Referat

la disciplina:

Teorie Economica
cu tema:

Politica de Preturi
In Republica Moldova

A elaborat
xxxxxxxxxxxxxx

Coordonator:

Chişinău, 2011
Capitolul I:
Pretul
 În activitatea oricărei întreprinderi producătoare de bunuri şi servicii, preţul deţine un rol
special, de maximă importanţă pentru atingerea obiectivului final pe care aceasta şi-l propune –
maximizarea profitului.

Preţul reprezintă valoarea de schimb pentru produsele sau serviciile oferite şi cuprinde
costurile de producţie şi de vânzare, incluzând un adaos comercial din care o parte reprezintă
profitul vânzătorului. El constituie rezultatul confruntării intereselor economice ale purtătorilor
cererii şi a ofertei, sub influenţa producţiei şi a pieţei.

Preţul este una din cele patru variabile clasice ale mixului de marketing, care are cea
mai mare influenţă în activitatea întreprinderii în general, a celei de marketing, în mod
special, deoarece el afectează nemijlocit şi promt: profitul, volumul vânzărilor, cota de piaţă
şi poziţia pe care aceasta o ocupă pe piaţă în complexul economic naţional.

Formule de calcul: Profitul= Venituri totale – Costuri totale, sau:

Profitul= (Preţ unitar x cantitatea vândută) – Costuri totale.

Importanţa preţului

Ca instrument al pieţii şi indicator esenţial al realităţii economico-sociale preţul pieţii

reprezintă “o cantitate de monedă pe care cumpărătorul este dispus şi poate să o ofere producătorului
în schimbul bunului pe care acesta îl poate oferi”. Ca expresie a informaţiilor furnizate reciproc de
către participanţii la schimb, în economia contemporană, întâlnim şi alte posturi ale preţului, ce
poartă numele de:

- tarif – în cazul serviciilor.

- taxă – în cazul plăţilor la bugetul de stat sau alte instuţii financiare.

- impozit – ca preţ al dreptului de a câştiga bani.

- comision – pentru agenţii comerciale.

- primă – în cazul asigurărilor sociale.

- chirie – pentru utilizarea temporară a unui spaţiu

- cotizaţie – pentru apartenţe la o organizaţie.

- penalizare – pentru nereguli.

2
 - rată – în cazul unei plăţi eşalonate.

- salariu – ca preţ al muncii.

- dobânda – ca preţ al banilor împrumutaţi.

- garanţii – pentru amanetare

- mită – preţ al bunăvoinţei, favorizării.

In orice sistem economic, cu privire la preţ există puncte de vedere cu interese aparent diametral
opuse şi anume: al producătorului şi al consumatorului. Astfel, în calitate de producător, se solicită
un preţ, dacă este posibil cât mai mare, deoarece i-ar putea aduce un profit mai mare, dar acesta
trebuie acceptat de către consumator şi ca urmare nu poate depăşi posibilităţile lui. În calitate de
consumator, preţul este suma pe care eşti dispus să oferi pentru un bun sau serviciu, în funcţie de
valoarea pe care o acorzi ofertei. În mod normal, preţul se stabileşte prin negocierea dintre
producător şi consumator, negociere în care producătorul propune un preţ consumatorului, dar în
final contează valoarea pe care consumatorul o atribuie produsului. Deci preţul “se poate defini, ca
expresie de cele mai multe ori financiară, a valorii atribuite de consumator în cadrul
schimbului” El joacă adesea rolul decisiv în opţiunile cumpărătorului, iar studiile din ultimul
deceniu arată că se accentuează rolul său în ansamblul mixului de marketing, mai ales datorită
faptului că preţul este acela care-i oferă o imagine a consumatorului asupra a ce trebuie să se aştepte
de la un produs. Aceasta înseamnă, că stabilirea unui preţ mic nu va duce automat la creşterea
vânzărilor, întrucât consumatorul se îndoieşte de calitatea produsului, iar un preţ mare poate fi
susţinut printr-o imagine de marcă. Producătorul este cel care decide preţul pe care-l va solicita
clienţilor. Există însă şi excepţii în economia de piaţă, impuse de:

- legislaţii speciale cu privire la preţul unor produse.

