POLITICI EDUCAŢIONALE ŞI SOCIALE

Unitatea de învățare 5.
PROGRAME ȘI PROIECTE. ABORDĂRI ALE POLITICILOR SOCIALE LA NIVEL
INSTITUȚIONAL (CATEGORII ȚINTĂ, NEVOI IDENTIFICATE, STRATEGII
DEZVOLTATE)

La nivel internațional, și în mod specific în România, se remarcă necesitatea prioritizării

caracterului praxiologic privind concepţia legată de politică socială. Analiza nevoilor de intervenție invită
la reflecții privind funcțiile de care este responsabilă politica socială. Aceste funcții permit revalorizări ale
rolului instituțiilor la nivel naţional, dar și ale importanței dezvoltării unor strategii de politici care să
răspundă nevoilor identificate la nivelul categoriilor țintă.
Principalele funcții ale politicii sociale sunt:
F1. Permite gestionarea sistemului public de asigurare (asigurările sociale, asigurările de sănătate,
ajutorul de șomaj);
F2. Facilitează diminuarea discrepanțelor existente între nevoi și resursele financiare individuale prin
sistemul de beneficii/prestații sociale (o component importantă este reprezentată de politica de
susținere a copiilor/familiilor cu copii);
F3. Organizează servicii sociale care răspund unor nevoi colective: sănătatea, serviciile de asistență
socială);
F4. Asigură introducerea unor mecanisme de incluziune socială pentru categorii țintă vulnerabile (prin
asigurarea protecției sociale);
F5. Dezvoltă programe și proiecte pentru prevenirea sau rezolvarea unor probleme sociale generate de
contexte particulare (ex. populații etnice, etc.) (Zamfir, 2013).
Exercitarea acestor funcții permite dezvoltarea unor strategii de politici sociale coerente la
nivelul instituțiilor specializate ale statului. Aceste strategii vizează categorii țintă diferite pentru care se
dezvoltă servicii sociale.

EXERCIŢIU
Realizați o lectură a conținutului HOTARÂRII Nr. 1826 din 22 decembrie 2005 pentru aprobarea
Strategiei naţionale de dezvoltare a serviciilor sociale!
Analizați următoarele aspecte:
A-semnificația termenului de "servicii sociale", la nivel european;
B-scopul serviciilor sociale;
C-drepturile sociale ale categoriilor de persoane vulnerabile; valorile fundamentale promovate de U.E.
în Carta drepturilor fundamentale;
D-principalele categorii de persoane identificate ca posibile grupuri tinta ale sistemelor de
servicii sociale;
E- Categoriile de personal specializat implicat în realizarea activităților din sistemul de servicii sociale.

5.1. INSTITUȚII LA NIVEL NAȚIONAL

Politicile sociale la nivel instituțional determină strategii specifice în funcție de nivelul de

decidență la care ne raportăm. La nivel național, există trei categorii de instituții a căror direcții
strategice fuzionează pe anumite problematici:

