Sunteți pe pagina 1din 5

VIATA SOCIAL ECONOMICA SI POLITICA IN TARILE ROMANE INTRE SECOLELE XIV-XVI

VIATA ECONOMICA Conditiile geografice si climaterice ale spatiului locuit de romani erau favorabile popularii lui si dezvoltarii economiei bazate pe imbinarea cultivarii plantelor cu cresterea animalelor domestice, cu mestesugaritul si, in unele localitati, cu exploatarea bogatiilor subsolului.In lucrarile istoricilor romani aparute in ultimii ani se constata ca cultivarea plantelor si cresterea animalelor formau un sistem agrar unitar, in care aceste ramuri erau interdependente. Agricultura era ocupatia de baza a populatiei satesti, iar cele mai mari venituri producatorii le capatau de la vanzarea animalelor: vitelor mari curnute, cailor, oilor, porcilor si a produselor animaliere. In secolele XIV-XV dezvoltarea agriculturii era legata in mare masura de defrisarea padurilor si aratul pamanturilor de telina. Terenurile defrisate erau folosite in decurs de cativa ani ca aratura (de regula, trei ani), apoi ca pasuni si fanate pentru cresterea animalelor.In zonele de munte era practicat pastoritul transhumant - stramutarea temporara a turmelor.Pe terenurile agricole se cultivau meiul, graul, ovazul, orzul, legume (mazare, varza, ceapa, bob, sfecla, etc.), plante tehnice (canepa si in), pomi fructiferi, vita de vie.Uneltele agricole principale erau plugul cu brazdar de fier, sapa, sapaliga, harletul, coasa, secera etc. Una dintre cele mai dezvoltate indeletniciri agricole era albinaritul de padure. Documentele interne mentioneaza multe prisaci, care aduceau un venit important proprietarilor de pamant, in secolul al XV-lea in Moldova cele mai multe prisaci erau concentrate in partea centrala a spatiului dintre Prut si Nistru. Mierea si ceara erau produse importante pentru comert. Numarul mare de rauri si bazine de apa oferea largi posibilitati pentru practicarea pescuitului, care cel mai mult s-a dezvoltat in regiunile de langa mare, in bazinul Dunarii si al baltilor ei. Vanatoarea era pentru tarani o sursa suplimentara de hrana si de imbracaminte, iar pentru nobilime - o forma de distractie. Mestesugurile legate de prelucrarea fierului, lemnului, pielei, tesutul postavului erau practicate in gospodariile taranesti si pe domeniile feudale. Metesugurile orasenesti se dezvolta odata cu cresterea si consolidarea economiei urbane in procesul de divizare a mestesugurilor de agricultura. In orasele transilvanene (Sibiu, Sebes, Cluj, Oradea etc.) apar breslele -asociatii de mestesugari care practicau acelasi mestesug sau mestesuguri inrudite. Breslele aveau un statut ce stimula formele de organizare a productiei. Obiectele mestesugaresti se produceau la comanda sau erau destinate pietii. In zonele bogate in minereuri se practica pe scara larga extragerea lor. O proprietate domneasca ce aducea venituri considerabile era extragerea sarii (la Targul Trotus - in Moldova; langa Ramnicul Valcea si Targoviste - in Tara Romaneasca; la Turda, Sic, Dej - in Transilvania). Metale pretioase se extrageau in Muntii Apuseni, iar arama - la Baia de Arama din Tara Romaneasca. Formarea targurilor si oraselor a favorizat desfasurarea relatiilor comerciale. Comertul era de diferite niveluri: comert local (schimburi in interiorul unei tari romanesti sau in cadrul unei zone a ei), comert interromanesc (intre Tarile Romane) si comert extern. Pe numeroase cai de legatura existente negustorii din Moldova si Tara Romaneasca transportau in Transilvania vite, ceara, peste, grane, miere, branza, vin, piei, lana si alte produse agricole, iar de acolo procurau metale, unelte agricole, articole de uz casnic, postavuri, panzeturi, arme etc. Acest schimb, care avea un caracter permanent, a contribuit la intarirea coeziunii interne a spatiului romanesc. Prosperarea oraselor transilvanene - Brasov, Sibiu, Bistrita se datora in mare masura relatiilor lor comerciale cu Moldova si Muntenia. Drumurile comerciale interne urmau cursul apelor sau trecatorilor prin munti.Tarile Romane erau situate in calea unor 1

