Apariția și dezvoltarea orașelor

Sec. XI-XIV
APARIȚIA ȘI DEZVOLTAREA ORAȘELOR
* Geneza orașelor medievale
* Funcția economică a orașului
* Mișcarea comunală
* Instituțiile urbane
* Populația orașelor
* Aspectul orașului medieval
*locul orașului în civilizația medievală
 * Geneza orașelor medievale
Primele orașe se atestă între sfârșitul secolului al XI-lea și mijlocul
secolului al XIV-lea, însă acest lucru are loc cu diferențe mari
cronologice de la țară la țară, spre exemplu în Italia și în Franța
dezvoltarea statelor începe mai timpuriu.
 Intensificarea
comerțului
intern și extern

Apariția și Factori care Trecerea de la

dezvoltarea au provocat economia
transportului:
apariția naturală la una
maritim, fluvial
de schimb
și terestru orașelor

Inovațiile
tehnice și
dezvoltarea
agriculturii
Acțiunea acestor factori a fost demonstrată de apariția
primelor orașe în anumite zone ca:
- porturi maritime;
- porturi fluviale;
- la intersecția celor mai importante drumuri comerciale ale
Europei;
- în câmpiile cele mai bogate unde se practica pe larg
asolamentul trienal și foloseau plugul cu roți tras de cai.
 Însă, odată cu marile migrațiuni activitatea
economică și comercială a orașelor decade, funcțiile
lor acum fiind mai mult religioase, ele adăpostind
reședințele episcopilor.
Populația era alcătuită din soldați, servitori și un număr mic de
meșteșugari și negustori.
 Geneza
orașelor
după
marile
migrațiuni

Unele orașe Altele se formează în

continuă vechile jurul unei cetăți
centre urbane senioriale sau pe
romane, devenite lângă mănăstiri
reședințe episcopale fortificate.

Noul tip de așezare apărut era numit burg iar locuitorii ei – burghezi.
În secolul X-XIV începe un val de migrații a populației de la țară, în
special aceștia erau: țărani, meșteșugari, țărani iobagi , clerici etc. care au
dus la formarea unui nou tip de societate – cea urbană.
 *Funcția economică a orașului
Meșteșugăritul
În perioada medievală se practice pe
larg meșteșugăritul. Producția era
folosită pentru acoperirea nevoilor
orașului și pentru a fi vândută în
exterior. Specializarea meșteșugarilor
pe ramuri a făcut ca în sec. XI-XII,
toți cei care făceau parte din aceeași
branșa să se organizeze în asociații
profesionale numite bresle. Cei care
nu făceau parte din aceste asociații li
se interzicea să practice meseria.
Fiecare din ele având organe de
conducere , statute și regulamente
Schimbul
 Producția atelierelor meșteșugărești a
impulsionat schimbul între sat și oraș.
Locul schimbului era atelierul
meșteșugarului sau prăvălia negustorului.
Relațiile dintre negustor și meșteșugar
erau foarte strânse. Negustorul îi dădea
marfă și tot el o cumpăra și o revindea.
Negustorii s-au asociat în organizații
numite ghilde. Schimburile comerciale
erau facilitate de cămătarilor și zarafilor,
care de asemenea dădeau bani cu
împrumut. Orașele se asociau în ”ligii”
sau ”hanse”, această denumire se utiliza
când venea vorba de comerțul maritim.
Episcopul Parisului binecuvântează iarmarocul de la Saint Denis
sec. al XII-lea
*Mișcarea comunală
Mișcarea comunală apare în sec. XI. Asocierea pe care o făceau locuitorii
se numea comună, iar lupta lor – mișcare comunală.

Cauza : abuzul de putere pe care îl făceau seniorii, limitând producția și

supuneau populația unor taxe și impozite foarte mari. Toate acestea
puneau piedici în desfășurarea activității economice, producției de mărfuri
și schimbul.

Scopul: emanciparea din condiția de oameni dependenți de un feudal,

înlăturarea privilegiilor senioriale, de asemenea ei cereau și unele drepturi
ca:stabilirea de noi raporturi cu stăpânul feudal, dreptul de autoconducere
etc.

Rezultatul: ei sunt susținuți de seniorii laici și de regii Francei, Ludovic al

VII-lea și Filip al II-lea August. Ca urmare a mișcării comunale populația
primește o serie de drepturi și privilegii, în primul rând libertate personală,
dreptul de putea munci și se îmbogăți.
 Orașele feudale nu erau
independente chiar dacă aveau
autonomie administrativă,
militară și judiciară. Regalitatea
controla conducerea orașelor prin
intermediul unui baliv. Orașele
medievale erau încadrate în
ierarhia feudală, devenind seniorii
colective, cu obligații vasalice.

Regele Franței Filip al II-lea August, cel

care a favorizat mișcarea comunală
*Instituțiile urbane. Organizarea internă

Puterea

Executivă Administrativă

Consiliul
Adunările
generale cu rol municipal (6 sau
Primarul 12 membri)
consultativ
*Populația orașelor
Numărul populației începe să crească între
sec. XI și mijlocul secolului XIV-lea,
pragul de 100 000 de locuitori era de trecut
de orașe ca Veneția și Milano. Dar la mijlocul
Secolului al XIV-lea, populația orașelor a avut
De suferit de pe urma calamităților naturale,
ciumei și a războaielor.
*Aspectul orașului medieval