35
CARMEN-MIHAELA CREŢU, NICOLETA ROGOZ

5.1.1. Instituții aflate în subordinea ministerului

5.1.1.1. Inspecția muncii (IM) este organ de specialitate al administraţiei publice centrale în
subordinea Ministerului Muncii și Protecției Sociale, cu sediul în municipiul Bucureşti. Instituţia are
personalitate juridică şi îndeplineşte funcţia de autoritate de stat, prin care asigură exercitarea
controlului în domeniile relaţiilor de muncă, securităţii şi sănătăţii în muncă şi supravegherii pieţei.
5.1.1.2. Agenția Națională de Plăți și Inspecție Socială (ANPIS) aplică politicile şi strategiile din
domeniul sistemului naţional de asistenţă socială elaborate de Ministerul Muncii și Justiției Sociale,
având următoarele obiective principale:
a) administrarea fondurilor alocate de la bugetul de stat pentru plata beneficiilor de asistenţă socială,
precum şi a celor destinate programelor de servicii sociale, conform legii;
b) asigurarea unui sistem eficient şi integrat de gestionare şi plată a beneficiilor de asistenţă socială la
nivel naţional;
c) prevenirea erorii, fraudei, abuzului şi neglijenţei în sistemul de protecţie socială, în modul de acordare
a beneficiilor de asistenţă socială, de furnizare a serviciilor sociale, a modului de îndeplinire a
prevederilor legale privind încadrarea în grad şi tip de handicap, în grad de invaliditate sau grad de
dependenţă, modalităţile de sesizare ale instituţiilor/organelor competente conform legii, fiind stabilite
prin ordin de ministru în termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe de
urgenţă;
d) monitorizarea modului de acordare a sumelor pentru plata beneficiilor de asistenţă socială şi pentru
programele de servicii sociale;
e) evaluarea, monitorizarea şi controlul respectării criteriilor şi standardelor minime care au stat la baza
acreditării furnizorilor şi licenţierii serviciilor sociale;
f) organizarea şi asigurarea serviciilor de stabilire, evidenţă şi plată a beneficiilor de asistenţă socială;
g) organizarea şi asigurarea unui sistem de evidenţă şi evaluare a persoanelor care primesc beneficii de
asistenţă socială;
h) asigurarea furnizării informaţiilor necesare realizării politicilor şi strategiilor în domeniul asistenţei
sociale;
i) facilitarea accesului persoanelor îndreptăţite, potrivit legii, la beneficiile de asistenţă socială;
j) gestionarea eficientă a resurselor umane şi materiale în domeniul său de activitate;
k) exercitarea controlului aplicării unitare şi respectării reglementărilor în domeniul său de activitate, al
modului de asigurare, administrare şi gestionare a beneficiilor de asistenţă socială şi a serviciilor
sociale;
l) îndrumarea autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale, a persoanelor fizice şi juridice, publice
sau private, cu atribuţii în domeniul asistenţei sociale, în vederea derulării în bune condiţii a
activităţii, a perfecţionării activităţii acestora şi prevenirii faptelor de încălcare a prevederilor legale.

APLICAŢIE
Identificați, prin raportare la lista obiectivelor ANPIS, 2 avantaje ale dezvoltării de strategii de politici sociale.

IMPORTANT
Raportarea la obiectivele instituțiilor implicate în dezvoltarea de politici publice-sociale sau educaționale-
permite înțelegerea direcțiilor strategice la nivelul instituțiilor școlare.

5.1.1.3. Autoritatea Naţională pentru Drepturile Persoanelor cu Dizabilităţi, Copii şi Adopţii este
autoritatea centrală română desemnată să ducă la îndeplinire obligaţiile prevăzute în Convenţia privind
drepturile persoanelor cu dizabilităţi, adoptată la New York de Adunarea Generală a Organizaţiei

36
 POLITICI EDUCAŢIONALE ŞI SOCIALE

Naţiunilor Unite la 13 decembrie 2006, deschisă spre semnare la 30 martie 2007 şi semnată de
România la 26 septembrie 2007, intrată în vigoare în data de 3 mai 2008 şi ratificată prin Legea nr.
221/2010.
Autoritatea Naţională pentru Persoanele cu Dizabilităţi are rolul de a duce la îndeplinire
obligaţiile asumate de statul român în materia protecţiei şi promovării drepturilor persoanelor cu
dizabilităţi prin convenţiile şi tratatele internaţionale la care România este parte, de a pune în aplicare şi
de a urmări şi asigura aplicarea unitară a legislaţiei în domeniul protecţiei şi promovării drepturilor
persoanelor cu dizabilităţi.

APLICAŢIE
Identificați minimum 2 resurse online care includ conținuturi ale convențiilor și tratatelor internaționale pe
problematica protecţiei şi promovării drepturilor persoanelor cu dizabilităţi.

5.1.1.4. Agenția Națională pentru Egalitate de Șanse între Femei și Bărbați asigură asistență în
ceea ce privește aplicarea legislației naționale în domeniul egalității de șanse.

TEMĂ DE REFLECŢIE
Analizați conținutul Legii nr. 202/2002 privind egalitatea de şanse şi de tratament între femei și bărbați.
Identificați măsurile prioritare care sunt reglementate prin această lege și care ar avea un impact asupra
dezvoltării politicilor educaționale.

5.1.2. Instituții aflate sub autoritatea ministerului

5.1.2.1. Casa Națională de Pensii Publice (CNPP) este instituţia publică din România care
acordă pensii şi alte prestaţii de asigurări sociale cuvenite persoanelor cuprinse în sistemul public de
pensii şi al accidentelor de muncă şi bolilor profesionale, prin intermediul caselor teritoriale de pensii,
precum și o serie de indemnizaţii cu caracter reparatoriu, stabilite prin legi speciale. CNPP are un rol
fundamental în susţinerea financiară a persoanelor vârstnice, având misiunea de a furniza servicii
publice de calitate.

