Subiecte Cultura politică și mass-media

1. Noțiune de cultură politică. Factori de influență asupra culturii politice. Funcțiile

culturii politice.

Cultura politică se referă la valorile, credințele, atitudinile, comportamentele și normele

care caracterizează relația oamenilor cu politica și sistemul politic într-o societate.
Aceasta reflectă înțelegerile și percepțiile indivizilor cu privire la politică, guvernare,
putere și participare civică. Cultura politică poate influența modul în care oamenii se
implică în procesele politice, cum ar fi votul, activismul sau participarea la instituțiile
politice.
Factorii de influență asupra culturii politice pot include:
1. Istoria și tradițiile politice: Experiențele și evenimentele istorice, precum și valorile și
tradițiile politice transmise de la o generație la alta, pot influența cultura politică a unei
societăți.
2. Educația și socializarea politică: Educația și socializarea politică în familie, școală și
comunitate pot juca un rol important în formarea culturii politice a individului. Aceasta
poate include învățarea despre sistemul politic, valorile democratice, drepturile și
responsabilitățile civice.
3. Mass-media și tehnologia: Mass-media și tehnologia modernă au un impact semnificativ
asupra culturii politice prin intermediul informațiilor, discursului public și influenței
asupra opiniei publice.
4. Clasa socială și inegalitățile sociale: Statutul socioeconomic și inegalitățile sociale pot
influența cultura politică. Grupurile sociale și economice diferite pot avea atitudini și
valori politice distincte.
5. Experiența personală și evenimentele politice curente: Experiențele personale și
evenimentele politice actuale pot influența cultura politică prin impactul emoțional și
cognitiv pe care îl au asupra indivizilor.
Funcțiile culturii politice includ:
1. Orientare și ghidare: Cultura politică oferă un cadru conceptual și valoric care
orientează indivizii în relația lor cu politicul și le oferă o bază pentru luarea deciziilor
politice.
2. Stabilitate și coeziune: Cultura politică poate contribui la stabilitatea și coeziunea unei
societăți prin crearea unui set comun de valori și norme politice acceptate.
3. Participare și implicare civică: Cultura politică poate stimula participarea și implicarea
civică prin promovarea valorilor democrației, a responsabilității civice și a
angajamentului civic.
4. Legitimitate și acceptare: Cultura politică poate contribui la acceptarea și legitimitatea
sistemului politic și a autorităților prin internalizarea valorilor și normelor politice.
5. Schimbare și evoluție: Cultura politică poate fi și un motor de schimbare și evoluție în
societate, prin promovarea noilor idei politice și a transformărilor sociale.
 2. Cultura politică în istoria gândirii politice.

Cultura politică a fost un concept important în istoria gândirii politice și a fost abordată de către
diferiți filozofi și teoreticieni politici în diferite perioade și contexte. Iată câțiva gânditori politici
influenți care au contribuit la înțelegerea culturii politice:
 Herodot “Istorii”
 Platon “Republica”, “Legile”
 Aristotel “Politica”
 Denis Diderot, Charles Montesquieu, Alexis de Tocqueville
 Johann Herder (introduce termenul în sec. XVIII)
 Gabriel Almond în an. 60 “Sistemul politic comparat”
 Sidney Verba, Gabriel Almond “Cultura civică şi stabilitatea democraţiei”

3. Structura culturii politice. Dimensiunile culturii politice. Elementele material și

nemateriale.

 Dimensiunea cognitivă (cunoștințe, conștiința politică)

 Dimensiunea afectivă (stări psihice, atitudini care sunt independente de judecata
rațională) (de ex. Reacția cetățenilor la Nixon/Kennedi / TV/radio
 Dimensiunea evaluativă (aprecieri politice: puternic/slab; conservator/liberal;
correct/incorect)
 Dimensiunea comportamentală (model de comportament)
 Elementele materiale (legea, forma de conducere, simbolurile politice)
 Elementele nemateriale (mit, tradiție, charisma, modul de soluționare a
conflictelor)

4. Socializarea politică – esenţa, etapele şi factorii de socializare. Socializarea și Mass-

media.

Socializarea politică se referă la procesul prin care indivizii dobândesc cunoștințe, valori,
atitudini și comportamente politice în cadrul unei societăți. Acest proces are loc în
 diferite etape ale vieții și implică influența multiplelor factori. Mass-media joacă, de
asemenea, un rol semnificativ în socializarea politică a indivizilor.
Iată câteva aspecte cheie legate de socializarea politică și relația acesteia cu mass-media:
Esența socializării politice: Socializarea politică are ca scop principal integrarea
indivizilor în viața politică a unei societăți și formarea unei culturi politice comune. Prin
intermediul acestui proces, indivizii învață despre valorile și normele politice, despre
instituțiile și procesele politice, precum și despre rolul lor ca cetățeni în cadrul sistemului
politic.
Etapele socializării politice: Socializarea politică are loc pe parcursul întregii vieți a
unui individ, dar există câteva etape importante în acest proces:
1. Socializarea primară: Are loc în copilărie și implică influența familiei, prietenilor și
educației inițiale. Copiii învață valorile politice de bază și își formează primele percepții
despre politică și guvernare.
2. Socializarea secundară: Are loc în adolescență și tinerețe și include influența școlii,
media, grupurilor de vârstă și activităților extracurriculare. Această etapă consolidează și
extinde cunoștințele și atitudinile politice.
3. Socializarea continuă: Are loc în viața adultă și continuă pe tot parcursul vieții. Este
influențată de experiențele personale, angajamentul civic, participarea politică și
interacțiunile cu mass-media și alte surse de informații politice.
Factorii de socializare politică: Există mai mulți factori care influențează socializarea
politică a indivizilor:
1. Familie și educație: Familia și educația în familie joacă un rol important în formarea
atitudinilor și valorilor politice. Valorile și comportamentele politice ale părinților și alte
modele de rol din familie pot avea un impact semnificativ.
2. Școală și educație: Sistemul de învățământ și educația formală oferă oportunități de
învățare despre politică, instituții politice și procese. Curriculumul școlar, manualele și
profesorii joacă un rol în modelarea socializării politice.
3. Grupuri sociale și comunități: Grupurile sociale, cum ar fi prietenii, colegii de muncă,
vecinii și comunitățile religioase, pot influența socializarea politică prin intermediul
discuțiilor, dezbaterilor și a valorilor și normelor politice promovate în cadrul acestor
grupuri.
4. Mass-media: Mass-media, inclusiv televiziunea, ziarele, revistele, radioul și platformele
de socializare online, reprezintă o sursă importantă de informații politice și pot influența
socializarea politică prin intermediul prezentării de știri, analize politice, discuții publice
și campanii electorale.
Relația dintre socializarea politică și mass-media: Mass-media joacă un rol
semnificativ în socializarea politică prin intermediul informațiilor, discursului public și
prezentării de perspective politice. Mass-media poate influența opinia publică, atitudinile
politice și participarea civică prin intermediul prezentării de informații și analize,
dezbaterilor politice și campaniilor electorale. În același timp, indivizii pot fi selectivi în
consumul de conținut media, ceea ce poate duce la formarea de bule informaționale și la
influențe politice diferite în funcție de sursele de informații utilizate.
 Este important de menționat că influența mass-mediei în socializarea politică poate varia
în funcție de contextul cultural, sistemul media și libertatea presei dintr-o societate.

