Principiile filosofice ale lui Thales Scoala din Milet

Scoala filosofica din Milet, sau ionica, ce exista pe coasta Asiei Mici si de-a lungul insulelor adiacente, in timpul celui de-al 6-lea secol d.Hr., este inainte de toate remarcabila prin originalitatea si vigurozitatea sa. Este greu de conturat termenul ionic. In perioada sa de existenta, sistemul a dat nastere altor sisteme ce s-au dezvoltat cu o rapiditate uluitoare, iat Xenophon, Heraclit, Pitagora si Anaxagoras, toti s-au format in Ionia si au fost profund influentati de aceasta filosofie. Toti istoricii sunt de acord ca Thales, Anixamandru si Anaximenes, cei mai timpurii in acea vreme, au format o clasa aparte, specifica, extinsa in conceptii si asupra ucenicilor lor. Dar Xenophon este cel care s-a apropiat cel mai mult de ei in conceptii, decat ceilalti succesori. Ca idee dominanta in filosofia lor este recunoasterea materiei, miscarii si a cauzalitatii fizice a obiectelor din cosmos si ordinea miscarilor si a schimbarilor din spatiu ca fiind ele insele manifestari ale Realitatii Absolute. Aici este si o marcata aversiune fata de ideile antropomorfice timpurii si fata de toate mitologiile conform carora o furtuna pe mare se poate explica prin simpla manie a lui Poseidon. In acelasi timp aceasta materie cu care opereaza filosofii nostri nu pare sa fie ceva deosebit de spirit si nici nu au incercat sa o defineasca in legatura cu spiritul, ori sa explice legatura sa cu el. Ei nu s-au intrebat nicodata cat de mare este spatiul, ci l-au conceput ca o simpla manifestare. Ei simt ca lucrurile se intampla in felul cauzalitatii mecanice si fizice, un eveniment in timp si spatiu fiin urmat de altul ca efectul sau impus ca necesar, adica daca un nor este format si va fi format, asta se intampla nu din alegerea vreunui zeu pentru a-si trimite mesajul, ci datorita formarii sale din mare. In acelasi timp, ei insistau ca aceste procese fizice sunt, in anumite sensuri profunde pe care nu le pot determina, legate de viata, minte si divinitate. Pesntru aceasta au fost numiti hilozoisti (de la =materie si =viata). Aristotel a vazut pericolul aceste indefiniri, un rezultat care sa fie extins la lucruri si miscari in spatiu ca si cum ar aparea a fi singura cauza a tot ceea ce exista, inclusiv a miscarilor in sine si a gloriei si frumusetii universului. Dar nici un critic nu poate sa judece pe acesti pioneri care au adus pentru prima oara in

prim plan referinte despre proprietatile spatiului si calitatile fizice ale lucrurilor si prin conexiunea acestora sa gaseasca legatura cu adevarul absolut despre univers si Dumnezeu. Stiinta si matematica nu sunt in sinea lor metafizica si teologie, dar nu va exista niciodata o metafizica sa nu tina cont de ele si niciodata o mare teologie sa nu tina cont de metafizica.

Thales din Milet ( ) (c. 635 .Hr. c. 543 .Hr.) a

fost un filozof grec presocratic, care a contribuit la dezvoltarea matematicii, astronomiei, filozofiei. Este considerat printele tiinelor.Herodot, primul autor care-l menioneaz pe Thales, afirm c strmoii lui Thales erau fenicieni, dar Diogenes Laertios adaug c cei mai muli scriitori l prezint ca aparinnd unei vechi familii milesiene. Numele tatlui su era Examyes, nume obinuit pentru un cetean milesian, iar mama purta numele grecesc de Cleobulina. Thales a murit la o vrst naintat, n timpul unor manifestri sportive, din cauza unor clduri excesive. Pe mormntul su este o inscripie care spune: "Aici, ntr-un mormnt strmt zace marele Thales; totui renumita sa nelepciune a ajuns la ceruri". Dei nici una dintre scrierile lui nu a fost gsit, cunoatem munca sa din scrierile altora. Era nominalizat n toate listele tradiionale ale celor "apte nelepi", inclusiv n cea a lui PlatonThales a fost fondatorul filosofiei greceti i a colii Milesiene a cosmologitilor. A fost contemporan cu Solon i Cresus