5.1.2.2. Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă (ANOFM) aplică politicile și
strategiile privind ocuparea forței de muncă și formarea profesională a persoanelor în căutarea unui loc
de muncă, elaborate de Ministerul Muncii și Justiției Sociale. ANOFM are următoarele obiective
principale:
 stimularea ocupării forței de muncă și creșterea gradului de ocupare a forței de muncă;
 stimularea încadrării tinerilor absolvenți ai instituțiilor de învățământ în cadrul unui proces coerent de
tranziție de la sistemul educațional la piața muncii;
 prevenirea șomajului;
 stimularea participării persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă la serviciile de formare
profesională și de evaluare a competențelor dobândite pe alte căi decât cele formale;
 creşterea şanselor de ocupare şi a incluziunii sociale a unor categorii de persoane care se confruntă
cu dificultăţi la încadrarea în muncă prin servicii şi măsuri active de stimulare a ocupării;
 protecţia persoanelor supuse riscului pierderii locului de muncă în cadrul sistemului asigurărilor
pentru şomaj;
 protecţia salariaţilor angajatorilor în stare de insolvenţă, în condiţiile prevăzute de Legea nr.
200/2006 privind constituirea şi utilizarea Fondului de garantare pentru plata creanţelor salariale, cu
modificările ulterioare;

37
CARMEN-MIHAELA CREŢU, NICOLETA ROGOZ

 facilitarea liberei circulaţii a lucrătorilor în statele membre ale Uniunii Europene şi în statele
semnatare ale Acordului privind Spaţiul Economic European, precum şi în alte state cu care
România a încheiat tratate, acorduri sau convenţii.

Acronime utilizate în text

CNPP (Casa Națională de Pensii Publice)
ANOFM (Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă )

APLICAŢIE
Propuneți o idee de program sau proiect educațional care valorifică conținutul unuia dintre obiectivele
prioritare ale ANOFM.

5.1.3. Instituții care funcționează în coordonarea ministerului

5.1.3.1. Institutul Național de Cercetare Științifică în domeniul Muncii și Protecției Sociale
(INCSMPS) este persoană juridică română, de drept public, funcţionând în anul 2017 ca institut naţional
de cercetare – dezvoltare (INCD), în coordonarea Ministerului Muncii şi Justiției Sociale – MMJS, în
temeiul prevederilor Ordonanţei de urgenţă nr. 96/2016.
Institutul a desfăşurat activitate de cercetare ştiinţifică în domeniul pieţei muncii şi protecţiei
sociale, sprijinind eforturile României de creare şi dezvoltare a unei economii durabile, bazate pe principii
moderne, europene. Rezultatele acestor activități desfășurate în cadrul institutului conţine o premiză
pentru crearea expertizei ştiinţifice în domeniul socioeconomic în România, începând cu anul 1990. O
tematică importantă pentru politicile sociale și educaționale este reprezentată de educaţia continuă
(evaluarea impactului sistemelor de educaţie, formare şi perfecţionare profesională asupra eficienţei pieţei
muncii; evaluarea tehnicilor şi metodelor de formare şi perfecţionare profesională; evaluarea cerinţelor de
calificare la nivel naţional, sectorial şi de ramură, în funcţie de nevoile pieţei muncii).
Astfel, studiile elaborate de colectivele institutului sunt orientate cu prioritate către solicitările
administraţiei centrale şi s-au înscris în obiectivele strategiilor naţionale, contribuind la fundamentarea
politicilor în domeniu.

ÎNTREBĂRI
Care sunt principalele tematici abordate în cadrul activităților de cercetare-dezvoltare-inovare
desfășurate de Institutul Național de Cercetare în domeniul Muncii și Protecției Sociale?

Resurse on-line pentru cursanţi

http://www.mmuncii.ro/j33/index.php/ro/2014-domenii/protectie-sociala/politici-publice
http://www.incsmps.ro/index.php?option=com_content&task=view&id=23&Itemid=35

5.2. STRATEGII DE POLITICI SOCIALE DEZVOLTATE LA NIVEL NAȚIONAL. PROGRAME ȘI PROIECTE

Analiza politicilor sociale la nivel naţional permite o resemnificare a ceea ce devine prioritar în
ceea ce privește grupurile țintă vizate. Datele recente ale cercetării arată că 20% din populația activă a
UE prezintă deficiențe de citire, scriere și calcul. La aceasta se adaugă neconcordanța tot mai mare