5. Tipurile culturii politice. Criterii de clasificare.

Există mai multe tipuri de cultură politică, iar criteriile de clasificare pot varia în funcție
de diferiți autori și teorii politice. Iată câteva dintre tipurile comune de cultură politică și
criteriile de clasificare asociate:

1. Cultură politică parțicipativă: Criterii de clasificare: Gradul de interes și

angajament civic al cetățenilor, nivelul de participare politică și implicare în activități
politice, precum votul, activismul și afilierea la organizații politice.
2. Cultură politică subiectivă: Criterii de clasificare: Percepția și atitudinea
indivizilor față de politică și guvernare, nivelul de încredere în instituțiile politice,
valoarea acordată drepturilor civile și libertăților individuale.

3. Cultură politică autoritară: Criterii de clasificare: Acceptarea și susținerea unui

regim politic autoritar sau autocratic, atitudini favorabile față de dominația și controlul
guvernamental, restricții asupra libertăților civile și politice.

4. Cultură politică pluralistă: Criterii de clasificare: Aprecierea diversității de opinii

politice, toleranța față de pluralismul politic, acceptarea și respectul pentru drepturile și
libertățile individuale, promovarea dezbaterii și negocierii politice.

5. Cultură politică de elită: Criterii de clasificare: Concentrarea puterii politice în

mâinile unor elite restrânse, privilegii politice acordate doar anumitor grupuri sau clase
sociale, limitarea participării politice a cetățenilor obișnuiți.

6. Particularitățile culturii politice în Republica Moldova.

 Tradiționalistă, patriarhală cu elemente ale culturii participative

 Prezența elementelor parohiale: implicare joasă, așteptări mari de la
rege/conducător; dezinteres față de viața politică
 Conștiință cu character dublu (gândește una, acționează altfel)
 Activitate politică formală, din cauza că urmăresc interese personale
 Cultură politică neomogenă (subculturi entice, economice, politice)
 Caracter conflictual
 Prezența montajelor politice (se dorește rezolvare rapidă a problemelor,
pisimism)
 Psihologia întreținutului
 Tendințe autoritariste
7. Puterea a patra – mass-media formă de comunicare de masă. Tipologia mass-mediei.

 Mass-media- mass-media este o parte inseparabilă a vieții noastre

 toții am avut parte de expunerea noastră legată de media în fiecare zi
 Termenul mass-media/media (expresie engleză, preluată și în română, având
traducerea - „medii (de comunicare) de masă”.
 Mass-media se referă la mijloacele de comunicare, care pot fi utilizate pentru a
comunica/interacționa cu un număr mare de audiențe în diferite limbi
 În funcție de modul în care individul/indivizii, participă la procesul de comunicare
identificăm următoarele forme de comunicare:
 comunicare intrapersonală (Внутриличностное общение,внутренний диалог,
sau comunicarea cu sinele; realizată de fiecare individ în forul său interior);
 comunicarea interpersonală (межличностные, sau comunicare de grup; realizată
între indivizi în cadrul grupului sau organizaţiei din care fac parte;
 comunicarea de masă (Массовая коммуникация, este comunicarea realizată pentru
publicul larg, de către instituţii specializate şi cu mijloace specifice)
Tipologia mass-mediei

1. Mass-media imprimată (Print Media):

 Ziare (din sec. XV, varietate de subiecte: politică, actualitate, divertisment, finanțe etc.).
Internetul a redus popularitatea ziarelor.

 Reviste (au un anumit tip de public, multiple subiecte: actualitatea, afacerile, finanțele,
luxul, stilul de viață, frumusețea, moda; mixte)

Frecvența revistelor poate fi săptămânală, în două luni, trimestrial, semestrial sau anual

 Brochures/buclete - literatura promoțională (pentru stimularea vânzări) a unui produs

sau a unei organizații: broșuri anticumpărare; postcumpărare. Proiectate atractiv, culorii,
fotografii.

 Billboards / Panouri publicitare (publicitate stradală) - reclame uriașe, instalate la

înălțime, strategic. Atenție prin: culori îndrăznețe, titlurile atrăgătoare, design, efectele
speciale etc. Inițial, panourile publicitare se efectuau prin picturi manuale, atârnate pe
scânduri uriașe pe care erau înscrise anunțurile. Mai târziu a apărut o tendință de a folosi
semne de neon, videoclipuri și decupaje care se extind pe panouri în 3D etc. (Buletine)

 Cuvinte puține. Accent focusată pe imagini.

 Mijloc de comunicare de succes, păstrare a atenției clienților mult timp.

 2. Mass-media difuzată(vesceatelinie smi):

 Radio (1910) - acoperire semnificativă; ascultat în special de cei ce ascultă radio în timp
ce se îndreaptă spre muncă. Publicitatea la radio se folosește activ. Unul dintre mijloacele
preferate de comunicare, oferă ascultătorilor o ocazie să participe cu opinii la emisiuni.

 TV (1950) – influență simțurile auditive, vizuale, mijloc publicitar pentru agenții de

publicitate, care sunt pregătiți să cheltuiască sume imense pentru un anunț de câteva
secunde, în special-programele cu vizibilitate ridicată.

 3. Media nouă:

 Computere – informare, viteză informațiilor multimedia

 Telefoane mobile (2000) – comunicare oricând/oriunde, informare (informație despre

card, publicitate)

 Internet (1990) - oportunități de comunicare în masă, care includ e-mail, site-uri web,
podcast-uri, forumuri electronice, cărți electronice, bloguri, Internet TV . Site-uri precum
Facebook, Twitter și YouTube au făcut comunicarea în mase mai distractivă, mai
interesantă și mai ușoară!

