TEMA: Situația politică externă a Țărilor

Române în prima jumătate

a secolului al XVI-
lea

PLAN:
1. Politica externă a Țării Moldovei la înc. sec. XVI. Campania
otomană din anul 1538
2. Țara Românească în prima jumătate a secolului al XVI-lea
3. Transformarea Transilvaniei în principat autonom
sub suzeranitatea Porții
 I. Politica externă a Țării Moldovei la înc.
sec.
XVI. Campania otomană din anul 1538

Ștefan cel Mare l-a asociat la domnie pe fiul său Bogdan, pentru a impune boierimii
urmașul în tron. Se pare, nu toată boierimea, însă, a fost de acord cu decizia domnului.
Printre contracandidați la tron au fost :
1. Çtefan, fiul lui Alexandru, mort la 1496, nepotul lui Ștefan cel Mare;
2. Luca Arbore, căpitanul Sucevei;
3. Petru – un fiu al lui Ștefan cel Mare, care s-ar fi aflat la Istanbul și care ar fi
primit ajutor militar de la turci, dar intervenția nu a avut loc.

În istoriografie s-a acreditat ideea că refuzul de a se supune ar fi

aparținut
înaltului cler care nu putea accepta la tron un „însemnat” – un orb.
 Care a fost atitudinea puterilor vecine față de schimbarea la
domnie:
 Polonia. Regele polon Alexandru va trimite o solie la Istanbul, care
trebuia să asigure Poarta că nu-l recunoaște pe Bogdan – Domn, și să
propună acesteia să înceapă o campanie în colaborare împotriva Țării
Moldovei. Motivul Poloniei era clar: retrocedarea Pocuției care fusese cucerită de Çtefan cel Mare în anul 1502.
 Ungaria. Regele Ungariei Vladislav (frate cu regele Poloniei) era
preocupat ca Moldova să nu cadă sub influența otomanilor sau
polonilor, de aceea cere comitelui Maramureșului să fie gata pentru a
apăra teritoriul supus Coroanei maghiare – Moldova. În acest context
este clar răspunsul categoric al Ungariei, că nu va participa alături de
poloni la campania împotriva Moldovei și nu va admite cucerirea
Pocuției de către polonezi.
▶ Domnului Moldovei i se va cere de către Polonia:
- cedarea Pocuției - r e f u z;
- încorporarea Moldovei în teritoriul Poloniei, pentru a rezista în
fața amenințării otomane – r e f u z.
▶ Schimbarea situației politice în Ungaria care nu mai putea acorda
un sprijin efectiv Moldovei, îl determină pe Bogdan să-și schimbe
orientarea politică spre Polonia (opinia lui V. Ciobanu). Această
apropiere presupunea clar cedarea Pocuției.
▶ Domnul Moldovei a găsit o soluție de compromis: căsătoria sa cu
sora regelui polon – Elizaveta, zestrea căreia să includă Pocuția.
▶ Seimul polon va accepta propunerea și Bogdan va ordona evacuarea
oștirilor din Pocuția.
▶ Această decizie a Seimului, însă a întâmpinat rezistență din partea
reginei-mame. După moartea acesteia, în august 1505, Bogdan va reveni
la propunerea de odinioară.
▶ Ca acțiune de răspuns: semnarea unui tratat moldo-polon la
Cracovia la 6 septembrie 1505, prin care regele se obliga să permită
căsătoria cu sora sa.
 ▶ Tratatul matrimonial și de alianță a fost încheiat în martie 1506 și
prevedea:
1. Elizaveta va deveni „Doamnă a Moldovei”, data căsătoriei va fi fixată mai târziu;
2. Bogdan al III-lea va:
• accepta un episcop catolic în Moldova, va construi o biserică catolică și-i va susține pe
preoții catolici;
 păstra prietenie și pace cu regele polon;
 înștiința papalitatea când va merge la luptă împotriva păgânilor;
 Înștiința regele despre lucruri dăunătoare pentru el.

▶ În august 1506 regele polon Alexandru se va stinge din viață, iar noul rege –
Sigismund nu mai dorea înrudirea cu casa domnească a Moldovei. Ca rezultat
căsătoria nu s-a realizat. Fiindu-i știrbită onoarea personală, dar și interesele statale,
Bogdan al III-lea în toamna anului 1506 va organiza o expediție militară în Pocuția.
Observăm că relațiile moldo-polone erau foarte încordate.
▶ Relațiile cu Ungaria de asemenea se deteriorează,
conflictul apărând din cauza Cetății Baltă în
de
informațiilor existente, 1507. cetate a
Conform această
răscumpărată fost
de către Matei Corvin după moartea fostului
proprietar Ioan de Pongravz și dăruită lui Ștefan cel Mare.
Deoarece această donație a fost nominală, ea ar fi trebuit să fie
reconfirmată urmașilor săi, dar deoarece această reconfirmare
nu exista, lui Bogdan i s-a cerut retrocedarea cetății urmașilor
fostului proprietar.

▶ Observăm că Bogdan al III-lea intrase în conflict cu ambii

suverani.
 ▶ Probabil interesele comune în Moldova i-a determinat pe cei doi suverani să
se
apropie. În 1507 a fost încheiat un tratat de alianță polono-maghiar, care prevedea:

1. Regele polon-Sigismund refuză în favoarea Ungariei suzeranitatea asupra Moldovei;

2. Ungaria trebuia să-l rețină pe domnul Moldovei de la orice agresiune

împotriva
Poloniei;

3. Ungaria trebuia să-l determine pe domnul Moldovei să nu-i provoace pe turci și tătari
împotriva Poloniei;

4. Dacă domnul Moldovei n-ar fi de acord să participe cu oștire la expediția polono-

ungară împotriva Turciei, el urma să fie alungat din domnie ( se reactualiza o parte a
Tratatului de la Lublău din 1412);

5. În cazul unui atac otoman, Polonia trebuia să sprijine Ungaria pentru

apărarea
Moldovei.
▶ Bogdan al III-lea, necunoscând prevederile tratatului
va
continua expedițiile în Polonia. Înțelegând că nu va obține
rezultatul scontat, Bogdan l-a rugat pe Papa de la Roma să
medieze conflictul. Cu toate că Papa îi va da câștig de cauză lui
Bogdan, regele polon nu se va supune.