38
 POLITICI EDUCAŢIONALE ŞI SOCIALE

dintre competențele pe care le dobândesc oamenii și cererea de pe piața muncii (Sursa:

https://www.edu.ro/strategii-condi%C8%9Bionalit%C4%83%C8%9Bi-ex-ante; Data și ora accesării:
13.12.2019). Devin relevante în acest context, domeniile de competențe cheie care facilitează
adaptarea absolvenților învățământului românesc la piața muncii. Luarea în considerare a modului în
care se realizează transferul de competențe din școli și universități în instituțiile angajatoare facilitează
analiza factorilor care contribuie la creșterea șomajului și la limitarea creșterii economice.

TEMĂ DE REFLECŢIE
Analizați conținutul Planului Strategic Instituțional al Ministerului Muncii și Justiției Sociale (actualizare
2018). Identificați obiectivele strategice, programele și măsurile propuse pentru atingerea acestora.
Care dintre aceste programe este relevant pentru dezvoltarea unor politici educaționale coerente la
nivel instituțional?

Devin foarte importante acțiunile și măsurile incluse în programele naționale dezvoltate în

concordanță cu strategiile ministerelor. O strategie complexă din punctul de vedere al implementării, și
mai ales a efectelor corelate, este Strategia națională pentru dezvoltarea durabilă a României 2030,
adoptată de Guvernul României în ședința din 9 noiembrie 2018, prin HG nr. 877/2018. Această
strategie a fost elaborată sub directa coordonare a Departamentului pentru dezvoltare durabilă, cu
aportul Comitetului de redactare, Secretariatului general al guvernului, ministerelor și altor instituții
publice centrale, autorităților locale, agențiilor de dezvoltare regională, forurilor academice şi
universitare, institutelor naționale de cercetare-dezvoltare, asociațiilor patronale şi sindicatelor,
sectorului privat, organizațiilor neguvernamentale și altor formațiuni ale societății civile și a cetățenilor
interesați (Disponibil online: https://www.edu.ro/sites/default/files/Strategia-nationala-pentru-
dezvoltarea-durabila-a-Rom%C3%A2niei-2030.pdf; Data și ora accesării: 10 ianuarie 2020).

La nivelul Ministerului Educației și Cercetării (MEC), există 4 strategii naționale în

domeniul educației. Le prezentăm în continuare, evidențiind mai ales acele aspecte care vizează
conținuturi ale politicilor sociale. În continuare, detaliem aceste conținuturi:

5.2.1. Strategia privind reducerea părăsirii timpurii a școlii (SPTȘ) în România are în
vedere analiza obiectivelor identificate de strategia Europa 2020: creștere inteligentă, prin îmbunătățirea
nivelurilor de educație și formare și creștere incluzivă, prin sublinierea PTȘ ca factor de risc major
pentru șomaj, sărăcie și excluziune socială. Grupurile vizate, în principal, de această Strategie includ:
(i) copii și tineri care se vor încadra în grupa de vârstă 18-24 de ani în 2020; (ii) copii și tineri din familii
cu statut socio-economic scăzut (sărace); (iii) copii și tineri din zonele rurale; și (iv) copii și tineri romi și
alte grupuri marginalizate sau subreprezentate.

5.2.2. Strategia educaţiei şi formării profesionale (SEFP) din România propune o viziune
globală asupra dezvoltării/consolidării întregului sistem de educație și formare profesională adresat
participanților la învățarea pe tot parcursul vieții. Din perspectiva calificărilor și competențelor dezvoltate,
prezenta strategie propune o abordare conexată cu strategiile elaborate de Ministerul Muncii, Protecției
Sociale, Familiei și Persoanelor Vârstnice în domeniul ocupării și echității sociale.
Strategia educației și formării profesionale răspunde obiectivului global al României de a reduce
discrepanțele de dezvoltare economică și socială între România și statele membre ale UE. De
asemenea, documentul strategic ia în considerare obiectivul național pentru orizontul 2020 din Strategia
Națională de Dezvoltare Durabilă a României 2013-2020-2030, privind atingerea nivelului mediu de
performanță al UE în domeniul educației și formării profesionale.

39
CARMEN-MIHAELA CREŢU, NICOLETA ROGOZ

TEMĂ DE REFLECŢIE
Identificați în conținutul strategiei prezentate mai sus (SEFP) tipurile de competențe corespunzătoare
pentru 2 calificări înscrise în Registrul Național al Calificărilor din Învățământul Superior.
Recomandăm consultarea site-ului Ministerului Educației și Cercetării.