 E-mailurile: au redus drastic timpul necesar pentru redactarea și trimiterea scrisorilor sau
a e-mailurilor; reducerea utilizării hârtiei.

 site-uri web - semnificativă utilitate a acestor site-uri web este furnizarea de informații,
mijloc de căutare, descărcări Site-urile: Internetul are o multitudine de site-uri web
dedicate diferitelor persoane, companii, mărci, cauze, activități etc. Simplificată
efectuarea tranzacțiilor, comerțului electronic, sediu de campanie online în procesul
electoral. Rețelele de socializare devin o resursă a vizibilității politice, pot promova,
difuza paginile politicienilor

 Podcast-uri: sunt mijloace de comunicare în masă care includ video scurte sau audio.
Ele pot fi văzute și auzite pe telefoane mobile, computere și instrumente media portabile.

 E-Forumuri: e-forumurile sunt panouri publicitare pe site-urile web în care oamenii

dezvoltă diferite subiecte. Acestea sunt de obicei găzduite pe un site web. Aceste
forumuri sunt platforme deschise pentru a discuta o serie de subiecte. Oamenii își dau
părerile și își împărtășesc experiențele pe diverse teme.
 Cărți electronice: biblioteci online. Beneficiu - nu trebuie să transportați cărți
voluminoase, se pot citi pe computer, telefoane mobile. Puteți chiar să ajustați
dimensiunea fontului în funcție de cerințele dvs.

 Blogging: Un blog este un spațiu de pe Internet în care o singură persoană/un grup de

persoane își înregistrează informațiile, opiniile, fotografiile, videoclipurile etc. Este o
platformă interesantă și gratuită pentru a vorbi despre orice subiect. Interacțiunea are loc
sub formă de comentarii sau feedback.

8. Cultura politică și mass-media. Impactul mass-mediei în educație. Funcțiile mass-

mediei.

Cultura politică și mass-media sunt interconectate și influențează reciproc. Mass-media

joacă un rol semnificativ în formarea și modelarea culturii politice a unei societăți prin
intermediul informațiilor, discursului public și prezentării de perspective politice. La
rândul lor, atitudinile și valorile politice ale unei culturi politice pot influența și ghida
modul în care mass-media abordează și prezintă subiectele politice.
Impactul mass-mediei în educație: Mass-media are un impact semnificativ în educație și
în procesul de învățare. Iată câteva aspecte legate de impactul mass-mediei în educație:
1. Sursă de informații: Mass-media oferă acces la o gamă largă de informații și resurse,
ceea ce poate completa și extinde cunoștințele studenților și elevilor. Aceasta poate fi
utilizată pentru cercetare, studii de caz și studii comparative în cadrul procesului de
învățare.
2. Stimularea interesului și implicarea: Mass-media poate fi folosită pentru a stimula
interesul și implicarea elevilor și studenților în diferite subiecte și aspecte ale politicii.
Prin intermediul știrilor, documentarelor și materialelor vizuale, mass-media poate
contribui la angajarea și conștientizarea despre problemele politice.
3. Dezvoltarea gândirii critice: Mass-media poate fi utilizată pentru a dezvolta gândirea
critică și abilitățile de analiză a informațiilor. Studenții și elevii pot fi încurajați să
evalueze, să compare și să analizeze diverse surse media și perspective politice,
dezvoltându-și astfel capacitățile de evaluare critică.
4. Experiențe de învățare interactive: Mass-media oferă posibilități de învățare interactivă
prin intermediul materialelor multimedia, simulărilor, jocurilor online și altor forme de
conținut interactiv. Aceste experiențe pot spori participarea și înțelegerea subiectelor
politice.
Funcțiile mass-mediei: Mass-media îndeplinește mai multe funcții în societate.
Acestea includ:
1. Informare: Mass-media furnizează informații despre evenimente actuale, probleme
politice, dezvoltări sociale și economice. Funcția sa principală este de a informa publicul
și de a facilita fluxul de informații în societate.
 2. Educație și conștientizare: Mass-media are rolul de a educa și de a crește nivelul de
conștientizare în societate cu privire la probleme politice, sociale, culturale și de mediu.
Prin intermediul știrilor, documentarelor și emisiunilor tematice, mass-media contribuie
la înțelegerea și dezbaterile publice asupra acestor subiecte.
3. Control social: Mass-media are o funcție de control social prin intermediul căreia
expune abuzurile de putere, corupția și alte probleme politice și sociale. Acest lucru poate
contribui la responsabilizarea și transparența guvernelor și instituțiilor publice.
4. Divertisment: Mass-media oferă conținut de divertisment, cum ar fi filmele, emisiunile
TV, muzica și jocurile video. Aceasta are rolul de a oferi relaxare, distracție și evadare
din realitate pentru publicul larg.
5. Funcție de reprezentare: Mass-media joacă un rol important în reprezentarea diferitelor
grupuri și comunități în societate. Aceasta poate influența percepțiile și stereotipurile
sociale prin intermediul prezentării și reprezentării mediatică.
Este important de menționat că mass-media are un impact semnificativ în societate și
poate avea influențe pozitive și negative. În acest sens, este esențial să abordăm media cu
o gândire critică și să promovăm educația media pentru a dezvolta competențele
necesare pentru a naviga în mod conștient și responsabil prin informațiile și conținutul
media disponibil.
9. Metode de influență ale mass-mediei. Combaterea manipulării.

Mass-media are potențialul de a influența opinia publică și de a modela percepțiile și

atitudinile oamenilor. În timp ce mass-media poate juca un rol important în furnizarea
de informații și în promovarea dezbaterii publice, este esențial să fim conștienți de
metodele de influență și manipulare pe care le poate utiliza. Iată câteva metode comune
de influență ale mass-mediei și cum putem combate manipularea:

1. Manipularea emoțională: Mass-media poate utiliza emoțiile puternice pentru a influența

opinia publică. Aceasta poate include utilizarea imagini dramatice, povestiri personale și
retorica emoțională pentru a câștiga simpatia și susținerea publicului. Pentru a combate
manipularea emoțională, este important să evaluăm informațiile și să analizăm
argumentele bazate pe fapte și raționamente solide, în loc să ne bazăm exclusiv pe
reacții emoționale.
2. Biasul și selectivitatea informațională: Mass-media poate avea un anumit bias politic sau
ideologic și poate furniza doar o perspectivă sau o selecție de informații care susțin acea
poziție. Pentru a combate acest lucru, este important să căutăm surse multiple și diverse
de informații, să comparăm și să analizăm perspective diferite și să fim conștienți de
posibilele biase în prezentarea informațiilor.
3. Fake news și dezinformarea: Mass-media poate fi utilizată pentru a răspândi știri false și
dezinformare, ceea ce poate influența opinia publică și poate crea confuzie. Pentru a
combate fake news și dezinformarea, este crucial să verificăm sursele de informații, să
evaluăm credibilitatea surselor și să consultăm organizații și platforme de verificare a
faptelor.
4. Manipularea prin titluri și prezentare: Mass-media poate utiliza titluri senzationaliste și
strategii de prezentare pentru a atrage atenția și a influența percepțiile. Este important
 să citim întregul conținut al unui articol sau al unei știri și să evaluăm contextul și
argumentele prezentate înainte de a trage concluzii.
5. Alfabetizarea media: Pentru a combate manipularea și a ne proteja de influențele
negative ale mass-mediei, este crucial să dezvoltăm competențe de alfabetizare media.
Aceasta implică înțelegerea cum funcționează mass-media, evaluarea critică a
informațiilor, recunoașterea manipulării și dezvoltarea unei gândiri critice și analitice.
6. Diversificarea surselor de informații: Este important să căutăm surse diverse de
informații și perspective, inclusiv surse independente, organizații de presă credibile și
surse internaționale. Aceasta ne ajută să obținem o imagine mai cuprinzătoare și
echilibrată asupra unui subiect sau eveniment.
7. Educație media: Promovarea educației media în școli și comunități este esențială pentru
a dezvolta oameni informați și critici față de media. Prin învățarea abilităților de evaluare
a informațiilor, de discernământ și de gândire critică, putem combate manipularea și
putem fi mai rezistenți la influențele negative ale mass-mediei.

Este important să fim conștienți că manipularea și dezinformarea pot exista în mass-

media, iar responsabilitatea noastră este să evaluăm critic informațiile, să căutăm surse
multiple și să fim vigilenți în procesul nostru de consum media.

10. Conceptul de putere politică. Structura puterii politice.

Puterea politică – un ansamblu de relaţii sociale, în cadrul cărora o persoană politică,

sau grup politic are capacitatea de aşi impune voinţa asupra unui grup social cu scopul
de al conduce, organiza.

11. Tipologia puterii. Puterea politică și mass-media.

Tipologia puterii se referă la diferitele forme și modalități prin care puterea poate fi
exercitată într-o societate. Există mai multe teorii și abordări în acest sens. Iată câteva
tipuri comune de putere:
 Puterea coercitivă: Aceasta se referă la puterea exercitată prin forță, amenințare sau
constrângere. Poate fi exercitată de către guvern prin intermediul instituțiilor de aplicare
a legii sau a armatei pentru a impune obediența și a controla comportamentul oamenilor.
Puterea autorității: Aceasta se referă la puterea exercitată prin legitimitate și respect
față de o autoritate sau o poziție de conducere. Autoritatea se bazează pe acceptarea și
recunoașterea socială a unei persoane sau a unei instituții ca având dreptul de a exercita
puterea.
Puterea economică: Aceasta se referă la puterea exercitată prin controlul resurselor
economice și financiare. Persoanele sau organizațiile cu resurse economice semnificative
pot influența politicile și deciziile prin intermediul influenței lor financiare.
Puterea politică: Aceasta se referă la puterea exercitată în cadrul sferei politice. Se
referă la capacitatea de a influența procesele și deciziile politice, de a obține și menține
puterea în cadrul guvernului sau a instituțiilor politice.
Puterea informațională: Aceasta se referă la puterea exercitată prin controlul
informațiilor și mass-mediei. Controlul asupra fluxului de informații și capacitatea de a
modela și influența opinia publică pot conferi putere semnificativă într-o societate.
Puterea politică și mass-media:
Mass-media are o influență semnificativă asupra puterii politice. Mass-media poate
exercita puterea informațională prin intermediul prezentării și manipulării informațiilor
politice, influențând opinia publică și formând percepțiile și atitudinile oamenilor față de
lideri politici, partide și politici publice. Prin intermediul mass-mediei, pot fi create și
distruse imagini politice, pot fi promovate sau diminuate anumite agende politice și pot
fi influențate deciziile politice.
Mass-media poate oferi o platformă pentru liderii politici de a comunica direct cu
publicul, de a-și promova mesajele și de a influența opinia publică în propriul lor
avantaj. În același timp, mass-media poate juca și un rol de control și supraveghere
asupra puterii politice, prin expunerea corupției, abuzurilor de putere sau acțiunilor
necorespunzătoare ale liderilor politici.
Este important să fim conștienți de influența mass-mediei și să adoptăm o abordare
critică în evaluarea informațiilor politice. Este recomandat să căutăm surse multiple și
diverse de informații, să evaluăm credibilitatea surselor și să fim conștienți de posibilele
biase și interese ascunse în prezentarea informațiilor politice. Alfabetizarea media și
dezvoltarea competențelor de evaluare critică a informațiilor pot ajuta în abordarea
adecvată a influenței mass-mediei în sfera politică.
12. Corelativele puterii: forţa, autoritatea, prestigiul, influența.

Corelativele puterii reprezintă aspecte și caracteristici asociate cu exercitarea și

recunoașterea puterii într-o societate.

Forța, autoritatea, prestigiul și influența sunt corelative ale puterii și pot fi considerate
aspecte interconectate în exercitarea și recunoașterea puterii. Iată o descriere succintă a
fiecăreia:
Forța: Forța se referă la capacitatea de a utiliza coerciția sau constrângerea pentru a
obține controlul sau supunerea celorlalți. Aceasta poate fi fizică, prin utilizarea violenței
sau amenințării violenței, sau poate fi economică, prin utilizarea puterii financiare sau a
 resurselor materiale pentru a impune voința asupra altora. Forța poate fi o formă de
putere, dar poate fi și o sursă de contestare și rezistență.
Autoritatea: Autoritatea se bazează pe recunoașterea socială a legitimității și a dreptului
unei persoane sau a unei instituții de a exercita puterea și de a lua decizii în numele
altora. Autoritatea poate fi conferită prin mandate electorale, prin poziții de conducere în
instituții sau prin expertiză și cunoștințe specifice. Autoritatea implică o relație de
încredere și respect între cei care dețin puterea și cei care o recunosc.
Prestigiul: Prestigiul se referă la influența și respectul acordat unei persoane sau unei
instituții datorită calităților, performanțelor sau statutului lor. Prestigiul poate fi câștigat
prin abilități, realizări, expertiză, reputație sau alte caracteristici valorizate într-o
societate. Prestigiul poate influența modul în care o persoană sau o instituție exercită
puterea și poate câștiga sprijinul și ascultarea celorlalți.
Influ ența: Influ ența se referă la capacitatea de a afecta gândurile, sentimentele, opiniile
și acțiunile altora. Influ ența se bazează pe persuasiune, comunicare eficientă, argumente
convingătoare și capacitatea de a obține consimțământul sau sprijinul altora pentru a-și
atinge obiectivele. Influ ența poate fi exercitată prin intermediul abilităților de lider,
carismă, carieră, capacitatea de a forma alianțe și de a construi relații de încredere.
Aceste corelative ale puterii sunt interconectate și pot fi utilizate în diferite combinații
pentru a exercita puterea într-o societate. În funcție de contextul cultural, politic și
social, anumite aspecte pot fi mai valorizate sau mai potrivite în exercitarea puterii.
13. Legitimitatea şi dominaţia puterii. Rolul mass-mediei privind legitimitatea puterii.

