Stagii - Finante Proirctarea2010-2011

UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA
FACULTATEA ŞTIINŢE ECONOMICE

CATEDRA FINANŢE ŞI BĂNCI
CURRICULUM
AL STAGIILOR DE PRACTICĂ DE SPECIALITATE
Ciclul I Licenţa
Chişinău – 2010
Curriculum a fost aprobat la şedinţa catedrei Finanţe şi Bănci Nr. ___ din __________
Autori: Ulian Galina, dr.hab.,prof.univ.,

Danilcenco Leonid, dr.hab., prof.univ.,
Şestacovscaia Angela, dr.conf.,
Ştefaniuc Olga, dr.conf.,
Criclivaia Diana, dr.,conf.
Şef catedră Finanţe şi Bănci

Dr.hab., prof.univ., Ulian Galina
Curriculum a fost aprobat la şedinţa Consiliului Facultăţii Nr. ____ din ________
Decanul FŞE
Dr.hab.,prof.univ Enicov Igor
2
I. PRELIMINARII
Stagiiile de practică de specialitate constituie o parte integrantă a procesului de formare
profesională iniţială. Fiind un element al procesului educaţional şi principalul liant dintre procesul de
învăţămînt şi activitatea profesională, asigură formarea competenţelor profesionale şi acumularea
experienţei privitor la organizarea şi realizarea activităţilor în domeniul profesional.
Domeniul de formare profesională „Finanţe şi Bănci” are drept scop fundamental pregătirea
viitorilor specialişti în sfera financiar-bancară. Realizarea acestui obiectiv ţine de necesităţile societăţii
contemporane în dezvoltarea economiei naţionale, în care domeniul de formare profesională „Finanţe
şi Bănci ” deţine un loc deosebit, direcţiile prioritare de pregătire ale specialiştilor fiind - activitatea
bancară, asigurările, investiţiile, finanţele publice, fiscalitatea, finanţele firmei şi pieţele de capital.
Stagiile de practică de specialitate reprezintă un element esenţial şi în cadrul socializării
profesionale a studenţilor. Succesul absolvenţilor pe piaţa muncii va depinde, în bună măsura, de
gradul în care aceştia vor cunoaşte specificul activităţii profesionale.
Curricumulul practicii de specialitate a fost elaborat în baza curricumulelor disciplinelor
academice, considerate fundamentale pentru specialitatea “Finanţe şi Bănci”. Modificările ce vor
surveni pe viitor în procesul de pregătire a specialiştilor de înaltă calificare la specialitatea dată vor
impune completarea şi perfecţionarea curricumulului practicii de specialitate.
Stagiile practicii de specialitate au scopul pregătirii specialistului cu o calificare corespunzătoare
şi aprofundarea cunoştinţelor teoretice acumulate în procesul de studii la USM precum şi de a însuşi
practica în una din entităţile economice.
II. OBIECTIVELE GENERALE ALE STAGIILOR DE PRACTICĂ

1. Consolidarea şi aprofundarea cunoştinţelor teoretice în domeniul financiar-bancar, a
priceperilor şi deprinderilor formate în cadrul activităţilor didactice din sala de curs;
2. Formarea deprinderilor profesionale în procesul de producţie prin aplicarea metodelor
eficiente de muncă;
3. Cunoaşterea normelor de conduită profesională şi a valorilor spirituale specifice profesiei
arealului specialităţii „Finanţe şi Bănci” în calitate de: inspector fiscal, manager financiar în cadrul
agenţilor economici cu diferite forme de organizare, agent de asigurare, funcţionar public, analist
financiar, ofiţer de cont, analist de credit, dealer pe piaţa valutară, consilier financiar, actuar,
broker sau dealer pe piaţa de capital, economist-casier, ofiţer de credit, analist de credit etc., pentru
care a optat;
4. Familizarea cu bazele activităţii economico – financiare a întreprinderii/ instituţiei alese cu
scopul acumulării deprinderilor profesionale;
5. Cunoaşterea bazei tehnologice ale profesiei optate, a metodologiei de soluţionare a
problemelor profesionale;
6. Cunoaşterea actelor normative care reglementează activitatea profesională aleasă;
7. Cunoaşterea specificului activităţii instituţiilor în cadrul cărora se desfăşoară activitatea
profesională;
8. Determinarea specificului activităţii profesionale din economie;
9. Utilizarea instrumentelor manageriale pentru conducerea şi realizarea flexibilă a
activităţilor practice;
10. Testarea tehnologiilor moderne în cadrul procesului de soluţionare a problemelor specifice
domeniului financiar-bancar;
11. Proiectarea şi organizarea proceselor tehnologice/de producţie în cadrul entităţii
economice;
12. Studierea posibilităţilor de perfecţionare a organizării activităţii la întreprinderile
respective;
13. Colaborarea cu toţi factorii implicaţi în activitatea profesională;
14. Formarea unei gândiri creatoare şi a capacităţilor decizionale respective în domeniul
financiar-bancar.
3
15. Totalizarea cunoştinţelor şi abilităţilor, dobîndite de studenti în timpul stagierii, care va
contribui la formarea acestora ca specialişti în domeniul financiar-bancar, la constituirea
fundamentului pentru integrarea lor în activitatea financiar-bancară şi pentru soluţionarea
problemelor concrete cu care se vor confrunta ca personal de specialitate sau ca manageri.
III. ADMINISTRAREA STAGIILOR DE PRACTICĂ
Semes Nr. Evaluarea

Tipul stagiului Perioada Responsabil
trul ore Credite Forma
Practica de iniţiere în Ex. Echipa de autori
IV 3 săptămâni 90 3
specialitate nota
Practica de specialitate VI 5 săptămâni 180 6 cu notă Echipa de autori
admis/ Echipa de autori
Practica de licenţă VI 5 săptămâni 180 6
respins
IV. DESCRIEREA STAGIILOR DE PRACTICĂ
4.1 Practica de iniţiere în specialitate
OBIECTIVE DE REFERINŢĂ A PRACTICII DE INIŢIERE ÎN SPECIALITATE
La nivel de cunoaştere şi înţelegere:

