Tema 7.

Intervenţia statului în mecanismul preţurilor

• Necesitatea şi modalităţile de intervenţie a statului în mecanismul preţurilor
• Consecințe ale intervenției statului în domeniul prețurilor
• Legislaţia Republicii Moldova în domeniul de preţ.
• Organele statului cu competențe decizionale în domeniul politicii de preţ
• Intervenția statului în protecţia concurenţei economice (sinestătător).

1. Necesitatea şi modalităţile de intervenţie a statului în mecanismul preţurilor

Prin reglementarea de către stat a preţurilor se înțelege intervenţia a statului în procesul de
formare liberă a preţurilor pe piaţă, prin măsuri directe și indirecte asupra nivelului, dinamicii și
raportului dintre preţuri, în vederea punerii în aplicare a politicii economice adoptate.
Scopul reglementării de către stat a preţurilor este de a crea condiţiile necesare pentru
armonizarea intereselor economice ale consumatorilor, producătorilor şi ale statului.
Necesitatea intervenției statului în mecanismul prețurilor se justifică prin:
 creșterea excesivă a prețurilor/tarifelor la unele bunuri și servicii de importanță vitală pentru
cetățenii țării;
 necesitatea protecției producătorilor autohtoni de concurența externă;
 necesitatea de a stimula/inhiba consumul anumitor bunuri și servicii;
 existența penuriei de resurse de materii prime și ofertei deficitare la unele produse importante
pentru populația țării și pentru economie;
 prevenirea și combaterea unor situații de monopol și oligopol, a concurenței neloiale;
 prin intervenția indirectă statul își asigură o mare parte a veniturilor în buget.
Intervenția statului este justificată și prin faptul că marea majoritate a piețelor de bunuri și
servicii nu sunt piețe libere (cu concurență perfectă), ci sunt dominate de companii mari, grupuri de
companii, care pot influența prețul pieței. Cu cât piaţa reală se aseamănă mai puțin cu concurenţa
perfectă, cu atât necesitatea intervenţiei statului asupra preţurilor este mai mare.
Modalități și instrumente de intervenție în mecanismul prețurilor
Statul intervine prin diverse modalități atît asupra nivelului prețurilor, cît și asupra raportului
cerere-ofertă, care la rîndul său, influențează prețurile.
Intervențiile atît asupra prețurilor, cît și asupra cererii și a ofertei se realizează prin (figura 1):
a) acțiuni directe;
b) acțiuni indirecte.
Modalități de intervenție a statului în domeniul prețurilor

Intervenţie directă:
plafonarea preţurilor; Intervenţie indirectă:
limitarea marjei de profit; cotele de impozitare;
limitarea adaosului comercial; sistemul de subvenționare
reglementări privind modul de formare controlul asupra masei monetare;
a preţurilor (reglementări ale sistemul de remunerare a muncii;
metodologiei); politica de creditare;
fixarea nivelului efectiv al prețurilor şi blocare/mărire importuri;
tarifelor ş.a. achiziții sau vînzări efectuate de către stat;
reglarea cheltuielilor de stat;
reglementarea politicii concurențiale și
comerciale ş.a.

Figura 2. Modalități de intervenție a statului în domeniul prețului.

1
 Aceste două metode nu trebuie să se neglijeze, ci din contra, să se completeze, iar eficienţa
folosirii lor depinde de luarea unor măsuri în vederea reglării veniturilor consumatorilor.

Reglementarea directă a preţurilor se efectuează prin stabilirea prin lege a:

 preţurilor fixe,
 prețurilor limită și
 coridoarelor de prețuri.
Limitele se stabilesc sub formă de plafoane, deci, limite maxime, care, de regulă, se aplică la
produsele/serviciile de foarte mare importanţă pentru consumul populaţiei, la care preţurile corelează
strict cu veniturile populaţiei (exemple: tarifele la energia electrică, termică, apă potabilă, călătoriile cu
trenul, transportul comun de pasageri ș.a.).