Legitimitatea se referă la recunoașterea socială și acceptarea dreptului unei persoane

sau a unei instituții de a exercita puterea și de a lua decizii în numele altora.
Legitimitatea poate fi obținută prin diferite mijloace, cum ar fi mandatele electorale,
respectarea principiilor democratice, respectarea legii și a drepturilor fundamentale, și
prin acceptarea largă a unei autorități sau guvernări.
Dominația, pe de altă parte, se referă la exercitarea unei puteri sau control asupra altora,
în care cei dominați recunosc și acceptă autoritatea și puterea celor care îi domină.
Mass-media joacă un rol semnificativ în ceea ce privește legitimitatea puterii, deoarece
are puterea de a influența opinia publică și de a forma percepțiile și atitudinile oamenilor
față de lideri politici, instituții și guvernare. Iată câteva moduri în care mass-media poate
influența legitimitatea puterii:
Informare și transparență: Mass-media poate furniza informații obiective și
verificabile despre activitățile guvernamentale, politicile publice și acțiunile liderilor
politici. Acest lucru contribuie la transparență și permite cetățenilor să evalueze și să
judece legitimitatea puterii în funcție de fapte și informații relevante.
Monitorizarea și supravegherea puterii: Mass-media joacă un rol important în a oferi
o platformă pentru monitorizarea și supravegherea puterii politice. Prin investigații
jurnalistice și dezvăluiri, mass-media poate expune corupția, abuzurile de putere și
acțiunile necorespunzătoare ale liderilor politici, contribuind la responsabilizarea
acestora și la protejarea legitimității puterii.
Dezbateri și pluralism: Mass-media poate facilita dezbateri și pluralism de opinii în
cadrul spațiului public. Acest lucru permite diversitatea de voci și perspective și oferă
 cetățenilor posibilitatea de a evalua și de a judeca argumentele și propunerile politice
într-un mod democratic.
Mobilizarea și implicarea cetățenilor: Mass-media poate juca un rol important în
mobilizarea și implicarea cetățenilor în procesul politic. Prin informare, educare și
încurajarea participării la alegeri și acțiuni civice, mass-media poate contribui la
consolidarea legitimității puterii prin implicarea cetățenilor în deciziile politice.
Cu toate acestea, este important să se menționeze că mass-media poate fi influențată de
interese politice, economice sau ideologice și poate fi supusă manipulării sau
propagandei. Astfel, este crucial ca cetățenii să fie conștienți și să adopte o atitudine
critică față
14. Doctrina politică – conţinut, funcţii, trăsături, clasificare.

Doctrina politică reprezintă un sistem coerent de idei, teze, principii, concepte, mai mult sau
mai puţin elaborate, argumentate şi prezentate în modalităţi diverse cu privire la organizarea,
conducerea şi funcţionarea societăţii (esenţa puterii politice, rolul instituţiilor şi partidelor
politice, exprimă raportul dintre guvernanţi şi guvernaţi).
Funcțiile doctrinelor politice
 Conducerea, organizarea societății în baza unui sistem de principii,
 Propune programe și valori de acțiune,
 Justifică, argumentează acțiunile, proiectele politice ale unor lideri, partide politice,
 Susțin interesele unor persoane, grup politic,
 Influențează cursul politic al unui stat, sau sistem politic.
Clasificarea doctrinelor:
I. Progresiste----- Conservatoare
II. Democratice ----Nedemocratice
III. După eșicherul politic

De dreapta (liber, cons, fascism)

De stânga (social, feminism, marxism)

De centru (social-leberal, social-democrat)

Trăsăturile doctrinelor politice

 Caracterul istoric
 Fundamentarea teoretică şi aplicarea practică - discrepanţe
 Nu au caracter de universalitate
 Transferul de teze
 15. Doctrina politică liberalistă. Neoliberalismul.

