Efectuat de: Solonaru Iuliania

Adresa: satul Cimişeni, raionul Criuleni

Tel:069361479
Şcoala: Liceul Teoretic Cimişeni(s. Cimişeni, r. Criuleni,
tel:024831415)

Eseu
Europa la noi acasa
 „Suntem înconjuraţi de toate Lumile Spirituale, dar le putem percepe numai în măsura
asemanării noastre cu ele. Pentru că toate lumile, cu excepţia lumii noastre sunt cuprinse de forţa
de dăruire, mai degrabă decât de cea de primire, tocmai de aceea noi nu le percepem.”*1
Michael Laitman
După cîştigarea independenţei la 27 august 1991, Republica Moldova a trecut printr-o perioadă
grea de reeducare a cetăţenilor şi instituţiilor statale pe calea democratică. Iată că şi în prezent
democraţia în ţara noastră se află într-o perioadă de tranziţie: de la ideile comuniste la adevăratul
sens al democraţiei cu drepturile, libertăţile şi regulile ei. Cei 51 de ani (1940-1991),în care am
fost direct guvernaţi de centrul moscovit şi în care populaţia Republicii Moldova a fost supusă
unei politici de colonizare şi deznaţionalizare, şi-au lăsat amprenta.
Noi nu ne simţim pe adevărat stăpîni la noi acasă. De multe ori, ne găsim nevoiţi să vorbim
într-o altă limbă decît cea de stat. Iar Ziua Limbii Române, serbătorită la 31 august, a început a fi
percepută drept o sărbătoare naţională abia un an în urmă. Tocmai de aceea, la două decenii de la
declararea independenţei majoritatea populaţiei Republicii Moldova vrea Integrarea în Uniunea
Europeană, pe care o privesc ca pe un colac de salvare din marea nesiguranţei, neîncrederii şi
problemelor, în care ne aflăm.
Doar că Uniunea Europeană nu are nevoie de un „om bolnav”, cum era privit Imperiul Otoman
în timpul decăderii, Europa are nevoie de un stat a cărui cetăţeni ştiu ce vor şi sunt gata să facă
paşi înainte spre realizarea scopurilor, reformelor, dezvoltării, care sunt gata să primească
Europa la ei acasă. Aceşti paşi, însă, nu pot fi făcuţi atîta timp cît nu conştientizăm care sunt
problemele noastre care ne trag în urmă. Întrucît doar ştiind cerinţele problemei poţi afla soluţiile
de rezolvare, ar trebui să conştientizăm care sunt cerinţele problemelor noastre.
Astfel, una dintre principalele nostre probleme, cred eu, este neajunsurile sau mai bine zis
nerespectarea regulilor democratice.Principalele slăbiciunile ale democraţiei în Republica
Moldova sunt următoarele:
1. Deciziile politice sunt luate în altă parte decît în parlament;
2. Ţara este administrată în altă parte decît în Guvern;
3. Incapacitatea liderilor politici de a ajunge la un numitor comun din cauza intereselor
proprii;
4. Instituţia preşedintelui nu se ocupă, demn şi respectabil, de reprezentarea Statului, aşa
cum o cere Constituţia.
Avînd însă toate aceste slăbiciuni, noi ne considerăm totuşi democraţi. Şi ne mirăm de ce oare nu
merge totul cum ar trebui să meargă? De ce nu ne putem simţi la fel de liberi ca cetăţenii SUA
sau altor state democratice? Răspuns la aceste întrebări a dat Kennedy cînd spunea „Democraţia
este un mod de guvernare foarte grea. Ea cere însuşirile cele mai înalte de disciplină şi stăpînire
de sine, voinţa de a face sacrificii în interesul general şi educaţie.”*2 Educaţia, în citatul lui
Kennedy, nu se referă doar la erudiţie sau politeţe. Există un anumit reflex comportamental faţă
de etica instituţională, necesar pentru a exersa democraţia. Totodată, citatul său se referă la
absolut necesarul simţ al datoriei, fără de care democraţia nu poate fi pusă în practică. Pentru că
democraţia nu durează doar 24 de ore, şi anume în ziua alegerilor. Democraţia are nevoie să fie
respectată şi în restul celor patru ani de mandat, zi de zi, clipă de clipă, de fiecare instituţie
publică, de fiecare reprezentant al ei şi de fiecare dintre cetăţeni.
