1.

Notiunea de politologie si obiectul de studiu

Politologia este ştiinţa, care studiază legităţile constituirii şi funcţionării puterii politice, a naturii
ei sociale, principiile de realizare în sistemele politice şi în alte forme ale relaţilor politice. Cu alte
cuvinte, politologia este ştiinţa despre politici şi relaţiile politice, despre esenţa şi formele vieţii
politice, despre sistemele politice.
2. Metodele politologie
Metoda sistemică analizează sistemul politic în toată integritatea sa
Metoda instituțională depistează norme juridice, analizează legile de bază ale societății, începând
cu constituția
Metoda behavioristă analizează comportamentul indivizilor şi grupurilor de indivizi în procesul
realizării unui anumit rol politic
Metoda cantitativă se bazează pe cercetările statistice ale activităţii politice, pe studii sociologice,
pe analiza rezultatelor referendumurilor, a alegerilor etc.
Metoda calitativă se poate realiza în baza sondajelor experților, studiului de caz, focus-
grupurilor.
Metoda istorică analizează fenomenele politice în procesul formării şi evoluţiei lor.
Metoda comparativă se întemeiază pe premisa, că există anumite legităţi ale manifestării
comportamentului politic, deoarece viaţa politică şi cultura politică a diverselor popoare au multe
trăsături comune.
Metoda psihologică se aplică la studierea mecanismelor subiective ale comportamentelor politice,
a calităților individuale, a trăsăturilor de caracter și a mecanismelor psihologice tipice.
3. Functiile politologiei
Funcția gnoseologică-contribuie la reflectarea adecvată a realității politice;
Funcția axiologică-se referă la evaluarea regimurilor politice,instituțiilor politice,evenimentele
vieții politice şi comportamentului politic;
Funcția socializării politice- este una de formare a unei atitudini civice,a culturii
politice,democratice a populației;
Funcția motivațional-regulatorie- este exercitarea influenței directe asupra comportamentului
politic al cetățenilor;
Funcția de raționalizare a vieții politice- se manifestă drept baza teoretică a reformelor politice
și a reorganizării societății;
Funcția educativă- ajută la formarea înaltei culture politice, conştiinţe politice.
4. Stiinta politica in RM.
Știința politică în Republica Moldova a început a fi promovată la începutul anilor `90 ai secolului al XX-
lea.
În anul 1989 este înființată prima catedră de politologie.
În perioada ei de constituire ea s-a orientat pe următoarele direcții:
- Predarea cursurilor în instituțiile superioare de învățământ ( în cadrul Universității de stat a fost
deschisă Facultatea de Ştiinţe Politice.)
- Cercetările științifice (Universitatea de Stat din Moldova și Institutul de Filozofie, Sociologie și
Științe politice al Acedemiei de Științe a Moldovei)
- Crearea centrelor analitice și politico - practice nonguvernamentale (crearea centrelor analitice și
politico - practice nonguvernamentale)
- Publicații politologice (Revista de filosofie, sociologie și știință politică, editată de AȘM., Revista
MOLDOSOCPIE, editată de USM. sau Revista de Administrare publică, editată de Academia de
Administrare publică pe lângă președintele Republicii Moldova etc)
Unul dintre obstacolele principale ce s-a întâmpinat în perioada ei de constituire a fost determinarea
locului, rolului şi importanţei politologiei care în rezolvarea acestui obstacol vine în ajutor însăși obiectul
ei de cercetare care este:
- procesele şi relaţiile politice;
 - strategia şi tactica politică în atingerea scopurilor politice;
- istoria ideilor şi a teoriilor politice;
- legităţile formării şi funcţionării puterii politice;
- instituţiile politice;
- modul de manifestare practică a doctrinelor şi teoriilor politice;
- esenţa conflictelor politice, modul de soluţionare a lor; - factorul politic în societate;
- partidele politice;
- principiile şi mecanismele funcţionării democraţiei;
- mecanismele sociale;
- sistemele electorale;
- specificul dezvoltării relaţiilor dintre stat şi societate;
- relaţiile politice interstatale;
- problemele politice globale.

5. Evolutia ideilor politice in perioada antica,medieval, si liberismul

Orientul Antic
a. China Antică
Confucius – prin lucrarea sa cugetări,el a dezvoltat ideea Patriarhal-patrionistă,comparând satul
cu o familie mare unde tata este împăratul ,toți trebuie să știe locul lor în societate ,numai astfel
pot fi evitate conflictele social politice. El a elaborat un complex de norme etico-juridice de
care s-a condus societate secole la rând.
Motzi-el pentru prima data a formulat idea ca statul a apârut în urma contractului social ,el se
pronunță pentru egalitatea tuturor oamenilor și bogația,respinge luxul aristrocat ,principiului
fundamental al lui fiind iubirea universal grație căreia pot fi rezolvate toate conflictele
b. Grecia Antică
Platon- din numele lui este legat apariția filosofiei politice, el consacră cea mai mare opera ale
sale problem social politice ,,Tratatul, Politicul,Statul’’ . El descrie modelul de stat care se
indentifică în societate . Platon descrie 3 tipuri de guvernare; monarhie, aristrocatie
,democratie.