drumuri comerciale internationale, care legau Europa de Vest si Centrala cu Marea Neagra si Peninsula Balcanica. Produsele romanesti erau cautate in multe tari ale Europei - in Ungaria, Polonia, Cehia, Austria, Germania, la Venetia etc. Principalele articole exportate erau vitele si produsele animaliere, ceara, mierea, pestele. Un moment important in dezvoltarea economica a Tarilor Romane l-a constituit emiterea regulata a unei monede proprii. Domnitorul Tarii Romanesti Vladislav Vlaicu (13641377) bate monede din argint (numite dinari, ducati, bani), iar domnitorul moldovean Petru Musat (1375-1391) bate tot moneda de argint, numita grosi, in Transilvania circula marca de argint, batuta in monetaria regelui maghiar. Evolutia vietii economice a Tarilor Romane in secolul al XlV-lea - mijlocul secolului al XVI-lea a fost, in general, ascendenta, contribuind atat la afirmarea fiecarei tari in parte, cat si a comunitatii lor romanesti in ansamblu. VIATA SOCIALA In perioada ce a urmat dupa intemeierea statelor medievale romanesti se observa o crestere a numarului de locuitori. Sporirea vadita a populatiei se datora mai multor factori: realizarea stabilitatii politice si economice de catre structurile statale, ascendenta economica, care asigura cantitati mai mari de hrana.Datorita privilegilor oferite de catre domni cei mai multi dintre straini (armeni, secui, unguri, germani, greci, bulgari, sarbi) se asezau cu traiul in targuri si orase. In functie de numarul asezarilor si densitatea populatiei istoricii admit ca in secolul al XV-lea in Tara Romaneasca erau aproximativ 500.000 de locuitori, in Moldova 400.000 de locuitori si in Transilvania impreuna cu Banatul - 1.700.000 de locuitori. Asupra cresterii numarului locuitorilor au avut o influenta negativa invaziile, epidemiile. In fruntea societatii medievale romanesti se aflau in Tara Romaneasca si Moldova boierii mari (pani, jupani), iar in Transilvania nobilii.Existau, de asemenea, boieri mici.Boierimea mica si slujitorimea indeplinea functii militare la fel ca si cavalerii din Apusul Europei. Toti boierii mari si mici erau in ascultarea domnului, care in virtutea autoritatii sale superioare ,era stapan suprem al tuturor pamanturilor tarii si la orice tranzactie cu proprietatea funciara (vanzare, cumparare, daruire, etc.) se cerea incuviintarea lui. Boierii participau cu cetele lor inarmate la apararea tarii, alaturandu-se oastei domnesti. Pentru slujba credincioasa domnului boierii primeau in stapanire mosii, sau erau scutiti de dari fata de domnie. Boerimea romaneasca nu avea un caracter inchis, nu se grupa pe familii, ci se afla in permanenta innoire in dependenta de deciziile domniei, care ridica in rang de boier persoane din anturajul sau. Patura de jos a societatii era alcatuita din tarani liberi si tarani aserviti, din oraseni de rand. Taranii dependenti locuiau pe mosiile domnesti, boieresti si manastiresti, fiind obligati sa plateasca zeciuiala (dijma) din toate produsele obtinute in gospodariile lor. Iar pentru folosirea pasunilor si fanetelor ei indeplineau diferite obligatii in munca pe domeniul feudal. Mai tirziu in Moldova si in Tara Romaneasca aceasta obligatie a inceput sa se numeasca boieresc, iar in Transilvania - robota.Fiecare gospodarie taraneasca mai platea si in favoarea statului o dare, din animale domestice, albine, peste, produse agricole, numita bir si zeciuiala, indeplinea prestatii in munca la constructia cetatilor, participa la campaniile militare, in Transilvania participarea taranilor la oaste a fost inlocuita printr-o plata in bani.Darile fata de stat erau obligatorii, atat pentru taranimea dependenta de proprietarii funciari, cat si pentru taranii liberi si orasenii de rand. Taranii liberi traiau in obsti agrare si stapaneau pamantul nedivizat intre proprietari concreti pe teren (in devalmasie). Distribuirea terenurilor agricole era infaptuita de Sfatul obstei ("oameni buni si batrani"), in Moldova taranii liberi se numeau razesi, iar in Tara Romaneasca - mosneni. Fiecare razes sau mosnean cunostea cota-parte ce i se revinea din mosia satului si putea liber s-o vanda sau s-o lase mostenire, in mosiile taranilor liberi aveau

