Universitatea de Stat din Moldova

Facultatea de Istorie si Filosofie

Campania otomana din

Moldova(1538): cauzele si
consecintele ei.
Istoria medievala a romanilor

Elaborat: C. Terescenco
Coordonator stiintific: A. Bejenaru
 Cuprins
1. Activitatea lui Petru Rares ca domn.
2. Cauzele.
3. Desfasurarea.
4. Consecintele.
5. Bibliografie.
 Activitatea lui Petru Rares ca domn.
Petru Rareș a ajuns pe tronul Moldovei cu ajutorul micii boierimi, al târgoveților
și al răzeșilor, dar și prin voința predecesorului său Ștefăniță Vodă, care, așa cum
scria cronicarul Grigore Ureche: „aflându-se bolnav la Hotin au lăsat cuvântul,
că dacă va săvârși el, să nu puie pre altul la domnie, ci pre Pătru Măjariul, ce l-
au poreclit Rareș”. Fapt este că în ianuarie 1527, „boierii și țara”, ținând seama
de dorința domnului defunct și luând în considerare dovezile care arătau că
„ieste de osul lui Ștefan vodă”, l-au ales domn al Moldovei pe Petru Rareș. A
urmat „ridicarea” sa ca domn, adică ungerea și încoronarea sa, ceremonia
având loc la 20 ianuarie 1527, în cetatea de scaun a Sucevei.
 Pe plan extern, în primii ani a întreținut relații bune atât cu Regatul Poloniei, cu
care a încheiat în 1527 un tratat de alianță ce prevedea sprijin reciproc în cazul
unui atac turcesc, precum și o convenție comercială, cât și cu Regatul Ungariei,
păstrând astfel domeniile din Transilvania pe care le deținuse și Ștefan cel Mare.
De asemenea, a stabilit raporturi de prietenie și cu Țara Românească.
Odata ce în Transilvania se petreceau unele evenimente importante acestea nu
puteau să-l lase indiferent pe voievodul Moldovei. Partea ce mai rămăsese
necucerită încă de Imperiul Otoman era disputată de Ioan Zápolya, voievodul
Transilvaniei, supus turcilor, și de Ferdinand de Habsburg. Petru Rareș socoti
că ar fi momentul potrivit pentru a interveni în Transilvania, pentru a-și
consolida stăpânirea domeniilor moștenite de la Ștefan cel Mare (Cetatea
Ciceu și Cetatea de Baltă) și chiar a extinde aceste posesiuni.În vara anului
1529, el pătrunde cu oștile sale în Ardeal și asediază cetatea Bistrița. La 21
octombrie 1529 Petru Rareș obține o strălucită victorie, la Feldioara, asupra
oștii lui Ferdinand de Habsburg. Ioan Zápolya și-a dat seama că această
campanie a lui Petru Rareș în Ardeal urmărea extinderea posesiunilor acestuia
 si in consecință, îl somează pe Rareș să părăsească Transilvania,
amenințându-l cu represalii din partea aliaților săi, turci.  Petru Rareș a
ocupat Pocuția la sfârșitul anului 1530.  Prin politica sa independentă, Petru
Rareș își atrase însă mânia turcilor, la acea dată în plină expansiune spre
centrul Europei
 Cauzele
• Dorinta sultanului Suleyman Kanuni de al inlocui pe Petru Rares cu
un alt domnitor.
• Conflictul domului Moldovei cu Regatul Poloniei.
•  Plângerile regelui Sigismund I al Poloniei referitoare la conflictul
din Pocuția  plângeri însoțite și de amenințarea de invadare a
Moldovei, lucru pe care turcii voiau să-l evite cu orice preț.
• Marea boierime fiind nemultumita de conducerea autoriatara si de
politica externa promovata de P. Rares, s-au pronuntat pentru
inlaturarea sa din domnie.
• Aderarea lui Petru Rares la coalitia crestina, semnind tratate de
aliante cu Habsburgii, a constituit o alta cauza a expedetiei din 1538.
• Petru Rares a refuzat sa plateasca turcilor haraci(1538).
 Desfasurare
În 1538 a început campania otomană împotriva lui Petru Rareș, denumită
oficial în documentele turcești Gazây-i Kara Boğdan („războiul sfânt pentru
Moldova”), campanie condusă de însuși sultanul Soliman I Magnificul.
Oficial, campania otomana incepe la 8 iulie, dar sultanul porneste din
Adrianopol pe 26 iulie 1538.
Efectivele oştii sultanului, potrivit mărturiilor vremii, erau de aproximativ
100.000 de ostaşi, la care se adăugau tătarii hanului Crimeei, Sahib Ghirai