În cadrul preţurilor reglementate se cuprind şi preţurile prag sub care nu se permite stabilirea
şi aplicarea preţurilor la tranzacţiile comerciale, inclusiv cele de import. Asemenea limite se practică în
ţările în care statul protejează în mod deosebit agricultura sau alte ramuri, precum și întreprinderile
micului business de intervențiile companiilor monopoliste mari, statul implicîndu-se şi în modul de
organizare a pieţelor de desfacere a acestor bunuri. Prin impunerea unui preț minim se urmărește și
prevenirea actelor de concurență neloială, protejarea unor resurse limitate ș.a. Preţul prag (aşa ca
stabilirea salariului minim pe economie) se situează deasupra preţului de echilibru, în timp ce preţul
plafon se situează sub preţul de echilibru. Coridorul de prețuri presupune stabilirea de către stat a unui
interval al fluctuației prețurilor.
Intervenția indirectă a statului asupra prețurilor are loc prin intermediul sistemului de factori,
care au o acțiune indirectă asupra prețului. Printre aceștia putem menționa politica economică a
statului cu componente sale: politica monetară și de credit, bugetară, fiscală, investițională, valutară, de
comerț extern, salarială etc.
2. Consecințele intervenției statului în domeniul prețurilor
Principalele instrumente de influenţă a statului asupra procesului de stabilire a preţurilor de
piaţă sunt măsurile de politică fiscală, regimul acordării subvențiilor și reglementarea nivelului
preţurilor (stabilirea prețurilor fixe).
Cele mai deseori, intervenția directă se realizează orin fixarea unor plafoane (limite) de prețuri,
care diferă de nivelul de echilibru al prețului unui bun sau serviciu, stabilit pe piață. În situația în care
statul are intenția de a-i proteja pe consumatori, se intervine cu plafoane maxime, peste care prețurile
nu se pot ridica (figura 3); dacă se are în vedere sprijinirea ofertanților, se stabilește limita minimă a
prețului, sub care acesta nu poate scădea (figura 4).
P P
C O' C plafon minim O'
controlat
Pe E0 plafon maxim P 1'
controlat
P1 Pe E0
C'
C'

0 Q1 Qe Q2 Qx 0 Q1 Qe Q2 Qx

Figura 3. Preț plafon maxim controlat Figura 4. Preț plafon minim controlat

2
 Sursă: Economie, 2000, pag.
În figura 3 este reflectată situația cînd statul stabilește limite maxime (plafoane) ale prețurilor
la unele bunuri sau servicii. O asemenea politică are drept obiectiv de a proteja anumite categorii de
consumatori care nu vor putea achiziționa anumite bunuri (medicamente, produse alimentare și servicii
de primă necesitate ș.a.) sau le va fi foarte dificil să le achiziționeze în condiții de formare liberă pe
piață a prețurilor la acestea. În acest fel, statul stabilește o limită maximală a prețului P1, care se
situează sub nivelul prețului de echilibru Pe: P1< Pe.
Odată cu introducerea limitei maximale a prețului unii ofertanți vor abandona acest sector,
deoarece nu vor mai obține acea profitabilitate, pe care o obțineau pînă la stabilirea plafonului maxim,
iar cei ce vor decide să rămînă în ramură nu mai au interesul pentru a face investiții să sporească oferta
de bunuri sau servicii, întrucît nu dispun nici de resurse suficiente ca să-și lărgească capacitățile de
producție pentru a spori oferta, datorită reducerii veniturilor, ca urmare a reducerii prețului de la Pe la
P1. În consecință și oferta de produse se va diminua de la Qe la Q1. Concomitent, se va înregistra o
creștere a cererii pînă la Q2, deoarece unii consumatori, care pînă la stabilirea plafonului maxim nu
puteau să achiziționeze acest bun, acum și-l pot permite, dar fiind faptul că prețul s-a redus. În
asemenea condiții se formează dificit (penuria) de bunuri, a cărei mărime constituie: OQ2 – OQ1.
O asemenea situație nu se poate menține un timp îndelungat, deoarece poate avea consecințe
negative, atît pentru societate, (apare piața neagră, se formează cozi la cumpărături, situații stresante
etc.), cît și pentru stat (se reduc veniturile la buget, se reduc locurile de muncă, deci și veniturile
populației, iar aceasta la rîndul ei duce la diminuarea consumului; diminuarea consumului atrage după
sine reducerea investițiilor.
Concluzie: plafonarea prețurilor nu poate fi o soluție de durată pentru protecția socială a
consumatorilor.
În ţările cu economie de piaţă dezvoltată, măsurile de politica fiscală și acordarea subvențiilor
se utilizează pe larg în reglementarea activităţii economice. Vom prezenta modul în care accizele,
taxele la import şi subvenţiile pentru producători:
a) afectează preţul de piaţă şi bunăstarea participanţilor de tranzacţiile de vînzare-cumpărare;
b) cum se difuzează (repartizează) povara fiscală, prin sistemul prețurilor, în întreaga economie;
c) cine suportă în final această povară fiscală.
Incidența accizei1 specifice2. Astfel, la așezarea unui impozit indirect asupra unui bun care
anterior nu era impozitat, are loc o deplasare a curbei ofertei către stînga, echilibrul dintre cerere ofertă
realizîndu-se la un nivel mai mare al prețului (figura 7). Deci, acciza are ca efect creșterea prețului de
echilibru ți reducerea cantității vîndute.