▶În iulie 1509 polonii vor redeschide operațiunile militare în

Pocuția, alungând susținătorii domnului Moldovei din orașe. La
acel moment domnul Moldovei va obține ajutor de la sultan.
 ▶ Bogdan se vede nevoit ca în ianuarie 1510 să încheie un tratat de pace cu polonii, pace
mediată de pretinsul suzeran – regele Ungariei. Conform tratatului se instaura „ înțelegere, liniște și
pace veșnică”, în următoarele condiții:
1. Părțile își vor înapoia obiectele răpite;
2. Căsătoria nu se va realiza, Bogdan trebuia să întoarcă actele;
3. Retrocedarea reciprocă a boierilor, țăranilor și săracilor prinși în lupte;
4. Despre pagubele reciproce să nu se amintească, doar de oameni și dobitoace;
5. Regele și Domnul să se informeze în caz de amenințare din partea oricăror dușmani;
6. Părțile se obligau să nu primească în țările lor dușmani a celuilalt;
7. Dacă domnul Moldovei va fi detronat, va primi azil politic în Polonia și va fi ajutat să-și reocupe
tronul;
8. Negustorii poloni să fie liberi de a face comerț în Moldova și să li se permită trecerea liberă în
Muntenia;
9. Negustorii moldoveni să fie liberi de a face comerț în Polonia;
10. Chestiunea Pocuției urma să fie hotărâtă de o Comisie formată de către regele Ungariei în prezența
a patru soli moldoveni și patru soli poloni.
▶ Nesoluționate rămâneau următoarele întrebări:
- predarea pretendentului Petru Mânja și a boierilor fugari;
- plătirea unei recompense regelui Poloniei pentru plata oștirilor care năvălise în Țara Moldovei;
- soluționarea problemei Pocuției.
▶ Relațiile Moldovei cu Țara Românească au fost încordate datorită
următoarelor cauze:

- Ștefan cel Mare alipise ținutul Putna de la Țara Românească

care continua să fie administrat de către moldoveni;

- în 1507 Radu cel Mare a întreprins o expediție în ținutul Putna;

- Bogdan va prăda Țara Românească de la „Milcov până la Râmnic” ;

▶ În octombrie 1507 va fi încheiată pacea moldo-munteană, care

prevedea ca între țări să rămână hotarele vechi, iar Radu să întoarcă prada
de război.
▶ O a relațiilor politice externe ale Moldovei se
încordare
înregistrează după ridicarea în tronul Munteniei a lui Neagoie
Basarab. Conflictul a fost cauzat de căsătoria lui Bogdan al III-lea cu
fiica lui Mihnea Vodă al Munteniei iulie 1513.

▶ Neagoe Basarab va susține un pretendent la tronul Moldovei –

Trifăilă, venit din Transilvania. Tentativa a suferit eșec.
▶ În aprilie-mai 1510 Moldova va fi invadată de către tătari. Ungaria va
interveni în apărarea vasalului, ordonând sașilor din Transilvania să vină în
ajutorul domnului Moldovei.

▶ În august-septembrie 1510 invazia se va repeta, necunoscând însă dacă

moldovenii de această dată au fost ajutați de către sași.

▶ În august 1511, în Polonia se cunoștea că tătarii vor năvăli în Moldova.

▶ În 1512 Bogdan, conform unor izvoare va încheia pace cu hanul

tătarilor, dar acest lucru n-a însemnat și sfârșitul confruntărilor, confruntări
cauzate, se pare, de cerința sultanului.
 ▶ În prima parte a domniei, Bogdan reușește să mențină relații stabile cu
Poarta. Continua să plătească tributul pentru a menține pacea cu turcii.

▶ Începând cu anul 1511 relațiile moldo-otomane s-au complicat, situație

provocată de evenimentele de la Poartă. Selim, fiul sultanului Baiazid și-a
exprimat dorința de a ocupa tronul otoman. Printre aliați este și domnul Moldovei,
căruia îi sunt confirmate niște proprietăți la Dunăre (25 ianuarie 1512): gârle, vama
de la Oblucița, desetina și venitul de pe pământul din jur pentru a-l atrage pe
Bogdan de partea sa .

▶ Înțelegerea din 1512, precum și atacurile străine din 1513-1514 au fost

argumentele invocate de mai mulți istorici pentru a confirma ideea că a existat o
„închinare” a lui Bogdan al III-lea față de Selim.
▶ În anul 1514 se răspândea zvonul că turcii „ pregătesc o armată puternică și corăbii
pentru a trece peste Dunăre la începutul lunii mai, în Moldova”, urmărind
scopul de a înscăuna un domn „ care să fie destul de ascultător poruncilor sale, să
se invadeze țările creștine împreună cu turcii”.

▶ Situația complicată a Țărilor române este menționată și în unele izvoare externe.

Din corespondența regilor ungar și polon din aprilie 1516, aflăm că, sultanul
are de gând să năvălească în Ungaria, de aceea țărilor române trebuie acordat
ajutor ca țările să nu fie transformate în pașalâcuri. Regele Ungariei chema la
ajutorarea românilor, or turcii vor avea hotar comun cu ambele regate.

▶ Cu toate amenințările Bogdan al III-lea va reuși să mențină liberă față de Poartă

țara până la moartea sa, în aprilie 1517.
▶ Domn al Moldovei va deveni un fiu nelegitim al lui Bogdan al III-lea – Çtefăniță
– un minor cu o vârstă între 9 și 15 ani. Fiind fiu nelegitim, mama lui nu putea
să devină regentă, de aceea regent va deveni marele boier – Luca Arbore.

▶ La momentul urcării în tron a noului domn, situația politică în Europa era

foarte încordată, datorită faptului că în același an a fost întreruptă calea terestră a
europenilor spre Orient prin cucerirea de către otomani a Egiptului ( 1517). În
Europa se actualizează ideea formării unei coaliții antiotomane la inițiativa
Papei de la Roma (Leon X) în care urma să intre Ungaria și Polonia. Gruparea
boierească antiotomană din Moldova (care-l tutela pe domn) va încerca să
stabilizeze relațiile cu marile puteri.
 ▶ În decembrie 1517 va fi încheiat un tratat moldo-polon.
▶ Regele polon Sigismund se obliga:
 să respecte pace și înțelegere cu domnul Moldovei;
 să-i acorde domnului Moldovei, familiei sale și boierilor azil politic în Polonia, în
cazul în care și-ar fi pierdut scaunul, fiind atacat de un dușman mai puternic;
 să apere Moldova împotriva oricăror dușmani;
 să nu considere acțiunea lui Ștefăniță dușmănoasă, în cazul în care el va fi silit de
către otomani să le acorde ajutor împotriva Poloniei
▶ Domnul Moldovei Ștefăniță se obliga:
 să acorde, pe cât îi va sta în putere, ajutor polonilor în lupta împotriva dușmanilor;
 să se ridice la luptă împotriva turcilor, dar numai în cazul în care regele polon și
cel maghiar vor acorda ajutor Moldovei pentru a preveni o expediție otomană în
Moldova;
 să anunțe regele despre mișcările otomanilor;
Condițiile acestui tratat au fost confirmate la 9 mai 1518 la Cracovia și la 4 mai 1518 la
Hârlău.
 ▶ În istoriografie raporturile moldo-polone din perioadă sunt apreciate în
felul următor:

 „ Çtefăniță a făcut să se audă dorința de independență a acestei țări”, dar regele

urmărea
cu totul alte scopuri; Ștefana Simionescu (1975)

 „ politica polonă față de Moldova a fost ca să o folosească în folosul Poloniei și nu

să o sprijine efectiv pentru apărarea independenței”. Veniamin Ciobanu (1977)

▶ În primăvara anului 1518 tătarii vor invada Moldova, se crede pentru a o pedepsi
pentru apropierea de Polonia. Campania tătară va suferi eșec. La 9 august 1518 la Costești
pe Prut, tătarii vor fi zdrobiți.
▶ Pericolul ce îl reprezenta Imperiul otoman pentru Europa îl
determină pe regele maghiar să încheie un armistițiu cu Poarta, în
luna mai 1519, pentru o perioadă de 3 ani, armistițiu ce includea
și spațiul românesc. Atât Moldova, cât și Muntenia era asigurată de
pace, datorită regelui, dar tributul, darurile și serviciile trebuiau să
fie predate în continuare după obicei sultanului.

