Seminarul nr.

1
Tema:”Caracteristica generală a dreptului constituțional”
Seminar analitic

1. Deosebirile între dreptul privat și dreptul public:

Întreaga societate nu ar putea să existe, dacă respectul dreptului nu ar exista.
Prin urmare, nu se poate susţine că deosebirea dintre dreptul public şi dreptul
privat se întemeiază exclusiv numai pe ideea interesului, pe care normele
respective îl prezintă pentru stat sau particulari. Atât dreptul public cât şi
dreptul privat interesează în acelaşi fel şi statul, şi particularii.

Aceeaşi idee o găsim şi la Matei Contacuzino: „Cele mai multe raporturi de

drept privat privesc şi interesul colectiv al societăţii şi raporturile de drept
public privesc şi interesele private. Normele de drept privat sunt în principiu de
ordine publică, pentru că sunt stabilite în vederea unui scop obştesc de
siguranţă, de organizare şi de pace socială.

Deosebirea dintre drept public şi drept privat nu priveşte deci natura intereselor
care sunt în joc, ci natura raporturilor care se leagă, pe de o parte, raportat de la
individ la individ, pe de altă parte, raportat între individul privat ca un mădular
al societăţii şi societatea însăşi, reprezentantă prin organele sale”.

Dreptul public este prin natura sa un drept imperativ, conţine o sumă de ordine
şi prohibiţii care asigură ordinea publică. Dreptul privat este constituit în
principal din norme dispozitive, permisive sau supletive. Dreptul public cu
preponderenţă prin acţiunea autoritară, unilaterală a guvernanţilor; dreptul
privat traduce normativ jocul liberal al voinţelor, modul şi consecinţele
întâlnirii acestor voinţe.

Deosebirea dintre dreptul public şi dreptul privat se reduce numai la aceea că în

materie de drept public nu există sancţiuni, pe când în materie de drept privat
există sancţiuni.

Nu putem trece cu vederea nici conceptul renumitului profesor Hans Kelsen,

care, de asemenea, consideră că nu se justifică distincţia dintre dreptul public şi
dreptul privat: „Drepturile private sunt drepturi politice în acelaşi sens cu cele
care în mod curent sunt desemnate ca atare ... Doar că, ceea ce se numeşte drept
privat – acel complex de norme în care instituţia proprietăţii private sau
individuale ocupă un loc central – este ... o formă de creaţie a unor norme
juridice particulare, adecvate sistemului economic capitalist”

Din dreptul privat intern fac parte aşa ramuri ca: dreptul civil, dreptul familial
ş.a.
 2. Problemele științei dreptului constituțional:

Din cauză că în Republica Moldova, până la declararea suveranităţii şi

independenţei statale, ştiinţa dreptului constituţional practic nu recunoştea
orientările doctrinelor occidentale de drept constituţional. În această perioadă
ştiinţa dreptului constituţional s-a limitat mai mult la proslăvirea organelor
puterii de stat existente şi la analiza lor prin prisma reglementărilor juridice.
Dreptul de stat sovietic (foarte rar drept constituţional) era recunoscută ca
ramură de drept fundamentală, ramură ce conţine dispoziţii şi prevederi pentru
alte ramuri de drept. Un eveniment important îl constituie editarea în anul 1975
a manualului „Drept constituţional sovietic” elaborat de către juriştii din Sanct-
Petersburg. Cu toate acestea, comisia superioară de atestare din URSS
păstrează specialitatea „Drept de stat şi administrarea”. Începând cu anul 1985
ia amploare procesul de renovare şi perfecţionare a relaţiilor sociale, economice
şi politice. Sânt întemeiate teorii constituţionale noi influenţate de curentele
social-democratice contemporane.
Ştiinţa dreptului constituţional este ştiinţa juridică ce are ca obiect de
studiu normele de drept constituţional şi relaţiile sociale din domeniul
relaţiilor ce ţin de organizarea societăţii în stat, reglementarea acestor
norme, precum şi concepţiile specialiştilor în materia dreptului
constituţional.
3. A)Obiectul științei dreptului constituțional:

Obiectul dreptului constituţional îl formează raporturile (relaţiile) sociale care

se nasc în procesul de instaurare, menţinere şi exercitare a puterii de stat şi care
privesc bazele puterii şi bazele organizării puterii.Totodată obiectul de studiu al
ştiinţei dreptului constituţional îl constituie toate relaţiile social-economice şi
politice reglementate de normele de drept constituţional.

B) Sistemul științei dreptului constituțional:

Unii consideră că ştiinţa dreptului constituţional reprezintăun sistem
de cunoştinţe istorice, logic fundamentate, căpătate în rezultatul
cercetării dreptului constituţional ca ramură de drept, a relaţiilor
reglementate de această ramură, precum şi a practicii realizării
normelor dreptului constituţional. Punctul de pornire în determinarea
corectă şi completă a conceptului ştiinţei dreptului constituţional îl
constituie obiectul său de studiu.