Studiul comparative

Comparați documentele de mai jos:

Bill of Rights (Legea drepturilor, 13 februarie1689) - Anglia

Declaraţia de Independenţă a Statelor Unite ale

Americii (4 iulie 1776) - SUA

„Declaraţia drepturilor omului şi ale

cetăţeanului” (26 august 1789) – Franta

1. Stabiliți:

a)condițiile istorice ale elaborării

celor trei documente;
b)data și locul emiterii
acestora;

Bill of Rights (Legea drepturilor, 13 februarie1689) - Anglia

În anul 1660, dinastia Stuart a revenit în fruntea Angliei. Regele Carol a colaborat cu
Parlamentul și a acceptat legile votate de acesta, prin care erau garantate drepturile locuitorilor.
Iacob al II-lea Stuart, care a devenit rege în anul 1685, a încercat să restabilească religia catolică
în Anglia și să instaureze monarhia absolută. Politica acestuia a provocat opoziția Parlamentului,
care, în anul 1688, a decis înlăturarea lui Iacob al II-lea și i-a oferit tronul conducătorului
Olandei, Wilhelm de Orania. Astfel s-a produs Revoluția glorioasă. În anul următor, Parlamentul
i-a impus noului rege și soției sale, Maria, acceptarea documentului Declarația Drepturilor.
Acesta limita puterile monarhului, recunoștea drepturile cetățenilor și confirma autoritatea
Parlamentului.

Declaraţia de Independenţă a Statelor Unite ale

Americii (4 iulie 1776) – SUA

Documentul, considerat actul de nastere al Statelor Unite ale Americii, a fost semnat la 4 iulie
1776 la Philadelphia, in cadrul Congresului reprezentantilor celor 13 colonii britanice, autorul
sau fiind Thomas Jefferson.
Ziua de 4 iulie va deveni apoi sarbatoarea nationala a Statelor Unite ale Americii. Conflictul
dintre colonistii englezi si metropola lor, Anglia, a izbucnit pe fondul unor vechi nemultumiri
legate de politica britanica fata de colonii, in 1774, prin Partida de ceai de la Boston in urma
careia un grup de colonisti deghizati in indieni au aruncat in mare incarcatura de ceai a vaselor
britanice ancorate in port.
Prin Declaratia de independenta, colonistii isi afirmau propria individualitate fata de Anglia si
respingeau pretentiile de dominatie ale acesteia. Document politic cu o influenta covarsitoare atat
asupra evolutiei ulterioare a S.U.A., cat si asupra miscarii politice europene, Declaratia afirma
principiile egalitatii dintre state, al egalitatii dintre oameni, al dreptului de rezistenta la
opresiune, dar si ideea dreptului oamenilor la libertate si la cautarea fericirii.
Declaratia marca, practic, aparitia unui nou stat independent pe harta lumii, stat a carui
structura si organizare vor fi definitivate dupa ce, in 1783, Anglia va recunoaste prin tratatul de
la Versailles independenta celor 13 colonii americane. Declaratia de independenta din 1776 va
reprezenta baza pe care va fi conceputa Constitutia Statelor Unite ale Americii din 1787.

„Declaraţia drepturilor omului şi ale

cetăţeanului” (26 august 1789) – Franta

În 1789, Adunarea Stărilor Generale din Franța, reunită la Versailles și constituită în Adunare
Națională cu drepturi constituante, a hotărât să elaboreze o declarație de principii fundamentale
care să stea la baza unei noi constituții. Decretele emise de adunare la 4 și 11 august 1789
privind eliminarea drepturilor feudale, se regăsesc dealtfel în primul articol al Declarației
drepturilor omului și cetățeanului.

Discuțiile privind declarația au avut ca punct de pornire un proiect compus din 24 de articole,
propus de către „biroul al șaselea” al Adunării, birou condus de către Jérôme Champion de Cicé.
Acest proiect a fost simțitor modificat în cursul dezbaterilor în plen. Atribuirea textului original
lui La Fayette (care s-ar fi inspirat din Declarația de independență a Statelor Unite) este deci
eronată.

Textul declarației a fost votat articol cu articol între 20 și 26 august 1789 de către Adunarea
Națională. Discuția a fost întreruptă pe 26 august 1789, după adoptarea articolului 17 referitor la
dreptul de proprietate, pentru a face loc discuțiilor pe articole la constituția ce era în curs de
elaborare. O serie de decrete emise ulterior de către Adunare, în special cel din 3 octombrie 1789
care permitea persoanelor fizice și societăților comerciale să împrumute bani cu dobândă, au fost
ratificate în seara zilei de 5 octombrie 1789 de către Ludovic al XVI-lea, la Versailles, la cererea
expresă a Adunării Naționale, care a folosit și presiunea vindicativă a mulțimii venite din Paris
(mulțime care de fapt venise pentru alte revendicări, de natură economică).

În final, regele a promulgat la 3 noiembrie 1789 Declarația drepturilor omului și cetățeanului,

care includea cele 17 articole ale sale, urmate de cele 19 articole ale constituției din 1789 și o
serie de decrete ale Adunării Naționale (începând cu cel din 4 august 1789, care „a distrus
complet sistemul feudal” și cel din 3 noiembrie 1789, care a decretat că „toate parlamentele
regatului vor continua să rămână în vacanță”, de fapt ultimul decret regal).