▶ Armistițiul nu va fi respectat. Otomanii se pregăteau insistent

să atace Ungaria. În septembrie 1520 se va stinge din viață Selim
II, fiind urmat de Soliman Magnificul, care nu va renunța la
proiectele fostului sultan, ci le va realiza.
 ▶ În vara anului 1521 ( următorul sezon de război) tânărul sultan va cuceri
câteva orașe din Ungaria, dintre care Belgradul ( august 1521), fiind deschis
drumul spre Buda. În această expediție sultanul intenționa să-l atragă și pe domnul
Moldovei, care va refuza diplomatic de „ a se bate cu secuii”, invocând diverse
motive:

1. pentru că avem legături de pace cu regele Ungariei,

2. pentru că regele Ungariei este nepotul regelui Poloniei, fiind aliați, și Polonia va
cuceri Moldova;

3. pentru că ne amenință tătarii:

întrebând „ Dorește sultanul ca Moldova să fie cucerită, cine va plăti

tributul?”
▶ Raporturile lui Ștefăniță cu polonii se tensionează la sf. anului
1522 – înc. anului 1523, când Ștefăniță va limita puterea marii
boierimi. Un grup de boieri în frunte cu Luca Arbore va fi
executat, o altă parte în frunte cu Cozma Çarpe va pribegi.
Polonia nu a extrădat clauza tratatului „de a extrăda boierii
pribegi”. Ștefăniță va întreprinde acțiuni de răspuns:
 reține un sol polon în Moldova;
 anulează privilegiile comerciale pentru negustorii polonezi.
▶ Relațiile polono-otomane se vor tensiona către anul 1524, când
detașamente otomane au atacat teritorii poloneze. Această campanie ar fi fost
răspunsul ferm al sultanului la ajutorul trimis de către regele polon în Ungaria în
1521. Se crede că turcii au atacat și regiunile periferice ale Moldovei
(confruntarea de la Tărăsăuți).

▶ Situația externă a Moldovei se complică și mai mult după încheierea

armistițiul polono-otoman din 1525. Cu toate că această apropiere între cele 2
puteri avea scopul de a nu permite ascensiunea habsburgilor, pentru Moldova
însemna o mai mare precauție în relațiile cu vecinul din nord.

▶ Urmează Mohacs 1526.

 ▶ Raporturile lui Ștefăniță cu Radu de la Afumați (Domn al Țării
Românești
1522-1529) au fost tensionate. Această situație s-a datorat:

 pe de o parte , refuzului domnului muntean de a extrăda boierii pribegi;

 pe de altă parte, căsătoriei lui Radu (sf. 1525) cu una din fiicele lui Neagoie Basarab în
condițiile în care acela îi promisese în căsătorie o fiică.

▶ În ultimă instanță Ștefăniță este de acord să o ia în căsătorie pe cea de-a doua din surori –
Stana, cu condiția ca el, Ștefăniță să se întituleze „mare voievod al Valahiei” , iar Radu
de la Afumați „ voievodul cel mic al Valahiei”. Refuzul lui Radu a însemnat – expediția
lui Ștefăniță în Țara Românească în februarie 1526. Urmează extrădarea boierilor,
executarea lor, invadarea Moldovei de munteni, expediția de răspuns, otrăvirea lui
Ștefăniță ( 14 ianuarie 1527), fie de către soție, fie din ordinul sultanului.
 ▶ Următorul domn al Moldovei va deveni Petru zis Rareș. Informațiile despre viața lui anterioară
domniei sunt diverse, ba chiar contradictorii:

 legenda și cronicele susțin că Petru Rareș ar fi fost negustor de pește;

 cărturarul I.S.Peresvetov, contemporan cu Petru Rareș, îl numește „ filosof și doctor înțelept”. Domnul
Moldovei cunoscând limbile latină și turcă;

 Nicolae Grigoraș combate informația, precum că ar fi fost negustor, admițând că Petru Rareș ar fi fost
ostatec la Istanbul, și ar fi pribegit și în Polonia;

 Ion Toderașcu susține că Petru Rareș nu a pribegit în Polonia;

 Istoricul turc Halil Inalcic declară că Petru Rareș ar fi fost primul domn numit de către turci în scaunul
Moldovei, fără a aduce argumente;

 Istoriografia românească susținea că Petru Rareș a fost ales de către boieri și încoronat la Hârlău;

 Tahsin Gemil recunoaște că Petru Rareș a fost ales de către boieri, dar opinează „ nu este exclus că Petru
Rareș ar fi fost primul Domn moldovean în instalarea căruia s-ar fi implicat și otomanii, admițând că chiar
el ar fi cerut susținerea otomană”;

 Nicolae Grigoraș s-a pronunțat împotriva acestei opinii „ Nici un izvor intern sau extern, contemporan
sau mai târziu nu menționează acest amestec. Petru Rareș nici nu ar fi avut nevoie de sprijinul Porții ”.
▶ Cu toate acestea, în prima domnie Petru Rareș (1527-1538) s-a bucurat de o
libertate de acțiune în plan extern. Petru Rareș moștenise de la predecesorii săi
relativă
câteva
probleme de politică externă:
 respingerea pretențiilor Imperiului Otoman;
 retrocedarea Pocuției;
 problema Ciceului și Cetății de Baltă.
▶ În mai 1527 tânărul domn va semna o convenție cu regele polon care
prevedea:
 reglementarea neînțelegerilor de la hotare
 reglementarea comerțului
 retrocedarea fugarilor.
▶ La 13 decembrie 1527, la Cracovia solii lui Petru Rareș încheie un tratat de pace și
alianță cu regele polon.

▶ Sigismund I se obliga:
 să mențină „pacea perpetuă” cu Moldova;
 îl asigura pe Domnul moldovean că va guverna țara fără nici o piedică din partea Poloniei și
 promitea că nu va susține nici un candidat la tronul Moldovei;
 În cazul în care Rareș își va pierde tronul, Regele îi va asigura azil politic
Lui și
susținătorilor săi, și-i va acorda ajutor pentru a reveni în țară.
▶ Părțile se asigurau:
 să acorde ajutor reciproc în lupta împotriva tătarilor și a altor dușmani.
 să nu acorde azil politic opoziției celuilalt.
▶ Tratatul mai prevedea și o eventuală campanie militară împotriva
otomanilor la care trebuia să participe și Ungaria.
 Polonia și Ungaria trebuiau să-i acorde ajutor lui Rareș împotriva
Porții. Domnul va participa personal la campanie, dacă vor participa
regii ungur și polon.
 Rareș trebuia să-i anunțe pe regi despre ceea ce va auzi de la turci.
 În cazul în care Rareș va fi impus de sultan să meargă la luptă
împotriva Poloniei , Regele să nu rupă pacea.