- limitare indirectă prin politica fiscală, salarială şi de credit practicată în perioada respectivă.

- necesitatea protejării unor categorii de producători sau consumatori.

- acorduri sau restricţii internaţionale.

- obligativitatea comunicării baremurilor.

Avantajele politicii de preţuri nu sunt protejabile, ele au un caracter temporar, dar trebuie fructificate
cu maximă urgenţă şi eficacitate.

Ca variabilă strategică, preţul trebuie folosit de întreprindere cu multă abilitate, atât pentru
structurarea producţiei – proces în care să fie criteriu esenţial – cât şi pentru a-şi asigura pe piaţă
accesibilitatea şi competitivitatea.

Obiectivele stabilirii preţului

3
 Obiectivele în domeniul preţurilor sunt numeroase şi descriu în linii generale ceea ce o firmă
doreşte să realizeze prin intermediul politicii de preţuri. În cazul corporaţiilor transnaţionale,
obiectivele de preţuri se înscriu în misiunea generală a organizaţiei, iar obiectivele prezentate în
continuare pot fi restrânse în trei mari categorii: obiective axate pe profit, obiective axate pe
volumul desfacerilor şi obiective axate pe concurenţă.
1. Maximizarea profitului - identificarea costurilor şi a nivelurilor de preţ care vor permite
maximizarea profitului.
2. Maximizarea veniturilor din investiţii - stabilirea unor niveluri de preţuri pentru a obţine o
anumită rată a veniturilor din investiţii este un obiectiv strâns legat de cel al profitului.
3. Maximizarea cifrei de afaceri sau a cotei de piaţă - foarte multe firme fixează anumite
niveluri de preţuri pentru a menţine sau a creşte cota de piaţă.
4. Optimizarea fluxurilor financiare - firmele îşi stabilesc preţurile astfel încât să-şi
recupereze banii investiţi cât mai repede posibil.
5. Contracararea concurenţei - întreprinderile care îşi pot permite să folosească preţurile în
acest scop sunt fie firme mari, lidere de piaţă – prin promovarea unui produs superior calitativ, fie
firme specializate care deţin şi pot justifica la maxim avantajul competitiv.
6. Supravieţuirea - este un obiectiv fundamental şi constă în ajustarea nivelurilor de preţuri
astfel încât vânzările firmei să poată acoperi cheltuielile.

Clasificarea preturilor

Din punct de vedere al modului de formare:

• preţuri libere, se formează pe piaţă, prin mecanismul cererii şi al ofertei sau sunt stabilite
prin negocieri în contractele încheiate între agenţii economici;
• preţuri administrate, se stabilesc de către guvern pentru societăţile comerciale cu capital de
stat sau regii autonome;
• preţuri cu limită de variaţie stabilite, limite maxime (plafoane) sau limite minime (preţuri
prag), prin care statul doreşte să protejeze anumite ramuri strategice, în principal agricultura.

Din punct de vedere al calculului de T.V.A.:

• preţuri fără TVA (taxa pe valoarea adăugată), sunt preţuri ale factorilor de producţie
cumulaţi în realizarea unui bun sau preţuri ale bunurilor aflate în stadii intermediare ale
circuitului economic. Aceste preţuri includ costurile şi profiturile aferente, constituind baza
de calcul a TVA pentru stadiul respectiv. (TVA colectată).

4
• preţuri cu TVA, sunt preţurile unui bun destinat utilizatorului final, la care se aplică cota
stabilită de lege, respectiv TVA colectată.

După natura şi obiectul pieţei:

• preţuri ale bunurilor materiale şi ale serviciilor;
• preţuri ale factorilor de producţie;
• preţuri ale hârtiilor de valoare (acţiuni, obligaţiuni).

După natura schimbului:

• preţuri ale produselor industriale stabilite prin negociere, conţin pe lângă costurile de
producţie aferente şi o marjă de profit.
• preţuri ale produselor agricole determinate pe baza preţului de cumpărare şi a unui
comision aferent.
• tarife pentru servicii, în această categorie fiind incluse tarifele turistice, primele de
asigurare, navlurile (costul închirierii vaselor pentru transportul maritim) etc.