Aristotel- statul detine primatul față de individ, El distinge 3 forme bune și 3 forme proaste de
conducere a statului. Formele bune: monarhia , aristrocratia, politica
Formele proaste: tirania ,oligarnia, democrația externa in care cei care guvernează urmăresc
doar propriul bine.
c. Roma Antică
Marcus Tulius – el consider ca forma ideala de guvernare ar fi o combinașie dintre monarhie
,aristrocrație și democrație în absența dreptății se ajunge la tiranie sau oligarhie , Persoana care
este preocupată de conducerea statului trebuie sa fie desteapta, echilibrată .
Evul Mediu
Sfântul Ayreliu Augustin- indică la existența unui stat laic pamântesc care este considerat ,,
imperiul al diavolului’’ . el ajunge la concluzia ca asa cum satul este subordonat lui dumneziu
asa si teoria politica trebuie supusa teologiei.
Toma T” AQUINO-el definește statul drept o opera superioară a umanității și face o anologie
intre aparația statului și facerea lumii . El simpatizează monarhiei ca forma de stat, avantajele
căreia a fost confirmate de ordinea universal .
Epoca Renașterii și modern
Nicolo Machiavelli- el este considerat întemitorul științei politice modern, el a situat statul în
centrul științelor politice. În lucrarea sa el a aplicat metodele de comparație între metode antice
de conducere a statului cu situașia reală din timpul său . El pune pe primul plan conducătorul
care putea face uz de toate mijloacele contra inamicilor săi.
Jean Bodan potrivit acestuia suveranitatea sau dreptul de a crea si de a aplica legi aparține
statului intr-un anumit mod.Statul are cea mai înaltă autoritate politică atît in propria tara,cît și
relațiile cetățenilor străini. Bodan a distins cinci aspect diferite ale suvernanității. Primul dintre
 acestea este: adoptarea de legi adresate fiecarui cetățean și administrației publice fără
excepție,rezolvarea problemelor militare și de pace ,numirea funcționarilor , activitatea
instituției de ultimă instanță .
Tomas Hobbs-el a scăpat de susținători parlamentari și a emigrat în Franța. El propune o nouă
teorie a contractului social .Această teorie a apărut ca urmare a analizei sale a evenimentelor
revoluției Britanice.
6. Evolutia gindirii politice in RM
1. Gândirea politică în secolele XV-XVII-ideile politice sunt reflectate in cadrul mișcărilor eritice
ale gogomiilor și poșitilor in operele cronicarilor din sec XVII Gheorghe Ureche, Miron Costin și
Nicolaie Spătaru
Gheorghe Ureche – în cronica intitulata , Letopisețul Moldovei de cînd sa descălecta tara și de
cursul anilor și de viața domnilor care scriei de la Dragos Vodă până la Aron Costin’’ definesște
rolul itoriei în societatea
2. Gîndirea politică în prima jumatate a secolului XVII.- ele sunt elucidate în operele lui Dimitrie
Cantemir și a lui Antiof Cantemir.
Dimitrie Cantemir-el subliniază că noblețea unui popor se stabilește nu numai după vechimea lui
ci și prin contribuția lui la dezvoltarea culturii și civilizației universal.
3. Gândirea politică de la sfârșitul secolului al XVII prima jumătate a sex XIX- ideile politice
sunt iluminisților Gheorghe Asachi, Alexandru Hajdeu, Alecu Russo , Constache Negruzzi, Mihail
Kogâlniceanu
4. Gândirea politică în a doua jumătate a sec al XIX inceputul sec XX –ideile politice sunt
reflectate in operele exponenților socialismului Nicolaie Zubru Codreanu, Mihail Negrescu, în
operele exponentilor liberalismului Mihai Eminescu , Alexei Mateevici, Bogdan Petricencu
Hașdeu.
Mihai Eminescu – susține că fiecare om este reprezentantul unei natiuni iresponsabilități față de ea
și că statul este un așezământ natural care a apărut în baza creșterii familiei.
7. Notiunea de sistem politic
Sistemul politic –reprezintă o totalitate integră coordonată a instituțiilor politice , a relațiilor , a
proceselor, a principiilor organizării politice,a societății care este supusă unor norme
juridice,politice, culturale a tradițiilor istorice și a unui regim politic concret unei societăți.
Sistemul politic este o parte a unui sistem global, el colaborează cu alte subsisteme sociale:
economice, idiologic juridic,cultural care formază resursele sociale ale unui sistem politic.
Regimul politic determină sistemul politic.