5.2.3. Strategia națională de învățare pe tot parcursul vieții (SNÎPV) include măsuri care
rezolvă disfuncţionalităţile pieţei și vine în acord cu obiectivele de bază ale Cadrului strategic ET 2020
pentru cooperarea europeană în domeniul educaţiei şi formării profesionale.
Această strategie de învăţare pe tot parcursul vieţii propune trei piloni strategici care includ
acțiuni de coordonare, finanţare şi reglementare.
Obiectivele acestei strategii sunt de a creşte participarea la învăţarea pe tot parcursul vieţii şi de
a îmbunătăţi relevanţa sistemelor de învăţământ şi formare profesională pentru piaţa muncii. În
conformitate cu obiectivul UE, principalul obiectiv strategic al României pentru anul 2020 este ca cel
puţin 10% din populaţia adultă (cu vârste cuprinse între 25 şi 64 de ani) să participe la activităţi de
învăţare pe tot parcursul vieţii. Aceste obiective sunt acoperite de cei trei piloni strategici: (i) acces şi
stimulente pentru participare; (ii) calitate şi relevanţă; şi (iii) parteneriate pentru o mai bună informare.

5.2.4. Strategia națională pentru învățământ terțiar (SNÎT) are în vedere identificarea
nevoilor privind competențele, în vederea unei treceri treptate către o economie bazată pe cunoaștere și
o cerere crescută, implicită, de locuri de muncă înalt calificate.
Stimularea accesului și participării în învățământul terțiar include următoarele grupuri
dezavantajate: studenți cu dizabilități, studenți care provin din familii cu venituri scăzute, studenți orfani
sau din centre de plasament, etnici români din afara granițelor, studenți romi și studenți din zonele
rurale (de exemplu: alocarea de burse pe criterii sociale şi de performanță; subvenții pentru transportul
în comun; sistem de credite pentru studii).
Luarea în considerare a caracteristicilor acestor grupuri permite realizarea unor programe
flexibile, relevante și de înaltă calitate.

APLICAŢIE
Consultați informațiile aflate pe site-ul: http://site.anc.edu.ro/proiecte/ . Realizați o listă cu 10 programe
sau proiecte care considerați că pot avea ca grupuri țintă persoane pentru care sunt dezvoltate strategii
de politici sociale relevante.

Corelate acestor strategii, devin importante direcțiile de politici aflate la granița dintre politicile
educaționale și cele sociale:
a) Politici specifice creșterii accesului la educație pentru grupurile dezavantajate
 Forme de sprijin material
 Programul A doua șansă;
 Programul Școală după școală;
 interzicerea segregării școlare a copiilor romi;
 furnizarea serviciilor de mediere școlară de către mediatori specializați;
 introducerea claselor cu frecvenţă redusă în învăţământul preuniversitar obligatoriu
 acordarea de burse: ordin nr. 5.576/7 octombrie 2011 privind aprobarea Criteriilor generale de
acordare a burselor elevilor din învăţământul preuniversitar de stat (text actualizat prin produsul
informatic legislativ LEX EXPERT în baza actelor normative modificatoare, publicate în
Monitorul Oficial al României, Partea I, până la 20 septembrie 2019).

40
 POLITICI EDUCAŢIONALE ŞI SOCIALE

b) Politici cu impact asupra creșterii accesului la educație pentru grupurile dezavantajate

 Programul național „Bani de liceu”
 Programul Rechizite şcolare

APLICAŢIE
Accesați pagina: https://www.edu.ro/acces-la-educatie-pentru-grupurile-dezavantajate. Descrieți pe
scurt structura acestei pagini.
Realizați o analiză a unui program național cu impact asupra creșterii accesului la educație pentru
grupurile dezavantajate. Indicatorii de analiză de utilizat:
I1. Finalitățile urmărite
I2. Categorii țintă vizate
I3. Condițiile de acces în cadrul programului
I4. Elemente inovatoare introduse în procesul educaţional

ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE
Cum puteți descrie raportul dintre politicile publice și politicile sociale?
 Care sunt principalele instituții care concep, implementează și evaluează politici sociale la nivel național?
 Ce direcții principale de politici sociale ați identificat prin analiza conținutului Legii Educației
Naționale (2011)?
 Care sunt principalele grupuri țintă vizate de programele și proiectele derivate din inițiativele privind
politicile sociale din România?
 Ce criterii sunt utilizate pentru evaluarea rezultatelor unei politici sociale?