Doctrina politică liberalistă reprezintă o formă de gândire politică care se bazează pe principii
și valori precum libertatea individuală, drepturile omului, egalitatea în fața legii, respectul
pentru proprietatea privată și limitarea puterii statului. Iată câteva caracteristici și principii
fundamentale ale doctrinei politice liberaliste:
Libertatea individuală: Liberalismul acordă o importanță centrală libertății individuale. Acesta
susține că fiecare individ are dreptul de a-și exercita libertățile fundamentale, cum ar fi libertatea
de exprimare, libertatea de asociere, libertatea religioasă și drepturile civile și politice.
Statul de drept: Liberalismul promovează principiul statului de drept, ceea ce înseamnă că toți
cetățenii sunt egali în fața legii și sunt supuși acelorași reguli și proceduri juridice. Aceasta
implică protecția drepturilor și libertăților individuale și garantarea independenței sistemului
judiciar.
Proprietatea privată: Liberalismul susține dreptul individului de a deține și de a dispune de
proprietate privată. Acest principiu apără importanța proprietății private ca bază a libertății și
autonomiei individuale și ca stimulent pentru inovație și prosperitate economică.
Economia de piață: Liberalismul susține o economie de piață liberă, în care resursele și bunurile
sunt distribuite prin interacțiunea liberă a pieței, iar întreprinderile și indivizii au libertatea de a
se angaja în activități economice fără o intervenție excesivă a statului. Aceasta include principii
precum concurența liberă, inițiativa privată și proprietatea privată asupra mijloacelor de
producție.
Toleranța și pluralismul: Liberalismul promovează toleranța și respectul pentru diversitatea de
opinii, credințe și moduri de viață. Susține pluralismul și acceptarea faptului că există o varietate
de concepții despre bine și valori, și că fiecare individ are dreptul de a-și urmări propriile valori
în limitele legii și respectând drepturile altora.
Neoliberalismul este o formă specifică de liberalism economic care pune un accent deosebit pe
libertatea pieței și pe reducerea implicării statului în economie. Termenul "neoliberalism" a fost
folosit pentru prima dată în anii 1930, dar a câștigat popularitate în anii 1980 și 1990, odată cu
aplicarea politicilor economice în această direcție.
Iată câteva caracteristici ale neoliberalismului:
1. Liberalizarea economică: Neoliberalismul promovează liberalizarea economică, care
implică eliminarea sau relaxarea regulilor și restricțiilor guvernamentale asupra
economiei și a pieței. Se susține privatizarea companiilor de stat, liberalizarea comerțului
internațional, reducerea barierelor la intrarea pe piață și dereglementarea economică.
2. Promovarea economiei de piață: Neoliberalismul susține o economie de piață liberă, în
care interacțiunea liberă a ofertei și cererii determină prețurile și aloca resursele. Se
promovează concurența liberă și se consideră că aceasta duce la eficiență economică și
inovație.
3. Reducerea intervenției statului în economie: Neoliberalismul pledează pentru
reducerea implicării statului în economie și susține că statul ar trebui să aibă un rol limitat
și să se concentreze pe furnizarea de servicii publice de bază. Se susține reducerea taxelor
și impozitelor, dereglementarea industriilor și privatizarea serviciilor publice.
4. Austeritate fiscală: Neoliberalismul promovează politici de austeritate fiscală, care
implică reducerea cheltuielilor guvernamentale și controlul deficitului bugetar. Se
 consideră că reducerea datoriei publice și menținerea stabilității fiscale sunt esențiale
pentru creșterea economică.
5. Individualism și responsabilitate individuală: Neoliberalismul pune accent pe individ
și pe responsabilitatea individuală în cadrul societății. Susține că fiecare individ ar trebui
să fie responsabil de propria bunăstare și succes și că statul ar trebui să ofere oportunități
egale, dar nu să asigure rezultate egale.
Neoliberalismul a fost criticat de către unii pentru efectele sale asupra inegalității sociale și
economice, afirmând că favorizează interesele corporațiilor și duce la creșterea disparităților de
venit. De asemenea, există critici privind impactul său asupra serviciilor publice, protecției
mediului și aspectelor sociale.
16. Doctrina politică conservatoristă. Neoconservatorismul.
Doctrina politică conservatoare se referă la o formă de gândire politică care pune accentul pe
conservarea și păstrarea valorilor tradiționale, instituțiilor și structurilor sociale.
Conservatorismul promovează stabilitatea, ordinea și continuitatea, și se opune schimbărilor
radicale și experimentelor sociale. Există diverse curente și tradiții în cadrul
conservatorismului, iar interpretările și prioritățile pot varia.

Iată câteva caracteristici ale doctrinei politice conservatoare:

Respect pentru tradiție și moștenire culturală: Conservatorismul acordă o mare importanță

tradițiilor, valorilor și instituțiilor care au fost testate de-a lungul timpului și care sunt considerate
fundamentale pentru ordinea și stabilitatea socială. Se consideră că acestea sunt esențiale pentru
coeziunea socială și pentru evitarea schimbărilor bruște și nesigure.

Autoritate și ordine: Conservatorismul susține necesitatea unei autorități puternice și a unui

cadru legal și instituțional robust pentru a menține ordinea și stabilitatea socială. Se consideră că
respectul pentru autoritate și ierarhie este important în societate și că anumite valori și principii
trebuie protejate și promovate de către această autoritate.

Prudență și gradualism: Conservatorismul abordează schimbările sociale și politice cu

prudență și rezervă. Susține o abordare graduală și evolutivă, evitând schimbările radicale care
pot afecta echilibrul social și valorile tradiționale. Se pledează pentru conservarea și adaptarea
treptată a instituțiilor și practicilor existente în funcție de nevoile și cerințele societății.

Libertate individuală și economie de piață: Deși conservatorismul acordă o mare importanță

ordinii și autorității, promovează și libertatea individuală și economia de piață. Conservatorii
susțin ideea că libertatea individuală și inițiativa privată sunt esențiale pentru dezvoltarea
economică și pentru prosperitatea societății.

Neoconservatorismul, pe de altă parte, este un curent care s-a dezvoltat în Statele Unite în anii
1960 și 1970 și care reprezintă o formă de reinterpretare și adaptare a conservatorismului
tradițional. Neoconservatorii împărtășesc unele principii conservatoare, cum ar fi accentul pe
ordine și autoritate, dar adaugă și elemente precum intervenționismul statal în afacerile externe,
promovarea democrației și apărarea valorilor occidentale.

Neoconservatorismul s-a remarcat prin implicarea sa în politica externă, promovând ideea de

"democrație liberală" și acțiuni militare pentru promovarea valorilor și intereselor occidentale. În
timp ce neoconservatorismul a avut un impact semnificativ în politica americană, există și critici
și controverse legate de intervenționismul său și de modalitățile de promovare a valorilor
democratice în alte țări.
Este important de menționat că interpretările și aplicările conservatorismului și
neoconservatorismului pot varia în diferite contexte naționale și politice.
17. Fascismul – principii, curente.
Fascismul este o ideologie politică și socială radicală care a apărut în Europa în
perioada interbelică, în special în Italia, sub conducerea lui Benito Mussolini.
Fascismul se caracterizează prin naționalism extrem, autoritarism, cultul liderului
carismatic și suprimarea opoziției politice.

Iată câteva principii și caracteristici asociate cu fascismul:

Naționalismul extrem: Fascismul promovează un naționalism agresiv și exclusivist,

punând accentul pe superioritatea națiunii și pe protejarea intereselor și identității
naționale. Națiunea este considerată o entitate superioară care trebuie să se manifeste în
toate aspectele vieții politice, sociale și culturale.

Autoritarismul: Fascismul susține un sistem politic puternic centralizat și o putere

autoritară concentrată în mâinile unui lider carismatic. Se promovează ideea că un lider
puternic este necesar pentru menținerea ordinii și disciplinii în societate.

Suprimarea opoziției politice: Fascismul își propune să elimine orice formă de opoziție
politică și să controleze întreaga societate. Libertatea de exprimare și pluralismul politic
sunt îngrădite, iar partidele politice sau grupurile considerate "dăunătoare" sunt
desființate sau restricționate.

Corporatismul: Fascismul promovează ideea de corporatism, care implică o strânsă

colaborare între stat, sectorul privat și sindicate. Aceasta înseamnă că toate interesele și
activitățile economice și sociale trebuie să fie subordonate intereselor și direcției statului.

Anti-comunism și anti-liberalism: Fascismul respinge comunismul și liberalismul ca

fiind ideologii slabe și consideră că acestea slăbesc națiunea și împiedică stabilitatea și
dezvoltarea societății.

În cadrul fascismului, există și diverse curente și interpretări, iar modul în care aceste
principii sunt aplicate poate varia. De exemplu, fascismul italian condus de Mussolini a
avut caracteristici specifice, iar fascismul nazist în Germania sub conducerea lui Adolf
Hitler a adăugat elemente specifice, cum ar fi antisemitismul și rasismul.