8. Tipologia sistemelor politice
Cea mai reușită tipologie este facută de către Max Weber:
1. După natura puterii și legimitatea acestuia.
a. Sisteme politice rationale-puterea aparține guvernului și numai în mod legitim , exercitarea
puterii este stabilită prin lege(ex monarhiile parlamentare,republicile)
b. Sisteme politice tradiționale-puterea se bazează pe caracterul sacru al tradițiilor,l egiile și
legimitatea nu pot fi contestate de populație(ex. Monarhiile absolute Catar, republici
teocratice Iran)
c. Sisteme politice carismatice-puterea este deținută de un lider charismatic care convinge
populația în calitățile sale excepționale . (ex Hitler în Germania, Stalin în Uniunea sovietică
comunistă)
2. O altă tipologie este propusă de Gabriel Almond axată pe valorile culturii politice
a. Sisteme politice anglo-americane-ele se axează pe principiile și valorile liber democratice
.există o cultura politică omogenă sunt asigurate drepturile și libertățile fundamentale ale
cetățenilor,este respectat principiul pluralismului politic și al separației puterilor în stat
.Acest sistem nu a cunoscut modificări substanțiale ,are un nivel sporit de stabilitate. (
Anglia ,SUA, Australia)
b. Sisteme politice European-continentale- sunt sisteme democratice dar dezvoltarea lor nu a
fost rectilinie înregistrând devieri radicale ( Franța ,Germania,Italia)
 c. Sisteme politice preindustriale ( partial industrial) pot fi atribuite unor state din Europa de
est America latină,Asia , Africa, cultura politică este fragmentară și are o formă
rudimentară, guvernarea este autocrată și tind spre autoritarism nu se respect libertățile
,principiul separaților puterilor în stat.
d. Sisteme politice totalitare- se caracterizează prin monopolizarea puterilor de către un partid
politic a cărui ideologie devine a statului . Statul exerictă controlul asupra sferilor sociale,
cultura politică este una de subordonare și nu se respect drepturile și libertățile omului.
3. Conform criteriului social-economic
a. Sisiteme postindustriale
b. Sisteme industrial
c. Sisteme ale societății în tranziție
d. Sisteme preindustriale
4. Conform criteriului politico-național
a. Sisteme politice liberal democratice
b. Sisteme politice national democratice.
9. Sistemul politic democrat ,sistemul politic totalitar
Sistemul politic democrat
După părerea lui Rober dafum condițiile de guvernare într-un sistem democratic presupune:
- Accesul liber la cele mai bune informații
- Dreptul de exprimare
- Exprimarea liberă a dreptului de vot
- Alegeri democratice corecte
- Prezenta unor lideri politici care conturează correct
- Admiterea legitimă în viața politică
- Dreptul și capacitatea minorităților de a se manifesta atunci cînd sunt utilizate drepturile și interesele
lor
- Limitarea mandatului pentru reprezentanții aleși .
Măreția sistemului politic democratic constă într-o societate fără cutremure majore pe cale
democratică.
Sistemul politic totalitar
Totalitarismul reprezintă o formă a autarismului in care statul controlează toate sferile și aspectele
vieții sociale și individuale ,sprijinîndu-se pe represiune și violența
În sistemul totalitar se menține politica secretă , monopolul propagandei prin mediile de
comunicare ,eliminarea dezbaterilor libere, interzicerea manifestaților de critică,instaurarea prin
constrîngerea a unui sistem imparted și lichidarea celorlalte partide politice,contopirea partidului cu
statul ,unificarea întregii vieți sociale,impunerea unui mod autoritar de a gandi ,cultul conducătorului
national.
10. Constituirea sistemului politic in RM
Sistemul politic al Republicii Moldova este determinat ,în mare masură ,de Constituția adoptată în 1994.
Cea mai importanță și eficientă instituției în exercitarea puterii politice a fost și continuă a fi statul. Voința
poporului ,exprimată prin alegerile libere ,constituie baza puterii de stat. Puterea legislativă,executivă și
judecătorească sunt separate și colaborează în exercitarea prerogativelor atribuite.
Un rol important în sistemul politic moldovenesc îl joacă partidele politice,mișcarile social-politice,
blocurile și alianțele electorale.Ele participă,potrivit cu prevederile constituționale ,la definirea și la
exprimarea voinței politice a cetățenilor.
În general ,sistemul politic al Republicii Moldova este caracterizat de următoarele trăsături dinstincte:
1. Aspect structural: se consolidează o noua configurație a autorităților statale, se afirmă sistemul
pluripartidism.
2. Aspectul normativ: a fost adoptată o nouă Constituție, se creează un nou sistem legislativ.
3. Aspect rațional: sistemul politic este caracterizat de instabilitate ,conflictualitate ,nemulțumirea
majorității populației față de activitatea ineficientă a structurilor statele.
4. Aspect ideologizat: sa format un vis ideologic.
11. Notiunea de partid politic
Partid politic este o grupare de oameni legată printr-o ideologie comună, ce are scopul deţinerii
puterii sau participării la exercitarea puterii de stat.