TEMA DE CONTROL OBLIGATORIE 3

Realizați o listă cu 5 instituții, și respectiv 5 strategii/ programe la nivel național care propun schimbări la
nivelul grupurilor țintă vizate de politicile educaționale sau sociale. Descrieți pe scurt, una dintre aceste
strategii, indicând sursa studiată (aprox. 600 cuvinte).

TEST DE AUTOEVALUARE (cu răspunsuri corecte ataşate la finalul cursului)

1. Caracteristicile politice generale ale acțiunii educaționale sunt:
a) Continuitatea, complexitatea, caracterul anticipativ;
b) Domeniu public reglementat prin legi, caracter anticipativ, legată de putere;
c) Caracter multidisciplinar, anticipativ, complexitate.
2. Politica socială este un subdomeniu al:
a) Politicilor educaționale;
b) Politicilor economice;
c) Politicilor publice;
d) Politicilor naționale.
3. Printre principalele instituții implicate la nivel național în conceperea, implementarea și evaluarea
politicilor sociale enumerăm:

41
CARMEN-MIHAELA CREŢU, NICOLETA ROGOZ

a) Instituții la nivel național, instituții în subordinea ministerului, instituții care funcționează în

coordonarea ministerului;
b) Instituții publice, locale, guvernamentale.

RĂSPUNSURI LA TESTELE DE AUTOEVALUARE

1. b 2. a 3. c 4. a

Bibliografie obligatorie
· Crețu, C., Rogoz, N., 2020, Politici educaționale și sociale. Curs pe suport electronic
· Bârsănescu, Ş., 2003, Politica culturii. Studiu de pedagogie, Iaşi: Ed. Polirom
· Dunn, D.W., 2010, Analiza politicilor publice. O introducere, Iași: Ed. Polirom
· Miroiu, A., 2001, Introducere în analiza politicilor publice, București: Ed. Punct
· Zamfir, E., Zamfir, C., 1995, Politici sociale. România în context european, București: Ed. Alternative

Bibliografie suplimentară
· D’Hainaut, L., 1981, Programe de învățământ și educație permanentă, București: E.D.P.
· Kuchlmann, J., De Reufels, D.G., Schlichte, K., Nullmeier, F., 2019, How social policy travels: A refined model
of diffusion. In Sage Global Social Policy 1–17
· Lindenberg, M., Crosby, B., 1981, Managing Development: The Political Dimension, Kumarian Press, West
Hartford, Conn.
· Mărginean, I., 2004, Politica socială. Studii 1990-2004, București:Ed. Expert
· Neacșu, I., 2010, Pedagogie socială. Valori, comportamente, experiențe, strategii, București:Ed. Universitară
· Neamțu, G. (coord.), 2016, Enciclopedia asistenței sociale, Iași: Ed. Polirom
· Preoteasa, A.M., 2009, Cercetarea politicilor sociale. Aspecte metodologice. Iași: Ed. Polirom
· Rahimi, Gholam Reza- Noruzi Mohammad Reza, 2011, A Glance on Policy, Social Policy Making Process
and Its Related Issues, Res Manageria, May issue (forthcoming)
· Seguin, R., 1991, Elaboration et mise en oeuvres des programmes scolaires (Guide methodologique), Paris:
UNESCO
· Vargas-Hernandez, J.G. Noruzi, M.R. Irani, F.N., 2011, What is Policy, Social Policy and Social Policy
Changing. In International Journal of Business and Social Science, Vol. 2 No. 10; June 2011
· Zamfir, C. (coord.), 2013, Strategie Politici Sociale: România 2013-2020. București:Institutul de Cercetare a
Calității Vieții

Resurse on-line pentru cursanţi

· http://site.anc.edu.ro/proiecte/
· https://www.edu.ro/acces-la-educatie-pentru-grupurile-dezavantajate
· https://www.edu.ro/sites/default/files/Strategia-nationala-pentru-dezvoltarea-durabila-a-Rom%C3%A2niei-
2030.pdf
· http://www.mmuncii.ro/j33/index.php/ro/2014-domenii/protectie-sociala/politici-publice
· http://www.mmuncii.ro/j33/images/Documente/MMJS/Minister/11_09_2018_PSI_actualizat2018_aprobat.pdf
· http://www.incsmps.ro/index.php?option=com_content&task=view&id=23&Itemid=35

42