Monumente de arhitectură laică și ecleziastică medievală românească

Expresie a sintezei originale între elemente autohtone şi influenţe din afară, creaţia artistică
românească s-a dezvoltat în strânsă legătură cu realităţile social-politice, militare şi culturale
din întreg spaţiul românesc. Creaţiile cele mai originale au îmbogăţit tezaurul de valori ale
artei universale.

Influenţe şi stiluri artistice

Subordonată cu precădere bisericii, dar dobândind pe măsura trecerii vremii tot mai mult un
caracter laic, arta medievală românească a manifestat o profundă receptivitate şi deschidere
către arta Europei. Moştenirii artistice bizantine i s-au adăugat, începând cu secolul al XIII-
lea, influenţe gotice, iar câteva secole mai târziu influenţe renascentiste. Din sinteza tradiţiilor
artistice autohtone cu aceste influenţe a luat naştere o expresie artistică originală, exprimată
în forme specific româneşti, precum cea moldovenească, cea muntenească sau stilul
brâncovenesc.

Goticul în Transilvania debutează prin Abația de la Cârța, realizată de călugării cistercieni.

Construită pe la jumătatea secolului al XIII-lea, Biserica Sfântul Nicolae din Densuș este una
dintre cele mai vechi biserici de rit bizantin din spațiul românesc. Câteva decenii mai târziu,
este ridicată și Biserica din Strei, care, deși este de rit ortodox, prezintă un stil gotic timpuriu,
prelucrat într-o manieră arhitectonică locală. Același stil, în care goticul matur se combină cu
cel târziu, se poate întâlni la Biserica Sfântul Mihail din Cluj, începută în 1349 și terminată
către 1500.

Catedrala evanghelică-Sibiu biserica Sf. Nicolae din Densus

Biserica din Strei Biserica Sf. Mihail din Cluj

Arhitectura laică şi religioasă

Constituind unul dintre domeniile cele mai importante ale creaţiei artistice medievale,
arhitectura românească laică şi religioasă a fost bine reprezentată în toate ţările române,
folosind drept materiale de bază lemnul, piatra sau cărămida. Cetăţi ca Feldioara, Bran sau
Hunedoara (Transilvania), Turnu, Giurgiu, Rucăr şi Poienari (Ţara Românească) şi Neamţ,
Suceava, Hotin, Cetatea Albă, Tighina (Moldova) au reflectat evoluţia soluţiilor arhitecturale
tehnice, având drept finalitate un spor de soliditate şi prestanţă.

Castelul Bran Cetatea

Suceava

Expresii ale rafinamentului şi gustului pentru confort se regăsesc în amenajările curţilor

domneşti de la Argeş, Târgovişte, Bucureşti, Suceava şi Iaşi. Pe măsura afirmării nobilimii şi
boierimii şi a dorinţei lor de a-şi marca dominaţia în societate prin însemne exterioare, au fost
tot mai numeroase castelele nobiliare şi palatele (în Transilvania), precum şi casele şi
conacele boiereşti (în Ţara Românească şi Moldova).
Totodată, de-a lungul întregului Ev Mediu, au fost înălţate numeroase lăcaşuri de cult, în
stiluri foarte diverse. Astfel, stilul romanic se regăseşte în biserica de la Rădăuţi (Moldova) şi
în biserica Sf. Mihail din Cisnădie; cele mai frumoase monumente în stil bizantin sunt
bisericile Sf. Nicolae Domnesc de la Curtea de Argeş şi cea a Mănăstirii Cozia, ambele în
Ţara Românească. Manifestat cu precădere în Transilvania, în zona cetăţilor săseşti, stilul
gotic s-a concretizat în arhitectura castelului Huniazilor şi a Bisericii Negre din Braşov.

Biserica din Rădăuți Castelul Corvinilor/Huniazilor

Stilul moldovenesc, sinteză a tradiţiei arhitecturale bizantine cu influenţele gotice, a născut în

secolul al XVI-lea adevărate capodopere arhitecturale: bisericile de la Voroneţ, Humor,
Moldoviţa şi Suceviţa, a căror celebritate a fost consacrată de pictura exterioară (vezi
Studiul). Bogate în înfăptuiri au fost domniile lui Vasile Lupu, Matei Basarab şi mai ales
Constantin Brâncoveanu, ultimul desfăşurând şi o intensă activitate de patronaj cultural.
Epoca sa a consacrat un stil arhitectural ce-i poartă numele, au fost edificate numeroase
aşezăminte laice şi ecleziastice, iar activitatea tipografică a cunoscut un avânt deosebit.