• Orientarea spre o analiză a problemelor teoretice şi metodologice ale domeniului financiar –
bancar;
• Consolidarea cunoştinţelor teoretice privind teoria economică, stiinţifică, contabilitatea firmei,
managemntul întreprinderii, bazele asigurării şi reasigurării, formarea preţurilor, activitatea
bancară, fiscalitate;
La nivel de aplicare
• Aplicarea metodei de caz în procesul de investigare proceselor economico – financiare
care au loc la nivel de întreprindere/ bancă/ altă instituţie;
• Interpretarea şi analiza datelor privind evoluţia indicatorilor dezvoltării economici a
întreprinderii/ băncii/ altei instituţii, structurii acesteia, patrimoniului şi sursele de finanţare;
• Folosirea actelor normative ce reglementează activitatea întreprinderii/ băncii/ altei
instituţii la etapa actuală;
• Depistarea problemelor , obiective şi subiective economice cu care se confruntă
întreprinderea/ banca/ altă instituţie;
La nivel de integrare
• Evaluarea dezvoltării economice a întreprinderii/ băncii/ altei instituţii pe parcursul
ultimilor 2-3 ani;
• Determinarea factorilor interni;
• Examinarea factorilor mediului intern a întreprinderii/ băncii/ altei instituţii;
• Analiza mediului extern a întreprinderii/ băncii/ altei instituţii;
• Evaluarea gradului de concentrare a pieţei, situaţiei concurenţiale, corelarea cererii şi
ofertei pe anumite produse (servicii);
• Dezvoltarea interesului faţă de cunoaşterea ştiinţifică a fenomenelor şi proceselor
demarate în contextul naţional;
4
• Elaborarea unui raport, comunicărilor şi proiectelor de specialitate în baza datelor
acumulate privind activitatea economico – financiară a întreprinderii/ băncii/ altei instituţii.
CONŢINUT
În scopul organizării calitative a practicii, catedra numeşte coordonatorii ştiinţifici ai practicii de

iniţiere în specialitate din rândurile profesorilor. Numirea coordonatorilor ştiinţifici se înfăptuieşte prin
procesul verbal al şedinţei catedrei.
Înainte de începerea practicii, coordonatorul ştiinţific de la catedră consultă studenţii, făcându-le
cunoştinţă cu scopul şi sarcinile practicii, durata şi cerinţele principale, precum şi cu darea de seamă
necesară a fi perfectată de studenţi la sfârşitul practicii.
Pe parcursul practicii, coordonatorul ştiinţific asigură ajutorul consultativ şi metodic al
studenţilor, organizând convorbiri (consultaţii) cu ei privind practica de iniţiere în specialitate.
Coordonatorul ştiinţific, după posibilităţi, vizitează studentul-practicant, ceea ce majorează eficienţa
controlului asupra desfăşurării practicii la întreprindere.
Coordonatorul de la catedra de specialitate:

- va cere administraţiei entităţilor economice de a asigura condiţii de efectuare a
practicii de iniţiere în specialitate;
- va stabili relaţii cu îndrumătorul din entităţile economice şi, în comun, vor elabora
programul practicii de iniţiere în specialitate;
- va participa la repartizarea studenţilor-stagiari în entităţile economice ce
constituie baza de efectuare a practicii;
- va urmări respectarea termenelor şi realizarea obiectivelor practicii;
- va asigura colaborarea studentului-stagiar cu administraţia entităţilor economice
de practică;
- va acorda studentului-stagiar ajutorul metodic necesar;
- va verifica disciplina şi respectarea normelor securităţii muncii de către studentul-
stagiar;
- va evalua, împreună cu specialistul îndrumător din entităţile economice, realizarea
stagiului de practică de către studentul-stagiar;
- va participa la rezolvarea, în caz de necesitate, a problemelor cu care, eventual, se
va confrunta studentul în cadrul practicii;
- va realiza seminarul de instructaj pentru a furniza informaţii studenţilor despre
obiectivele şi modalitatea de desfăşurare a practicii de iniţiere în specialitate.
Conducătorul practicii de la întreprindere este obligat:

- să contribuie la alcătuirea planului tematic-calendaristic al practicii;
- să organizeze studierea regulilor tehnicii securităţii şi protecţiei muncii şi să
efectueze instrucţiuni respective;
- să organizeze o excursie prin întreprindere, să facă cunoştinţă studenţilor cu
regulamentul intern şi particularităţile organizării muncii lucrătorilor întreprinderii şi
funcţionarilor de secţii;
- să atragă studenţii la consfătuirile de lucru din întreprindere;
- să controleze îndeplinirea de către studenţi a regulamentului intern şi în cazul
încălcării să ia măsurile corespunzătoare;
- zilnic să verifice îndeplinirea programului practicii şi mersul întocmirii dării de
seamă;
- sistematic să controleze calitatea însuşirii materialului, înregistrând rezultatele în
zilnicul practicii;
- la sfârşitul practicii să scrie avizul cu privire la îndeplinirea programei practicii de
către student, indicând calităţile acesteia.
5
Avizul este confirmat prin semnătura conducătorului întreprinderii şi ştampila ei.
Studentul-stagiar are dreptul:

- să cunoască obiectivele stagiului de practică şi modalităţile de realizare;
- să se implice activ în elaboraea unui program individual de activitate în dependenţă de
nevoile de formare profesională;
- să propună sugestii vizînd organizarea şi efectuarea stagiilor de practică;
- să aleagă bazele de efectuare a stagiului de practică din numărul unităţilor cu care sînt
încheiate contracte de colaborare;
- să beneficieze de condiţii corespunzătoare la locul de desfăşurare a stagiului de practică
(resurse materiale, informaţionale etc.);
- să beneficieze de ajutor metodic şi îndrumare din partea administraţiei entităţii
economice în care a fost repartizat la practică, a mentorilor din partea agentului economic de
aplicaţie, a colaboratorilor Secţiei Dezvoltare curriculară şi evaluare, a coordonatorului
practicii de specialitate la facultate, a coordonatorului de la catedrele de specialitate;
- să realizeze numai sarcinile şi dispoziţiile incluse în programul de practică elaborat de
catedra de specialitate şi aprobat de consiliul profesoral al facultăţii respective;
- să beneficieze de prelungirea termenului de realizare a practicii de iniţiere în specialitate
în cazul în care se invocă motive întemeiate ce au creat impedimente în realizarea prevederilor
actualului regulament. În acest caz studentul-stagiar va solicita, printr-un demers adresat
decanatului, prelungirea practicii, indicînd motivul, iar decanatul, cu acordul Secţiei
Dezvoltare curriculară şi evaluare, va emite un ordin suplimentar.
Studentul-stagiar este obligat:

- să efectueze stagiul de practică în strictă conformitate cu prevederile
documentelor reglatorii ale acestei activităţi, realizînd obiectivele în limitele termenului
stabilit. În caz de ne-realizare a prevederilor regulamentului fără un motiv argumentat, printr-
un demers al decanatului, practica de iniţiere în specialitate va fi repetată fără întreruperea
procesului de învăţămînt la universitate;
- să efectueze practica de iniţiere în specialitate în unitatea de practică în care a fost
repartizat conform ordinului emis de către decanat. Dacă se încalcă prevederile regulamentului
fără un motiv argumentat, atunci printr-un demers al decanatului, practica de iniţiere în
specialitate va fi repetată fără întreruperea procesului de învăţămînt la universitate;
- să execute dispoziţiile şi recomandările coordonatorilor stagiului de practică;
- să respecte regulamentul de organizare internă şi condiţiile de securitate a muncii,
conform cerinţelor specifice instituţiei-bază de practică.
Programa practicii de iniţiere în specialitate trebuie să includă unul din următoarele compartimente:
Nr.
Denumirea compartimentelor
crt.
I. Practica de iniţiere în cadrul întreprinderii
1.1. Evoluţia şi caracteristica generală întreprinderii
1.2. Structura organizatorică a întreprinderii
1.3. Structura de conducere a întreprinderii (organizaţiei)
1.4. Analiza patrimoniului (activului) întreprinderii
1.5. Analiza surselor de finanţare
1.6. Eficienţa activităţii economico-financiare
1.7. Concluzii generale privind situaţia actuală şi perspectivele dezvoltării întreprinderii
II Practica de iniţiere în cadrul BNM/ bancii comerciale
1.1. Caracteristica generală şi structura organizatorică a BNM/ băncii comerciale
1.2. Funcţiile şi operaţiunile BNM/ băncii comerciale
6
1.3. Rezultatul activităţii BNM/ băncii comerciale
III. Practica de iniţiere în cadrul IFPS/inspectoratului fiscal teritorial
1.1 Structura organizaţională al inspectoratului fiscal
1.2. Specificul calculării şi achitării impozitelor
1.3. Regulile generale de stingere a obligaţiei fiscale şi controlul fiscal
Regulile specifice de stingere a obligaţiei fiscale şi ordinea trecerii în cont şi rambursării
1.4.
sumelor achitate în plus
SARCINI
I. Conţinutul practicii de iniţiere în cadrul întreprinderii
Capitolul 1. Evoluţia şi caracteristica generală întreprinderii.

• tipul întreprinderii (societate pe acţiuni, societate cu răspundere limitată,
cooperativă, întreprindere individuală sau de stat, gospodărie ţărănească (de fermier));
• locul unde se află întreprinderea şi adresa juridică;
• domeniul de activitate;
• prezentarea informaţiei privind dinamica volumului de producţie fabricată (realizată)
(serviciilor prestate) în unităţi naturale şi/ sau valorice;
• numărul angajaţilor;
• locul întreprinderii într-o anumită piaţă sau segmentul ei;
• prezentarea informaţiei privind asortimentul producţiei fabricate (realizate),
cumpărătorii, condiţiile de livrare, formarea preţului de comercializare. Poate fi făcută o
comparaţie cu segmentul respectiv al pieţei.
Capitolul 2. Structura organizatorică a întreprinderii

• examinarea tuturor subdiviziunilor întreprinderii;
• caracterizarea subdiviziunilor cu destinaţie de producţie – se referă acelea, în
cadrul cărora se fabrică diferite produse sau se prestează servicii;
• caracterizarea subdiviziunilor auxiliare - se referă celea, activitatea cărora
formează condiţii necesare pentru organizarea normală a proceselor de producţie (parcul
auto, atelierele de reparaţie, depozite, etc.);
• caracterizarea subdiviziunilor social-culturale – sunt acelea ce asigură crearea
condiţiilor normale de muncă şi odihnă a personalului ocupat la întreprindere, cum ar fi
cantinele, profilactorii şi structuri curative, spaţiul locativ ce se află la balanţa
întreprinderii;
• prezentarea schemei construcţiei organizatorice a întreprinderii.
Capitolul 3. Structura de conducere a întreprinderii (organizaţiei)

• studierea organelor şi/ sau persoanelor ocupate în procesul managementului
întreprinderii şi corelaţiile dintre ei;
• în cazul cînd în managementul întreprinderii sunt încadrate mai mult de 7-8
persoane, se va efectua distribuirea managerilor la nivel inferior, mediu şi superior de
conducere;
• examinarea corelaţiilor liniare şi funcţionale;
• prezentarea schematică a structurii de conducere, totodată se va respecta
corelaţia logică dintre schema construcţiei organizatorice şi structurii de conducere a
întreprinderii.
Capitolul 4. Analiza patrimoniului (activului) întreprinderii

• studierea şi analiza Rapoartelor financiare pe ultimii doi ani consecutivi;
7
• elaborarea următorului tabel:
Tabelul 4.1.
Dinamica valorii şi structurii activelor întreprinderii, lei (mii lei)
Abaterea Ritmul creşterii**
*
Indicatori 2008 2008 2009 2009 absolută
∑ % ∑ % 2009- 2009- 2009/ 2009/
2008 2008 2008 2008
∑ % ∑ %
1. Active pe termen lung
1.1. Active nemateriale
1. 2. Active materiale pe
termen lung
1. 3 Active financiare pe
termen lung
2. Active curente
2.1 Stocuri de mărfuri şi
materiale
2.2. Creanţe pe termen
scurt
2.3. Investiţii pe termen
scurt
2.4. Mijloace băneşti
2.5 Alte active curente
Total Activ (1+2)
Sursa: Elaborat de autor în baza Raportului financiar al SA/SRL „X”
*Abaterea absolută se determină ca diferenţa dintre valorile anului curent şi precedent
** Ritmul creşterii se determină ca raport dintre valoarea anului curent şi valoarea anului
precedent înmulţit cu 100% minus 100% (de exemplu: ((2008/2007)*100)-100
Capitolul 5. Analiza surselor de finanţare

• examina pasivul bilanţului contabil;
• studierea valorii capitalului şi elaborarea următorului tabel:
Tabelul 5.1.
Evoluţia valorii şi structurii capitalului întreprinderii, lei (mii lei)
Abaterea absolută Ritmul creşterii
Indicatori 2008 2008 2009 2009 2009- 2009- 2009/ 2009/
∑ % ∑ % 2008 2008 2008 2008
∑ % ∑ %
1. Capital propriu total
1.1 Capital statutar
1.2 Rezerve
1.3 Profit nerepartizat
2. Datorii pe termen lung
2.1 Datorii financiare pe
termen lung
2.2 Datorii calculate pe
termen lung
3. Datorii pe termen scurt
3.1 Datorii financiare pe
termen scurt
3.2 Datorii comerciale pe
termen scurt
3.3 Datorii calculate pe
termen scurt
8
Total Pasiv (1+2+3)
În baza datelor din tabelul 3 se va stabili structura capitalului întreprinderii, adică se va
determina ponderea fiecărei surse de finanţare a întreprinderii.
Capitolul 6. Eficienţa activităţii economico-financiare