▶ Observăm, că tratatul prevedea antrenarea efectivă a Poloniei în

lupta antiotomană. Susținem opinia istoricului Tahsin Gemil
conform căreia Rareș a urmărit scopul de a atrage Polonia în
coaliția antiotomană, ceea ce de-jure i-a reușit.
▶ Regele Ungariei Ferdinand I (ales în 1526) dorea să obțină susținerea lui
Rareș pentru a-și consolida pozițiile. Solul regelui în Moldova a avut
însărcinarea de a-i „ cumpăra” pe Domn și pe unul sau doi mari boieri.
Boierilor trebuia să li se acorde câte 1-2 mii de florini, iar lui Rareș – Bistrița
și împrejurimile ei.
▶ Promisiunile lui Ferdinand erau timpurii, deoarece Ian Zapolia de
asemenea a fost ales rege al Ungariei. Mai mult chiar Zapolia a fost
recunoscut de Poartă, Papă, Polonia, Veneția, Franța.
▶ Rareș trebuia să țină cont, de noua situație, începând negocierile cu Ian
Zapolia care îi promisese, și el, Bistrița, dar totodată, înaintând pretenții de
suzeranitate asupra Moldovei.
▶ Evenimentele ce urmează ne conving însă că cel care obține
influența este Rareș. După mai multe intervenții, drept că la ordinul
Porții, în Transilvania în noiembrie 1529, Domnul Moldovei își
impune autoritatea asupra unei părți a Transilvaniei: Brașovului și
Făgărașului, declarându-se protector al întregii națiuni sășești .
▶ Entuziasmat de succesele sale, Rareș în august 1530 cere Regelui
polon retrocedarea Pocuției. Cererea fiindu-i respinsă, Domnul
Moldovei ocupă pe cale armată Pocuția, ceea ce a provocat
înrăutățirea relațiilor moldo-polone. Regele Sigismund nu trece la
contraofensivă, necunoscând poziția Porții.
▶ Sultanul într-o scrisoare de răspuns regelui , îl informează pe acesta
că domnii români sunt „robii tributari” ai Porții, de aceea se poate
negocia doar cu Sultanul, care nu ordonase intrarea lui Petru Rareș
în Pocuția. Se observă nedorința lui Suleyman Magnificul de a
intra în conflict cu Polonia, în condițiile în care nu rezolvase
problema Ungariei.
▶ Obținând astfel consimțământul Porții, oastea poloneză în vara
anului 1531 invadează Pocuția. La 22 august 1531 la Obertîni
Petru Rareș este înfrânt, fiindu-i luați în prizonierat oșteni și
capturate tunurile. Chiar și în situația în care era, Poarta nu putea
să rămână pasivă, dar va acționa doar diplomatic. Marele vizir în
toamna aceluiași an cere regelui retrocedarea prizonierilor și
tunurilor, deoarece aceasta ar fi „proprietatea sultanului”, iar lui
Petru Rareș i interzice reluarea operațiunilor militare în
se Pocuția.
▶ Relațiile politice sud-est europene s-au complicat și mai mult
datorită apropierii Poloniei de Poarta otomană care, dorind să
neutralizeze Polonia, încheie în ianuarie 1533 la Constantinopol un
tratat de „pace veșnică” cu consecințe grave pentru Țara Moldovei.
Părțile se obligau reciproc să fie prieteni prietenilor și dușman
dușmanilor, fiind valabil pe timpul vieții celor doi suverani. Țările
Române erau calificate ca „robii și tributarii” sultanului.
▶ Anul 1538 a fost fatal pentru Țara Moldovei. În luna ianuarie
Petru Rareș hotărăște să intervină în Polonia. Oastea
moldovenească obține victorii, nimicind oștirea poloneză. Regele
polon este nevoit să ceară ajutorul sultanului.
▶ Solul polon sosit la Constantinopol, în luna mai 1538, cerea
factorilor decizionali otomani numirea unui nou Domn la tronul
provinciei tributare. Acum, la 1538, pentru prima dată, regele
polon solicită intervenția Porții la numirea Domnilor în Țara
Moldovei, permițând otomanilor implicarea în treburile interne ale
Principatului. Astfel, Polonia a influențat direct expediția militară
otomană din anul 1538.
▶ Intervenția otomană a fost favorizată și de
• formarea Ligii de la Nisa în februarie 1538, în care intrau:
Veneția, Papa de la Roma și Imperiul Romano-German al lui
Carol al V-lea, precum și de
• Înțelegerea de la Oradea, în același an, dintre Ian Zapolia și
Ferdinand.

