Tipuri de preturi

Viata economica demonstreaza existenta unei mari diversitati de

preturi. Tipurile de preturi imbraca forme diferite, astfel:

a) Dupa puterea agentilor economici de a influenta preturile, acestea pot

fi:

 preturi libere, care se formeaza in conditiile concurentei perfecte, in

care nici unul dintre agentii pietei nu poate influenta unilateral nivelul
si dinamica acestora. Ele se manifesta ca expresie a raportului dintre
cerere si oferta si corespund cu satisfacerea intereselor tuturor
participantilor la schimb;

 preturi administrate (reglementate), care se formeaza sub influenta

actiunilor fie ale agentilor economici cu pozitie dominanta pe piata, fie
ale statului. Astfel, preturile administrate se manifesta in conditii de
concurenta imperfecta, recunoscandu-se dupa tipul acesteia: preturi
de monopol, preturi de oligopol, preturi de monopson, etc. Daca statul
este cel care determina nivelul si dinamica preturilor unor marfuri,
atunci acestea se supun unui proces de reglementare, aparand pretul
limita maxima si pretul limita minima.

Reglementarea pretului se manifesta atunci cand guvernul adopta legi care

impun o limita superioara sau o limita inferioara pentru pretul unui bun sau
serviciu destinat vanzarii-cumpararii. In mod frecvent, limita superioara este
denumita plafon de pret (price ceiling) sau control de pret (price control), iar
limita inferioara impusa pe o anumita piata este denumita prag de
pret (price floor) sau pret suport (price support)

Statul intervine in domeniul pietei prin impunerea unor limite maxime de

pret - preturile limita maxima - atunci cand bunul tranzactionat se afla in
cantitate insuficienta. Potrivit legii cererii si ofertei, daca cererea este
superioara ofertei, pretul se majoreaza, rezultat care este influentat legal
prin fixarea unui plafon peste care nivelul pretului nu trebuie sa se ridice,
deoarece puterea de cumparare a banilor nu ar putea suporta depasirea
acestui pret de control.
Guvernul poate impune si o limita minima sub al carei nivel preturile nu pot
cobori, respectiv preturi limita minima. Motivul pentru care se formeaza
praguri de pret consta in sustinerea veniturilor peste pretul care ar exista pe
o piata libera. Situatii frecvente de preturi suport se intalnesc in agricultura,
pentru produse agricole si pe piata muncii, sub forma salariului minim.

Pentru mentinerea preturilor limita minima, se folosesc in practica cinci

modalitati si anume:

achizitiile guvernamentale

restrictionarea productiei

promovarea cererii

sistemul de plati directe

interdictia legala a tranzactiilor sub pretul minim

Unele studii au demonstrat ca salariul minim duce la cresterea ocuparii

persoanelor adulte, in special a femeilor intre 25 si 55 de ani" [2].

b) Dupa sistemul de formare a preturilor de comercializare, se

cunosc:

preturi fara TVA al caror nivel acopera costurile si profilul agentului

economic, fiind preturi ale factorilor de productie;

preturi cu TVA, ca preturi de facturare, si deci de cumparare.

c) Dupa gradul de flexibilitate a pretului, exista:

preturi unice;

preturi diferite.
Daca firma opteaza pentru promovarea unui pret unic, atunci ea ofera
acelasi pret tuturor clientilor care cumpara produsul in conditii similare si in
aceleasi cantitati. In schimb, promovarea unor preturi variabile arata ca
aceleasi produse si cantitati sunt oferite la preturi diferite clientilor diferiti, in
functie de abilitatea lor de negociere, relatii de familie chiar, si alti factori;
ele se intalnesc in special in cazul agentilor economici mici, ca produse
nestandardizate, la care negocierea dintre vanzatori si cumparatori este
modalitatea traditionala de determinare a pretului.

d) Dupa gradul de noutate a produsului si strategia adoptata, se

cunosc:

 preturi ale produselor noi, cum sunt:

 preturile de smantanire;
 preturile de penetrare.

Strategia pretului de "smantanire" (price skimming) consta in practicarea

unui pret relativ ridicat pentru un produs nou cu intentia de a obtine cat mai
mult profit. Desigur, la acest nivel, cererea este limitata la acei cumparatori
dispusi sa plateasca pretul relativ ridicat si este in general, inelastica.

