În cadrul ierarhiei medievale, Biserica joacă un rol
important prin autoritatea pe care o exercită asupra
credincioşilor. Rolul ei este de a-i instrui şi a-i ajuta pe creştini. În acelaşi timp ea nu poate renunţa la principala sursă de venituri, care o constituie domeniile funciare. Acest lucru duce la slăbirea disciplinei, moravurilor şi chiar a sentimentului religios din interiorul clerului. Mănăstirea redevine un spaţiu sfânt care trebuie să-l împace pe om cu Dumnezeu. Termenul de reformă gregoriană caracterizează activitatea mai multor papi ce luptă pentru asanarea morală a Bisericii şi pentru scoaterea sa de sub autoritatea suveranilor laici. Cei mai importanţi papi au fost Grigore al VII-lea (1073-1085) şi Inocenţiu al III-lea (1198-1216). Grigore al VII-lea reformează Biserica la toate nivelurile ierarhiei ei. El urmăreşte să facă din episcopul Romei cea mai mare autoritate din Occident, prin subordonarea împăratului, interzicând practica investirii episcopilor de către laici. În acelaşi timp, el vrea să asigure şi climatul moral şi intelectual din biserică, bazat pe : efort spiritual, înţelepciune, sfinţenie. Inocenţiu al III-lea aduce papalitatea medievală la culmea puterii ei, comportându-se ca un adevărat şef al creştinătăţii şi ca un suveran temporal , excomunicând suveranii rebeli şi impunându-şi suzeranitatea asupra celorlaţi. În secolele XI-XII, papalitatea iniţiază şi ordinele militaro-călugăreşti (ospitalierii, templierii, teutonii), adevăraţi agenţi ai puterii pontificale în lumea catolică. Biserica devine, astfel, o instituţie militară în Occident. Reforma gregoriană, cu idealul unei vieţi morale şi ascetice, influenţează profund evoluţia culturii şi artei în secolele XI-XII. Naşterea artei romanice are loc într-o Europă rurală, dominată de valorile reformei gregoriene. Arta romanică a apărut la sfârşitul secolului al X- lea în Provence (Franţa), Lombardia (Italia), Catalonia (Spania) şi s-a răspândit în întreg spaţiul catolic. Numele acestui stil vine de la elementele de inspiraţie romană. Edificiile romanice sunt masive, cu ziduri groase, scunde, sobre, simple, întunecoase. Stilul romanic se caracterizează prin imbinarea unor elemente ale arhitecturii romane cu influente bizantine si orientale. Originalitatea stilului romanic constă în utilizarea bolţii semicirculare pentru sprijinirea acoperişului. bolta în leagăn (în cruce) formată prin încrucişarea a două bolţi semicirculare, pentru a susţine acoperişul şi pereţii navei centrale a bisericii; coloanele (în interior) şi contraforturile (în exterior), sprijină pereţii pentru a prelua greutatea acoperişului (au apărut la mijlocul secolului al XI-lea); transeptul , urmează braţul scurt al crucii latine; turnul-clopotniţă, situat în punctul de încrucişare dintre nava centrală şi transept, are plan octogonal, circular sau pătrat; deambulatoriul, loc de trecere, prelungire a navelor laterale, ce ocolea corul şi permitea trecerea prin faţa absidelor; porticul, poarta de intrare în biserică, ornamentat cu basoreliefuri, picturi în frescă, vitralii inspirate din scene biblice; planul bisericilor este în formă de cruce greacă (cu braţe egale) sau latină (cu braţe inegale), orientată spre est (Ierusalim); bisericile romanice au o navă centrală şi două sau mai multe nave laterale, despărţite prin şiruri de coloane paralele. Bolta romanică: Arta gotică a apărut la mijlocul secolului al XII - lea, în Franţa, de unde s-a răspândit în toată Europa. Numele acestui stil, ce derivă din numele goţilor, popor barbar, a fost dat de renascentişti care considerau arta gotică o artă barbară. Edificiile gotice