• examina rezultatelor financiare;
• studierea datelor iniţiale pentru analiza ratelor de rentabilitate;
• analiza principalelor rate de rentabilitate;
• analiza indicatorilor eficienţei economice.
Eficienţa activităţii economică – financiare se caracterizează prin indicatorii rezultatelor
financiare şi rentabilităţii. Indicatorii rezultatelor financiare se reflectă în anexa 2 „Raportul privind
rezultatele financiare” şi anume: profitul brut (rd.030,f.nr.2), profitul perioadei de gestiune până la
impozitare (rd. 130, f. nr. 2), profitul net (rd.150f.nr.2). Studenţii vor studia modul de formare a
indicatorilor rezultatelor financiare în baza datelor din anexa 2 şi vor întocmi tabelul 4
Tabelul 6.1.
Rezultatele financiare, lei (mii lei)
Abaterea absolută Ritmul creşterii
Indicatori 2008 2009 2010 2010-2009 2010-2008 2010/ 2010/
2009 2008
1. Profitul brut
2. Rezultatul din activitatea
operaţională
3. Rezultatul din activitatea de
investiţii
financiară
economico – financiară
6. Rezultatul excepţional
7. Profitul (pierderea) perioadei
de gestiune până la impozitare
8. Profitul net(pierderea netă)
Indicatorii rentabilităţii se determină în baza datelor din anexa 1 „Bilanţul contabil” şi anexa 2
„Raportul privind rezultatele financiare” la Raportul financiar. La indicatorii rentabilităţii se referă:
rentabilitatea vânzărilor, rentabilitatea economică (activelor), şi rentabilitatea financiară.
Rentabilitatea vânzărilor (RVV) caracterizează capacitatea întreprinderii de a obţine profit în urma
desfacerii.
Profit brut (rd.030 F2)
Rvv = *100%
Valoarea medie a venitui din vinzar i
Mărimea normală acestui indicator este de 20%.
Rentabilitatea economică (activelor) (Rec) arată câţi bănuţi profit sau pierdere obţine
întreprinderea de la fiecare leu investit în activitatea acesteia, indiferent de sursele proveninţei acestui
leu (atât proprii cât şi împrumutate).
Profitul perioadei de gestiune pina la impozitare (rd.030 F2)
Rec = *100%
Valoarea medie a activului
Situaţia se apreciază pozitiv dacă rentabilitatea economică este mai mare decât rata medie a
dobânzii pe piaţa creditelor. În calculul acestui indicator sunt cointeresaţi creditorii întreprinderii.
Rentabilitatea financiară (Rfin) caracterizează eficienţa utilizării capitalului propriu. Aceasta arată
câţi bănuţi profit sau pierdere obţine întreprinderea de la fiecare leu investit în capitalul propriu al
societăţii date
9
Profit net (rd.150 F2)
Rfin = *100%
Valoarea medie a capitalulu i propriu
Desfăşurarea reuşită ai activităţii economico-financiare prevede obţinerea nivelului rentabilităţii
financiare nu mai jos de 15%. Valoarea acestui indicator cointeresează acţionarii întreprinderii,
deoarece reprezintă remunerarea acestora.
Tabelul 6.2.
Date iniţiale pentru analiza ratelor de rentabilitate
2009 2010 Devierea absolută Ritmul creşterii
Indicatori (2010-2009) ((2010/2009)*100)-100
Valoarea medie a venitului din vânzări
Valoarea medie a capitalului propriu
Valoarea medie a patrimoniului
Profit brut
Profit până la impozitare
Profit net
Tabelul 6.3.
Principalele rate de rentabilitate
Indicatori (2010-2009) ((2010/2009)*100)-100
Rentabilitatea vânzărilor
Rentabilitatea economică
Rentabilitatea financiară
Tabelul 6.4.
Analiza indicatorilor eficienţei economice
Indicatori (2010-2009) ((2010/2009)*100)-100
Productivitatea anuală a unui muncitor
Productivitatea anuală a unui salariat
Randamentul mijloacelor fixe
Volumul producţiei fabricate la 1 leu
resurse materiale
Sursa: Elaborat de autor în baza rapoartelor statistice
Capitolul 7. Concluzii generale privind situaţia actuală şi perspectivele dezvoltării întreprinderii.

• generalizarea punctelor forte şi a celor slabe ale activităţii întreprinderii;
• prezentarea prognozelor privind dezvoltarea viitoare a activităţii economico – financiare
a firmei analizate.
II. Conţinutul practicii de iniţiere în cadrul BNM/ bancii comerciale

Capitolul 1.Caracteristica generală şi structura organizatorică a BNM/ băncii comerciale
• înfiinţarea şi dezvoltarea BNM/ băncii comerciale;
• autorizarea băncii comerciale;
• structura organului de conducere a BNM/ băncii comerciale;
10
• Consiliul de Administraţie a BNM/ băncii comerciale, componenţa şi
împuternicirile;
• baza legislativă ce reglementează activitatea instituţiei financiare (legile,
regulamentele, instrucţiunile şi normele interne);
• organigrama BNM/ băncii comerciale;
• structura organizatorică şi caracteristica a principalelor direcţii de activitate a BNM/
băncii comerciale.
Capitolul 2. Funcţiile şi operaţiunile BNM/ băncii comerciale
• funcţiile BNM/ băncii comerciale şi caracteristica lor;
• instrumentele ce sunt utilizate în reglarea masei monetare din circulaţie, utilizate de
BNM;
• agregatele monetare;
• tipurile instrumentelor politicii monetar-creditare a BNM şi analiza dinamicii lor
pe termen de ultimele trei ani;
• operaţiunile principale a BNM/ băncii comerciale şi caracteristica lor;
• operaţiunile pasive, structura şi caracteristica lor;
• operaţiunile de formare a capitalului propriu;
• operaţiunile de atragere mijloacelor băneşti;
• tipurile depozitelor şi caracteristica lor;
• alte tipuri de resurse atrase.
• operaţiunile active, structura şi caracteristica lor;
• tipurile creditelor şi condiţiile de acordare;
• tipurile operaţiunilor pe piaţa de capital;
• tipurile operaţiunilor valutare.
• operaţiunile de decontare şi de casă.
Capitolul 3. Rezultatul activităţii BNM/ băncii comerciale
• analiza dării de seamă anuală a BNM/ băncii comerciale;
• caracterizarea rincipalelor surse de formare a venitului şi principalelor direcţii de
cheltuieli ale BNM/ băncii comerciale;
• analiza dinamicii pe termen de trei ani următoarelor indicatorii:
- credite;
- reduceri pentru pierderi la credite;
- credite şi cerinţe privind leasingul financiar;
- active total;
- ponderea creditelor în structura activelor;
- depozite persoanelor fizice şi ponderea lor în structura depozitelor, în structura resurselor
atrase;
- depozite persoanelor juridice şi ponderea lor în structura depozitelor, în structura resurselor
atrase;
- depozite total;
- capital acţionar total;
- venituri total;
- cheltuieli total;
- profit (venituri(pierderi) net).
• calculul profitului BNM/ băncii comerciale;
• analiza şi comentarea structurii veniturilor şi structurii cheltuielilor a BNM/ băncii
comerciale, ponderea veniturilor şi cheltuielilor în profit.
III. Conţinutul practicii de iniţiere în cadrul IFPS/inspectoratului fiscal teritorial
11
În procesul exercitării practicii fiscale studentul trebuie să facă o analiză serioasă a activităţii
inspectoratului fiscal. Fiecare capitol conţine o listă întreagă de întrebări care necesită a fi analizate.
Raportul privind practica de iniţiere va include cel puţin un capitol, în dependenţă de tematica
proiectului de specialitate aleasă.
Capitolul 1. Structura organizaţională al inspectoratului fiscal