▶ Planul suprem al sultanului era – Ungaria, însă Moldova lui

Petru Rareș împiedica ofensiva otomană în Europa centrală. Aliații
turcilor – tătarii, nu puteau trece prin Moldova guvernată de Rareș,
de aceea era necesară o schimbare de domnie. Observăm că
expediția otomană nu a fost o expediție antimoldovenească, ci o
acțiune împotriva creștinilor din opoziție. La această opoziție
creștină aderase și Petru Rareș, semnând tratate de alianță cu
Habsburgii.
▶ Refuzul Domnului Moldovei de a plăti haraciul a jucat nu ultimul rol în
decizia Porții de a interveni în Moldova. Rareș, în opinia otomanilor, trebuia
pedepsit. Ofensa fusese atât de mare, încât, sultanul dorise inițial, să transforme
Moldova în pașalâc. Schimbarea radicală a statutului politico-juridic al
Principatului ar fi adus, însă, prejudicii majore politicii otomane în Europa, de
aceea proiectul nu a fost realizat.
▶ Decizia Porții de a ataca Moldova era cunoscută deja la 8 iulie 1538. Inițial
în Moldova năvălesc tătarii care sânt zdrobiți la Ștefănești. Sultanul pornește
din Adrianopol la 26 iulie, anunțându-l pe Rareș că dacă El își va cere iertare și
va depune omagiul de credință, campania va fi întreruptă. Soliman dorea să
soluționeze problema moldovenească pe cale diplomatică pentru a cruța
forțele, atât de necesare în preconizata campanie din Ungaria.
 ▶ În condițiile nou create, Petru Rareș consultă părerea boierimii,
care în mare parte era nemulțămită de guvernarea autoritară
promovată de Domn. Hotărârea lui Rareș de a opune rezistență
invaziei nu a fost susținută de către boieri. Logofătul Trotușanu și
portarul Mihu s-au pronunțat pentru supunere, dorind ca țara să nu
fie cotropită.
▶ În tabăra otomană de lângă Provadia la 8 august sosește un sol
moldovean, reprezentând facțiunea boierească prootomană,
solicitând în numele Domnului iertarea. Dorind să-l înjosească pe
Rareș, sau presupunând trădarea boierimii, sultanul cere
prezentarea personală a Domnului.
 ▶Cunoscând opțiunea politică a Voievodului solul hotărăște să
înainteze condițiile, îndeplinirea cărora ar determina trecerea
boierimii de partea sultanului. Printre condițiile înaintate de către
boierime menționăm:
 să fie detronat Petru Rareș și să fie numit un alt voievod
din neamul lor;
 țara să nu fie ocupată pentru Sultan;
 să li se păstreze drepturile, legile și credința lor;
 să se abțină de la masacre și răpirea avuțiilor, precum și ca soțiile
și copiii să nu fie luați în captivitate;
 au cerut ca tributul și darurile sancționate prin pactele strămoșilor
lor să rămână aceleași și să se mulțumească cu acestea.
▶ Observăm, că pentru a salva țara boierii hotărăsc să-l
sacrifice pe Petru Rareș.
 ▶ Izvoarele vremii ne dovedesc că Suleyman nu s-a grăbit să
ocupe Moldova. Sultanul aștepta dispersarea forțelor moldovenești.
august
Astfel laoastea
17 poloneză trece Nistrul și asediază Hotinul, contrar
străduințelor lui Ferdinand și Ian Zapolia de a-l convinge pe regele polon
de a renunța la o campanie moldovenească, și de a-l lăsa pe Rareș la
domnie .
▶ La 27 august, oastea otomană formată din 200 mii oameni trece
Dunărea.
▶ În condițiile nou create Petru Rareș începe negocierile, dar nu cu
sultanul, ci cu polonezii. Domnul moldovean reușește să încheie tratatul,
însă în condiții puțin avantajoase.
 Moldova ceda Pocuția;
 Moldova se obliga să plătească Poloniei despăgubiri de război.
 Părțile se angajau să restituie reciproc prizonierii.
▶ Respectarea tratatului trebuia să fie urmărită de Ferdinand și Ian Zapolia
▶ Cu toate acestea, Petru Rareș nu reușește să organizeze apărarea țării, înțelegând că boierii nu-l susțin el
,primind permisiunea lui Ferdinand se retrage în cetatea Ciceului.
▶ La 10 septembrie otomanii erau la Iași, iar la 15 septembrie,
ajungând la Suceava, sultanului i-au fost deschise porțile Cetății
de Scaun. În timp ce logofătul Trotușanu și portarul Mihu se aflau
în tabăra otomană, acolo este trimis Trifan Ciolpan, reprezentând
boierimea, pentru a închina țara. La 17 septembrie la Suceava
Suleyman convoacă o adunare a reprezentanților boierimii.
Decizia adunării, care a durat 4 zile a fost : de a-l alege ca Domn
pe Çtefan Getne, fiul lui Alexandru și nepotul lui Çtefan cel Mare,
în vârstă de 39 de ani, dintre care 25 de ani fusese petrecuți la
Poartă.
▶ Suleyman Magnificul a acordat o amnistie celor care au ridicat
armele împotriva sultanului și le-a promis boierilor că „le vor fi
asigurate: libertatea, drepturile, credința și avuțiile, menționând
că el a venit în țară, doar pentru a-l pedepsi pe Petru Rareș”.
▶ În cinstea expediției împotriva Moldovei, sultanul a poruncit
ca evenimentul să fie înveșnicit cu o inscripție pe lespede de
piatră instalată la cetatea Bender, în care, printre altele, se spunea:
”Potcoava calului meu când a ridicat pulbere am devenit
cuceritor al țării Bugdan”. Deci, vedem că sultanul indică
faptul ca Moldova a fost cucerită.
la
▶ „Cucerirea” Moldovei este menționată și în unele cronici
otomane. De aceea, o parte din istorici au fost înclinați să
concluzioneze că la 1538 Țara Moldovei a fost cucerită cu sabia,
opinie ce a cauzat mari discuții în istoriografie.
▶ Unul dintre cronicarii otomani, Abdul-Aziz-Efendi, relatând despre fuga lui Petru Rareș
și împrăștierea armatei moldovenești, scrie: ” După aceea țara Sa, fiind alipită fără
împotrivire de la un capăt la altul la țările islamice, a fost numit, potrivit obiceiului, un
alt voievod pentru rânduiala treburilor Moldovei”. Deci, Țara Moldovei a fost alipită,
fără a se împotrivi, la țările islamice. Sultanul „a început să-și arate mila și dragostea sa
față de locuitorii țării” și le dă pe Ștefan domn, menționează în continuare același autor.

▶ Mustafa Celal Zade, afirmă că sultanul, „în scopul de a pune capăt tulburărilor, care
aveau loc la hotarele turcești Akkerman și Chilia, a primit să dea titlu de voievod, dar să
fie respectate următoarele condiții, care au fost fixate în scris:
-se vor da turcilor teritoriile aflate între țărmul stâng al Prutului, adică spre Akkerman și
până la râul Nistru;
-la cele două capete ale ținutului cedat turcii vor ridica două cetăți;
- voievodul să jure că nu se va răscula din nou și că va îndeplini orice firman; -voievodul se
leagă ca la fiecare doi ani să vină el însuși la curte să aducă haraciul țării”.
▶ Putem concluziona că a fost vorba de o cucerire prin tratat, iar
conform dreptului islamic internațional „când inamicul supune o
regiune nu prin forța armelor, ci o dobândește printr-un tratat de
pace, atunci atât el, cât și urmașii lui se obligă să respecte
condițiile tratatului încheiat. Pământul unei asemenea regiuni
aparține locuitorilor ei ”.
▶ Mai mulți istorici au admis existența unui act scris care reglementa
raporturile moldo-otomane la 1538. Tahsin Gemil , consideră că
toate prevederile impuse de sultan au fost consemnate într-un act
oficial, dar el nu a avut valoarea de tratat, ci de o diplomă.
▶ Opinia este susținută și de Șerban Papacostea, care consideră că
„apelul boierilor către sultan, răspunsul acestuia, precum și
poziția sa în timpul campaniei din 1538, confirmă existența
tratatelor negociate între Moldova și Imperiul Otoman”.
▶ Consecințele campaniei otomane au fost numeroase.
1. „Țara Moldovei a fost prădată cum n-au mai pățit gheaurii de la întemeierea
islamului” a consemnat cronicarul otoman Rustem-pașa. Și izvoarele interne
menționeazăcă la 1538 „împăratul turcesc cu puterile lui și cu tătarii au prădat
țara noastră până la Suceava”.
2. Moldova a suferit pierderi teritoriale. Otomanii au ocupat Tighina și
Bugeacul. La Tighina a fost construită o cetate de piatră, localitatea a fost
denumită Bender, formându-se și o raia. Bugeacul devine loc de popas pentru
tătari.
3. Haraciul capătă după 1538 o altă semnificație. Dacă până acum el era prețul
pentru răscumpărarea păcii de la sultan și simbol al vasalității formale, de
acum înainte devine un semn al supunerii în fapt, susține istoricul Gemil.
4. limitarea prerogativelor de politică externă ale Domnului Moldovei,
5. plan politic intern campania a provocat divizarea tot mai mare a societății în
facțiuni pro și antiotomană, cauzând o stare de instabilitate politică.
6. a creat instabilitate politică în țară
▶ În istoriografie este atestată părerea conform căreia campania de la 1538 a dus:

• „la pierderea independenței economice și politice a Moldovei”,

• „a marcat supunerea efectivă a Moldovei față de Poarta Otomană”.

