FACULTATEA DE ISTORIE

Stiintele auxiliare

Cadrul geografic al Orientului Antic

F/R

Chisinau 2021

Specificul condițiilor mediului natural al Orientului Antic

Regiunea Orientului Apropiat și Mijlociu, din perspectiva climatică, este predominant
aridă și subtropicala, și se întinde de la Sahara până în Asia Centrală. În cazul Orientului
Îndepărtat, clima este predominant tropical-musonică. Cu toate acestea, Orientul Mijlociu
prezintă o varietate de arii naturale diferite, care au fost, de asemenea, supuse unui proces
constant de schimbare de-a lungul mileniilor.

Orientul face parte din Asia care este cel mai întins continent de pe Pământ și, de asemenea, cel
mai populat, cu suprafața sa care constituie 8,7 % din suprafața totală a Terrei și 29,8 % din
uscatul acesteia. Este continentul cu cele mai întinse și mai înalte lanțuri muntoase ale Terrei, cu
munți foarte înalți, precum Himalaya, Pamir, Karakorum, Kunlun ș.a., și un podiș înalt (Podișul
Tibet, situat la 5000 m).

Continentul asiatic este cunoscut prin cele mai mari altitudini ale planetei: vârful Chomolungma
(8848 m) din Munții Himalaya și vârful Chogori sau K2 (8610 m). Deșerturile sunt mai rare,
dintre care cel mai mare este Deșertul Gobi.

În Asia se întind câmpii, precum cea a Gangelui, Indusului, Chinei de Est, și tundre, precum
tundra Siberiei.

Cu excepția câtorva zone favorizate, întregul Orient suferă de lipsa de apă. Doar regiunile fertile
de pe malurile fluviilor, mărilor sau oceanelor (precum Marea Mediterană, Oceanul Indian sau
Marea Chinei de Est ) au favorizat apariția și dezvoltarea primelor forme de civilizație.

 Populațiile Orientului Antic

Populatiile sunt: egiptenii - situaţi în nordul-vestul Africii, de-a lungul fluviului Nil;
Regatul Egiptului a fost întemeiat de faraonul Narmer (sau Menes) prin unirea a două teritorii,
Egiptul de Sus şi Egiptul de Jos, în jurul anului 3100 î. Hr.; in Mesopotamia -
Sumerienii, akkadienii, asirienii, babilonienii au fost prezenţi în Mesopotamia, între fluviile
Tigru şi Eufrat; evreii aşezaţi pe coasta răsăriteană a Mării Mediterane; potrivit Bibliei ebraice,
strămoșul acestui popor a fost Avraam (Abraham), care s-a născut în orașul Ur, din
Mesopotamia. Acesta a încheiat un Legământ cu Dumnezeu și a întemeiat religia monoteistă;
Sub conducerea lui Saul, evreii și-au întemeiat statul propriu, în jurul anului 1050 î.Hr. În anul
1003 î.Hr., capitala acestuia a fost stabilită în orașul Ierusalim. În timpul urmașilor lui Saul,
regele David și, ulterior, regele Solomon, statul Israel a devenit unul dintre cele mai puternice
din regiune; fenicienii - s-au aşezat în vecinătatea evreilor, în Libanul de astăzi; hititii - au fost
prezenţi în Asia Mică; mezii si persii - s-au stabilit în Podişul Iranului; au format un singur stat,
Imperiul Persan, întemeietorul acestuia fiind Cirus al II-lea; statul persan s-a întins, prin cuceriri,
de la Marea Egee până la hotarele Indiei; apogeul a fost atins în timpul domniei lui Darius I;
hindusii - situaţi în Asia de Sud; chinezii - poporul chinez s-a format în urmă cu aproximativ
5000 de ani, de-a lungul Fluviului Galben; potrivit legendelor, primul conducător, Împăratul
Galben, a fost cel care i-a învățat pe chinezi agricultura, măsurarea timpului, folosirea arcului cu
săgeți, utilizarea busolei, scrierea; numele poporului chinez provine de la cel al dinastiei Qin,
care s-a aflat în fruntea acestuia în secolul al III-lea î.Hr.; unul dintre împărații din această
familie de conducători, Qin Shi Huangdi, a rămas vestit în istorie prin construcțiile realizate în
timpul domniei sale: Marele Zid ridicat în partea de nord a țării și Marele Canal, care făcea
legătura între Fluviul Galben și Fluviul Albastru.