După stadiul realizării schimbului:

• preţuri cu ridicata (preţuri en gross) sunt preţurile negociate de intermediarii angrosişti cu
unităţile producătoare;
• preţuri cu amănuntul (preţuri en detail) se obţin adăugând la nivelul preţului cu ridicata,
adaosul comercial şi taxa pe valoare adăugată aferentă.

După poziţia pe piaţă a celor care le stabilesc:

• preţuri de monopol, în cazul în care există un singur producător care fixează preţul în
funcţie de interesele sale;
• preţuri de monopson, în situaţia în care pe piaţă există un singur cumpărător, acesta putând
alege preţul cel mai avantajos;
• preţuri de oligopol, în cazul în care pe piaţă există câteva firme producătoare care se înţeleg
să practice acelaşi preţ.

Capitolul II
Politica in materie de pret

5
 Necesitatea intervenţiei statului în politica de preţuri este dată de argumente puternice.
- principiile pieţei libere, potrivit cărora preţurile se formează prin confruntarea cererii cu oferta. În
cazul în care formarea liberă a preţurilor este perturbată, este necesară o redefinire a raporturilor de
concurenţă între agenţii economici.
- indiferent de cât de bine ar funcţiona mecanismele concurenţiale, statul va exercita întotdeauna o
influenţă asupra preţurilor, mişcarea acestora fiind urmărită şi orientată pentru a asigura buna
funcţionare a sectoarelor strategice pentru interesul naţional.
- necesitatea intervenţiei statului ca urmare a apariţiei în economie a unor situaţii de monopol sau
oligopol.
- existenţa fenomenului inflaţionist, face necesară elaborarea unor programe atât din domeniul
politicii de preţuri, cât şi din domeniul politicii monetare şi de credit.
Inflaţia reprezintă exces de masă monetară în comparaţie cu cantitatea de bunuri şi servicii
obţinute şi se manifestă prin creşterea preţurilor . Această creştere poate fi remarcată în mod izolat
la unele produse sau în mod generalizat la majoritatea acestora.
- prezenţa statului în sfera acestui domeniu, este justificat şi de necesitatea protecţiei producătorilor
interni de concurenţa străină, respectiv încurajarea exportului şi orientarea structurală a importului,
prin stabilirea unor metodologii obligatorii de formare a preţurilor şi tarifelor.
- rolul pe care îl joacă statul în protejarea intereselor tuturor consumatorilor, astfel încât să existe o
corelaţie firească între preţuri şi veniturile nominale ale populaţiei.

Obiectivele statului

Obiectivele statului în materie de politică de preţuri

▪ Atenuarea unor dificultăţi economice - statul intervine în economie pentru a regla anumite
disfuncţionalităţi apărute ca urmare a:
 existenţei unei conjuncturi naţionale sau internaţionale destabilizatoare;
 prezenţei unui „monopol al preţurilor asupra populaţiei” din partea companiilor
transnaţionale care pot ajunge să controleze preţurile la materii prime, combustibil şi bunuri
de consum;
 proliferării abuzurilor şi a corupţiei.
▪ Asigurarea stabilităţii economice - în acest scop se doreşte asigurarea unei competitivităţi
generale a economiei atât la nivel macro cât şi microeconomic prin înlăturarea fenomenelor
inflaţioniste şi a deficitului bugetar.
▪ Asigurarea unor preţuri avantajoase la materii prime - aceste măsuri determină încurajarea
dezvoltării firmelor producătoare, creşterii eficienţei şi a rentabilităţii.