• Direcţiile inspectoratului fiscal;
• Interdependenţa funcţională a elementelor structurii organizaţionale;
• Separarea, cooperarea muncii şi delegarea împuternicirilor;
• Baza normativă internă ce reglementează activitatea inspectoratului fiscal;
• Reglementările funcţionale a angajaţilor direcţiilor principale;
• Utilizarea timpului de lucru, cronometrarea timpului de lucru;
• Instruirea personalului;
• Evaluarea personalului;
• Ordinii remunerării muncii inspectorilor, finanţarea inspectoratului fiscal;
• Procedurile ce reglementează soluţionarea situaţiilor conflictuale de muncă;
• Activitatea administrativă a organelor Serviciului Fiscal de Stat privitor la asigurarea şi
consolidarea bazei tehnico-materiale, precum şi întreţinerea ei în stare de lucru;
• Organizarea, desfăşurarea seminarelor şi cursurilor de perfecţionarea lucrătorilor organelor
Serviciului Fiscal de Stat privitor la chestiunile de gospodărie;
• Asigurarea eficacităţii cheltuielilor financiare pentru confecţionarea formularelor de dări de
seamă fiscale, documentelor tipizate cu regim special, timbrelor de acciz, etc.
Capitolul 2. Specificul calculării şi achitării impozitelor

• Ordinea de calcul şi de achitare a impozitelor pe venit de către persoanele ce practică activitate
de întreprinzător;
• Ordinea de calcul şi de achitare a impozitului pe bunurile imobiliare de către persoanele ce
practică activitate de întreprinzător;
• Specificul impozitării întreprinderilor mici;
• Ordinea de calcul şi de achitare a taxei pe valoare adăugată;
• Sistemul accizelor, conţinutul lor, structura, subiectul, obiectul impozitării, înlesnirile şi
termenii de plată;
• Taxele pentru resursele naturale. Organizaţia perceperii plăţii pentru resursele naturale;
• Impozitul funciar: arendarea pămîmtului, metoda de calcul, ordinea şi termenii de plată;
• Ordinea de calcul şi de achitare a impozitelor pe venit de către persoanele fizice. Veniturile
neimpozabile. Scutirile şi înlesnirile, ordinea aplicării lor. Declararea venitorilor anuale ale
cetăţenilor, ordinea şi termenii prezentării declaraţilor privind impozitul pe venit;
• Ordinea de calcul şi de achitare a impozitului pe bunurile imobiliare a persoanelor fizice.
Sistema înlesnirilor aferent impozitului dat;
• Ordinea de calcul şi de achitare a impozitului pe bunurile imobiliare care sunt transmise ca
moştenire sau dar;
• Plata contribuţiilor asigurării sociale şi medicale obligatorii de stat de către agenţii economici;
• Alte tipuri de impozite şi taxe. Specificul de calcul şi de achitare a acestora.
Capitolul 3. Regulile generale de stingere a obligaţiei fiscale şi controlul fiscal

• Contribuabilii;
• Agenţii fiscali;
• Drepturile şi obligaţiile contribuabililor;
• Inspectorii fiscali;
• Organele fiscale ale Republicii Moldova;
12
• Drepturile şi obligaţiile organelor fiscale;
• Organele poliţei fiscale;
• Organizarea controlului fiscal şi contestărilor;
• Evidenţa contribuabililor şi veniturilor;
• Criteriile şi metodele de apreciere a contribuabililor, care riscă să admită evaziuni fiscale;
• Secretul fiscal;
• Generalizarea celor mai frecvente neajunsuri în activitatea de control a organelor fiscale;
• Elaborarea scrisorilor de sinteză şi recomandărilor corespunzătoare;
• Organizarea muncii referitor la propaganda legislaţiei fiscale prin mijloacele informării în
masă, legătura şi schimbul de informaţie cu organele fiscale a altor state;
• Particularităţile acordurilor internaţionale privind eliminarea dublei impuneri.
Capitolul 4. Regulile specifice de stingere a obligaţiei fiscale şi ordinea trecerii în cont şi

rambursării sumelor achitate în plus
• Obiectul impunerii;
• Stingerea obligaţiei fiscale;
• Încasarea impozitelor, taxelor, amenzilor, penalităţilor;
• Stabilirea şi utilizarea înlesnirilor fiscale;
• Termenii şi ordinea achitării impozitelor şi taxelor;
• Creditul fiscal;
• Metodele asigurării executării obligaţiilor fiscale: garanţia averii, cauţiune, amenda, arestul
averii, etc;
• Organizarea încasării forţate a plăţilor la buget: confiscarea averii, petrecerea licitaţiilor pentru
vânzarea averii confiscate, concluziile despre eficacitatea lucrării date;
• Trecerea în cont sau rambursarea sumelor plătite în plus a impozitelor, taxelor, amenzilor,
penalităţilor;
• Organizarea evidenţei intrării impozitelor şi altor plăţi obligatorii;
• Automatizarea evidenţei, organizarea poştei electronice şi altor lucrări;
• Introducerea lucrului de calculare şi anulare a sancţiunilor pentru decontările plăţilor
inoportune;
• Restructurarea datoriilor, concluzie despre eficacitatea lucrării date.
REZULTATE
Întocmirea raportului
Darea de seamă (Raportul) a rezultatelor practicii se alcătuieşte pe fiecare capitol aparte. Ea se
elaborează pe parcursul desfăşurării practicii, iar după expirarea acesteia este prezentată pentru control
şi confirmare conducătorului practicii din partea întreprinderii, apoi la catedră, unde va fi aprobată de
coordonatorul ştiinţific.
În darea de seamă trebuie să fie oglindite detaliat toate capitolele respective, de asemenea ea
trebuie să conţină calcule şi material concret despre activitatea întreprinderii/ băncii/ alte instituţii,
referiri la legislaţia în vigoare, regulamente, instrucţiuni.
Raportul trebuie să conţină:
• foaia de titlu (anexa 1);
• ordinul întreprinderii despre admiterea studentului la practică cu indicarea
conducătorului din partea întreprinderii;
• planul tematico-calendaristic al practicii de specialitate cu notiţe despre îndeplinirea lui;
• conţinutul propriu-zis;
• jurnalul de practică;
13
• avizul conducătorului practicii din partea întreprinderii (semnătura căruia este
confirmată prin ştampilă).
Conţinutul Raportului trebuie să fie redat prin următoarele compartimente:

1. Introducere;
2. Capitolul I., II, III, etc.
3. Încheiere;
4. Bibliografie;
5. Anexe.
La fiecare compartiment al dării de seamă se anexează actele respective. De asemenea, sunt
incluse documentele şi materialele ce confirmă lucrul individual al studentului-practicant.
După ce coordonatorul ştiinţific controlează darea de seamă, studentului i se permite susţinerea
practicii. Susţinerea practicii are loc la catedra „Finanţe şi Bănci”, în baza unei comisii speciale.
Perfectarea dării de seamă

Conţinutul dării de seamă trebuie să fie expus în limbaj literar, textul trebuie să fie cules la
computer. Este interzisă reducerea cuvintelor în afara celor oficial admise.
Darea de seamă trebuie să fie elaborată sub următoarele forme:
• manuscris;
• imprimată (format 12, intervalul - 1,5);
Darea de seamă se perfectează pe foi de format A4. Limitele chenarului sunt: din stânga – 2,5
cm, din dreapta – 1 cm, de sus şi jos – 2 cm.
Darea de seamă trebuie să fie în forma de broşură.
Numerotarea paginilor şi compartimentelor. Numerotarea paginilor se efectuează cu cifre arabe.
Numărul se pune în colţul drept de jos, formatul 10. Foaia de titlu se include în numerotare, nu se pune
doar numărul de pagină. Anexele, de asemenea, se includ în numerotarea generală.
Denumirile subcompartimentelor, Introducerea, Încheierea, Cuprinsul, Bibliografia, Anexele se
plasează la mijlocul rândului. Fiecare compartiment se recomandă să fie început pe pagină nouă.
Tabele şi alte materiale grafice. Informaţia în cifre se recomandă să fie indicată în tabele.
Tabelul trebuie să fie plasat nemijlocit după textul în care se numeşte pentru prima dată sau pe pagina
următoare.
La toate tabelele şi materialul grafic trebuie să fie făcute trimiteri în text. Fiecare tabel trebuie să
aibă denumirea sa, care se plasează mai jos de cuvântul „Tabel”; toate tabelele se numerotează şi se
indică sursa în baza căreia este făcut.
Tabelele în text se numerotează în partea dreaptă (fără simbolul „nr."). Numerele tabelelor se
atribuie în ordine crescândă în cadrul fiecărui capitol. De exemplu, capitolul 2, tabelul 1, numărul se
atribuie – Tabelul 2.1. Denumirea tabelelor reflectă conţinutul generalizat al datelor prezentate în
tabel. În mod obligatoriu este necesar de reflectat unităţile de măsură. Dacă tabelul este prezentat pe
două sau mai multe pagini, pe prima pagină se indică denumirea coloanelor respective şi numerotarea
acestora, iar pe fiecare pagină următoare se va menţiona „Continuarea tabelului". Denumirea
coloanelor nu se repetă, ci se indică doar numărul acestora. Schemele şi diagramele se numerotează cu
cifre arabe amplasate sub ele.
Formulele matematice se numerotează în cadrul fiecărui paragraf cu cifre arabe în modul
următor: prima parte a numărului coincide cu numărul paragrafului, iar a doua corespunde numărului
de ordine al formulei în cadrul paragrafului. Semnificaţia simbolurilor utilizate se prezintă sub
formulă în ordinea în care ele urmează. Explicaţia la fiecare simbol se face într-o poziţie nouă, prima
începând cu cuvântul „unde".
În raportul de practică unităţile de măsură principale se indică fără prescurtări, de exemplu 5 mii
lei, 100 mii decalitri etc.
Toate cuvintele în raport se descriu deplin, în afară de abreviaturile semnificaţia cărora este bine
cunoscută (kg, m, etc). Noţiunile care se repetă pot fi înscrise folosind abreviaturile respective, de
exemplu, Societatea pe acţiuni (S.A.), Standardele Naţionale de Contabilitate (S.N.C.). În acest scop
14
se procedează astfel: prima denumire, în mod obligatoriu, se scrie deplin, iar în paranteze -
abreviatura. Întrebuinţarea ulterioară a noţiunii respective în raport va fi prin abreviere.
Raportul de practică în mod obligatoriu se semnează de către student şi conducătorul ştiinţific cu
indicarea datei.
Pe pagina următoare după partea textuală a raportului se prezintă bibliografia, în care sursele
bibliografice se grupează astfel (anexa 2):
1. Acte legislative şi normative (legile Republicii Moldova, hotărârile Guvernului Republicii
Moldova, regulamentele), materialele instructive şi metodice, culegeri statistice.
2. Literatura de specialitate (manuale, monografii, broşuri).
3. Ediţii periodice (reviste, culegeri de articole etc).
Lista manualelor, monografiilor, broşurilor se expune, în mod obligatoriu, în ordinea alfabetică cu
indicarea numelui şi prenumelui autorului, denumirii lucrării, locului şi denumirii editurii, anului
editării şi numărului de pagini.
Fiecare element al sursei bibliografice trebuie separat de elementul următor printr-un semn de
punctuaţie (punct, liniuţă etc).
Exemplu. Ulian G., Şetsacovscaia A., Taran I. Îndrumări metodice privind elaborarea şi
susţinerea tezelor de licenţă. Pentru studenţii specialităţii Finanţe şi contabilitatea firmei. – Chişinău:
CEP USM, 2006. – 23 p.
Anexele la raportul de practică se perfectează ca o continuare a lucrării. Fiecare anexă începe pe o
pagină nouă, în colţul din dreapta de sus indicându-se cuvântul „Anexa" şi numărul ei (de exemplu,
Anexa 1). Fiecare anexă va fi întitulată reieşind din conţinutul ei.
EVALUAREA
Darea de seamă, avizată pozitiv de conducătorul practicii din cadrul catedrei, trebuie susţinută,
conform graficului stabilit de către coordonatorul practicii de la facultate, în faţa comisiei desemnate
de către Consiliul facultăţii “Ştiinţe Economice” al USM.
Stagiile practicii de iniţiere în specialitate se creditează distinct şi se finalizează prin evaluare –
cu calificativul admis/respins.
Evaluarea stagiilor de practică se realizează pe întreaga perioadă de desfăşurare a acestora, dar şi
la finalizarea lor în baza obiectivelor activităţii studentului-stagiar, determinate de funcţia exercitată în
instituţia desemnată ca bază de practică.
Evaluarea curentă, pe durata practicii, se efectuează de către coordonatorul practicii de la catedra
de specialitate împreună cu reprezentantul bazei de practică.
În aprecierea rezultatelor practicii de iniţiere în specialitate se va ţine cont de:
- organizarea şi realizarea eficientă a lucrărilor practice programate;
- nivelul şi calitatea executării sau coordonării operaţiunilor consemnate în
programul practicii de iniţiere în specialitate;
- participarea activă la diverse proiecte de dezvoltare a entităţii economice de
efectuare a stagiului de practică la care a fost repartizat studentul-stagiar;
- logica întocmirii raportului cu privire la efectuarea practicii de iniţiere în
specialitate;
- comportamentul profesional al studentului-stagiar în cadrul entităţii economice în perioada
realizării stagiului de practică.
4.2. Practica de specialitate
OBIECTIVE DE REFERINŢĂ A PRACTICII DE SPECIALITATE
15
Consolidarea cunoştinţelor despre:
• baza normativă şi legislativă a activităţii întreprinderii;
• teoria finanţelor întreprinderilor;
• teoria managementului financiar;
• teoria operaţiunilor bancare;
• etapele de formare a operaţiunilor pe piaţa financiară;
• normele speciale de organizare şi gestionare financiară în domeniul asigurărilor.
La nivel de aplicare:
• efectuarea analizei situaţiei economico-financiare a întreprinderii;
• evaluarea poziţiei întreprinderii pe piaţă;
• constatarea punctele slabe şi forte ale activităţii întreprinderii;
• elaborarea proprunerilor şi recomandărilor privind îmbunătăţirea indicatorilor economico-
financiari ai întreprinderi;
• analiza situaţiei întreprinderii în baza rapoartelor financiare;
• analiza activităţii băncilor comerciale din Republica Moldova;
• etc.
La nivel de integrare:
• formularea propunerilor privind soluţionarea şi perfecţionarea relaţiilor financiare;
• formularea concluziilor privind activitatea pieţei financiare în Republica Moldova;
• elaborarea propunerilor privind îmbunătăţirea sistemului financiar în Republica Moldova;
• argumentarea propunerilor ce ar contribui la îmbunătăţirea situaţiei economico-financiare a
întreprinderilor considerate.
CONŢINUT
În scopul organizării calitative a practicii, catedra numeşte coordonatorii ştiinţifici ai practicii