cote cumparate si boierii, care deveneau pe aceasta cale coproprietari (de rand cu razesii si mosnenii) ai satelor respective. Pe domeniile feudale locuiau, de asemenea, robi tigani, impartiti pe familii -salase. Ei indeplineau diferite munci la curtile stapanilor funciari, sau la curtile domnesti. Stapanii robilor dispuneau de ei dupa bunul plac: ii vindeau, ii schimbau, ii daruiau. O categorie insemnata o alcatuiau orasenii. Conducerea oraselor se afla in mainile unei paturi inguste de oraseni instariti, iar majoritatea populatiei era alcatuita din locuitori de rand care plateau impozite la stat. Dezvoltarea relatiilor feudale a dus la cresterea obligatiilor taranilor fata de stat si proprietarii funciari. Dar in Tara Romaneasca si Moldova, unde taranii erau chemati la oaste pentru a se opune agresiunii otomane, contradictiile sociale nu au capatat pana la mijlocul secolului al XVI-lea un caracter pronuntat. Dezvoltarea sociala si economica, mai dinamica in Transilvania si mai lenta in Moldova si Tara Romaneasca (care au suferit mai mult din cauza agresiunii otomane), avea, totusi, un caracter unitar, atat in desfasurarea relatiilor economice, cat si in structura societatii feudale. Nicolae lorga constata in aceasta privinta ca unitatea vietii sociale si economice se asternea "pe unitatea perfecta a vietii generale". Deosebirile in terminologia social-economica nu au diminuat evolutia complementara a istoriei medievale a Tarilor Romane. n ceea ce privete tiina dreptului, ntre cele trei faculti ale Universitii din Cluj, nfiinate n 1581, se numra la sfritul secolului al XVI-lea, i o Facultate de drept; alte institute de nvmnt superior n care se predau cursuri cu profil juridic s-au nfiinat ulterior la Oradea, Sibiu i Braov. n bibliotecile particulare se aflau, de asemenea, numeroase cri de drept, ntre care predominau cele de drept roman. VIATA POLITICA Istoria Tarilor Romane se desfasoara ,intre sec al XIV XVI,intr-un context international complicat .Acesta este marcat de expansiunea Imperiului Otoman si de tendintele regatelor crestine Polonia si Ungaria de a-si subordona Tarile Romane si de a-siextinde controlul in zonele Dunarii de Jos si in PeninsulaBalcanica.Dupa constituirea statelor medievale romane ,acestea seintegreaza circuitului economic al continentului European.Majoritatea domnitorilor romani in Evul Mediu acorda privilegii economice si incheie tratate cu character commercial custatele vecine , fie ele chiar celelalte tari romanesti , Astfel ,pot fi amintite privilegiul acordat de catre Mircea cel Batran catre Brasov (1412) ,cel al lui Alexandru cel Bun, domnitorul Moldovei catre negustorii din Liov (1408) ,cel al lui Stefan cel Mare catre Brasov(1458) si multe altele.Prin veniturile percepute din exploatarea vamilor de pe aceste drumuri domnitorii romani isi consolideaza puterea si grabesc procesul de centralizare politica.Conducerea politicii externe in Evul Mediu revine domnitorilor,uneori sprijiniti de catre sfatul domnesc.Obiectivul fundamental il reprezinta lupta pentru mentinerea independentei si autonomiei politice, apararea teritoriului tarii si a hotarelor sale .Inca de la inceput Tarile Romane isi manifesta spiritual decruciada si dorinta de a fi un avanpost al crestinitatii la Dunare.Astfel ,Tarile Romane raspund chemarii Papei si statelor crestinede a participa la cruciadele antiotomane. La baza raporturilor dintre Poarta si Tarile Romane se aflau Capitulatiile.Acestea prevad ca in schimbul recunoasterii autonomiei interne de catre sultan ,Tarile Romane sa plateasca tribute.Primele conflicte militare intre Tarile Romane si Poarta incep in 1369 in perioada domniei lui Vlaicu Voda .Urmeaza cele din1388 in Dobrogea ,1394 cu Tara Romaneasca si in 1420-cuMoldova.Primele conflicte militare intre Tarile Romane si Poarta incepind cu 1369 in perioada domniei lui Vlaicu Voda .Urmeaza cele din 1388 in Dobrogea,1394 cu Tara Romaneasca si in 1420-cuMoldova.