• Sultanul atentase la dreptul boierilor de a alege domn în țară și pentru prima dată
ei au impus în scaunul Moldovei candidatul lor.

▶ În anul 1538 se pune și începutul unor schimbări esențiale în raporturile

moldo-otomane, schimbări ce își au rădăcina în catastrofa militară de la Mohacs,
în opinia unor istorici. Modificarea relațiilor Moldovei cu Imperiul Otoman,
începută în 1538, se intensifică în deosebi după anul 1541, când Ungaria a
dispărut ca stat. Scoaterea din competiția politică a Ungariei a contribuit la
înaintarea pretențiilor Poloniei asupra Țării Moldovei.
▶ Pentru Moldova următoarele trei decenii au decurs sub semnul
luptei polono-otomane în scopul impunerii regimului suzeranității
restrictive de către Poartă și a suzeranității colective de către
Polonia.
▶ la sfârșitul anilor 30-începutul anilor 40 ai sec. al XVI-lea se
consolidează poziția Porții la nordul Dunării de Jos, regele
polon continuă să promoveze o politică de alianță cu Suleyman
Magnificul, prin aceasta contribuind la realizarea politicii otomane
în Țara Moldovei.
▶ Poziția puterilor creștine față de Țara Moldovei a contribuit
parțial la succesul Porții. În luna octombrie 1538 sultanul scrie
regelui că a subjugat Moldova, numindu-l în tronul mușatin pe
Ștefan Lăcustă, fapt ce a îngrijorat mult puterile creștine. La 6
martie 1539 regele polon, scriindu-i ducelui Prusiei Albert, își
exprimă îngrijorarea în legătură cu vecinătatea cu “o creatură a
sultanului” care poate ataca Polonia și cere ajutor în cazul unei
eventuale invazii din partea Porții.
 II. Țara Românească în prima jumătate
a secolului al XVI-lea

În primii ani ai secolului al XVI-lea la tronul Munteniei se afla

Radu cel Mare, în timpul căruia țara devine din ce în ce mai
supusă Imperiului otoman:
 tributul s-a mărit de la 8 la 12 mii galbeni;
 domnul trebuia să meargă la Poartă în fiecare an;
 în 1505 sultanul a luat sub controlul său vămile de la Dunăre.
▶ În condițiile creșterii pericolului otoman, în 1507 Polonia și Ungaria semnau un
tratat prin care se obligau să sprijine domnul Țării Românești în cazul unei năvăliri
turcești.
▶ Ca urmare a acestui tratat, în decembrie 1507 Radu semna un tratat de pace
veșnică cu Sibiul și cu cele 7 scaune sășești din Ardeal:
1. părțile se obligau la ajutor reciproc în caz de atac otoman;
2. Domnul muntean, familia boierii în caz de atac să primească azil în
orice
localitate;
3. sașii nu vor adăposti nici un pretendent la tronul muntean.

▶ După moartea lui Radu cel Mare au existat mai mulți pretendenți la tron:
- boierimea proungară îl susținea pe un fiu al lui Basarab Țepeluș (1477-
1481);
- Craioveștii – antiunguri îl susțin pe Mihnea cel Rău (1508-1509);
▶ Situația politică a țării s-a complicat și mai mult. La Curțile europene se
credea că Domnul va introduce o armată turcească în țară și va trece la legile și
religia turcească.

▶ Simțindu-se în pericol, în aceste condiții, are loc o apropiere a lui Mihnea

de Ungaria. El se recunoaște vasal al lui Vladislav în iulie 1509. O grupare
boierească nedorind o apropiere de Ungaria va cere ajutor turcilor. Mihnea se
va retrage la Sibiu unde în anul următor este omorât.

▶ În tronul muntean va urma un frate a lui Radu cel Mare – Vlad cel Tânăr
(1510-1512). Și acesta va recunoaște supremația regelui Vladislav al Ungariei
în august 1511, și declară că lupta împotriva otomanilor. Boierimea din nou se
adresează după ajutor Porții. La începutul anului1512 Țara Românească va fi
invadată de o oștire otomană, domnul fiind prins și decapitat.
 La 1512 Craioveștii reușesc să-l întroneze pe un membru al familiei –
Neagoe, fiul marelui vornic Craiovescu, care-și creează o genealogie falsă, dându-se fiu
al lui Basarab cel Tânăr.

În politica externă:

▶ -menținerea relațiilor bune cu Poarta (plata regulată a haraciului, în

1515 Neagoe va prezenta personal omagiul de vasalitate la Constantinopol)

▶ -menținerea relațiilor diplomatice cu țările creștine.

o va încheia un tratat cu Ungaria în martie 1517: brașovenii vor face comerț cu trei
orașe muntene; în cazul în care pe teritoriul Munteniei vor trece oștiri otomane spre
Ungaria, Neagoie să încerce să-i oprească, sau să anunțe regele.
o va trimite o solie la Veneția (1518) pentru relații de bună amiciție.
o va trimite un sol (comun și cu Moldova) în Statul Papal (1519).Părțile se angajau să
participe într-o expediție împotriva lui Selim; să nu încheie pace cu turcii fără știrea
Papei; Papa să prezinte țările române ca aliați în relații cu Poarta; domnii români să
fie părtași la împărțirea bunurilor și pământurilor luate de la turci.
 ▶ Moartea lui Neagoe Basarab în 1521 a cauzat mari frământări
politice. Au existat mai mulți pretendenți:
1. Vlad „ noul domn transalpin”;
2. Dragomir călugărul;
3. Teodosie – fiul lui Neagoe;
▶ Luptele interne au permis implicații din partea turcilor în
treburile interne ale țării. Pentru o perioadă scurtă pașa de Nicopole-
Mehmed-beg va conduce Țara Românească, obținând:
 Steagul de domnie de la sultan;
 Introduce administrația otomană;
 trimite peste Dunăre pe Teodosie.
▶ Logofătul Stoica cunoscând intențiile Porții cheamă boierii
să-l susțină la tron pe Radu de la Afumați (1522-1529 cu
întreruperi), care se considera fiu al lui Radu cel Mare.