de specialitate din rândurile profesorilor. Numirea coordonatorilor ştiinţifici se înfăptuieşte prin
procesul verbal al şedinţei catedrei şi dispoziţia (ordinul) decanatului facultăţii economice.
Înainte de începerea practicii, coordonatorul ştiinţific de la catedră consultă studenţii, făcându-le
cunoştinţă cu scopul şi sarcinile practicii, durata şi cerinţele principale, completarea jurnalului de
practică, precum şi cu darea de seamă necesară a fi perfectată de studenţi la sfârşitul practicii.
studenţilor, organizând convorbiri (consultaţii) cu ei privind practica de specialitate şi întocmirea
jurnalului practicii. Fiecare consultaţie se înregistrează în jurnalul de practică al studentului.
Coordonatorul ştiinţific, după posibilităţi, vizitează studentul-practicant, ceea ce majorează eficienţa
controlului asupra desfăşurării practicii la întreprindere.
Coordonatorul practicii de specialitate în cadrul facultăţii:

- va verifica activitatea coordonatorului de la catedra de specialitate şi a studentului-stagiar;
- va verifica condiţiile de desfăşurare a practicii de specialitate în entităţile economice;
- va solicita prelungirea termenului de efectuare a practicii de specialitate, în cazul
nerealizării obiectivelor studentul-stagiar;
- va asigura, de comun acord cu Secţiei Dezvoltare curiculară şi evaluare, condiţiile de
realizare a practicii de specialitate;
- va repartiza, împreună cu decanatul facultăţii, studenţii în unităţile desemnate ca bază de
practică;
16
- va organiza conferinţa de totalizare a rezultatelor practicii de specialitate şi evaluarea finală
a activităţii studentului-stagiar realizată pe parcursul practicii.

- va cere administraţiei entităţii economice de a asigura condiţii de efectuare a
practicii de specialitate;
- va stabili relaţii cu îndrumătorul (mentorul) din entităţile economice şi, în comun,
vor elabora programul practicii de specialitate;
- va asigura colaborarea studentului-stagiar cu administraţia entităţile economice de
practică;
stagiar;
obiectivele şi modalitatea de desfăşurare a practicii de specialitate.

seamă;
zilnicul practicii;

17
practicii de specialitate la facultate, a coordonatorului de la catedrele de specialitate;
catedrele de specialitate şi aprobat de consiliul profesoral al facultăţii respective;
- să beneficieze de prelungirea termenului de realizare a practicii de specialitate în cazul în
care se invocă motive întemeiate ce au creat impedimente în realizarea prevederilor actualului
regulament. În acest caz studentul-stagiar va solicita, printr-un demers adresat decanatului,
prelungirea practicii, indicînd motivul, iar decanatul, cu acordul Secţiei Dezvoltare curriculară
şi evaluare, va emite un ordin suplimentar.