12. Functiile partidului politic

Funcția de mediere – între cetățeni și stat ,între societate politică și cea civilă unde partidul politic
asigură comunitatea între cetățeni și puterea politică. Prin intermediul partidelor oamenii pot nu
doar să influențeze puteri dar șă să participle la exercitarea acestuia.
Funcția de exercitare a puterii politice- partidele politice sunt principalii actori în procesul
electoral ,prin obținerea majorității la alegeri partidele controlează puterea legislativă și executiva
Funcția de control și critică asupra puterii executive și legislative. Această funcție determină
partidul politic în cazul cînd nu are un scor favorabil la alegeri să monitorizeze procesul politic în
calitate de opoziție,puterea intotdeauna are nevoie de opozitie care o face mai responsabilă și mai
motivat în acțiunile sale.
Funcția de mobilizare social – partidele sunt structuri organizatorice și au rolul de a mobiliza
societatea în realizarea potențialului politic.
Recrutarea și selectarea personalului conducător- partidele sunt acele structure care
promovează liderii politice într-o societate democratică contemporană ,pentru a tea firma politic
trebuie sa fii membru a unui partid sau promovat de acesta
Elaborarea de ideologii,doctrine și programare- funcționarea partidelor este imposibilă fără
adoptarea unui program și elaborarea unei doctrine.
13. Principalele tipuri de partide politice
1. Conform genezei (moris diubergir)
a. Partide creație internă-format în interiorul parlamentului (p. conservator din Maria
Britanie)
b. Partide de creație externă –format în afara parlamentului (p. social democratic din
Germania)
2. Confrom criteriului organizițional
a. Partide de cadre-sunt formațiuni politice formate dintr-un număr relativ unic de membri
activi dar care excilează prin prestigiu carismă, posibilități financeare, aptitudini
manageriale. Forta unui astfel de partid este în personalitatea militanților și în numărul
acestora ele sunt descentralizate , flexibile iar ideologia lor cedează în fața pragmatismului
(ex p.republican din SUA)
b. Partide de masă- organizații sociale politice care se bazează pe numărul mare de membri
activi,aceștia acționează ca un tot unitar și se supun în totalmente conducerii partidului
,sunt niște partide puternic centralizare și ideologizate comparative cu celelalte partide ele
se bazează mai mult pe cantitare de cât pe calitate (ex, formațiunile socialiste și comuniste)
3. Conform doctrine (ideologie împărtășite)
a. Partide liberare-sunt formațiuni de dreapta care au apărut în urma modernizării societății
care au apărut în secolul XVIII-XIX. Liberalii sunt acei care au pus bazele domocrației
contemporane. Ei au următoarele valori:plularismul politic,individualismul cultural.
b. Partidele conservatoare - sunt organizații social-politice contemporane de dreapta și
predează pentru valori ca:tradiția,ordinea ,autoritatea statului. În present avem puține
formațiuni care si-au păstrat numele de conservator (ex partidul conservative din Maria
Britanie)
c. Partidele creștine-democratice- sunt formațiuni de natură conservatoristă nu au nimic cu
biserica dar în programul lor se conțin valori ale eticei creștine: personalitatea
,solidaritatea, familia ,tradiția .(ex.uniunea creștin- democratică din Germania)
 d. Partidele social-democrate-sunt partide socialiste de natura reformistă au apărut la sfărșitul
sec XIX de la ideile socialiste marsiste, social democrația neaga schimbarea puterii prin
violența , considerând alegerile principalul mecanism de reglementare a puterii. Valorile
social-democratice: solidaritatea, identitatea social,economia mixtă
e. Partied comuniste (marciste) –ele pledează pentru egalitatea totală a indivizilor unei
societăți, prin desființarea claselor sociale ,prin proprietatea comună asupra mijloacelor de
producție și a tuturor bunilor.Realizarea în practica a acestor idei a încercat Uniunea
Sovietică dar fără succes
f. Partide ecologiste-partide care apără ecologia
g. Partied ,,agață-totul’’ –desemnează formațiunile politice care nu se orientează în mod strict
spre o anumită doctrină politică sau spre un anumit segment social.
4. Conform reprezentării parlamentare
a. Partied parlamentare –sunt acele partide care în urma scrutismului electoral obțin un
anumit număr de mandate în Parlament.
b. Partide extraparlamentare-partide care nu sunt reprezentate în parlamente
5. Conform exercitării funcțiilor de conducere
a. Partide de guvernare –sunt acele partide care participă la exercitarea puterii în stat (partudul
socialist democratic din moldova)
b. Partide de opoziție (parlamentare sau extraparlamentare)-partide care nu participă și nu
susțin guvernarea.
6. Conform criteriului teritorial administrativ
a. Partide cu reprezentare națională-partide care dispun de organizații pe tot teritoriul țării
b. Partide regionale –sunt acele care participă doar într-o anumită regiune.
