INSTAURAREA REGIMULUI DE SUZERANITATE OTOMANA SI FORMELE LUI DE MANIFESTARE IN TARILE ROMANE

Un factor important in cadrul international din sec14 a fost politica expansionista a Imperiului Otoman care ameninta tot mai mult Peninsula Balcanica
si Tarile Romane. Pentru a ameliora situatia, Papa si celelalte tari europene au organizat diverse companii, cruciade ; in acelasi timp, in Tarile romane
domnitorii au avut o politica antiotomana, astfel Mircea cel Batrin a cistigat turcii la lupta de la Rovine din1394 ; Stefan cel Mare a reusit sa pastreze
temporar independenta tarii, evitind transformarea ei in pasalicuri prin victoria inlupta de la Vaslui (1475), insa aceasta nu a fost suficient, caci, desi
treptat suzeraniitatea otomana s-a instalat si in Tarile romane.
La inceput, romanii reglementau relatiile prin plata tributului (ceea ce insemna cumpararea pacii si a protectiei). In Tara Romineasca se presupune ca
prima data a platit tribut turcilor Mircea cel Batrin, in ultimii ani ai domniei lui, iar in Tara Moldovei prima data a platit tribut Petru Aron, in 1456,
evenimentul fiind numit “inchinarea de la Vaslui”.
Invazia sultanului Suleiman, din 1358, a incheiat procesul de instaurare a suzeranitatii otomane in Tarile romine, aceasta exprimindu-se prin mai multe
forme. Astfel, Tarile romine n-au fost incluse in Imperiu adica nu au fost transformate in pasalicuri, iar statutul lor era de Casa a Pacii si a legamintului
(recunosteau ca se afla sub suzeranitate otomana).
Relatiile romino-otomane se reglementau oficial prin documente numite “ahidnamele” sau “capitulatii”. Domnii tarilor romine urmau sa fie paminteni
crestini din familia domnitoare, iar tarile isi pastrau institutiile lor politice, administrative, militare, judecatoresti si bisericesti proprii. Poarta si-a atribuit tot
mai mult dreptul de a-i numi pe domni substituindu-se astfel principiul dinastic si vechiul drept de alegere al boierilor. Numiti la domnie cu insemnele
puterii confirmate de Poarta (steag,spada,firman de investire) domnii puneau sultanului omagiu considerindu-se unsii lui Dumnezeu, investiti la putere
de catre sultan.
Legea musulmana nu avea insa aplicare in Tarile romine, ele nu erau obligate sa dea copii pentru corpul de iniceri, teritoriul lor nu putea fi populat cu
turci, aici nu se puteau construi moschei. Din punct de vedere economic regimul suzeranitatii otomane se exprima, in primul rind, prin plata tributului
care a crescut intruna. De exemplu in Moldova volumul tributului in 1456 era de 2000 de galbeni, iar in 1593 a ajuns 65.000. Pe linga tribut Domnii
dadeau la urcarea pe tron peschesuri (cadouri mai multor dregatori). La Poarta coruptia era un instrument al puterii, de exemplu Petru Rares a platit in
1541 100.000 de galbeni pentru a reveni la tronul Moldovei. Poarta a instituit un sistem de livrari obligatorii ale produselor de care avea nevoie (la
preturi impuse de otomani) si a interzis sau a ingradit vinzarea lor pe alte piete. Aceasta forma de dependenta economica a Tarilor romine fata de
Poarta era foarte apasatoare, fapt ce a dus la stagnarea evolutiei lor ulterioare. Toto data, sub presiunea suzeranitatii otomane Tarile romine isi pierd tot
mai mult libertatea de actiune pe plan extern.
Deci,eu cred ca chiar daca, Imperiul Otoma , in in realizarea ambitiilor sale hegemonice, a cucerit Principatele Romane si le-a exploatat la maxim
resursele; chiar daca suzeranitatea otomana in Tarile Romane s-a manifestat prin Protectoratul asupra principatelor, dependenta economica si politica
fata de Poarta, implicarea directa in viata politica si economica interna, inasprirea fiscalitatii, pauperizarea populatiei, criza demografica In opinia mea
regimul suzeranitatii otomane desi a avut forme din ce in ce mai grave nu a modificat organizarea interna a tarilor romine,ele pastrindu-si autonomia,
totusi Poarta nu a reusit sa le transforme in pasalicuri si sa-i asimileze totalmente pe romani.