Figura 7. Incidența aplicării accizei specifice.

D – corespunde curbei cererii;
S0 – curba ofertei pînă la introducerea accizei;
S1 – curba ofertei ținînd cont de acciză
1
Acciza – impozit general de stat stabilit pentru unele mărfuri de consum (art.119 CF al RM)
2
Acciza specifică se stabilește în sumă absolută la unitatea de măsură a mărfii. (Mai există și accize ad valorem, care se
stabilește în procente de la valoarea mărfurilor).
3
 În figura 7 punctul E0 reprezinta punctul de echilibru stabilit pe piaţă pînă la introducerea
accizei. În rezultatul introducerii impozitului (accizei) în mărime de T unitati pe unitate de produs
vândută, dreapta ofertei se va deplasa în sus cu T unități (corespunzător mărimii taxei (S0→ S1),
deoarece acum, fiecare unitate de produs vândut este mai scumpă cu T unități monetare. Volumul
cererii şi cel al ofertei se vor echilibra în punctul E1, căruia în corespunde un nou preţ de echilibru P1,
care va fi mai mare decît cel anterior P0, din care producătorului îi va reveni: PS = P1 - T. Astfel, ca
urmare a introducerii accizei la acest bun preţul pentru cumpărători s-a majorat, iar prețul pentru
producători s-a diminuat. În consecință, s-a redus atît cantitatea cerută pe piață, cît și cea oferită, astfel
încât noul volum echilibru este mai mic față de cel inițial (pînă la introducerea accizei).
Vom atrage atenția asupra faptului că pentru vînzători preţul nu s-a diminuat în mărime egală
cu mărimea taxei introduse: P0 - PS < T. Datorită majorării prețului de piață, o parte din majorare
egală cu P1 - P0 o va suporta cumpărătorul.
Pentru a determina ce efect a avut introducerea accizei asupra bunăstării părților la operațiunea
de vînzare-cumpărare, vom analiza cum s-a modificat în surplusurile consumatorilor şi cele ale
producătorilor. Pînă la introducerea accizei surplusului consumatorului corespundea suprafeței gE0P0,
iar după introducerea acesteia – suprafața gE1P1, (vezi figura 7), deci pierderile consumatorilor
corespund suprafeței P1E1E0P0.
Excedentul (surplusul) producătorilor s-a diminuat de la mărimea care corespunde suprafeței
P0E0m, pînă la mărimea corespunzătoare PSAm, deci pierderile lor constituie mărimea suprafaței
P0E0APS. Mărimea accizelor colectate T∙Q corespunde suprafeței P1E1APS, care este mai mică decât
pierderile totale ale consumatorilor şi al producătorilor. Suprafața triunghiului E1E0A reprezintă o
pierdere netă a societăţii ca urmare a introducerii acestui impozit indirect.
Repartizarea efectelor între producători și consumatori depinde, în consecință de elasticitatea
cererii și ofertei în funcție de preț; cu cît cererea este mai elastică, cu atît mai mult sarcina fiscală
translată producătorului va fi mai mare; cu cît oferta este mai elastică, cu atît povara fiscală pentru
consumatori va fi mai mare. (a se vedea: Moșteanu Tatiana ș.a. Prețuri și conucurență. București:
Editura Universitară, 2005, pag.189 tabelul nr. 1. – Incidența impozitului specific).
Acordarea de subvenții. La acordarea de subvenții la producția unui bun are loc o deplasare a
curbei ofertei spre dreapta (figura 8). Consecinţele subvenției unitare în mărime de N unităţi monetare
sunt prezentate în figura 8.

Figura 8. Incidența acordării subvențiilor producătorilor

Fără subvenţii echilibrul pieţei este stabilit în punctul E0. Subvenţia pentru producător este
echivalentă cu acea parte a costurilor de producţie, pe care statul şi le asumă, prin urmare, dreapta