14. Sisteme de partid definirea si clasificarea
Esența sistemului de partide se dezvăluie prin prezentarea principalelor tipologii și clasificării ale
acesteia este cea mai răspândită.
Clasificarea a sistemelor de partide este în 3 categorii:
1. Monopartidism este specific sistemelor politice în care funcționează o singură organizație social
politică ,aceste sisteme politice sunt necompetititve , partidul din cadrul acestui sistem este foarte
bine organizat,monolit, supracentralizat, de regulă puternic ideologizat,care se suprapune în
structurile de stat ,transformându-se în partid- stat.
2. Bipartidismul este un sistem de partide competitive în care doua partide sunt în stare să concureze
pentru a obține majoritatea absolută a mandatelor reprezentative și deobicei ,unul de ele reușește.
Aceste doua partide pot obține în urma alegerilor 80%-90% din voturile alegătorilor,ele alternează
la guvernare ,concurențele electorale de fapt sunt mai mulți însă lupta decesivă se dă între 2
formațiuni. Aceste partide sunt progmatice ,flexibile și puțin ideologizate.(Ex. SUA –partid
republican și partid democratic; Maria Britanie- partid laburism și partid conservator).
3. Pluripartidismul este sistemul de partide competitive în care pentru cucerirea puterii se luptă cel
puțin 3 formațiuni politice. Pluripartidismul este cel mai răspândit algoritm de interacțiune a
partidelor politice în cadrul unui sistem.(Ex. Franța, Germania, Olanda, Republica Moldova).
15. Grupurile de presiune .Lobby
Grupurile de presiune este un termen alternative pentru grupurile de interese. Potrivit lui Morris
Diuberdge organizațiile și instituțiile politice în cadrul unui sistem politic se clasifică în 2 mari
categorii.
1. Partide politice
2. Grupuri de presiune
Grupurile de presiune nu contă să obțină puterea politică ,însă ele tind să influențeze pe cei care
dețin acesta putere. Grupurile de presiune sunt numite și diferite organizații (sindicate de
antreprenoriat ,religioase populare,militare ,femeniste etc.) ai căror membrii fără a pretinde la
puterea politică încearcă să influențeze conduit politică fără a o conduce direct . sunt organizații
care tind să susțină sau să stopeze luarea unei decizii concrete de autoritățile statului
 Termenul de lobby înseamnă anticameră ,hol, în sens de zonă adiacentă a unei adunări legislative.
Lobbystul este o persoană folosită în mod professional spre a exercita influența în numele clienților
cum să influențeze luarea unei decizii în folosul poporului
Lobbyis este un sistem de influență a parlamentarilor sau a funcționarilor superiori de stat de către
anumite grupuri de afaceri prin intermediul unor agenți în vederea adoptării unei hotărâri
favorabile.
16. Notinea de elita politica
Elită politică este un organ priveligiat de oameni care datorită poziției sale strategice în structurile
de putere, participă nemijlocit la adoptarea deciziilor importante legate de folosirea puterii și este
capabil să influențeze considerabil evoluția politică la nivel national (Președinte)
17. Tipologia elitei politice
Elitele tradiționale care se bucură de autoritate sau influența ce decurge din ideile,credințele sau
structurile sociale ale căror surse se află departe și care se intăres prin tradiție îndelungată (elitele
aristocratice,religioase)
Elitele economice care sunt învestit cu autoritate sau putere ori exercită influența asupra celorlalte
elite ca urmare a elitelor pe care posedă și a capacităților pe care le dețină (ex marii latifondiali
,industriașii)
Elitele tehnopractice sunt acelea care dețin autoriatea sau exercită influențe și sunt compuse din
categoria superioară a administratorilor din guvern ,din corparațiile industrial sau
financiare,respective în alți funcționari de stat care ocupă postul de dumată în erarhii democratice
Elitele carismatice sunt acelea căror li se atribuie calități de excepție însuși magice , autoritatea și
influența de care se bucură sunt legate de personae precise .
Elitele ideologice – sunt persoanele și grupuri care participă la definirea unor ideologii pe care o
reprezintă .
Elitele simbolice neglijate în general ,funcțiile în societate sunt de obicei cu caracter simbolic ,este
vorba de persoanele care se prezintă ca prototipuri ale unor moduri de viață sau cele ce
întrupicheaza unele valori și calități (ex. Artiști populari ,cântăreți , sportive profesionali.)
18. Functiile elitei politice
Funcția strategică- conținutul ei cuprinde elaborarea strategiei și tactice ,dezvoltării societății
,determinarea ideologiei politice de acțiune.
Functia comunicativă ea prevede reflectarea opiniei publice din societate în deciziile politice
adoptate ,avându-se în vedere exprimarea în programele politice a intereselor și necesităților și
realizarea lor în practică.