▶ În lupta antiotomană Radu de la Afumați era ajutat de orașele

din Transilvania cu care avea înțelegeri. Un izvor datat cu anul
1522, consemnează că Domnul muntean cere ajutor împotriva
turcilor de la județul orașului Brașov, referindu-se la o înțelegere
anterioară. În august Radu de la Afumați
1522, pribegească în este nevoit să
Ardeal. obținând
ajutoare, În biruință. luna octombrie se va
întoarce cu
 ▶ Succesele lui Radu de la Afumați împotriva turcilor îi va convinge pe aceștea
să-l recunoască pe acest Domn al Țării Românești și să respecte autonomia țării.

▶ Conform unor izvoare externe, turcii, temându-se de o alianță a muntenilor

cu ungurii „au negociat cu valahii în vechile condiții”, fiind încheiat un tratat care
prevedea:

1. sultanul urma să numească domn pe unii dintre românii pe care i-ar avea lângă el;

2. românii să plătească tribut tot așa ca și mai înainte;

3. dacă nu au dat ceva din tributurile trecute să le întregească;

4. turcii după aceasta să nu mai aibă nici o putere în provincie.

 ▶ Alte izvoare comunică precum că Radu de la Afumați a fost în persoană la
Poartă în decembrie 1524, unde „ și-a plecat capul la poala împăratului”.
Închinarea a dus la:

1. recunoașterea lui Radu de la Afumați domn în Țara Românească;

2. ridicarea tributului la 14 000 ;

3. depunerea omagiului de vasalitate la fiecare 3 ani.

▶ Despre călătoria lui Radu de la Afumați în capitala otomană este

comunicat sibienilor la începutul anului 1525. Domnul scrie că „ am mers la
Poarta otomană turcească și am stat de față cu împăratul turcesc și toți domnii
țării turcești. Çi-mi dărui întâiu Domnul Dumnezeu, după aceea și împăratul
turcesc mie domnia română, și iar m-am întors la domnie cu viață și sănătate
împreună cu toți boierii câți au fost cu mine, și m-am așezat la tronul și
domnia română”.
 ▶ Domnul se obliga să respecte în continuare jurământul depus anterior fașă de sibieni
care prevedea:
 să fim cu dreptate și slujbă sfintei coroane și măritului craiu și tuturor domnilor și țării
ungurești și domniei voastre în viața noastră;
 Radu de la Afumați cheamă boierii pribegi în Transilvania să revină în țară;
 Radu de la Afumați propunea să fie rezolvate litigiile dintre locuitorii Țării Românești și
ardeleni;
 Domnul cerea uciderea unui pretendent ce se afla în Ardeal.

▶ Radu de la Afumați va interveni în luptele din Transilvania dintre Ian Zapolia și

Ferdinand I. Inițial el îl va susține pe Zapolia, susținut de către otomani, dar pe parcurs
începe negocierile cu Ferdinand I. Conform unor aprecieri Radu a acceptat să fie mediator în
negocierile habsburgico-otomane. Domnul va intra în conflict cu boierii, care vor complota
împotriva lui. Încercarea de a se refugia în Ardeal eșuează. Radu de la Afumați este prins la
Râmnic și decapitat.

▶ În tronul Țării Românești urmează Moise-Vodă ( 1529-1530), care a avut o

orientare
prohabsburgică, orientare care nu a fost susținută de către boieri, care l-au asasinat.
▶ Merită menționată domnia antiotomană a lui Radu Paisie ( 1535-1545).
Acesta primise domnia de la turci, dar pregătit să colaboreze cu creștinii
„ creștinii să ne unim într-un gând și o credință”.

▶ Relațiile lui Radu Paisie cu Petru Rareș nu au fost dintre cele mai bune
din cauza acordării azilului politic acordat boierilor moldoveni de către
Domnul muntean. Apreciind situația politică, în decembrie 1540, Radu Paisie
îi sfătuia pe ardeleni să fie credincioși turcilor, în caz contrar își vor pierde
țara. Dar această opțiune se schimbă după ocuparea Brăilei de către otomani în
1543, când domnul muntean semna un tratat cu Ferdinand I prin care îl
recunoștea rege al Ungariei și se angaja să lupte într-o coaliție antiotomană.
Această politică de apropiere de creștini i-a determinat căderea. Este chemat la
Poartă de către sultan, surghiunit în Egipt unde a și murit.
 III. Transformarea Transilvaniei în principat
autonom sub suzeranitatea Porții
▶ La începutul secolului al XVI-lea marile puterile europene erau conștiente de pericolul
otoman. În anul 1515 , la Viena este încheiat un pact familiar între:
o Maximilian de Habsburg
o Regele Ungariei – Vladislav FRAȚI
o Regele Poloniei – Sigismund

▶ Pactul prevedea căsătoria urmașilor lui Maximilian și Vladislav. Deci se preconiza o

coaliție antiotomană polono-ungaro-habsburgică.( Alianța matrimonială ungaro-habsburgică a
fost înfăptuită în anul 1522.)

▶ În anul 1517 la Consiliul de la Lateran s-a hotărât organizarea unei cruciade antiotomane.
Ca acțiune de răspuns Poarta încheie un armistițiu cu Ungaria în anul 1519, dar se pregătește
intens de război.
 ▶ În septembrie 1520, la Buda , este atestată o solie din Moldova și Țara Românească,
care informa regele despre concentrarea unor forțe otomane la Dunăre. La solicitarea
ajutorului li s-a răspuns că voievodul Transilvaniei Ian Zapolia a primit porunca să-și
concentreze forțele pentru a ajuta Țara Românească.

▶ Moartea lui Selim și urcarea la tron a lui Soliman Magnificul (înc. oct. 1520 vor
aduce mari schimbări în Europa).

▶ În iarna lui 1520 – 1521, otomanii atacau Banatul Severinului, iar spre primăvară, la
Nicopole și în alte părți își concentrează forțele. În mai 1521 a fost convocată o Dietă a
regatului Ungariei pentru a discuta probleme de pace și război. Gravitatea situației reieșea
și din faptul că nici un stat creștin nu era predispus să acorde ajutor.

▶ În iulie 1521 regele Ungariei cere ajutor regelui polon.

▶ Imperiul Habsburgic tindea singur spre dominație, începând în 1521 in război cu Franța,
ceea ce nu a permis participarea în luptă cu otomanii.

▶ Însăși Papa de la Roma îl sfătuia pe regele maghiar să încheie pace cu turcii, ceea ce nu
s- a reușit.
▶ În august 1521 otomanii reușesc să ocupe Belgradul;

▶ În august 1526, pe câmpia de lângă Mohacs s-a dat o luptă

dintre trupele otomane (80 000 – 200 000) și ungare (20 000 – 25
000). Regele Ludovig nu reușește să mobilizeze întreaga oaste.
Voievodul Transilvaniei Ian Zapolia nu va participa la bătălie,
sperând să profite din urma înfrângerii regelui. Oastea ungară a
fost zdrobită și regele omorât.