4
ofertei se deplasează în jos cu o mărime egală cu subvenţia acordată (S0 → S1). Echilibrul se stabilește
în punctul de intersecția P1 cu Q1. Dar, întrucît, preţul pentru cumpărători a scăzut, a sporit volumul
cererii, pentru vînzători din contra, preţul de vânzare a crescut, de aceea a sporit și oferta de bunuri pe
piață. Ca urmare, volumul vânzărilor pe piaţă a sporit. Suma plătită de către stat sub formă de subvenții
este prezentată prin suprafața PSBE1P1. Câştigul producătorilor sub formă de creştere a excedentului
este redat de suprafața P0E0BPS, iar câştigul consumatorilor – de suprafața P0E0E1P1. Suprafața
triunghiului E0BE1 reflectă pierderile nete pentru societate care decurg din acordarea de subvenţii
pentru producători.
Astfel, intervenția statului în procesul de stabilire a preţurilor pieţei prin intermediul
impozitelor indirecte sau acordarea subvenţiilor producătorilor reduce eficienţa economică a
funcţionării mecanismului piaţei. Cu toate acestea, utilizarea acestor instrumente pot fi justificată din
motive sociale. Cu ajutorul taxelor şi subvenţiilor statul exercită funcția de redistribuire a ventiurilor
între agenții economici.
Taxa la import. Un alt instrument de intervenție indirectă a statului asupra preţului pieţei este
aplicarea taxei la import. Vom analiza consecințele economice ale introducerea taxei la import, în
condiții de ofertă perfect elastică a unui bun din import (figura 9).