Functia organizatorie ea preconizează realizarea în practică a cursului elaborat ,traducerea în viața
a deciziilor politice
Funcția integrativă esența ei constă în cosolidarea stabilității societății în întărirea sistemului
politic ,în preîntâmpinarea conflictelor social ,politic,în preîntâmpinarea deformărilor structurilor
politice.
19. Elita politica in RM
Referitor la R. Moldova trebuie de menționat faptul ca elitele guvernamentale care s-au periodizat
de- a lungul anilor 90 ai secolului trecut intrunesc toate elementele proprii unei elite dezbinate.
Clasa politică moldovenească in aceasta perioada prin lipsa de incredere reciproca intre elite , prin
angajarea lor într-o luptă vilentă de dominație ,prin respingerea dialogului .
La etapa actuală , putem evidenția următoarele grupuri elitare,care formează elita conducătoare in
R. Moldova :
- Elita de proveniență nomencluaristă concentrate în PDM, PCRM,PD partial AMN. (M. Snegur, P.
Lucinski, V.Voronin.)
- Elita umanitară PPCD, PSL (Iu. Roșca ,V.Cubreacov, o. Serebrian).
- Elita tehnocrată (I. Sturza , D.Braghiș)
- Elita economică (managerii ,directorii de inteprindere)
Grupurile funcționale ale Eliei Politice naționale sunt reprezentate de conduceres superioară ,de
Parlament. , de Guvern.
20. Notiunea de cultura politica
Cultura politică este ansamblul teoriilor,ideilor,reprezentărilor , sentimentelor,atitudinilor și
stărilor privitoare la conducerea și organizarea societății ,la natura și rolul puterii ,la raporturile
dintre grupurile sociale și partidele politice ,la formele prin care aceștea își promovează interesele
proprii.
21. Dimensiunile ,tipurile si formele culturii politice
Cultura politică este o categorie complexă care cuprinde intr-o unitate de interdependență 3
dimensiuni:
a. Dimensiunea cognetivă- care cuprinde ansamblul de cunoștințe ,teorii și concepții despre
politică ce asigură cunoașterea comportamentelor și mecanismilor de organizarea si
functionare a sistemului politic indeplinind cerintele explivative .
b. Dimensiunea afectivă- a multor politiceini aplica starile de spirit cu caracter politic
,sentimentele politice, mentalitatile si atitudinile politice aparute in contractual nemijlocit cu
viata politica explicind si atasamentul fata de partdele politice, personalitati multiculturale care
au un rol important in desfadurarea activitatii politice
c. Dimeniusiunea apreacitiva a culturii politice presupune determinarea unui sistem de valori
politice , functia de cunoastere , explicative ,valorizatoare
Tipurile de cultura politica
a. Cultura locala –este caracteristica unor societăți in care nu se poate vorbi la sens propriu de o
cultură politică națională în cadrul acesteia nu există o constientizare a politicii nationale si
nici un interes pentru sistemul politic ,are loc o simplă justapunere a culturii politice locale a
statului , a regiunii
b. Cultrua de supunere –este o cultura politica la nivel national ,in acest caz oamenii sunt
constienti că exista sistem politic dar roman pasivi deoarece ei nu cred ca au un rol de jucat
sau ca pot si trebuie sa influenteze decizile politice
c. Cultura de participare –cetățenii stiu ca pot să influenteze mersul sistemului politic prin diverse
mijloace de care dispun culturile politice orientate spre participare sunt rezultatl gradului inalt
de organizare și educatie din anumite tari și reflect experiențele politico-istorice specific
acestora.
Îndependența de caracterul culturii Gabrieo Almond a evidențiat 4 tipuri de sisteme politice care
dețin următoarele culture politice:
a. Sisteme politice anglo-americane –cultura secularizată
b. Sisteme politice continental-vst-europe- cultura politică fragmentara,alcatuire din subculturi
politice mixte
c. Sisteme politice preindustriale și partial industrial –cultura politica diferentiala
d. Sisteme politice totalitare –cultura politica artificial,omogenă
Savantul American Rozen B evidenția alte 2 tipuri de culture politice.
a. Cultura politica fragmentară – se caracterizează in lipsa consensului privind principiile de baza
a mecanismului politic al societății ,cu o framegtare culturală confesională sau national etică
a societății.
b. Cultura politică de integrare- se caracterizează printr-in inalt nivel al consensului pe intrebarile
de baza ale sistemului politic ,nivelul scăzut de violențe politice ,pe sistența pluralismului
politic.
22. Cultura politica din RM
Societatea moldovenească se caracterizează printr-o cultura politica fragmentara, mozaica si
conflictuală pentru o astfel de cultură politică este specific starea desciziune,lipsa unui accord între
purtători diferentilor subculturii.
În RM se atesta existent unor grupuri dusmănoase cu orientări politice neconditionate ce formează
subculturi isolate , cu propriile valori care manifestă autonomie fata de cultura dominant.
