Centralizarea Angliei:

1.În secolul al XII-lea - al XV-lea (în perioada feudalismului dezvoltat) s-au

produs transformari importante în viata social-economica a Europei. În Anglia,
Spania si Franta s-a desfasurat procesul de centralizare statala care consta în
actiunea monarhiei, sprijinita de orasenime, de taranime, de mica nobilime si de
biserica, pentru unificarea teritoriala si centralizarea politica a statului.
Din secolele XII-XIII, dezvoltarea economiei agrare, a mestesugurilor si a oraselor,
largirea schimburilor comerciale, interne si externe au avut consecinte însemnate
asupra centralizarii statelor.
Orasenimea a sprijinit puterea centrala, deoarece mestesugurile si comertul se
puteau dezvolta mai bine în conditiile unui stat centralizat.
2.În anul 1066, Wlhelm Cuceritorul, ducele Normandiei, i-a înfrânt pe saxoni și a
devenit rege al Angliei. Ca urmare monarhia britanică a fost puternică de la
început.

3.În Anglia, centralizarea statala s-a desfasurat sub forma unui proces de
centralizare institutionala.

4.Devenit rege al Angliei, Wilhelm a intemeiat una din cele mai puternice
monarhii din Europa.Inca de la inceputul domniei el a actionat in directia
centralizarii statului aducandu-I sub ascultare pe vasalii coroanei
Ca urmare a procesului de deposedare a taranimii si a nobilimii anglo-saxone,
regalitatea si-a constituit un întins domeniu feudal, care, împreuna cu ducatul
Normandiei, a facut din rege cel mai mare proprietar funciar feudal.
Întăreşte autoritatea centrală;
Înzestrează cu feude nobilimea normandă, în defavoarea nobilimii anglo-saxone;
Întăreşte armata;
Dă o nouă organizare administrativă: Anglia este împărţită în comitate (shire),
conduse de sheriffi.

5.Dupa moarte lui Wilhelm, luptele interne au slabit autoritatea monarhica.

CAUZE: Conflictele dintre normanzi şi anglo-saxoni;
Creşterea puterii marii nobilimi. În prima jumătate a secolului al XII-lea statul
englez este ameninţat de fărâmiţare.
Problema succesiunii la tron a fost rezolvata in anul 1154, cand coroana regelui i-a
revenit fiului unei nepoate a lui Wilhelm, Henric al II-lea Plantagente (1154-1189).

6.Henric al II-lea Plantagente (1154-1189), acesta stapanea, pe langa posesiunile

din Anglia, si intinse posesiuni pe continent: Normandia, Poitou, Aquitania, Maine,
Tourranie.
Henric a restaurat puterea regala, fiind primul suveran occidental care a impus
justitia regala asupra tuturor oamenilor liberi din cuprinsul regatului.
Dispunând si de bogate posesiuni, în Anglia, regalitatea engleza a reusit sa-si
impuna din nou autoritatea.
7.Autoritatea regala intra in declin in timpul domniei lui Ioan fara de tara
Acesta pierde posesiunile din Franta
Profitand de slabiciunea regelui, nobilimea, clerul si orasenii se aliaza si impun
acestuia semnarea unui document cunoscu sub numele de Magna Charta
Libertatum (1215).
Prin acesta regele se obliga sa respecte privilegiile nobilimii, ale bisericii si ale
oraselor, Acest document limitand puterile regale.

8.Era fiul regelui Henric al II-lea al Angliei şi al Eleonorei de Aquitainia. (24

decembrie 1166 – 19 octombrie 1216) a fost rege al Angliei din 6 aprilie 1199 până
la moartea sa (19 octombrie 1216).
Contemporanii săi l-au considerat un rege slab şi, sub presiunea aristocraţiei
engleze, a limitat puterile regale.

9.Fiul lui Ioan, Henric al III-lea, avea doar 9 ani când deveni rege. Domnia sa a
fost întreruptă de numeroase răscoale şi războaie civile, deseori provocate de
incompetenţa şi organizarea deficitară a guvernării, şi de încrederea lui Henric în
curtenii francezi percepută ca prea mare (astfel restrângând influenţa nobilimii
engleze).

10.In una dintre rascoale regalitatea iese infranta, fiind obligata sa recunoasca
adunarea reprezentativa a nobilimii si orasenimii, viitorul Parlamentului englez.
În secolul al XIII-lea continuă efortul nobilimii de limitare a puterii regale. În anul
1265 se înfiinţează Parlamentul, care în secolul al XIV-lea se împarte în două
camere: Camera Lorzilor Camera Comunelor
Astfel in Anglia a luat nastere monarhia starilor.

11.Concluzie:
Centralizarea statala a constituit un proces istoric progresist, care a creat conditii
prielnice dezvoltarii social-economice, progresului culturii si aparitiei natiunilor.
Întarirea statului a creat, în acelasi timp, conditiile necesare pentru apararea
teritoriu-lui tarii sau pentru eliberarea unor teritorii aflate sub stapânire straina.