Mircea cel Batran (1386-1418) a ajuns pe tronul Tarii Romanesti intr-un moment in care cresteau presiunile straine. Ungaria, Polonia si Imperiul Otoman erau interesate sa gaseasca o cale de a ajunge la gurile Dunarii si la litoralul Marii Negre. Deasemenea, ele erau atrase de bogatiile naturale pe care le detineau statele romanesti abia create. Chiar de la inceput, Mircea cel Batran a mizat pe consolidarea interna a tarii, singura care putea oferi forta in fata amenintarilor din afara. Pentru a realiza acest lucru, el a intreprins unele masuri importante:a introdus sistemul prioritatii feudale,a stabilit foarte clar obligatiile materiale taranilor liberi si independenti,a oferit scutiri de taxe, pentru reprezentantii bisericii si pentru cei care prestau servicii militare,a luat masuri de protejare a taranimii,a organizat administratia si biserica, ambele controlate de domnie,a organizat armata, forta de baza fiind taranimea(a infiintat oastea cea mare, adica ridicarea generala la lupta atunci cand era nevoie),a realizat un sistem defensiv prin construirea unor cetati.Tot in plan intern, a reusit sa aduca sub autoritatea sa toateteritoriile locuite de romani.In conditiile in care amenintarile externeerau tot mai apasatoare, Mircea cel Batran a incercat constituirea blocului unitatii romanestii. Prin aceasta politica isi propuneacolaborarea cu domnitorii Moldovei, mai ales cu Petru I Musat si Alexandru cel Bun. Vlad Tepes (1456-1462;1476),viteaz domnitor al istoriei tarii noastre,a avut o copilarie zbuciumata,sortita a fi ostatic la Instambul.Mai tarziu,cand paraseste Imperiul Otoman el ajunge la curtea lui Iancu de Hunedoara unde isi desfasureaza mestesugul armelor si in anul 1456, reuseste sa urce pe tronul Tarii Romanesti,unde cu putin timp inainte statuse si parintele sau Vlad Dracul.Ocupand tronul el isi formulase programul de domnie:intarirea Tarii in launtru pentru a asigura independenta Tarii, ocrotea taranii din care facea buni ostasi si contribuabilii de abuzurile boierimi.Socotindu-se destul de puternic, avand consintamantul rudei sale Matei Corvin, organizeaza o incursiune in tara Fagarasului si Amlasului facand represalii impotriva negustorilor Brasoveni si Sibieni, care nu-i respectau dispozitiile cu privirela limitarea activitatilor negustoresti la targurile din Tara Romaneasca.Crezandu-si puterea consolidata si linistea din lautrul tarii asigurata, Tepes refuza in 1456 tributul datorat turcilor dupa ce platise timp de 3 ani. Acest refuz a fost o sfidare pentru Mahomed cuceritorul Constantinopolului.In iarna lui 1461-1462 Vlad Tepes face o serie de actiuni,elibereaza Giurgiul, trece in Sudul Dunari si pustieste malul drept de la guri pana la Zilnicea, omoara peste 20.000 mii de turcii si acapareaza bogate prazi.Este cunoscut atacul de noapte din 16/17 iunie 1462 de langa Targoviste cand Tepes cu cativa osteni imbracati in straie turcesti au patruns in tabara vrasmasa.Prins de Matei Corvin(suspectandu-l ca a trecut de parte turcilor),Tepes este inchis peste 14 ani intemnita la Buda.Dupa ce este eliberat Tepes participa la alte campanii impotriva turcilor ,iar domnia o redobandeste