 Aceste subculturi sunt in special etno lingvistice (rusă, ucraniană), o altă subcultură socio-
economică (muncitori ,țărani) subcultură regional( sud,centru ,nord) fiecare avand orientările sale
specific.
23. Functiile culturii politice
Cultura politică îndeplinește în cadrul societății diverse funcții:
a) funcția normativă- cultura politică determină și prescrie norme de comportament și de
activitate politică, conturează tipare de relații între indivizi și grupe sociale cu statul.
b) funcția identificarea- ea este condiționată de necesitatea individului de a face parte dintr-un
grup social. Prin această funcție cultura politică crează persoanelor sentimentul de apartenență la o
anumită societate, țară, grup social.
c) funcția educativă- cultura politică contribuie la formarea interesului pentru politic și la
elaborarea anumitor directive pentru viața sociopolitică.
d) funcția de socializare- în procesul de asimilare a culturii politice omul însușește mijloace care
îi permit să-și realizeze interesele în sfera politică.
e) funcția de adaptare- prin care o persoană reușește să se adapteze la schimbările din sfera
politică, la noi posibilități și modele ale realității politice
f) funcția cognitivă- este cunoașterea realității politice, a fenomenelor și proceselor vieții politice.
g) funcția comunicativă-asigură colaborarea dintre instituțiile puterii și alți subiecți ai politcii în
baza adoptării de către aceștea a valorilor comune și utilizării unor simboluri general
24. Notiunea de democratie
Democratia este o ordine politică și un mod de funcționare a sistemului politic prin care se
realizează dreptul poporului de a se guverna pe sine însuși.
Din punct de vedere istoric s-au constituit mai multe tipuri de democrație:
a. Democrația direct
b. Democrașia indirectă
c. Democratia social
d. Democratia economică
Democratia direct presupune participarea nemijlocită a cetățenilor la elaborarea și adoptarea
deciziilor politice , acesta democratie a fost specifică în perioada Greciei Antice
Democratia indirectă (reprezentativă) cetățenii aleg reprezentantii in structurile puterii care le
reprezintă interesele și conduc în numele poporului
25. Etapele democratiei
În cadrul sțiințelor politice putem remarca 3 etape(faze)
1. Etapa democratiei antice-care a actionat in cadrul statului cetate (democratia ateniaana
,spartana,coeriană)
2. Etapa democratiei moderne-specifică statului contemporan și evolutia sistemelor muntiple
3. Etapa democratiei viitorului-acesta va evolua în plan intern și international ducînd la forme de
expresie mai eficiente ale vieții democratice ale popoarelor
O altă apreciere a savantilor in clasificarea democratiei este:
1. Perioada intre incheerea revolutilor modern și declansarea celi de-al II razboi mondial
2. Doua decenii ale perioadei imediat postbelice
3. Ultima parte a secolului 20
26. Principiile si normele fundamentale ale democratiei
1. Existența unei legislații ,inclusive a legii fundamentale (Constituția)care să prevadă principale
drepturi și libertăți ale cetățenilor și a popoarelor la organizarea liberă
2. Separația puterilor în stat ,in legislative, executive și judecătorească
3. Existent unui mecanism politic care ar asigura libertatea tuturor cetățenilor de a alege si a fi
ales in organele de administrare central și locală,votul direct si secret ,un regom politic garantat
prin lege
 4. Libertatea organelor politice și obștești ,pluripartidismul este pe conditie indispensabilă de
organizare a societății democratice
5. Libertatea mijloacelor de informare in masa ,lipsa cenzurii,responsabilitatea mijloacei de
informare în masa pentru precizia informației
6. Folosirea traditii democratice ca si a tuturor valorilor democratice
7. Organizarea si conducerea democratica trebuie sa cuprindă toate sferile vieții societății.
Avantajele democrației:
1. Democratia ne apără de tiranie și dictatură
2. Ne ofera garantia drepturilor si libertăților generale
3. Asigură o mai mare libertate a personalității
27. Democratia in societatile de tranzitie
28. Notiunea de stat,structura și formele de guvernare
Statul este o formă special de organizare a puterii politice în societatea care se caracterizează printr-
o deplină suveranitate, deține monopolul legitim de constrăngere și dispune de un aparat special de
conducere a societății.
Elementele statului sunt:
a. Teritoriul –este indivizibil,învilabil ,exceptional și inaenabil
b. Poporul – cetățenii ,cetățenii a altor state indivizi cu dublă cetățenie și apatrizi însă ei sunt
obligati să respecte legele statului
c. Puterea suverană
Puterea de stat este ;
- Universală și absolută ,extidîndu-se peste toate persoanele fizice și juridice de pe teritoriul săi
- Supremă
- Excepțională
- Instituționalizată și decizională.