6
▪ Menţinerea unor tarife la serviciile furnizate de către sectorul public pe o perioadă mai mare de
timp - acest obiectiv face parte dintr-un context mai larg, cel al politicilor sociale, asigurând
populaţiei furnizarea unor servicii cu o cerere inelastică, cum sunt cele de transport, învăţământ,
servicii medicale.
▪ Protejarea produselor interne faţă de cele din import - este un principiu de bază în politica
comercială a statelor sau grupărilor integraţioniste. Prin efectul protecţionist al tarifelor vamale se
urmăreşte reducerea forţei concurenţiale a mărfurilor importante.
▪ Alte efecte ce rezultă din politica statului în domeniul creditelor şi al subvenţiilor – prin care se
doreşte protejarea anumitor sectoare de interes strategic, în principal, agricultura, avându-se în
vedere:
 Creşterea productivităţii şi a progresului tehnic în agricultură;
 Stabilizarea pieţelor produselor agricole
 Asigurarea unui nivel de viaţă echilibrat al agricultorilor şi garantarea unor preţuri
rezonabile consumatorilor.

În concluzie, există în legătură cu cele de mai sus, trei tipuri de politici de preţuri:
 politici care limitează intervenţia statului la un număr redus de produse importante
pentru economie, produse agricole, produse de primă necesitate, servicii publice;
 politici bazate pe coexistenţa unui sector reglementat relativ important şi a unui sector
liber puţin supravegheat;
 politici ce impun o disciplină de ansamblu a preţurilor pe timp îndelungat.

Preturile in Republica Moldova

Nivelul preţurilor reprezintă una dintre provocările economice majore pentru orice stat. Însă
deosebit de acută această problemă se resimte în ţările cu nivel redus de dezvoltare. Pentru
Republica Moldova, ţară cu venituri relativ scăzute, majorările preţurilor au un efect social deosebit
de acut.

Totodată, caracterul dezechilibrat al economiei Republicii Moldova face ca evoluţia preţurilor să

înglobeze atât aspecte obiective, derivate din conjunctura economică, dar şi deficienţele structurale,
şi chiar activităţi frauduloase.

În anul 2010 nivelul preţurilor a crescut aproximativ de 2,5 ori faţă de anul 2000. La acest
capitol suntem comparabili cu statele din Europa Centrală şi de Est, care în aceeaşi perioadă au
înregistrat o creştere similară. O analiză detaliată arată,însă, că această situaţie se datorează faptului
că în anii 2001 şi 2002 în Republica Moldova s-a înregistrat un nivel redus al inflaţiei de 9,6% şi

7
5,2%, pe când în statele Europei Centrale şi de Est el se exprima în numere de două cifre. Ulterior,
la noi, preţurile au avut un ritm de creştere mult mai mare, cu excepţia anului 2009.
Inflaţia va rămâne o provocare constantă pentru ţara noastră, modificarea preţurilor resurselor
energetice fiind un factor crucial în acest sens. Republica Moldova are o economie mică, în care
importurile au o pondere enormă în PIB ( până în 2009 importurile depăşeau 90% din PIB, în 2009
ca rezultat al crizei acest raport a scăzut la 73,4%, însă în anul 2010 vechea tendinţă s-a reanimat),
fapt care ne face extrem de sensibili la şocurile externe, legate de majorările preţurilor la produsele
importate. O majorare a preţurilor de import cu 10% conduce la o creştere a inflaţiei cu circa 5%.
Economia noastră este deosebit de „receptivă” la variaţia preţurilor produselor energetice importate,
care asigură 95% din consumul intern de energie.

Economia naţională reacţionează cel mai sensibil la majorarea preţului la gaz, care deţine
circa jumătate din totalul energiei importate. Majorarea preţului de import al gazelor contribuie la
creşterea tarifelor locale, care, la rândul lor, provoacă mărirea inflaţiei. Majorarea tarifelor determină
creşterea costurilor de producere, agenţii economici fiind nevoiţi s-o transpună în preţurile finale. În
acest fel se produce creşterea inflaţiei. În consecinţă, este afectat întregul sector industrial, însă cel
mai mult au de suferit întreprinderile, care în procesul de producere consumă cantităţi importante de
gaz. Printre acestea se numără unităţile din sectorul energetic şi cele din ramuri precum industria
chimică, fabricarea cărămizilor, conservarea fructelor şi legumelor, etc.