Thales din Milet este socotit primul ganditor care se ridica de la observatia senzoriala a unor fenomene la intuirea unui principiu originar al lucrurilor . Acest principiu este, in opinia sa, apa, conceputa ca origine natural aunica a tuturor lucrurilor. Un al doilea element nou in gandirea sa, comparativ cu gandirea mitologica de pana la el, il reprezinta conceptia potrivit careia in spatele tuturor mutatiilor si schimbarilor ce au loc in natura (vara-iarna, inflorire-vestejire, nastere-moarte) se afla ceva anume originar, mereu identic cu sine insusi, neschimbabil, cel care produce lumea din sine, pentru ca apoi sa o primeasca din nou in sine, determinand astfel procesul etern al acesteia. Prin yrmare, Thales din Milet revendica un temei originar al intregii existente, un temei care se vrea inceput al tuturor lucrurilor, dar fara ca el insusi sa aiba vreun inceput, intrucat el este etern. Fireste, comparativ cu penteonul grecesc, compus dintr-o multime de zei imorali, supusi destinului, cu un inceput cronologic si cu un pronuntat caracter antropomorfic, Thales cauta si propune un temei al tuturor lucrurilor, dar acesta

este doar unul senzorial-material, apa.de altfel, tocmai in aceasta consta eroarea sa pentru ca el identifica temeiul ultim al realitatii materiale tot in ceva material. Este semnificant ca Thales, primul dintre acesti ganditori, a adus primele elemente de geometrie Greciei; a studiat stiinta in Egipt si a facut descoperiri ale sale proprii. Herodot ne spune ca Thales a prezis eclipsa care a avut loc in anul al saselea al razboiului dintre Lidieni si Mezi. Nu putem sti daca a descoperit cauza eclipsei, insa stim din dipticele asiriene ca Babilonienii urmareau eclipsa pentru o data prestabilita. In orice caz o asemenea cunostinta despre univers, amestecata cu studiile sale matematice, l-au determinat sa caute singura cauza fizica a producerilor de schimbari in univers. Aceasta, spunea el, este apa. Aristotel spunea ca a ajuns la o asemenea concluzie prin observarea faptului ca semintele si tot ceea ce are viata este umed, si deasemenea hrana si caldura insasi este generata de umezeala si intretinuta tot de ea. Aristotel mai afirma ca Thales credea ca pamantul pluteste pe apa precum o corabie. De altfel el si-ar fi format o conceptie despre condensare si rarefiere. Insa se pare ca Anaximandru ar fi formulat aceasta teorie. O alta idee de mare interes a lui Thales este afirmarea faptului ca magnetul are suflet deoarece el poate sa miste fierul. Asa cum observa si Aristotel, el nu era multumit de teoria miscarii mecanice generatoare, ca ultima explicatie a miscarii, ci sufletul trebuie sa fie acea cauza si trebuie sa fie prezent in tot universul. Aceasta gandire, crede Aristotel, ar putea fi sursa afirmatiei sale conform careia toate lucrurile sunt pline de zei. Este cunoscut oricum, din critica lui Aristotel, ca Thales nu a incercat niciodata sa gaseasca vreo relatie dintre suflet si materie, sau macar sa le defineasca distinct. Asadar nu ne putem increde afirmatiei unui scriitor de mai tarziu, Stobaeus, conform careia el ar fi realizat o doctrina despre mintea lumii ca fiind Dumnezeu.

Bibliografie: Istoria si filosofia religiei la popoarele antice-Nicolae Achimescu Encyclopaedia of religions and ethics, vol 7 Wikipedia