Forma statului include 3 elemente :
1. Forma orînduirii de stat
2. Forma de guvernare
3. Regimul politic
Există următoarele formațiuni statale:
a. Stat unitar – se deosebeste prin unitatea politică deplină,este indivizibil și presupune o putere
politică piramidală, conducerea se efectuează ca o ordine juridică fundamental pe Constitutie
puteria careia se resfange pe tpt teritoriul sau .intr-un stat unitary cetîțenia este deobicei unică
dar nu este vorba de o restricție absolute
b. Federația-o uniune de state unde constitutia federatiei coexistă cu subiectilor federatii ,exista
dublă cetețenie și dublă structură a puterii paralel cu organele federale există și puterea
subiecților federației.
Confederatia este caz aparte de asociere a statelor care respect suveranitatea membrilor sai pe
arena internationaka și crează organisme commune care realizează coordonareapoliticilor in
anumite domenii de activitate.
Forma de guvernare a statului se întelege modul de constituire a puterii supreme în stat:
1. Republica –forma de guvernare in care toate organelle supreme puterii de stat sunt alese de catre popor
sau se constituie de către instituția reprezentativă.
a. Republica prezidentială- statul este condus de presedintele statului care concomitant este seful
guvernului ,functia de prim-ministru lipseste .Guvernul constituit doar in fata presedintelui .
prototipul prez. Este SUA
 b. Republica parlamentară- suprematia puterii este detinută de către parlament ,el consituie Guvernul
din membrii partidului majoritar. Guvernul este responsabil in fata parlamentului și presedintele
este ales de către parlament (Germania)
c. Republica Semiprezidentială unde executivul ,presedintele și prim-ministru au imputerniciri la un
loc cu parlament pentru a conduce republica ,presedintele este ales cu vot de către popor
2. Monarhia se realizarea a monarhie absolute si constitutional
a. Monarhia absolute –lipsa totală a organelor representative ,puterea de stat ,fiind detinută in manile
manarhului
b. Monarhia constitutional :
- Moharnia dualista –coexistenta puteria monarhului cu puterea parlamentului
- Monarhia parlamentara –puterea ecexutivă apartine prim-ministrului monarhul indeplineste doar
sarcini cerimoniale ale puterii de stat
29. Statul de drept garant al democratiei
Ideea statul de drept se constituie intr-o conceptie integră doar in sec XIX transformându-se ca
ansamblul de principia fundamentale:
- Suprematia legii –trebuie sa fie echitabilă ,umană și să respecte drepturile omului
- Responsabilitatea reciproca a cetățeanului și statului
- Prezenta unor form effective de control și supraveghere a respectării drepturilor și libertăților
cetățeanului
30. Organelle puterii de stat in R. Moldova
Organelle puterii de stat in R. Moldova se întelege acele organe care tin de competenta realizarii
puterii statului de drept cum ar fi : Parlamentul , Guvernul , Preșidentie.

31. Sistemul pluripartidist din R. Moldova

În Republica Moldova fenomenul partidismului este reglementat juridic de art.41 al Constituţiei şi
“Legea despre partidele politice”, adoptată de Parlamentul Republicii Moldova la 21 decembrie
2007 (Legea nr. 294 - XVI).
pluralist, democratic. După evidenţierea trăsăturilor caracteristice ale sistemului de partide din
Republica Moldova este necesar să menţionăm principalele probleme, cu care se confruntă
partidele politice din ţara noastră:
1) majoritatea partidelor nu şi-au definitivat sub aspect ideologic identitatea, de regulă, făcând uz
de principii şi noţiuni generale;
2) partidele nu dispun de programe social-economice, elaborate de pe principii doctrinare; 3)
orientările din domeniul politicii externe nu pot servi decât tangenţial drept criteriu de clasificare a
partidelor;
4) majoritatea absolută a partidelor nu au un suport electoral sigur, de credibilitatea şi susţinerea
populaţiei beneficiind numai câteva partide;
5) nivelul scăzut al culturii politice din societate;
6) soarta alegerilor şi, deci, a partidelor, se decide în localităţile rurale;
7) lipsa tradiţiilor şi a experienţei;
8) divizarea etnică, evidentă mai ales în timpul campaniilor electorale;
9) criza economică, ce se răsfrânge negativ asupra activităţii partidelor politice
O primă testare a partidelor politice moldoveneşti a avut loc în anul 1994, anul primelor alegeri în
bază pluripartidistă din Republica Moldova. La scrutin au luat parte 13 partide şi blocuri electorale,
precum şi 20 candidaţi independenţi. Principalul subiect de discuţie pe parcursul campaniei
electorale a fost independenţa Republicii Moldova, în condiţiile celor două mişcări politice
centrifuge: „unionistă" (se are în vederea ideea iluzorie a unirii Republicii Moldova cu România)
şi „sovietico-nostalgică" (avem în vedere dorinţa unor segmente sociale de a reface fosta Uniune
Sovietică). Câştig de cauză au avut partidele, care au susţinut ideea independenţei statului
moldovenesc. Au reuşit să depăşească pragul electoral următorii candidaţi electorali: Alegerile