Pentru aceasta legile şi cadrul democratic nu sunt suficiente. Este nevoie de fiecare forţă a
societăţii noastre pentru a transforma în practică ceea ce afirmăm demagogic în teorie. Şi, mai
presus de toate, avem nevoie de un Stat respectat şi dătător de încredere, cu instituţii
profesioniste, care să lucreze complementar şi etic, în armonie unele cu altele.
 Adevărul este că fără cunoaşterea contextului dezvoltării noastre statale şi, apoi, fără
consolidarea instituţională a Republicii Moldova, nu putem face paşi durabili înainte.
În ultimii ani, au început să vehiculeze cuvinte importante, precum viziune, identitate,
continuitate.Este bine că ele pătrund în vocabularul puterii politice şi mediatice. Dar aceste
virtuţi au nevoie să fie tratate corect, şi nu fantezist. Viziunea se face cu generozitate şi cu
responsabilitate, nu cu şmecherie şi cu interes propriu. Identitatea nu se repară cu oportunităţi
politice, fie ele şi inspirate, ci cu loialitate. Continuitatea înseamnă cunoaştere şi respect, nu
dispreţ la adresa instituţiilor, domnia bunului-plac şi meşteşug politic. O plimbare prin londra îţi
arată că nimic nu este mai valoros şi mai durabil decît continuitatea. O plimbare prin Chişinău îţi
arată cît de mare este distrugerea, atunci cînd nu ţii la ceea ce au făcut ori au stabilit cei de
dinaintea noastră. De fapt, mare parte din vulnerabilitatea şi impredictibilitatea Europei de Sud-
Est vine din distrugere, din întrerupere, din demolare.
Viaţa în Republica noastră merge obişnuit, natural, organic înainte, în segmentele ei
fundamentale: politica, economia, administraţia, cultura şi artele, societatea civilă şi presa. Şi
totuşi, se simte în societate o stare de discomfort cauzată de faptul că instituţiile şi chiar
organizaţiile, deşi structurate şi conduse după principii europene, sunt în continuare la cheremul
omului, în loc să fie servite de cei care le populează. Nu este vorba doar despre instituţiile
publice, ci, din păcate, şi despre organizaţii sau companii care funcţionează în viaţa publică,
legate prin diverse interese de politică, în domenii precum cultura şi mass-media.
Mentalitatea că pentru a supravieţui şi a performa trebuie să spui una şi să faci alta este adînc
înrădăcinată, chiar la persoane care vor binele sau care au o gîndire strălucită. Lipsa de respect
faţă de instituţii, faţă de reguli, faţă de principii a ajuns probabil, la cel mai înalt nivel de cinism.
Întreaga noastră societate are de făcut un pas pragmatic înainte: dobîndirea încrederii şi
respectului de sine. Este inutil să le cerem oamenilor politici să fie corecţi şi competenţi. Ei nu
sunt decît oglinda noastră, reflexul nostru în luciul apelor vieţii publice. Dacă noi nu credem că
Moldova are nevoie să devină o ţară cu reguli nu doar pe hîrtie, atunci nu le putem cere altora să
creadă acest lucru. Primii care trebuie să înţeleagă adevărata faţă a lucrurilor suntem noi,
spectatorii şi protagonişti ai vieţii publice. Aşa cum spuneam, nu are rost să criticăm politicienii,
dacă noi facem exact aceleaşi greşeli ca ei. Dacă cei care alcătuiesc societatea civilă vor înţelege
că legile şi mai ales Constituţia sunt făcute pentru a fi respectate în viaţa de zi cu zi, viitorul este
de partea Republicii Moldova, de partea integrării în Uniunea Europeană. Iar dacă vom continua
să fim convinşi că ţara noastră este menită să fie abuzată din interior şi condusă sau influenţată
din exterior, dacă ne vom încăpăţîna să credem că Moldova nu merită să fie luată în serios şi nu
are de ce să fie respectată, atunci ne merităm soarta şi putem spune cert că aliatul principal al
Republicii Moldova este răbdarea.