sunt uşoare, cu pereţi mai subţiri, înalte, luminate şi bogat ornamentate. Stilul gotic a dezvoltat elemente arhitectonice specifice, ceea ce a permis înălţarea construcţiilor, zvelteţea şi aspectul lor elegant. ogiva ( bolta în formă de arc frânt), mai rezistentă decât bolta semicirculară: două perechi de arcuri frânte se sprijineau pe patru coloane dispuse în plan pătrat, aceste grupuri de arcuri multiplicate susţinând bolta edificiului; arce butante (de susţinere) şi contraforturile pentru susţinerea pereţilor din exterior; ferestrele mari, acoperite cu vitralii ce înfăţişează scene religioase, acopereau spaţiul dintre contraforturi şi asigurau iluminatul bisericilor; portalul, ce acoperă faţada edificiului este ornamentat cu sculpturi şi rozete (ferestre circulare acoperite cu vitralii). fleşa, turn ascuţit, de înălţime foarte mare; Catedrala Notre-Dame din Paris Pe acoperisul domului din Milano Arta Evului Mediu este eminamente simbolică. Într-o catedrală sau bazilică, nici un element nu este întâmplător. Arta medievală este, de fapt, o enciclopedie a tuturor cunoştinţelor timpului, o istorie în piatră şi culori a Bibliei. Simboluri prezente în arhitectura medievală: 1.biserica - orientată întotdeauna est-vest, are planul în formă de cruce sau circular (simbolizează perfecţiunea); 2. absida (altarul) este orientată spre răsărit – izvorul luminii, deci al mântuirii; 3. portalul - este simbolul accesului la revelaţia divină (ce se petrece în interiorul bisericii). Simboluri prezente în ornamentaţie : 1. ochiul lui Dumnezeu – Dumnezeu veghind lumea; 2. nimbul sau aureola simbolizează sfinţenia şi suveranitatea; 3. tricheta, trei figuri geometrice întretăiate, exprimă trinitatea lui Dumnezeu; 4. porumbelul şi ramura de măslin simbolizau Duhul Sfânt sau porumbelul lui Noe întors de pe muntele Ararat cu o ramură. Astăzi el este simbolul păcii. Prin grija călugărilor din ordinul cistercienilor, din Transilvania, se construieşte Abaţia de la Cârţa, edificată iniţial în stil romanic, iar după refacerea sa, în urma invaziei tătarilor (secolul al XIII-lea), în stil gotic. Arhitectura în stil romanic este reprezentată, în secolele XII-XIII, de Catedrala de la Alba Iulia şi de bisericile de la Avrig şi Herina. Dezvoltarea oraşelor impune şi deschiderea de şantiere de construcţii religioase fiind edificate mari biserici, aparţinând cultului catolic sau reformat. Domină tipul bisericii de zid, de tip hală, de mari dimensiuni şi care este construită, de cele mai multe ori, în stilul gotic. Astfel, putem menţiona Biserica din Cristian, Sf. Maria din Sibiu, Sf. Mihail din Cluj, Biserica Neagră din Braşov, Biserica evanghelică din Biertan. Stilul gotic a dus până la punctul cel mai înalt logica raţionamentului construcţiei, principiul echilibrului obţinut prin opoziţia forţelor şi predominant golurilor asupra plinurilor. (C.Enlart, Architecture religieuse, Paris,1902) Analizaţi documentul de mai sus: a)Evidenţiaţi principalele trasături ale stilului gotic. b) Comparaţi-l cu stilul romanic şi evidenţiaţi o trăsătură care îl individualizează. Pe baza diagramei Venn precizați asemănările și deosebirile dintre stilurile romanic și gotic: LICEUL TEOLOGIC ,,ELIM”, PITEȘTI, CLASA A-IX-a
Ordinul NR 6177 2022 Privind Infiintarea Registrului National Al Formatorilor Din Invatamantul Preuniversitar Si Constituirea Corpului National de Formatori in Domeniul Mentoratului de Cariera Didacti
Ordinul NR 6173 2022 Privind Constituirea Corpului National de Profesori Mentori Din Invatamantul Preuniversitar Si Infiintarea Registrului National Al Profesorilor Mentori Din Invatamantul Preunivers