Figura 9. Incidența aplicării taxei la import

În absenţa importurilor pe piaţa se stabileşte preţul PA, la care se cumpără QA unităţi de bun.
Prezenţa unei oferte perfect elastice din străinătate, reprezentată de linia Sim, scade preţul pînă la
nivelul PH. În rezultatul acestei modificări cererea a crescut pînă la QH, iar cantitățile oferite de
producători interni se reduce pînă la QG. Diferenţa (QH - QG) corespunde volumului de bunuri
importate. Ca urmare a accesului liber pe piaţă a bunurilor din import excedentul consumatorilor a
crescut în mărime corespunzătoare suprafeței PAAHPH, iar excedentul producătorilor s-a redus în
mărime egală cu suprafața PAAGPH. Putem concluziona, că importurile asigură un câştig net societăţii,
reprezentat de suprafața triunghiului GAH.
Vom admite că statul pentru a sprijini producători autohtoni a introdus o taxă de import în
mărime de T unităţi monetare per unitate de bunuri importate. În figura 9 aceasta se va reflecta prin
deplasarea dreptei Sim în sus la o distanță T.
Pretul va creste pînă la PF, condiționînd și o crestere a volumului ofertei interne pînă la QE şi
reducerea volumului cererii pînă la QF. Ca urmare, excedentul producătorilor va creşte cu o sumă
5
corespunzătoare suprafeței PFEGPH, iar excedentul consumatorilor se va diminua cu o mărime egală cu
suprafața PFEHPH. Mărimea impozitelor vărsate în bugetul de stat reprezintă suprafața dată de
dreptunghiul KEFL, iar pierderile nete ale societății ca urmare a introducerii taxei vamale corespund
sumei suprafețelor triunghiurilor GEK și LFH. Suprafața primului triunghi reprezintă pierderile
cauzate de eficiența a producției interne față de cea a producției, iar suprafața celui de-al doilea
triunghi apare în rezultatul limitării artificiale a consumului bunului respectiv.
3. Legislaţia Republicii Moldova în domeniul de preţ.
În Republica Moldova, formarea şi supravegherea preţurilor, precum și protecția concurenței
este reglementată de o serie de acte legislative și normative, cum ar fi:
1. Legea nr.1163-XIII din 24.04.1997 privind aprobarea Codului Fiscal. In: Monitorul Oficial al
R. Moldova №62 din 18.09.1997;
2. Legea nr. 1107 din 06.06.2002 privind aprobarea Codului civil al R.M. In: Monitorul Oficial
nr. 82 din 22.06.2002.
3. Legea nr.1149-XIV din 20.07.2000 privind aprobarea Codului Vamal. În: Monitorul Oficial nr.
160 din 23.12.2000.
4. Legea nr. 309-XV din 17.07.2003 privind aprobarea Codului transportului feroviar. In:
Monitorul Oficial al R.Moldova nr.226-228/892 din 14.11.2003.
5. Legea nr.116-XIV din 29.07.98 privind aprobarea Codului transporturilor auto. In: Monitorul
Oficial al R.Moldova nr.90-91/581 din 01.10.1998
6. Legea privind piaţa produselor petroliere Nr.461-XV din 30.07.2001. În: Monitorul Oficial al
R.Moldova nr.76/342 din 22.04.2003
7. Legea privind piaţa produselor petroliere Nr.461-XV din 30.07.2001. În: Monitorul Oficial al
R.Moldova nr.76/342 din 22.04.2003
8. Legea nr. 1216 din 03.12.1992 privind taxa de stat. În: Monitorul Oficial Nr. 53-55 din
02.04.2004
9. Legea privind achiziţiile publice nr. 96-XVI din 13.04.2007. În: Monitorul Oficial nr.107-
111/470 din 27.07.2007
10. Legea vînzării de mărfuri nr. 134-XIII din 03.06.94. În: Monitorul Oficial al R.Moldova
nr.17/177 din 08.12.1994
11. Legea cu privire la comerțul interior Nr.749-XIII din 23.02.1996. În: Monitorul Oficial al
R.Moldova nr.31/318 din 23.05.1996
12. Legea privind accesul la informatie nr.982-XIV din 11.05.2000. În: Monitorul Oficial al
Republicii Moldova nr.88-90/664 din 28.07.2000.
13. Legea „Privind preţul normativ şi modul de vânzare-cumpărare a pământului” №1308-XIII din
25.07.1997. In: Monitorul Oficial al R. Moldova №147-149 din 06.12.2001;
14. Legea „Cu privire la tariful vamal” №1380-XIII din 20.11.97. In: Monitorul Oficial al
R.Moldova nr.40-41 din 07.05.1998;
15. Legea „Cu privire la protecţia concurenţei”, nr.1103-XIV din 30.06.2000. In: Monitorul Oficial
al R. Moldova №166-168 din 31.12.2000;
16. Hotărârea Guvernului Republicii Moldova „Cu privire la măsurile de coordonare şi
reglementare de către stat a preţurilor (tarifelor)”, №547 din 04.08.1995. In: Monitorul Oficial
al R. Moldova №53-54 din 28.09.1995;
17. Hotărîrea Guvernului nr. 1167 din 29 octombrie 2007 privind aprobarea metodologiei calculării
tarifelor pentru serviciile de transportare a călătorilor (pasagerilor) şi bagajelor cu transportul
auto. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 171-174 din 2 noiembrie 2007.
18. Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr. 1516 din 29.12.2007 privind modul de
înregistrare a preţurilor maxime de vînzare cu amănuntul la ţigaretele cu filtru. In: Monitorul
Oficial nr.1-4 / 22 din 01.01.2008
19. Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr. 323 din 18.03.2002 despre aprobarea
Regulamentului cu privire la tarifele pentru serviciile publice de telecomunicatii si informatica.
În: Monitorul Oficial al R.Moldova N 46-48 din 04.04.2002
6