Sigur că, nu este Republica Moldova singura ţară democratică în care promisiunile
politicienilor rămîn neonorate. Replici demagogice ale politicienilor au devenit legendare şi au
traversat chiar secole în Marea Britanie, SUA, America Latină şi Europa. Însă în ţările cu
instituţii şi reguli, în care profesionalismul este respectat şi are o greutate, reprezintă un glas în
societate, promisiunile neonorate sunt taxate pe loc, nu doar la alegeri, din patru în patru ani.
La noi promisiunile neonorate nu au fost sancţionate de o societate civilă consolidată, pentru că
nu avem aşa ceva. Avem doar individualităţi, strălucitoare şi adesea egoiste, rareori capabile de a
forma o voce puternică şi a acţiona în asociaţie. În ţara noastră , creşterea economică relativă, dar
constantă şi simţul umorului dezvoltat au făcut ca oamenii să ignore promisiunile politicienilor.
Astfel, au luat naştere două lumi: una în care politicienii promit şi nu fac şi alta în care oamenii
sunt obişnuiţi să-şi rezolve singuri problemele. Şi asta nu pentru că ei uită cuvîntul dat fiindcă
aparţin unui partid sau altul, ci fiindcă, odată ajunşi la putere, instituţia pe care o conduc este
tratată aidoma unei organizaţii sau unei familii cu interese private.
Integrarea în Uniunea Europeană nu va rezolva amneziile sau lacunele noastre istorice, ci ne va
oferi şansa instituţională de a le repara. Ultimii ani au născut nelinişti privitoare la chestiunea
„Cine suntem?”. Întrebarea are valenţe europene, nu doar moldoveneşti, româneşti sau
postcomuniste. Este o nedumerire pe care Cortina de Fier, globalizarea, noile modele ale
sistemului instituţional şi terorismul nu au creat-o, ci au sporit-o. Este o dilemă alimentată de
decapitările identitare din epoca modernă şi contemporană, care au mers paralel cu dezvoltarea
salvatoare şi inspirată a democraţiei şi libertăţilor. Este, de asemenea, rezultatul faptului că
democraţia nu reuşeşte să se delimiteze complet de disimulare, iar libertatea să se debaraseze
complet de iresponsabilitate. Oamenii au nevoie de simboluri, de cineva care să le încarneze
demnitatea, speranţa, mîndria, de cineva căruia sa-i acorde încredere şi afecţiune. Aceasta se
referă şi la nivel instituţional, mai ales atunci cînd este vorba despre instituţia statului. Fiindcă
statalitatea este şi o stare, nu doar o valoare. Instituţia Statului nu este doar o administraţie,
adăpostită într-o clădire. Statul e un mănunchi de valori perene, umane, sensibile, ce influenţează
fiecare parte fundamentală a fiinţei mari care este naţiunea: mintea, inima, instinctul, dorinţa. Se
pot administra politic instituţiile statului. Nu se pot administra politic demnitatea, încrederea,
mîndria şi afecţiunea. Ele trebuie inspirate, servite cu instumente altfel decît politice. Cum să
administrăm cel mai bine aceste adevăruri, aceste stări de fapt? Răspunsul nu-l vom afla decît
integrîndune, facînd parte dintr-o familie care pune accent pe valorile, care în ultimii ani se cam
uită, şi această familie este Uniunea Europeană.
Fără îndoială, noi vom avea doar de ciştigat din această integrare. În primul rînd va avea loc
consolidarea democraţiei şi statului de drept cu respectarea drepturilor omului şi a minorităţilor.
Economia naţională aflată în criză la momentul actual se va putea pune pe picioare, va avea loc
dezvoltarea durabilă a economiei şi finalizarea procesului de tranziţie la economia de piaţă prin
promovarea schimburilor comerciale, investiţiilor şi relaţiilor economice armonioase.
Prin urmare, acum în momente de dificultate politică şi economică, responsabilitatea
Guvernului şi a partidelor în Integrarea Europeana, este şi mai mare. Performanţa la nivel
administrativ şi competenţa trebuie să crească, nu să fie înlocuite de retorică politică şi de ambiţii
personale. Criza economică nu este un prilej al serbărilor cîmpeneşti, al interminabilelor lansări
electorale, fiindcă nu există nici un motiv de petrecere. Nu aşa se cucereşte încrederea sau
respectul Europei. Europa se cucereşte construind.