Este important de menționat că fascismul a fost responsabil pentru atrocități și abuzuri

grave împotriva drepturilor omului în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. În
urma acestor evenimente și a consecințelor sale devastatoare, fascismul este în general
considerat o ideologie extremistă și respins în societatea modernă.
18. Doctrina socialistă – principii și curente.
Doctrina socialistă reprezintă un ansamblu de teorii și ideologii politice care promovează
egalitatea socială și distribuirea justă a resurselor și bogățiilor în societate. Ideologia socialistă
se opune inegalității economice și sociale și susține intervenția statului în economie pentru a
crea o societate mai egalitară.

Iată câteva principii și curente asociate cu doctrina socialistă:

Proprietatea și controlul asupra mijloacelor de producție: O trăsătură centrală a
socialismului este ideea că mijloacele de producție, cum ar fi pământul, fabricile și utilajele, ar
trebui să fie deținute și controlate în mod colectiv sau de către stat în numele întregii societăți.
Aceasta se opune conceptului de proprietate privată a mijloacelor de producție, promovând în
schimb proprietatea publică sau cooperativă.

Egalitatea socială și redistribuirea bogăției: Socialismul caută să reducă inegalitatea socială

prin redistribuirea justă a bogățiilor și resurselor. Prin intermediul politicii fiscale și economice,
se urmărește să se asigure că toți membrii societății au acces egal la bunuri și servicii de bază,
cum ar fi educația, asistența medicală și locuințele.

Rolul activ al statului în economie: Socialismul promovează intervenția și controlul statului în

economie pentru a proteja interesele și bunăstarea clasei muncitoare și pentru a asigura justiție
socială. Statul poate juca un rol activ în planificarea economică, reglementarea industriei și
furnizarea de servicii sociale.

Solidaritate și cooperare: Socialismul pune un accent puternic pe solidaritatea și cooperarea

socială. Se promovează ideea că membrii societății ar trebui să colaboreze și să se sprijine
reciproc pentru a crea o societate mai justă și echitabilă.

Există și o varietate de curente și interpretări în cadrul socialismului. De exemplu:

Socialism democratic: Susține aplicarea principiilor socialiste în cadrul unui sistem democratic,
combinând egalitatea socială cu protecția drepturilor individuale și pluralismul politic.

Socialism revoluționar: Acest curent promovează schimbarea radicală și revoluționară a

sistemului capitalist prin mijloace violente sau non-violente pentru a institui o societate
socialistă.

Socialism de piață: Acest curent susține combinarea principiilor socialiste cu piața liberă,
permițând unei anumite măsuri de concurență și inițiativă privată în economie.

Este important de menționat că implementarea socialismului în diverse țări a avut rezultate și

interpretări diferite, iar experiențele și practicile socialiste pot varia în funcție de contextul
istoric, politic și cultural.

19. Social-democrația – istorie și actualitate.

Social-democrația este o ideologie politică care combină principiile socialismului democratic cu
economia de piață și respectul pentru drepturile individuale. În general, social-democrația
promovează egalitatea socială, justiția socială și protecția drepturilor cetățenilor, în timp ce
susține funcționarea pieței și a sistemului capitalist.

Istoria social-democrației își are originile în a doua jumătate a secolului al XIX-lea și începutul
secolului al XX-lea, odată cu formarea mișcărilor de muncă și de stânga în Europa. Aceste
mișcări politice au avut ca scop apărarea drepturilor muncitorilor, îmbunătățirea condițiilor de
muncă și obținerea drepturilor sociale.

În decursul timpului, partidele social-democrate au jucat un rol important în politica europeană,

aducând schimbări semnificative în domeniul protecției sociale, asigurării sănătății și educației,
și promovând o economie mixtă care să combine elemente de piață liberă cu intervenție și
reglementare statală.
Social-democrația a trecut prin evoluții și ajustări în funcție de contextul politic și economic. În
anumite țări, social-democrația a fost asociată cu stânga moderată și a devenit un pilon al
sistemului politic. Cu toate acestea, în ultimele decenii, unele partide social-democrate au trecut
prin schimbări ideologice și strategice, iar unele dintre ele au adoptat politici mai centriste sau
neoliberale.

În prezent, social-democrația se confruntă cu diverse provocări și dezbateri într-un context global

complex. Unele dintre aceste provocări includ globalizarea, inegalitatea socială, schimbările
tehnologice și problemele legate de sustenabilitatea mediului. Partidele și mișcările social-
democrate se străduiesc să își redefinească platformele și să găsească soluții inovatoare pentru a
răspunde acestor provocări și a-și menține relevanța în politica contemporană.

20. Doctrina politică feministă – principii, curente.

Doctrina politică feministă reprezintă un ansamblu de teorii și ideologii care se concentrează
asupra problemelor de gen și promovează egalitatea de gen în toate aspectele societății.
Feminismul politic recunoaște inegalitățile și nedreptățile sistemice cu care se confruntă femeile
și luptă pentru schimbări sociale și politice pentru a le depăși. Există o varietate de principii și
curente în cadrul doctrinei politice feministe, iar acestea pot varia în funcție de contextul istoric
și cultural.

Iată câteva principii și curente asociate cu doctrina politică feministă:

Egalitatea de gen: Principiul fundamental al feminismului politic este egalitatea de gen.

Feminismul se opune discriminării și inegalităților bazate pe gen și susține accesul egal la
drepturi, oportunități și resurse pentru toate persoanele, indiferent de gen.

Autonomia și drepturile reproductive: Feminismul politic promovează dreptul femeilor de a-și

controla propriul corp și de a lua decizii autonome cu privire la corpul lor și la reproducere.
Acesta susține accesul la servicii de sănătate sexuală și reproductivă, contracepție, avort și
educație sexuală adecvată.

Diversitatea și intersecționalitatea: Curentele feministe recunosc că experiențele și opresiunile

pe care le trăiesc femeile sunt influențate și intersectate de alte aspecte ale identității, cum ar fi
rasă, clasă socială, orientare sexuală și abilități. Feminismul intersecțional se concentrează asupra
interconexiunii opresiunilor și luptă pentru o abordare mai amplă și mai incluzivă a
feminismului.

Reevaluarea și restructurarea valorilor și rolurilor de gen: Feminismul politic critica

stereotipurile de gen și tradițiile care limitează și marginalizează femeile. Acesta promovează o
reevaluare și o restructurare a valorilor și rolurilor de gen în societate, încurajând o abordare
egalitară și liberă a expresiei și alegerii individuale.