Pe de altă parte, consumatorii casnici suportă o scumpire generală a serviciilor comunale şi o

creştere a preţurilor la bunuri şi servicii, operată de agenţii economici. Relaţia dintre preţul la import
şi tarifului mediu local la gaz este una direct lineară: creşterea cu un leu a preţului de import a
gazului duce la majorarea tarifului mediu local cu 1,22 lei. Raportul dintre tariful mediu la gaz şi
inflaţie este de o natură mai complexă, însă, per ansamblu, creşterea tarifului mai mare de 7% duce
la majorarea nivelului general al preţurilor.
Actuala creştere a tarifului la gaz este cauzată, în special, de majorarea preţului de procurare a
gazelor naturale de la 1 ianuarie 2011cu 11,7 %, de la 262,95 dolari pentru 1000 metri cubi, inclus
în tariful în vigoare din 18 mai 2010, la 293,8 dolari pentru mia de metri cubi . Drept rezultat al
negocierilor cu Moldova - Gaz, Agenţia Naţională pentru Reglementări în Energetică a decis o
majorare a tarifului mediu la gaz cu 12,2%, care va determina o creştere a nivelului general al
preţurilor cu 3,7%.

Creşterea preţurilor la petrol are o influenţă mai redusă asupra nivelului general al preţurilor,
cheltuielile de transport având o pondere relativ mică în costurile de producere. Scumpirea
petrolului poate condiţiona majorarea preţurilor la serviciile companiilor de transport sau scumpirea
produselor agro-alimentare, cheltuielile pentru motorină având o pondere de 20-25% în costurile de
producere aferente activităţii agricole.
Majorarea actuală a preţurilor de comercializare cu amănuntul a benzinei şi motorinei este motivată
de creşterea preţurilor de import, evoluţie determinată de majorarea semnificativă a cotaţiilor
petrolului la bursele internaţionale şi a preţurilor Platt`s pe pieţele regionale.
Pe termen mediu presiuni asupra preţurilor vor fi puse şi de necesitatea ajustării tarifelor la costurile
de producţie. Sarcina de a reduce vulnerabilitatea energetică trebuie să se concentreze şi asupra
reformei tarifare. Pentru a răspunde provocărilor în sectorul energetic, politicile de redresare ale
Guvernului ar trebui să se focuseze asupra ajustării tarifelor la energie la nivelul de recuperare
deplină a costurilor. Totuşi, nivelul preţurilor este determinat şi de factori, care denotă deficienţele
în funcţionarea economiei naţionale.
O problemă structurală ţine de modul de funcţionare a întreprinderilor energetice. Activitatea
acestora este puţin transparentă, acest fapt alimentând părerea privind funcţionarea deficitară a
8
acestor întreprinderi, caracterizată printr-un management neeficient, ce permite obţinerea unor
costuri adiţionale, ce ar putea fi evitate. Drept urmare, consumatorii sunt nevoiţi să plătească
costurile generate de ineficienţă în gestionare.
Un alt factor de natură structurală este lipsa unui mediu concurenţial. Cu toate că nu s-a demonstrat
efectiv, se consideră că funcţionarea pieţii produselor petroliere se produce cu mari abateri de la
principiile unei concurenţe autentice. Ambele segmente ale pieţii produselor petroliere au un grad
înalt de concentrare. Cei mai mari importatori de benzină sunt Lukoil-Moldova, Petrom-Moldova şi
Tirex-Petrol, care deţin împreună o cotă de 80,5% din piaţă. La importul de motorină tot aceste
companii deţin poziţia de lider, însumând împreună o cotă de 75,5%. Acest fapt ne sugerează
prezenţa unor deficienţe.
Pe de altă parte, modul în care se produce creşterea preţurilor la fel trezeşte anumite întrebări atunci
când produsele petroliere se scumpesc uniform la toate staţiile de alimentare cu combustibili lichizi.
O asemenea stare de lucruri indică asupra posibilităţii existenţei unei înţelegeri de cartel dintre
importatorii de produse petroliere.

O altă piaţă, care se presupune că are o funcţionare anormală este cea a produselor
farmaceutice unde se atestă o creştere vertiginoasă a preţurilor, cu mult peste majorarea nivelului
general al preţurilor, exprimată prin indicele preţurilor de consum. Suspiciunea că aceste majorări de
preţuri sunt rezultatul utilizării unor scheme frauduloase a determinat o intervenţie activă a statului
pe această piaţă. Reglementarea pieţei farmaceutice este corectă ca abordare, însă aspectele tehnice,
legate de implementarea hotărârilor guvernului, s-au realizat cu anumite deficienţe.