20. Hotarirea Guvernului Republicii Moldova nr.718 din 20.07.2000 privind aprobarea tarifelor
pentru serviciile prestate de oficiile cadastrale teritoriale. În: Monitorul Oficial al Republicii
Moldova nr.88-90/810 din 28.07.2000.
21. Hotarirea Guvernului Republicii Moldova nr. 128 din 22.02.2010 cu privire la monitorizarea
tranzacţiilor comerciale de import şi a lanţului valoric în comerţul interior. În: Monitorul
Oficial nr.30-31/175 din 26.02.2010
22. Hotarirea Guvernului Republicii Moldova Nr. 323 din 18.03.2002 despre aprobarea
Regulamentului cu privire la tarifele pentru serviciile publice de telecomunicații și informatică
În: Monitorul Oficial nr. 046 din 04.04.2002
23. Hotarirea Guvernului Republicii Moldova nr. 525 din 22.06.2010 pentru aprobarea
Regulamentului cu privire la modul de aprobare şi înregistrare a preţurilor de producător la
medicamente. În: Monitorul Oficial nr.105-106/582 din 25.06.2010
24. Hotarirea Guvernului Republicii Moldova nr. 707 din 14.07.2000 cu privire la aprobarea
Metodologiei de calcul al costurilor si tarifelor la serviciile prestate de Intreprinderea de Stat
"Radiocomunicatii". În: Monitorul Oficial al R.Moldova nr.88-90 din 28.07.2000
25. Hotarirea Guvernului Republicii Moldova nr. 1300 din 26.12.2000 cu privire la aprobarea
Metodologiei de calcul al costurilor şi tarifelor la serviciile prestate de Întreprinderea de Stat
"Poşta Moldovei". In: Monitorul Oficial nr.166 din 31.12.2000
26. Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr. 950 din 11.08.2008 pentru aprobarea tarifelor la
serviciile poştale de bază prestate de Întreprinderea de Stat „Poşta Moldovei” şi filialele
acesteia Publicat În: Monitorul Oficial nr. 154-156 din 15.08.2008
27. Hotărârea Departamentului Comerţului Republicii Moldova „Privind formarea preţurilor la
întreprinderile de alimentaţie publică ale agenţilor economici din R. Moldova” din 26.04.1996.
In: Monitorul Oficial al R. Moldova №34 din 06.06.1996;
28. Hotărârea ANRE nr. 29 din 07.12.2000 „Privind aprobarea Metodologiei de calculare,
reglementare şi aplicare a tarifelor la gazele naturale”. In: Monitorul Oficial al R. Moldova
№157-159 din 21.12.2000;
29. Hotărîrea ANRE nr. 256 din 10.08.2007 cu privire la aprobarea Metodologiei de calculare a
tarifelor la energia electrică livrată consumatorilor. În: Monitorul Oficial nr.127-130 / 502 din
17.08.2007
30. Hotarirea ANRE nr. 75 din 12 decembrie 2002 cu privire la aprobarea Regulilor pietei energiei
electrice. In: Monitorul Oficial, 4 martie 2003, nr.30-34
31. Hotărîrea ANRE nr. 63 din 30 mai 2002 privind aprobarea Metodologiei formării si aplicării
preturilor la produsele petroliere, aprobată prin. In: Monitorul Oficial nr.110-112 din 1 august
2002.
32. Hotarirea ANRE nr. 164 din 29 noiembrie 2004 privind Metodologia determinarii, aprobarii si
aplicarii tarifelor pentru serviciile publice de alimentare cu apa, de canalizare si epurare a
apelor uzate. In: Monitorul Oficial, 3 decembrie 2004, nr.218-223
33. Hotărîrea ANRE nr. 304 din 07.08.2008 cu privire la aprobarea Regulamentului pentru
furnizarea şi utilizarea gazelor naturale. In: Monitorul Oficial nr.162-164/471 din 29.08.2008
34. Hotărîrea ANRE nr. 314 din 04.12.2008 cu privire la aprobarea Regulamentului pentru
furnizarea şi utilizarea energiei electrice. In: Monitorul Oficial nr.30-33/104 din 13.02.2009
35. Hotărîrea ANRE nr. 351 din 18.09.2009 privind tariful pentru serviciile publice de alimentare
cu apă tehnologică prestate de S.A. “Apă-Canal Chişinău”. In: Monitorul Oficial nr.149/671
din 22.09.2009
36. Hotărîrea ANRE nr. 352 din 01.10.2009 privind aprobarea Metodologiei de calculare,
aprobare şi aplicare a tarifelor la gazele naturale. In: Monitorul Oficial nr.163-164/737 din
13.11.2009
37. Hotărîrea ANRE nr. 294 din 15.07.2008 cu privire la aprobarea tarifului pentru serviciile de
organizare a accesului potenţialilor consumatori la reţeaua de gaze naturale. În: Monitorul
Oficial nr.127-130/372 din 18.07.2008
38. Hotărîrea ANRE nr. 376 din 14 mai 2010 Privind tarifele la gazele naturale
39. Hotărîrea ANRE nr.377 din 14 mai 2010 privind tarifele la producerea
energiei electrice, energiei termice şi de livrare a energiei termice consumatorilor finali
7
 40. Metodologia stabilirii situației dominante pe piață a agentului economic aprobată de Consiliul
Administrativ al Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Concurenţei la 17 mai 2007. In:
www.anpc.md
41. Metodologia calculării şi reglementării tarifelor la serviciile prestate de către întreprinderile de
transport de călători, aprobată prin Decizia Consiliului municipal Chişinău nr. 51/2 din
11.07.2006
42. Regulamentul privind modalitatea de examinare şi aprobare a tarifelor pentru serviciile prestate
de către operatorii de transport de călători din raza municipiului Chişinău, aprobat prin Decizia
Consiliului municipal Chişinău nr. 51/2 din 11.07.2006
43. Legea bugetului de stat pentru anii respectivi;
44. Standardele Naţionale de Contabilitate 2, 3, 6, 9, 11, 18. In.: www.contabilsef.md