Participarea politică și reprezentarea egală: Feminismul politic susține participarea politică

activă a femeilor și reprezentarea egală în instituțiile politice și guvernamentale. Luptă pentru
egalitatea de șanse și de reprezentare în procesele politice, deciziile publice și în funcțiile de
putere.

Este important de menționat că feminismul politic este un domeniu vast și divers, care cuprinde
multiple curente și abordări. Fiecare curent feminist poate avea priorități și strategii diferite în
lupta pentru egalitatea de gen. De asemenea, feminismul poate interacționa cu alte mișcări
sociale și politice în eforturile lor comune pentru
21. Sistemul politic – esenţă, structură, mecanismul de funcţionare.
Sistemul politic reprezintă un ansamblu de instituţii politice, relaţii politice, culturi politice
(valori, concepţii, norme) care asigură organizarea, direcţionarea şi funcţionarea societăţii în
ansamblu
• 1. Subsistemul instituţional (statul- legisl, exec, org.jur; partidele/ONG; biserica; grup de
presiune)
• 2. Subsistemul normativ (legi, Constituție)
• 3. Subsistemul cultural (valori, traditii, obiceiuri, religia)
• 4. Subsistemul comunicativ
• 5. Subsistemul funcţional (democratică, nedemocratică)- regimului

22. Tipologia sistemelor politice, conţinut şi diferenţieri. Raportul sistemului politic și

mass mediei.
1.După caracterul relaţiilor cu mediul extern:
o Sistem politic închis
o Sistem politic deschis
2.După principiul de clasă (sistemul de producție)
 s. p. sclavagist
 s. p. feudal
 s. p. capitalist
 s. p. Socialist/comunist
3. După cultura politică
 s. p. anglo-american
 s. p. european-continental (UE)
 s. p. preindustrial (tradițională, patriarhală, st. agrare - )
 s. p. totalitar (supunere, URSS)
4. După regimul politic (democratic. Autoritar, totalitar)
Raportul dintre sistemul politic și mass-media este complex și poate varia în funcție de contextul
politic și juridic al unei țări. Mass-media poate avea un impact semnificativ într-un sistem
politic, jucând un rol important în furnizarea de informații, dezbateri politice și monitorizarea
acțiunilor guvernamentale. Mass-media poate influența opinia publică, poate exercita presiuni
asupra guvernelor și poate fi o sursă de control și echilibru în democrație.

În același timp, relația dintre sistemul politic și mass-media poate fi și una de interdependență și
influențare reciprocă. Guvernele pot încerca să controleze mass-media sau să exercite presiuni
asupra acesteia în scopul manipulării opiniei publice sau a controlului informațiilor. Pe de altă
parte, mass-media poate influența agenda politică și poate juca un rol important în promovarea
transparenței și responsabilității guvernamentale.

Este important ca mass-media să fie independentă și să își exercite rolul de control și

monitorizare într-un mod imparțial și responsabil, astfel încât să poată juca un rol constructiv
într-un sistem politic democratic.
23. Noţiunea de regim politic şi elementele de bază ale regimului politic. Relația regim
politic, cultura politică și mass-medie.
 • Regimul politic (lat. regno) este o formă concretă de organizare şi funcţionare a
sistemului politic, care determină caracterul vieţii politice, nivelul libertăţilor politice şi
atitudinea organelor puterii faţă de bazele juridice ale statului.
Indicatorii regimului politic:
Atitudinea P față de om/societatea civilă
Respectul Drepturilor oamenilor
Formarea puterii politice, separarea P
Legitimitatea puterii (acceptarea/recunoașterea puterii)
Mass-media liberă, independentă
Prezența proprietății private

24. Principiile regimului democratic. Evoluţia democraţiei în Republica Moldova.

 Principiul suveranităţii poporului
 Principiul majorităţii
 Principiul separării puterii politice
 Alegerile periodice ale organelor de stat, cu candidaturi alternative
 Egalitatea tuturor în faţa legii
 Principiul pluralismului politic, pluripartidism pol., pluralism economic
 Garantarea drepturilor şi libertăţilor omului
 Controlul societăţii civile asupra statului
25. Regimurile politice nedemocratice: totalitarismul şi autoritarismul.
Autoritarismul
 Nu există o singură ideologie, dar nu se tolerează critica politicului.
 Rolul liderului este puternic (sacralizarea liderului).
 Acceptă unele laturi ale societăţii civile (pluripartidismul, constituţia, concurenţa
economică, proprietatea privată, biserica).
 Drepturile şi libertăţile sunt dur reglementate.
 Violenţa are un caracter selectiv.
 Promovează supunerea necondiţionată.
 Se bucură de legitimitate în multe state.
 Deciziile voluntariste.
 Mass-media controlată. Societatea civilă – mărginalizată.
 Domeniile care aduc venit – centralizate (exportul petrolului, gazului).
Clasificarea autoritarismul.
1. Monarhic
2. Teocratic
3. Militar
4. oligarhic
Totalitarismul
  Totalitarismul este regimul în care sunt controlate toate sferele vieţii: economice,
politice, sociale.
 Principiul de bază – este interzis tot ce nu este ordonat.
 Totalitarism de stânga (stalinismul, maoismul)
 Totalitarism de dreapta (fascismul)
Ideologizarea şi politizarea totală a societăţii.
Integrarea, mobilizarea maselor spre îndeplinirea supersarcinii, la realizarea proiectelor
gigant (BAM, desţelenirea pământurilor).
Monopolul statului asupra mass-mediei.
Centralizarea tuturor domeniilor.
Monopolul asupra armatei.
Lichidarea disidenţei politice.
Represiile sistematice sau periodica ca mijloc al politicii interne (caracter total, de masă).
Cultul personalității
26. Noţiunea de stat, esenţa, funcţiile şi atributele sale. Teorii privind geneza statului.

27. Tipologia statelor.

28. Societatea civilă: esenţa, niveluri, tipuri. Geneza societăţii civile în Republica Moldova.
29. Noţiunea de partid politic. Evoluţia istorică a partidismului, structură şi funcţii.
30. Tipologia partidelor politice.
31. Clasificarea sistemelor de partid, general şi particular.
32. Constituirea sistemului de partid în R. Moldova.
33. Liderismul politic, esenţa, funcţii. Trăsăturile liderului politic și relația liderului cu mass-
media.
34. Tipologia liderilor politici.
35. Alegerile politice – simbol al democrației. Tipurile alegerilor. Rolul mass-mediei în
cadrul proceselor electorale. Drepturile și obligațiile mass-mediei.
36. Sistemele electorale: tipuri, particularităţi, avantaje.