▶ În septembrie 1526 trupele otomane ocupau Buda apoi Pesta.

Cu toate acestea sultanul nu avea forțe suficiente de a se menține
pe poziții și se retrage din Ungaria.
▶ La Coroana maghiară sperau doi candidați:
- Ian Zapolia – voievodul Transilvaniei;
- Ferdinand I – împăratul Habsburgic.

▶ Ambii pretendenți vor fi proclamați regi de unele partide.

Ian Zapolia – voievodul Transilvaniei va fi proclamat rege în octombrie
1526, iar Ferdinand I – împăratul Habsburgic în decembrie 1526.
▶ Cu aceste acțiuni se începe o perioadă de rivalitate dintre Imperiul
Otoman și cel Habsburgic pentru supremație în Ungaria și Transilvania.
Lupta se va încheia la sfârșitul secolului al XVII-lea.
▶ La 1526 fiecare din candidați a solicitat ajutorul sultanului, care
înțelegând că susținerea lui Ferdinand ar fi însemnat alipirea Ungariei la
Imperiul Habsburgic, situație care nu corespundea intereselor Porții, de
aceea susținerea a fost primită de către Ian Zapolia, pentru a-i obține pe
unguri – aliați împotriva Habsburgilor.
 ▶ Ferdinand nemulțămit de situația nou creată va începe lupta împotriva lui
Zapolia care se retrage în Polonia. Soliman va decide intervenția în această
zonă, instalându-l rege la Buda la începutul anului 1528, pe Ian Zapolia.

▶ Prin medierea solului polon Ieronim Laski, a fost încheiat un tratat între
Zapolia și Soliman Magnificul. Tratatul prevedea:

1. obligația sultanului de a-l ajuta pe Zapolia împotriva împăratului Habsburgic;

2. Ian Zapolia se recunoștea vasal al sultanului Soliman și cu această ocazie se

obliga la un tribut în formă de danii, achitat o dată la 5 ani.

▶ Regatul Ungariei se scindează în două părți:

 Stânga Dunării și Transilvania sub autoritatea lui Ian Zapolia;

 Dreapta Dunării și Imperiul Habsburgic sub autoritatea lui Ferdinand I.

▶ Ian Zapolia va fi înlăturat de la Buda , dar cu ajutorul
sultanului va fi iar întronat în 1529, depunând omagiu de
vasalitate.

▶ Din 1529 la Buda alături de Ian Zapolia va rămâne și o

persoană de încredere a sultanului, venețianul Aloisio Gritti, care
era vistiernic. În anul 1530 Zapolia îl numește „ guvernator al
Ungariei” și comite perpetuum de Maramureș. pe Aloisio Gritti.
Acesta s-a bucurat de mare încredere prezentând chiar tributul la
Constantinopol.
 ▶ Ferdinand nu era satisfăcut de situația creată și încearcă să obțină
favoruri prin diverse metode.

 El se va declara „ fiul sultanului”, iar pe soția și sora sa „ fiice ale sultanului”.(5

octombrie 1533). Această manevră nu va da rezultate.

 În 1534 va fi omorât reprezentantul Porții în Ungaria – Aloisio Gritti.

 În 1535 Ferdinand începe negocieri cu Ian Zapolia, finalizate cu tratatul de la

Oradea ( 24 februarie 1538). Tratatul prevedea că fiecare din părți își va
exercita autoritatea asupra teritoriului ocupat, iar după moartea lui Zapolia
tronul va fi moștenit de către Ferdinand. Deci în viitor Poarta urma să piardă
controlul asupra Ungariei.

 În octombrie 1539 Ferdinand a încercat să-l înlăture pe Zapolia cu ajutorul

otomanilor.
 Răspunsul n-a întârziat: în iulie 1540 , Zapolia îl declară moștenitor pe fiul său
născut la 7 iulie – Ioan Sigismund. Câteva zile mai târziu se stinge din viață
Ian Zapolia.

 La insistența lui Gheorghe Martinuzzi, Dieta convocată la Sighișoara îl

proclamă rege al Ungariei pe Ioan Sigismund, formându-se un consiliu de
regență. Dieta va solicita recunoașterea acestuia ca rege și ajutor în lupta
împotriva lui Ferdinand.

 Aprilie 1541, Ioan Sigismund este confirmat ca rege al Ungariei de către

sultan
 Pentru a instaura ordinea în regiune, Sultanul va ocupa în august
1541 Buda și decide – lichidarea Ungariei ca stat:

1. Transilvania și câteva comitate de dincolo de Tisa au rămas sub

autoritatea lui Ioan Sigismund, cu condiția de a plăti un tribut de
10 000 ducați. Guvernator a fost numit Gheorghe Martinuzzi.

2. Ungaria de Apus a fost lăsată sub stăpânirea lui Ferdinand.

3. Ungaria Centrală, aflată între posesiunile lui Ioan Sigismund și

Ferdinand a fost transformată în pașalâc otoman cu centrul la
Buda.
▶ Statutul politico-juridic al Transilvaniei după 1541 este confirmat la 1566, act
care s-a păstrat, și ne redă următoarea informație. „ ȚARA VA FI VOLNICĂ ÇI
LIBERĂ SĂ-ÇI ALEAGĂ PRINCIPE PE CINE VA DORI ÇI CERÎNDU-NE ÇI NOUĂ
A-L ÎNTĂRI, ÎI VOM TRIMITE CALUL NOSTRU CEL BUN, ÎMPREUNĂ CU TOATE
ÎNSEMNELE: BUZDUGANUL, STEAGUL, SABIA NOASTRĂ ÎMPPREUNĂ CU
COIFUL ÎMPĂNAT.”.

▶ În felul acesta Transilvania devine principat autonom sub suzeranitatea Porții.

Gheorghe Martinuzzi a condus Transilvania până în 1549, când a semnat cu Ferdinand
un act prin care ceda Transilvania acestuia. Văduva lui Ian Zapolia – Izabela – susținută
de nobilime s-a pronunțat în favoarea fiului său minor, cerând ajutor de la Poartă.

▶ Sultanul cere în 1551 încoronarea lui Ioan Sigismund.

▶ Ferdinand intră cu oaste în Transilvania și o impune pe Izabela să refuze coroana

fiului, primind proprietăți în Silezia.
▶ Dieta transilvăneană depune jurământ în fața lui Ferdinand și se supune
voievodului Transilvaniei Gheorghe Martinuzzi. Astfel Transilvania se supunea
la 1551 direct Habsburgilor.

▶ Pentru Poartă situația ieșise de sub control. Soliman va întreprinde o

expediție în Transilvania, ocupând câteva cetăți, printre care și Timișoara. Cu
toate că Gheorghe Martinuzzi va obține victorii în fața otomanilor, el va fi
învinuit de habsburgi de trădare și omorât în decembrie 1551.

▶ A doua expediție otomană în Transilvania întreprinsă în 1552 se soldează cu

formarea pașalâcului Timișoarei.