1)Biserica din Pătrăuți, cea mai veche biserică existentă construită în stilul moldovenesc,
ctitorie a lui Ștefan cel Mare ; 2)Biserica Mănăstirii Neamț
Caracteristici ale arhitecturii moldovenești:

 plan dreptunghiular sau triconc

 interiorul include altar, naos, încăperea mormintelor și pronaos
 separarea încăperilor se face prin ziduri groase, în general fără coloane
 o singura turlă amplasată după sistemul moldovenesc
 supraînălțarea bolților în interior, prin suprapunerea arcurilor încrucișate
 decor exterior bogat
Sculptura, pictura şi artele minore
Strâns legată de arhitectură, sculptura a fost predominant realizată în piatră şi lemn. Epoca
brâncovenească s-a remarcat în acest domeniu îndeosebi prin fineţea realizării şi amploarea
ornamentaţiilor. Pictura a fost reprezentată mai cu seamă de frescele interioare şi exterioare
ce decorau bisericile, ca şi de icoanele cu ferecături de aur şi argint, după model bizantin.

Portretul de sine stătător apare târziu în arta românească, semn al puternicei sale dependenţe
de comandamentele religioase. Icoana în schimb, mai cu seamă cea moldovenească, s-a
dezvoltat graţie unor adevărate centre aflate pe lângă marile mănăstiri. Miniatura ce însoţea
manuscrisele a devenit vestită datorită activităţii unor centre precum cele de la mănăstirile
Neamţ şi Dragornirna. Se adăugau la acestea produsele de argintărie, broderiile, tapiseriile.

Pictura murală
Realizarea cea mai originală şi mai impresionantă a artei moldoveneşti din secolul al XVI-lea
o reprezintă pictura bisericească exterioară. Cu începuturi ce datau din urmă cu câteva
decenii, ea şi-a găsit consacrarea în timpul domniei lui Petru Rareş. Element de noutate în
arta medievală, pictura exterioară moldovenească impresionează prin puterea de a înfrunta
peste secole vicisitudinile climatului - coloritul iniţial menţinându-se aproape neschimbat -,
prin mesajul şi valorile spirituale pe care le exprimă.

Picturile exterioare, însumând sute de scene şi mii de personaje, abordează teme cum ar fi
căderea Constantinopolului, Judecata de Apoi sau Scara lui Climax. Ele au adus celebritate
mănăstirilor Humor şi Moldoviţa, Voroneţ şi Suceviţa. În compoziţia Judecăţii de Apoi,
pictată pe întreg peretele vestic de la Voroneţ în culoarea dominată de albastru a cerului,
pictorii moldoveni au împletit printre scenele religioase numeroase elemente de artă populară
autohtonă. Multe din aceste picturi poartă amprenta tensiunilor politice şi confesionale care
au dominat societatea moldovenească în epocă. Scara lui Climax de la biserica Mănăstirii
Suceviţa redă concepţia populară despre omul cinstit care se bucură de roadele muncii sale în
contrast cu cel care se face vinovat de fapte rele şi înjositoare.

Patronatul lui Ştefan cel Mare

Potrivit cronicarului Grigore Ureche, Ştefan cel Mare „au făcut 44 de mănăstiri”. Tradiţia
populară atribuie ridicarea multora din aceste lăcaşuri biruinţelor marelui domnitor în luptele
duse pentru apărarea Moldovei timp de aproape jumătate de veac. Printre mănăstirile înălţate
de domnitorul moldovean pot fi amintite Putna - care adăposteşte trupul lui Ştefan -, Neamţ,
Voroneţ. În Ţara Românească, Ştefan a ridicat un aşezământ la Râmnicul Sărat, iar în
Transilvania a ctitorit biserica Feleac şi cea a mănăstirii Vlad. A făcut danii Mănăstirii
Zografos de la Muntele Athos.