4. Organele cu competențe decizionale în domeniul politicii de preţ

La originea deciziei privind nivelul prețului se află, de regulă, entitățile economice, care,
conform prevderilor Legii Nr.845-XII „Cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi” „... au dreptul să
stabilească de sinestătător preţurile (tarifele) la produsele fabricate, lucrările şi serviciile prestate. Pe
lîngă entitățile economice însă, competenţe decizionale în domeniul politicii de preț mai au și unele
organe ale statului împuternicite cu atribuții în acest sens:
Parlamentul Republicii Moldova reglementeză prin Legea privind taxa de stat nr. 1216 din
03.12.1992 obiectele și cuantumurile tarifare ale taxei de stat, percepute de către organele de stat,
împuternicite special pentru acest fapt, de la persoanele fizice şi juridice, în ale căror interese sînt
exercitate acţiuni sau eliberate documente de importanţă juridică.
Guvernul Republicii Moldova, stabilește prețurile la pămînt şi bogăţiile subterane; aprobă
metodologia de calcul a prețurilor și tarifelor la serviciile unor entități publice; examinează propunerile
vizând politica statului în domeniul formării preţurilor și tarifelor și aprobă hotărîri în acest sens etc.
Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei exercită controlul asupra
respectării disciplinei de stat a preţurilor, în mod special respectarea prevederilor Hotărîrii Guvernului
nr. 547 din 04.08.1995 „Cu privire la măsurile de coordonare și reglementare de către stat a prețurilor
(tarifelor)”.
Ministerul Economiei, de comun acord cu organele publice de specialitate, are misiunea de a
asigura evoluția unei economii durabile prin optimizarea cadrului de reglementare a activității de
întreprinzător, prin contribuția la acțiunile de demonopolizare a pieței interne și eliminare a practicilor
anticoncurențiale, precum și prin cooperarea economică internațională; contribuie la asigurarea
metodologică şi organizatorică a procedeelor de formare şi aplicare a preţurilor şi tarifelor; examinează
şi prezintă propunerile vizând politica statului în domeniul formării preţurilor și tarifelor etc.; exercită
controlul asupra respectării prevederilor hotărîrii Guvernului cu privire la măsurile de coordonare și
reglementare de către stat a prețurilor (tarifelor) nr. 547 din 04.08.1995;
Ministerul Transporturilor şi Gospodăriei Drumurilor stabilește și aprobă tarife plafon în
transportul de pasageri cu mijloace de transport de toate tipurile (cu excepția taximetrelor și
transportului public), tarifele la transportul feroviar și la traficul de mărfuri.

8
 Potrivit anexei nr. 2 la H.G. cu privire la măsurile de coordonare și reglementare de către stat a
prețurilor (tarifelor) nr. 547 din 04.08.1995, tarifele pentru transportarea pasagerilor în transportul
public (pe teritoriul municipiilor, orașelor, altor localități) se reglementează de către consiliile locale,
competență atribuită acestora prin art.18 al Legii administrației publice locale. Potrivit prevederilor
aceleiași hotărîri, comitetele executive raionale şi primăriile municipiilor stabilesc cuantumul tarifelor
la următoarele servicii:
 Lucrările de evacuare a impurităţilor, gunoiului, zăpezii şi curăţitul mecanizat al străzilor şi
drumurilor pentru întreprinderi, organizaţii şi populaţie;
 Servicii funerare (cu excepţia executării monumentelor din marmură şi granit).
 Servicii pentru încălzire centralizată şi aprovizionare cu apă fierbinte.

 Tarifele pentru transportarea pasagerilor în transportul de uz comun (pe teritoriul raionului,

oraşului şi altor localităţi);
 Tarifele pentru chirie (inclusiv plata pentru cazarea în cămine (cele care se află în proietatea
raionului, municipiului respectiv).
Ministerul Sănătăţii stabilește prețurile la medicamente şi articole medicale produse în
republică și tarife la servicii medicale cu plată prestate de către instituțiile medicale ale statului.
Pe lăngă Ministerul Sănătății a fost instituită Agenția Medicamentului, care se axează în mare
parte pe soluționarea următoarelor probleme: analiza preţurilor şi elaborarea propunerilor pentru
perfecţionarea mecanismului de formare a preţurilor la medicamente; monitorizează şi analizează
periodic preţurile la medicamentele prezente pe piaţa farmaceutică, asigurînd astfel transparenţa şi
accesibilitatea economică. Astfel, prin dispoziţia Agenţiei Medicamentului nr.4 din 06.08.2010 „Cu
privire la monitorizarea permanentă a preţurilor pentru medicamente” au fost aprobate liste ale
medicamentelor ce urmează a supuse procesului de monitorizare permanentă a prețurilor cu ridicata și
cu amănuntul. Actualmente, Agenţia Medicamentului monitorizează importurile de produse
farmaceutice, luând ca bază de comparaţie preţurile medii de pe piaţa din care s-a făcut achiziţia.
Ministerul Finanţelor exercită controlul respectării disciplinei de stat a preţurilor și legislaţiei
privind impozitele şi alte plăţi în buget şi fondurile extrabugetare; efectuează verificarea corectitudinii
încasării taxei de stat, precum şi a trecerii ei în termen şi integral la buget în toate instituţiile care o
încasează.
Agenția Națională pentru Reglementare în Energetică (ANRE) reglementează activitățile
economice și comerciale desfasurate in sectoarele electroenergetic, termoenergetic si de gaze naturale
prin acordarea de licente, asigurarea functionării pieței de energie, gaze, produse petroliere prin
promovarea unei politici tarifare adecvate si protectia drepturilor consumatorilor.
Conform Regulamentului ANRE, atribuțiile de bază ale acesteia în domeniul politicii tarifare și
protecției concurenței sunt:

9
  promovarea unei politici tarifare adecvate pentru a asigura viabilitatea financiara a
intreprinderilor energetice si alimentarea neîntreruptă și la costuri minime a consumatorilor cu
energie electrică, energie termică si gaze naturale;
 protectia drepturilor consumatorilor de energie electrică, termică și de gaze naturale;
 asigurarea și promovarea concurenței pe piața energiei electrice, energiei termice si gazelor
naturale, asigurarea drepturilor egale pentru toti participantii la aceasta piata;
 elaborarea metodologiei de calculare si aplicare a tarifelor la serviciile de alimentare cu apă si
canalizare;
 elaboreaza si aprobă în modul stabilit metodologia de calcul a tarifelor reglementate la energia
electrica, termica si la gazele naturale si aprobă aceste tarife;
 supraveghează corectitudinea calcularii de catre titularii de licențe a tarifelor reglementate la
energia electrica, termica si la gazele naturale conform condițiilor stipulate in licențe;
 promovează dezvoltarea concurentei loiale pe piata de energie electrica, energie termica si de
gaze naturale;
 promovează politica unitară a statului pe piaţa produselor petroliere prin licenţierea,
reglementarea şi controlul activităţii participanţilor la această piaţă în conformitate cu legea
privind piaţa produselor petroliere Nr.461-XV din 30.07.2001 şi cu alte acte normative.
Agenția Națională pentru Reglementare în Comunicaţii Electronice şi Tehnologia
Informaţiei are ca competențe decizionale în domeniul prețurilor:
 reglementarea tarifelor şi preţurilor aplicate în cadrul reţelelor şi serviciilor de comunicaţii
electronice, în conformitate cu prevederile legii;
 aprobarea, cu consultarea Guvernului, a tarifelor pentru serviciile publice de comunicaţii
electronice furnizate utilizatorilor finali - persoane fizice de către furnizorii cu putere
semnificativă pe piaţa de telefonie fixă relevantă;
 elaborarea, cu consultarea prealabilă a autorităţii pentru protecţia concurenţei, a metodologiei
de stabilire a preţurilor sau tarifelor pentru serviciile de telefonie fixă, furnizate utilizatorilor
finali de către furnizorii cu putere semnificativă pe piaţa relevantă, şi publicarea acesteia;
Agenţia Naţională pentru Protecţia Concurenţei în conformitate cu sarcinile asumate:
 elaborează şi promovează politica de stat orientată spre protecţia şi dezvoltarea concurenţei şi
limitarea activităţii monopoliste;
 stabileşte situaţia dominantă pe piaţă;
 exercită controlul asupra respectării de către agenţii economici, autorităţile administraţiei
publice şi factorii de decizie a legislaţiei cu privire la protecţia concurenţei;
Ministerul Dezvoltării Informaţionale - stabileşte politica tarifară în domeniul serviciilor
poştale; formulează politica statului în dezvoltarea pieţei comerţului electronic ș.a.
10
 Biroul Național de Statistică organizează colectarea și prelucrarea statistică a informațiilor
privind nivelul şi evoluţia preţurilor (tarifelor) la diferite bunuri și servicii, efectuează calculul indicilor
de preţ în bază și în lanț şi publică informaţia respectivă.

11
 INTREBARI
1. Definiți noțiunea de „reglementare de către stat a prețurilor”.
2. Care este scopul intervenției statului în mecanismul prețurilor?
3. Ce tipuri de modalități de intervenție a statului în domeniul prețurilor cunoașteți?
4. Descrieți impactul stabilirii prețului plafon asupra echilibrului pieței.
5. Descrieți impactul stabilirii prețului prag asupra echilibrului pieței.
6. Descrieți incidența stabilirii accizei specifice asupra bunăstării părților la operațiunea de
vînzare-cumpărare și a statului.
7. Descrieți incidența acordării subvențiilor producătorilor asupra bunăstării părților la
operațiunea de vînzare-cumpărare și a statului.
8. Cînd se consideră că o entitate economicp deține o poziție dominantă pe piață.
9. Ce tipuri de modalităţi de înţelegere între agenţii economici cunoașteți?
10. Ce activităţi ale entităților economice sunt catalogate ca anticoncurenţiale conform preederilor
legislației RM în vigoare la moment?
11. În ce mod se poate manifesta abuzul de situatia dominanta pe piata?
12. Ce scopuri pot urmări acordurile anticoncurentă dintre agentii economici?
13. Ce organ al statului are ca competențe de bază protecția concurenței?

12