MINISTERUL EDUCAȚIEI, CULTURII ȘI CERCETĂRII AL

REPUBLICII MOLDOVA

CEITI

LUCRU INVIDUAL
la disciplina
ISTORIA CULTURII ȘI CIVILIZAȚIEI

Profesor: Realizat:
Faina Violeta Remeșovschi Gabriel
Grupa: S-1912

CHIȘINĂU 2019
 Catedralele europene medievale
Catedrala (în latină cathedralis) este o biserică centrală într-un
oraș, de mari dimensiuni, unde serviciul divin este oficiat de obicei
de ierarhul locului (episcop, arhiepiscop, mitropolit, cardinal,
patriarh). Catedrala este biserica principală a unei eparhii. Fiecare
eparhie are, oficial, o singură biserică cu funcție de catedrală, restul
fiind doar biserici.
Datorită faptului că în creștinismul originar fiecare oraș/cetate
avea episcopul său, uneori biserica principală dintr-un oraș mare
este numită "catedrală", chiar dacă ea nu are această funcție, orașul
respectiv nefiind centrul eparhiei în care se află.
În perioada medievală, biserica juca un rol important în viața
socio-politică a țărilor Europene. Catedralele erau de obicei mai
mari ca castele și era nevoie de sume imense de bani pentru
construcția unei catedrale, din această cauză, catedralele erau un
simbol al prosperității și a bogăției.
 Catedralele medievale se disting în trei
stiluri arthitecturale diferite:
•Stilul Gotic
•Stilul Bizantin

•Stilul
Romanic
 Stilul Gotic
Primele catedrale gotice au apărut în Franța. Cea
dintâi este catedrala de la Saint-Denis din Paris,
inălțată în deceniile 4-5 ale secolului al XII-lea,
sub îndrumarea călugărului Suger, sfetnicul regelui
Ludovic al VI-lea. Acest stil este succesorul
stilului romanic și se evidențiază prin formă de
cruce a catedralei, cu un naos lung ce constituie 
corpul bisericii, cu un braţ transversal numit
transept și o extensie, care poate folosită pentru
cor, altar sau podium parohial. Există mai multe
variante regionale ale acestui plan.
Stilul gotic este o
transformare a stilului
romanic, apărut din
necesitatea de a da o altă
dimensiune verticală
clădirilor. Elementul
caracteristic al arhitecturii
gotice este bolta în arc
frânt, care este de o
intersecție longitudinală a
doua bolte clasice
ale stilului romanic.
Există până în prezent
catedrale renumite în stil
gotic, ca Catedrala din
Laon, Catedrala Notre-
Dame de Paris, Catedrala
din Reims, etc.
 Stilul Bizantin
Acest stil apare în Imperiul Bizantin și apare în secolul 3-4
E.N., se deosebește de celelalte stiluri prin prezenta cupolei
centrale ridicata deasupra naosului, câteodată împreună cu
cupole secundare pe pronaos. Ornamentația interioară
realizată aproape exclusiv prin pictura, foarte puțin prin
sculptură și o absență totală a statuilor. Aceste caractere
esențiale ale stilului bizantin se vor păstra la bisericile bi­
zantine din toate timpurile si epocile, deși proporția în care
ele sunt uti­lizate și felul în care vor fi îmbinate vor evolua
de-a lungul timpului, vor varia după regiuni, după gustul
estetic si posibilitățile materiale ale ctitorilor și artiștilor.
 Stilul Romanic
Stilul romanic este arta caracteristică spațiului european
occidental din secolele XI-XIII. Arhitectura romanică este
dominată de programul religios creștin. Stilul romanic a
păstrat formele de tradiție romană, în care a integrat
elemente carolingiene și bizantine. Bisericile romanice sunt
de tip bazilical, caracteristice fiind zidurile masive,
deschiderile în general mici și ancadramentele cu arc
semicircular.
Cea mai mare parte a lucrărilor de sculptură și de arhitectură
realizate în această perioadă medievală timpurie au fost
executate în stilul moștenit din Roma antică.