Pentru Republica Moldova preţurile vor rămâne o provocare constantă. Un rol important în
stimularea majorării preţurilor îl vor juca preţurile la energie or, fiind importator de energie, ţara
noastră nu va putea evita impactul evoluţiilor nefavorabile de pe pieţele energetice internaţionale.
Economia mondială îşi revine, fapt ce va duce la creşterea cererii pentru produse energetice, şi
implicit a preţului acestora.

Pe lângă majorările de preţuri cauzate de factori exogeni, pe intern putem asista la o majorare a
tarifelor la serviciile comunale. Probabil, pe termen mediu tarifele vor fi ajustate, pentru a fi
acoperite costurile legate de funcţionarea infrastructurii energetice.

Tergiversarea reformelor structurale va menţine situaţia actuală, când componente nejustificate, cum
ar fi cele cauzate de ineficienţa funcţionării întreprinderilor, în special a celor de stat sau în care
statul deţine acţiuni, sau utilizarea practicilor neconcurenţiale, se vor include în preţuri şi tarife.
Riscul utilizării practicilor anticoncurenţiale este destul de sporit pe unele segmente, piaţa
produselor petroliere fiind deja infectată de utilizarea schemelor anticoncurenţiale. Ulterior, şi pe
piaţa produselor farmaceutice operatorilor mici le va fi mult mai greu să concureze cu reţele de
farmacii, care ar pute utiliza instrumente anticoncurenţiale pentru a obţine poziţii mai avantajoase.

Pe de altă parte, reglementarea pieţii farmaceutice va contribui într-o mică măsură la reducerea
preţurilor, însă va crea premize pentru stabilizarea lor. Pe viitor evoluţiile preţurilor ar putea fi destul
de mici şi echilibrate.

Actuala majorare a preţurilor nu va influenţa considerabil trendul inflaţiei. În cazul absenţei unor
şocuri, cum ar fi condiţiile climaterice nefavorabile, majorările de preţuri din perioada rece a anului
va fi urmată de o stabilizarea a inflaţiei în decursul primăverii, urmând ca în lunile de vară sa avem o
deflaţie (efect sezonier cauzat de sporirea ofertei producţiei agricole). Cel mai probabil că pentru
anul 2011 nivelul inflaţiei va fi sub 10% , iar trendul descrescător va continua astfel încât către 2012
9
nivelul general al preţurilor se va apropia de 6%, aceasta fiind şi ţinta inflaţionistă stabilită de BNM
pentru 2012.
Luând în consideraţie nivelul scăzut al veniturilor, majorările de preţuri reprezintă un risc major,
care afectează negativ nivelul de trai al populaţiei.

Dupa părerea mea....

Luând în calcul extrema vulnerabilitate a economiei naţionale faţă de importul de energie,

Republica Moldova trebui să-şi concentreze mai activ eforturile spre diversificarea surselor de
aprovizionare cu energie şi sporirea eficienţei energetice.

Imposibilitatea de a evita influenţele negative ale scumpirilor asupra socialului, ar putea fi

compensată parţial prin ajutorarea financiară a populaţie cu venituri scăzute.

Totodată este necesară intensificarea reformelor structurale, în special asigurarea unui mediu
concurenţial pe toate segmentele economiei naţionale, precum şi restructurarea întreprinderilor de
stat.

Promovarea reformelor structurale trebuie să fie preocuparea principală şi permanentă a instituţiilor

publice. Spre regret, în Republica Moldova Guvernul îşi aminteşte de existenţa problemelor
structurale, doar pe o perioadă scurtă de timp, iar după ce situaţia se stabilizează relativ, acestea sunt
date uitării.

Bibliografie:

10
- Curs de teorie economica – e-book. www.scribd.com
- Strategii ale marketingului – ebook. www.ase.ro

- www.wikipedia.org

- www.preferatele.net

11