2. Analizați conținuturile documentelor și evidențiați:

a)drepturile și libertățile
personale;

b)drepturile și libertățile
politice;

c) drepturile și libertățile
economice.

Bill of Rights (Legea drepturilor, 13 februarie1689) – Anglia

„Declarația Drepturilor” a fost acceptată în 1689 de către noul rege William al III-lea. Prin ea,
Anglia devenea o monarhie constituțională, puterile regelui fiind limitate. Erau garantate
drepturile cetățenilor și erau separate trei puteri în stat :
- Puterea executive

- Puterea legislativă

- Puterea judecătorească

Declaraţia de Independenţă a Statelor Unite ale

Americii (4 iulie 1776) - SUA
« Noi considerăm aceste adevăruri evidente, că toți oamenii sunt egali, că ei sunt înzestrați de
Creator cu anumite Drepturi inalienabile, că printre acestea sunt Viața, Libertatea și căutarea
Fericirii. Că, pentru a asigura aceste drepturi, Guverne sunt instituite printre oameni, izvorând
puterile lor doar din consimțământul celor guvernați, Că atunci când orice Formă de Guvernare
devine distructivă acestor scopuri, este dreptul poporului de a o modifica sau elimina, și să
instituie nouă Guvernare, stabilindu-i fundația pe astfel de principii și organizându-i puterile în
asemenea formă, încât să le pară lor cel mai probabil să producă Siguranță și Fericire. »

„Declaraţia drepturilor omului şi ale

cetăţeanului” (26 august 1789) – Franta

„Oamenii se nasc și rămân liberi și egali în drepturi. Deosebirile sociale nu pot fi întemeiate
decât pe utilitate publică.”

„Libertatea este de a face tot ceea ce nu face rău altora: astfel, dreptul fiecărui om nu are limite,
cu excepția acelora care asigură celorlalți membri ai societății exercitarea acelorași drepturi.
Aceste limite pot fi determinate numai prin lege.”

„Legea este o expresie a voinței generale. Toți cetățenii au dreptul de a participa personal sau
prin reprezentanții lor la formarea sa. Aceasta trebuie să fie aceeași pentru toată lumea, indiferent
dacă protejează sau pedepsește. Toți cetățenii, fiind egali în ochii legii, sunt la fel de eligibili
pentru toate demnitățile, locurile și angajările publice, în funcție de capacitatea lor și fără a face
altă distincție decât cea privitoare la virtuțile și talentele lor.”

Orice om este presupus nevinovat, până în momentul în care a fost declarat vinovat; dacă se
consideră necesar să fie arestat, orice act de constrângere, în afara celor necesare pentru reținerea
lui, trebuie să fie aspru pedepsit de lege.”

„Nimeni nu poate fi tras la răspundere pentru opiniile sale, fie ele chiar religioase, dacă
manifestarea lor nu tulbură ordinea publică stabilită prin lege.”

Comunicarea liberă a gândurilor și opiniilor este unul din drepturile cele mai de preț ale omului;
orice cetățean poate deci să vorbească, să scrie și să tipărească liber, în afara cazurilor prevăzute
prin lege, în care va trebui să răspundă de folosirea abuzivă a acestei libertăți.”

„Proprietatea fiind un drept inviolabil și sacru, nimeni nu poate fi privat de ea, cu excepția
cazurilor în care necesitatea publică, legal constatată, pretinde în mod evident acest lucru, și cu
condiția unei juste despăgubiri prealabile.”

Care dintre
acestea predomină? De ce?
Drepturile si libertatile personale predomine cel mai mult in toate aceste trei declaratii. Acest
lucru se evedentiaza deoarece omul si drepturile sale si libertatile sale constituie viata pasnica
si dezvoltarea stabile intr-un stat modern.

3. Evidențiați ideile iluministe, care se regăsesc în documente.

Reprezentantii iluminsmului au militat pentru revolutionare sistemului educationalsi introducera

invatamantului in limbile nationale.

Atitudinea antifeudala, antimonarhica (se duce o lupta împotrivamonarhiei absolute)

Toleranta religioasa;

Pledoaria pentru egalitatea dintre popoare;

Emanciparea individului prin cultura;

Nazuinta de a realiza o literatura capabila sa instruiasca si saeduce omul;

Conceptul de drept national;

4. Determinați care dintre principiile fundamentale ale

democrației sunt expuse în documente;

 Autoritatea
 Libertatea;
 Egalitatea;
 Responsabilitatea;
 Dreptatea;
 Proprietatea;
 Pluralismul politic
 Separarea puterilor in stat
- Legislativă - întocmeste legile;

- Executivă - pune în practică legile întocmite;

- Judecătorească - verifică respectarea legilor.

5. Apreciați importanța documentelor pentru țară, pentru epocă.

Declarația Drepturilor Omului și ale Cetățeanului din 1789 a inspirat, în secolul al XIX-lea, un
mare număr de texte similare în diferite țări din Europa și America Latină. Tradiția revoluționară
franceză este, de asemenea, prezentă în Convenția Europeană a Drepturilor Omului, semnată
la Roma la 4 noiembrie 1950 (convenție ratificată și de România, la data de 20 iunie 1994).