nasterea unei noi
natiuni. Ea proclama o filozofie a libertatii umane si va devenii o forta dinamica a
lumii occidentale:
"Noi consideram adevaruri evidente prin serie ca toti oamenii au fost creati
egali, ca sunt inzestrati de Creatorul lor cu anumite drepturi inalienabile, ca printre
acestea se afla viata, libertatea si cautarea fericirii. Ca, pentru a garanta aceste
drepturi, oamenii au instituit guverne, a caror justa autoritate deriva din
consimtamantul celor guvernati. Ca ori de cate ori o forma de guvernare devine o
primejdie pentru aceste scopuri, este dreptul poporului sa o schimbe sau sa o abroge,
instituind un nou guvern, in acele forme care-i vor parea mai potrivite pentru a-i
garanta siguranta si fericirea ..."
Declaratia consfintea de asemenea separarea coloniilor de metropola. Ea
ramane din multe puncte de vedere cel mai important document al democratiei
americane prin conceptul - cheie pe care il detine: consimtamantul celor guvernati.
Razboiul revolutionar de sfarseste in 1781, prin victoria armatelor americo-
franceze de la Yorktown. In 1783, la Versailles, se semneaza si tratatul de pace prin
care se confirma independenta, libertatea si suveranitatea celor 13 state.
Dar pierderile si distrugerile provocate de razboi au adus in fata natiunii noi
probleme si nemultumiri.
Republicanii, in frunte cu Thomas Jefferson, doreau independenta fiecarui
stat, puterea federala fiind simbolica. Federalistii, condusi de Washington, doreau
un guvern central. In acelasi timp fiecare stat si-a creat un guvern si a elaborat o
constitutie in care sunt reflectate ideile democratice ale epocii. Era necesara acum
organizarea unei conventii pentru elaborarea unei noi constitutii. Asa ca in mai
1787 s-a intrunit la Philadelphia Conventia federala formata din reprezentantii
tuturor statelor. Ei erau adeptii teoriei echilibrului puterilor in politica si, dupa 16
saptamani de deliberari, Constitutia a fost definitivata, fiind semnata unanim.
S-a creat un sistem al puterii in stat, ca si in Anglia, cu ramuri separate:
legislativa, executiva, judecatoreasca, fiecare controlata de celelalte.
Unul dintre elementele cele mai de seama ale Constitutiei a fost prevederea ca
autoritatea documentului isi are sursa in cetateni: "Noi poporul S.U.A. declaram si
promulgam Constitutia".
Caracteristica cea mai evidenta a Constitutiei ramane delimitarea clara a
puterilor in stat. Puterea legislativa apartinea Congresului, alcatuit din doua
camere: Senatul, in care erau reprezentati 2 candidati din fiecare stat, si Camera
Reprezentantilor cu o reprezentare proportionala cu populatia statelor. Puterea
executiva apartinea presedintului, ales pe 4 ani si asistat de un vicepresedinte.
Presedintele avea puteri mari in stat ceea ce conferea S.U.A. titlul de republica
prezidentiala.
Guvernul federal avea puteri depline sa perceapa impozite, sa imprumute
bani, sa stabileasca taxe, sa bata moneda, sa acorde patenta, si drepturi de autor,
etc.. El era imputernicit sa recruteze si sa intretina o armata si o marina militara,
sa reglementeze relatiile cu indienii si cele internationale. Putea, de asemenea, sa
admita in federatie noi state pe baza de absoluta egalitate cu cele vechi.
Legile trebuiau aprobate de presedinte si apoi promulgate de Congres.
Numirile in functiile cele mai importante erau facute de presedinte, dar supuse
confirmarii Senatului. Curtea Suprema de justitie era compusa din 9 membri,
numiti pe viata de presedinte. Ea reglementeaza puterea juduciara.
Declaratia drepturilor a fost indusa in legea suprema a statului, constituind
primele 10 amendamente la Constitutia federala. Aceste amendamente garantau
cetatenilor S.U.A. libertatea religiei, libertatea de expresie, a presei, dreptul de a fi
judecat de un juriu:
"Amendamentul I Congresul nu va declara nici o lege care sa declare o anumita
religie ca oficiala sau sa interzica libertatea cuvantului sau a presei sau dreptul
poporului la intrunire pasnica sau la adresa guvernului petitii solicitand repararea
nedreptatilor."
"Amendamentul IV Dreptul poporului de a-si avea asigurata apararea propriei
persoane, a locuintelor, documentelor si bunurilor impotriva unor perchezitii si a
confiscarii nejustificate nu poate fi incalcat si nu vor fi emise mandate decat pe baza
unor motive intemeiate, sustinute prin juramant sau declaratie si mentionand cu
precizie locul care urmeaza a fi perchezitionat si persoanele si obiectele care urmeaza
a fi retinute."
"Amendamentul IX Enumerarea unor anumite drepturi in Constitutie nu va fi
interpretata ca negare sau diminuare a altor drepturi ce apartin poporului."
Constitutia mentine inca sclavia negrilor, ceea ce reprezinta limita ei. A intrat
in vigoare in1789 si pana in zilele noastre nu i s-au mai adaugat decat alte cateva
amendamente. Ea a realizat pentru prima data separatia si echilibrul de putere,
lasand presedintelui o mare autoritate.
Evenimentele din S.U.A. au incurajat in intreaga lume spiritul de libertate si
ostilitate fata de absolutism.
Americanii, fata de englezi, au avut curajul schimbarii radicale si au intocmit
cel mai evoluat model de democratie. Cea mai importanta asemanare intre cele
doua regimuri ramane insa separarea puterilor in stat.

George Baraitaru