Strategia pretului de penetrare (penetration pricing) presupune o

manifestare inversa variantei anterioare. Aici, intentia firmei este de a vinde
intregii piete produsul sau la un pret relativ scazut la care cantitatea ceruta
sa fie cat mai mare. Prin urmare, o asemenea practica conduce la
descurajarea concurentei de a patrunde pe piata respectiva pe care, prin
pretul mic, firma a inceput sa o domine.

 preturi ale produselor existente pe piata, cum sunt:

 preturile pozitionate;
 preturile de linie;
 preturile determinate de calitate;
 preturile produselor grupate;
 preturile promotionale.

Strategia pretului pozitionat (price positioning) este o varianta strategica

prin care firma stabileste un pret mai mic sau mai mare fata de cel al
produselor concurente, in functie de prezenta sau absenta unor caracteristici
sau atribute ale produsului dorite de consumatori.
Strategia preturilor in linie (Product-Line Price Strategy) este o extindere a
variantei strategice anterioare in care agentul economic, producand marfuri
substituibile intre ele sau complementare, procedeaza la o comparare a
atributelor detinute de fiecare produs in parte. Aceasta strategie se aplica de
firmele care realizeaza nu un produs, ci o linie de produse, iar diferentele de
preturi reflecta diferentele in atributele detinute de marfurile respective. Mai
mult decat atat, agentii economici practicanti ai strategiei trebuie sa ia in
considerare si interdependentele dintre cererile produselor in linie; astfel,
cunoscandu-se relatiile de substituibilitate si complementaritate dintre
produse, se poate remarca de exemplu, ca o majorare a pretului unui produs
genereaza o crestere a cererii pentru produsele care il substituie si o
reducere a cererii la cele complementare.

Strategia pretului impus de calitate (pricing to infer quality) porneste de la

interpretarea pretului unui produs ca instrument de reflectare a calitatii
acestuia. Astfel, un nivel ridicat de pret corespunde unei calitati superioare a
produsului respectiv, dar un asemenea rol al pretului nu poate fi indeplinit
decat in situatia in care consumatorul nu dispune de alte surse de informare
asupra marfii.

Strategia preturilor produselor grupate (pricing product bundles) se bazeaza

pe gruparea produselor ca practica de vanzare a doua sau mai multe
produse impreuna, pentru care se determina un singur pret.

Strategia preturilor promotionale (promotional pricing) echivaleaza cu

punerea marfurilor in vanzare temporara si cresterea venitului si profitului
agentului economic prin scaderea pretului; cu alte cuvinte intr-o perioada
scurta, produsul este oferit vanzarii cu o reducere de pret.

e) Dupa nivelul si rolul pretului exista:

 preturi inalt-active;
 preturi inalt-pasive;
 preturi joase-active;
 preturi joase-pasive.
Strategia de pret inalt-activ se poate practica in cazul produselor la care
calitatea lor nu poate fi evaluata cu usurinta de catre consumator, pretul
fiind un indicator al acestuia. Astfel, preturile inalte pot avea un rol esential
in castigarea marjelor si avantajelor necesare pentru sustinerea dezvoltarii
productiei viitoare.

Strategia de pret inalt-pasiv se aplica de acei agenti economici care pentru a

face fata concurentei, folosind un pret ridicat adopta alte masuri pentru
sustinerea acesteia, adica apeleaza la o concurenta non-pret, cum ar fi pe
baza imbunatatirii caracteristicilor si performantelor produsului.

Strategia de pret scazut-activ este o varianta in cadrul careia pretul mic

devine un factor important al deciziei de cumparare, dar prezinta riscul
inceperii unui razboi al pretului in care firme rivale reduc pretul de desfacere
pentru impulsionarea vanzarilor. De aceea, ea este eficienta atunci cand
firma care o practica fie nu are o concurenta puternica, fie dispune de o
pozitie si costuri avantajoase pe piata care sa-i creeze o situatie favorabila
fata de concurenta.

Strategia de pret scazut-pasiv are o arie restransa de manifestare si este

folosita in special de catre firme mici, ale caror produse au o calitate
inferioara celor concurente. Multitudinea tipurilor de pret explica multe din
diferentele dintre agentii economici cu aceeasi activitate, iar capacitatea lor
de manevrare a preturilor practicate isi pune amprenta asupra sanselor de
castig.