(aproximativ 30.000 de călăreţi), care urmau să atace Moldova dinspre
răsărit. Informat de solul său de la Poartă de acest plan de campanie, regele
Poloniei, Sigismund I, a decis să atace şi el Moldova. Începând cu 18 august,
oastea condusă de Jan Tarnowski a început asediul Hotinului. Atât ofensiva
polonă, cât şi cea a hanului l-au împiedicat pe Rareş să-şi concentreze
eforturile în vederea stopării expediţiei conduse de sultan.
 La 7 august în tabăra sultanului s-a prezentat o solie a lui Petru Rareş, care declara că
domnul este fidel Porţii. Sultanul i-a poruncit lui Rareş să se prezinte personal în tabăra
sa pentru a-şi dobândi iertarea. Domnul Moldovei dorea însă să se împotrivească
expediţiei sultanului prin forţa armelor. Şi-a chemat supuşii la oaste, sub steagurile
sale strângându-se, potrivit izvoarelor timpului, 70.000-80.000 de oameni, deşi cifra
pare exagerată. Oastea Moldovei a fost concentrată în partea de nord a ţării, pentru a
executa manevre pe linii interioare în zonele Suceava, Iaşi şi Chişinău, şi a lovi pe rând
grupările de forţe ale inamicilor cu scopul de a le împiedica să facă joncţiune. La
Botoşani, la vadul de pe Jijia au fost săpate şanţuri şi au fost construite palisade din
trunchiuri de copaci. Avangarda tătară a fost înfrântă la Ştefâneşti, iar garnizoana
Hotinului a rezistat asediului polon. Pentru ca ameninţarea dinspre Polonia să
înceteze, constrâns de situaţie, Rareş a renunţat la pretenţiile sale asupra Pocuţiei. La
21 august 1538, oastea otomană a trecut Dunărea pe la vadul Obluciţei. Peste zece
zile, oastea sultanului traversa Prutul pe la târgul Fălciu. Oastea hanului a trecut şi ea
râul, îndreptându-se spre Iaşi şi Botoşani. Deşi domnul vroia să reziste, marea
boierime a preferat tratativele cu sultanul. Solii boierilor s-au „închinat” în tabăra
otomană a lui Mehmed Bey, comandantul oştii din Semendria, cunoscut mai târziu ca
marele vizir Mehmed Sokollu.
 Consecintele
•Petru Rareş a fost nevoit să se refugieze cu familia şi apropiaţii săi în
Transilvania, iar oastea sultanului a intrat fără luptă în Suceava.
•Tezaurul tarii a fost capturat(monede de aur şi argint, odoare preţioase, haine
de ceremonial, cărţi şi arme scumpe, printre care şi spada lui Ştefan cel Mare,
expusă azi la Istanbul, la Muzeul Topkapî)
•Otomanii au ocupat Tighina si Bugeacul. La Tighina a fost construita o cetate
din piatra, iar numele orasului a fost schimbat in Bender, formandu-se si o raia
otomana cu acelasi nume. Aceasta asigura legătura între posesiunile otomane
şi nordul pontic tătăresc. Bugeacul devine loc de popas al tatarilor.
•Pe lângă ocuparea Bugeacului, o altă măsură menită să limiteze autonomia
Moldovei a fost instalarea la Suceava a 500 de ieniceri pentru supravegherea
domnului, pretextându-se că asigură paza acestuia.
•Aceasta campanie ‘’ a dus la pierderea independentei economice si politice a
Moldovei’’, a marcat supunerea efectiva a Moldovei fata de Poarta Otomana.
• Pentru prima data otomanii au impus in scaunul Moldovei
cadidatul lor(Stefan Lacusta).Acesta a acceptat o garnizoana
turceasca in cetatea de scaun a Moldovei.
•Sultanul au mărit tributul (haraci) pe care trebuiau să-l
plătească moldovenii.
• Noul domn, Ştefan Lăcustă (1538-1540), trebuia să se
prezinte personal, din doi în doi ani la Poartă, pentru a preda
haraciul (tributul) şi a reînnoi legământul de supunere faţă de
sultan. Totuşi, domnul Moldovei era ales în continuare de
divanul ţării şi doar confirmat de sultan.
• Campania otomana a provocat o perioada indelungata de
instabilitate politica a tarii, scaunul domnesc trecind, in
perioada 1538-1572 din mina in mina de 12 ori.
 Bibliografie

 I. Izvoare
•Ureche Gr, Letopiseţul Ţării Moldovei- Chisinau 2007.
II. Literatura
•Ion Eremia, Curs Istoria medievala a romanilor.
•George Marcu, Enciclopedia bataliilor din istoria romanilor-
Bucuresti, 2011.