in 1476.El a continuat cu aceasi inflacarare lupta pentru independenta, dar in acelasi an cade victima unui complot al boierilor. Actiuniile sale au intarziat instaurarea dominatiei otomaneasupra tarilor romane cu peste 3 sferturi de veac. Mihai Viteazul a fost domn al Tarii Romanesti in perioada 1593-1601,ocupand tronul cu ajutorul boierilor Cantacuzini de la Constantinopol si a boierilor Buzesti din Tara Romaneasca.La inceput acesta era supus turcilor,insa cand nimeni nu se asteapta va declansa rascoala antiotomana de la Bucuresti pe data de 13 noiembrie 1594,cand cheama pe toti creditorii levantini la vistierie si ii ucide,dupa care va distruge armata otomana cantonata in capitala.Va reusi sa-i invinga pe turci in batalia de la Serpatesti si pe tatari la Stanesti si Putineiu pe parcursul lunii noiembrie.In iarna anului 1594-1595,prin efectuarea unei expeditii militare la sudul Dunarii,ataca si cucereste cetatile otomane:Chilia,Sulina,Turnu,Braila si Rusciuk,declansand astfel politica de cruciada antiotomana,cu scopul de a redobandi independenta Tarii Romanesti.Pentru a desfasura cu succes politica de cruciada,va incheia un tratat de alianta cu:Sigismund Bathory,principele Transilvaniei-un tratat nefavorabil domnului,datorita faptului ca cei 12 boieri munteni trimisi in Ardeal nu au respectat conditiile

impuse de Mihai Viteazul,astfel devenind vasal principelui transilvanean. Otomanii vor incerca sa patrunda in Tara Romaneasca in iulie 1595,fiind nemultumiti de atitudinea lui Mihai Viteazul,insa acestia sunt respinsi,domnitorul pustiind cetatile otomane Babadag si Nicopole.In perioada 14-16 august 1595,turcii traverseaza Dunarea sub conducerea lui Sinan Pasa si inaiteaza catre capitala,incercand sa o transforme in Pasalac.Batalia se va da la Calugareni,pe data de 23 august 1595,cand Mihai Viteazul invinge cu ajutorul secuilor condusi de Albert Kiraly si a artileristilor toscani.Datorita regruparii otomanilor,Mihai Viteazul va fi nevoit sa se refugieze in Transilvania,asteptand ajutorul lui Sigismun Bathory.Primind ajutorul asteptat,domnitorul invinge in cursul lunilor septembrie-octombrie la Targoviste,apoi la Bucuresti,zdrobindu-i pe turci definitiv la Giurgiu.In urma incheierii pacii cu otomanii in anul 1597,sultanul Mehmed al III lea recunoaste independenta tarii,reduce tributul la jumatate,recunoaste domnia pe viata a lui Mihai Viteazul si ereditara in familia.Bun strateg si diplomat,Mihai Viteazul reuseste sa recastige independenta Tarii Romanesti,mai intai pe cale militara,iar spre sfarsitul domniei prin plata tributului catre Inalta Poarta. Secolul XVII este caracterizat printr-o mai mare stabilitate politica,domnitorii romani renuntand la conflictul deschis cu Imperiul Otoman,inlocuindu-l cu actiuni diplomatice menite sa stranga legaturile dintre cele trei Tari Romanesti.

Bibliografie: 1-ELEMENTE DE ISTORIA STATULUI SI DREPTULUI ROMANESC-Lector Univ. Dr. Buzdugan Corina 2- ISTORIA STATULUI SI DREPTULUI ROMNESC-Prof. Univ. Dr. Florin Negoita 3-ISTORIA STATULUI SI DREPTULUI ROMANESC- Lect. univ. dr. Cosmin Dariescu 4 -ISTORIA STATULUI SI DREPTULUI ROMNESC Prof. Ionescu Nicolae