Prin urmare, acum, la două decenii de la declararea independenţei:
 Este timpul ca valorile, competenţa şi profesionalismul să se adune şi să fie lăsate să
lucreze în folosul tuturor cetăţenilor;
 Este timpul ca administrarea fondurilor europene să fie echilibrată între nivelul local,
regional şi naţional;
 Este timpul să se oprească alocarea banilor publici, din resursele bugetare sau din
fondurile europene, pe alte criterii decît cele de eficienţă socială;
 Ţara nu va fi scoasă din criyă de un singur om. Este timpul să cultivăm încrederea în
democraţie, în rostul instituţiilor publice şi în regulile lor;
 Este timpul ca instituţiile Statului în Republica Moldova să funcţioneze profesionist şi în
folosul societăţii!
 Este timpul ca oamenii cu putere din Republica Moldova să fie generoşi în aceeaşi
măsură în care sunt democraţi şi responsabili în aceeaşi măsură în care sunt liberi;
 Este timpul să păşim cu paşi mari şi siguri spre Integrare!
  Este timpul să aducem Europa la noi acasă!
Anii viitori pot aduce punerea Republicii Moldova pe o linie bună. Cine se află la pămînt nu se
mai teme de cădere. Acum ne-am putea gîndi, fiecare în parte şi toţi laolaltă, la reconstrucţia
instituţiilor Statului şi a aporturilor dintre ele. La demnitate şi respect în viaţa publică. La vocea
competentă şi plină de simţ de răspundere a profesionistului.
În concluzie, în această atmosferă impregnată de tensiuni sociale şi scopuri politice extreme,
pentru ca viaţa publică să fie întreagă, echilibrul societăţii să fie cu adevărat stabil şi viitorul
predictibil, Republica Moldova are nevoie să conştientizeze din nou importanţa respectabilităţii
Statului şi a profesionalismului instituţiilor lui, Statul să redevină egida instituţiilor moldoveneşti
cu adevărat, nu doar în enunţuri. Toată suflarea moldovenească-de la guvernare şi societatea
civilă şi pînă la familia obişnuită-are nevoie de instituţii coerente şi demne de încredere, aşezate
sub stema unui Stat modern dăltuit, dar natural, real, nu reinventat în mod lamentabil de chiriaşi
zăpăciţi ai istoriei. Cum spunea Arthur Balfour „Este mai bine să faci ceva absurd pentru care
există un precedent decît să te faci răspunzător de un act de înţelepciune fără precedent.” *3Mulţi
dintre politicienii de astăzi fac grava confuzie între scop şi mijloace. Ei cred că, dacă îţi petreci
viaţa fiind mai iute decît rivalii tăi, dacă manevrezi, manipulezi şi unelteşti, eşti tare. De fapt, nu
eşti. Cei mai mulţi vor ieşi din istorie în ziua în care vor ieşi pe uşă, din biroul primit cu chirie de
la istorie. Unica soluţie pentru Republica Moldova de a îndrepta publicul de la mituri la fapte, de
la fapte la cunoaştere, de la cunoaştere la înţelegere, de la înţelegere la acţiune şi de la acţiune la
durabilitate economică, socială şi ecologică, este de a se debarasa de aşa fel de politicieni, de a
ridica capul sus prin alţi oameni destoinici care vor fi în stare să înfăptuiască Integrarea
Republicii Moldova în Uniunea Europeană. Dacă această cale va fi urmată, Republica Moldova
nu doar ar putea forma o societate civilă sănătoasă gata de integrare, ci ar deveni ea însăţi
întruchiparea noii cetăţenii europene şi globale.

*1 http://autori.citatepedia.ro/de.php?a=Michael+Laitman

*2 http://www.princeradublog.ro/jurnal/sa-luam-aminte/

*3 Arthur Balfour, ministru de externe, apărînd tradiţia diplomaţiei secrete în faţa solicitării
pentru o „diplomţie deschisă” în cele 14 puncte ale preşedintelui american Woodrow Wilson,
camera Comunelor, 1918