un demers al decanatului, practica de specialitate va fi repetată fără întreruperea procesului de
învăţămînt la universitate;
- să efectueze practica de specialitate în unitatea de practică în care a fost repartizat
conform ordinului emis de către decanat. Dacă se încalcă prevederile regulamentului fără un
motiv argumentat, atunci printr-un demers al decanatului, practica de specialitate va fi repetată
fără întreruperea procesului de învăţămînt la universitate;
Schimbarea bazei de practică fără consimţămîntul factorilor de decizie este strict interzisă.
Modificările în ordinul de repartizare a studenţilor-stagiari se efectuează printr-un demers al
coordonatorului practicii de specialitate de la facultate, semnat de către decanul facultăţii.
Programa practicii de specialitate trebuie să includă unul din următoarele compartimente:
Nr.
Denumirea compartimentelor
crt.
1. Practica de specialitate în cadrul băncilor comerciale
2. Practica de specialitate în cadrul societăţilor pe acţiuni (S.A.)
3. Practica de specialitate în cadrul companiilor de asigurare
4. Practica de specialitate în cadrul Băncii Naţionale a Moldovei
Practica de specialitate în cadrul Societăţilor cu Răspundere Limitată (SRL) şi
5.
altor agenţi economici
6. Practica de specialitate în cadrul bursei de valori a Moldovei
7. Practica de specialitate în cadrul CNPF
8. Practica de specialitate în cadrul inspectoratului fiscal
9. Practica de specialitate în alte instituţii financiare
SARCINI
1. Conţinutul practicii în cadrul băncilor comerciale
1.1. Studierea organigramei băncii comerciale;
1.2. Studierea legislaţiei cu privire la activitatea băncilor comerciale;
1.3. Studierea activităţii emisionale a băncii comerciale;
18
1.4. Studierea activităţii investiţionale a băncii comerciale;
1.5. Familiarizarea cu alte genuri de activitate a băncii comerciale;
1.6. Elaborarea concluziilor şi sugestiilor studentului referitoare la practică.
1.1. Studierea structurii funcţionale şi organigramei băncii comerciale
La capitolul respectiv studentul-practicant se documentează cu privire la:
- organigrama băncii comerciale;
- obligaţiile funcţionale ale subdiviziunilor băncii.
1.2. Studierea legislaţiei cu privire la activitatea băncilor comerciale
La capitolul dat practicantul studiază următoarele legi şi acte normative:
1. Legea “Cu privire la piaţa valorilor mobiliare” nr.199-XIV din 18.11.98
2. Legea “Privind societăţile pe acţiuni” nr. 1134-XIII din 02.04.97
3. Legea instituţiilor financiare Nr.550-XIII din 21.07.95;
4. Regulamentul privind modul de acordare şi retragere a licenţelor pentru activitatea pe
PVM nr.12-1 din 28.10.1999, Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.156-XIII din
31.12.1999;
5. Regulamentul cu privire la activitatea de brokeraj şi de dealer pe PVM nr.48/7 din
17.12.02;
6. Regulamentul cu privire la operaţiunile de piaţă deschisă ale Băncii Naţionale a Moldovei
nr.57 din 11.09.1997 (MO nr.62/03 din 13.09.97)
7. Regulamentul cu privire la folosirea facilităţii de lombard între Banca Naţională a
Moldovei şi băncile comerciale nr.28 din 18.10.95 (MO nr.5-6 din 25.01.1996)
8. Regulamentul cu privire la condiţiile, modul de emisiune şi circulaţie a certificatelor
bancare de depozit şi a cambiilor bancare, nr.94 din 31.03. 2005 (MO nr.67-68 din 06.05.
2005)
9. Regulament cu privire la deţinerea de către bănci a cotelor în capitalul unităţilor
economice nr.81 din 09.04.1998 (MO nr.49 din 28.05.1998)
10. Regulament nr.23/09-01 cu privire la autorizarea băncilor, HCA nr.37 din 15.08. 1996
(MO nr.59-60 din 12.09.1996)
11. Regulament cu privire la sistemul de inscrieri in conturi ale valorilor mobiliare nr.9/08,
aprobat prin HCA al BNM, proces-verbal nr.8 din 02.02.96, MO al RM nr.26-27/29 din
02.05.96 (cu modificarile ulterioare)
12. Regulament cu privire la emiterea, circulaţia şi răscumpărarea certificatelor BNM, HCA
nr.200 din 12.08. 2004 (MO 163-167 din 03.09.2004)
13. Regulament privind modul de efectuare de către bănci a operaţiunilor cu cambii nr.156
din 02.06. 2000 (MO nr.78-80 din 08.07.2000)
14. Instrucţiunea privind particularităţile emisiunilor de acţiuni şi obligaţiuni ale băncilor şi
modul de autorizare a lor de către BNM nr.181 din 22.06.2000 (MO nr.81-83 din
13.07.2000)
15. Instructiunea cu privire la plasarea, circulatia si rascumpararea valorilor mobiliare de stat
in forma de inscrieri in conturi, aprobata prin HCA al BNM nr.201 din 09.08.2007, MO
nr.136-140/553 din 31.08.2007
16. Instrucţiunea privind efectuarea transferului de capital sub formă de investiţii HCA
nr.186 din 29.07.2004
17. Instrucţiunea CNVM cu privire la modul de emisiune şi înregistrare de stat a valorilor
mobiliare.
1.3. Studierea activităţii emisionale a băncii comerciale
La capitolul respectiv practicantul studiază: legislaţia cu privire la fondarea şi activitatea

societăţilor pe acţiuni în Republica Moldova, particularităţile fondării băncii ca societate pe acţiuni
prin prisma emisiunii şi plasării acţiunilor simple şi privilegiate, specificul organizării emisiunii de
constituire şi emisiunilor suplimentare de acţiuni, etapele emisiunii de acţiuni, înregistrarea de stat a
19
acţiunilor la Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare din 07.06.2007 CNPF, includerea acţionarilor
care au achitat integral acţiunile în registrul deţinătorilor de valori mobiliare şi eliberarea acestora a
certificatelor de acţiuni (în cazul în care emisiunea acţiunilor a fost efectuată în formă materializată)
sau a extraselor din registru (în cazul emisiunii nematerializate).
De asemenea practicantul se familiarizează cu drepturile posesorilor de acţiuni simple şi
privilegiate, studiază structura capitalului băncii, ordinea formării, completării, destinaţia şi circulaţia
mijloacelor capitalului social, aprecierea mărimii capitalului băncii din punctul de vedere al
corespunderii actualelor cerinţe; direcţiile şi sursele de utilizare a capitalului băncii.
1.4. Studierea activităţii investiţionale a băncii comerciale

La acest capitol studentul-practicant se familiarizează cu:
• situaţiei financiar-economice a unităţilor economice emitente de obligaţiuni corporative;
• participarea băncii în capitalul unităţilor economice;
• investiţiile băncii în obligaţiunile corporative.
1.5. Familiarizarea cu alte activităţi ale băncii comerciale

În vederea formării unei viziuni generale asupra activităţii băncii comerciale, practicantul poate
studia:
• organizarea operaţiunilor de casă;
• organizarea operaţiunilor de creditare;
• organizarea operaţiunilor valutare;
• organizarea operaţiunilor de decontare etc.
1.6. Elaborarea concluziilor şi sugestiilor studentului referitoare la practică
1. Conţinutul practicii de specialitate în cadrul societăţilor pe acţiuni (S.A.)

2.1. Structura organizatorico-juridică şi financiară a societăţii pe acţiuni. Formarea şi
utilizarea capitalului firmei;
2.2. Studierea politicii investiţionale şi financiare ale S.A.
2.3. Studierea activităţii de marketing, a eficienţei gestiunii costurilor şi a metodelor de
determinare a preţurilor;
2.4. Studierea rapoartelor financiare.
2.1. Structura organizatorico-juridică şi financiară a societăţii pe acţiuni. Formarea şi utilizarea

capitalului firmei
Studentul - practicant, la prima etapă, trebuie să facă cunoştinţă cu documentele de constituire a
S.A., în scopul identificării:
• formei organizatorico-juridice a societăţii,
• examinării funcţiilor organelor de conducere,
• mărimii capitalului statutar şi de rezervă,
• ponderii capitalului propriu în raport cu capitalul împrumutat,
• procedeelor de promovare a acţiunilor pe piaţă
Practicantul trebuie să efectueze calcule referitoare la:
• gradul de îndatorare a S.A.;
• capacitatea maximă de îndatorare;
• gradul de autofinanţare a activelor;
• coeficientul îndatorării pe termen lung, pe termen scurt,
• rata de acoperire a dividendelor, rata dobânzii, mărimea dividendelor, etc.
Studentul trebuie să cunoască:
20
• costul fiecărei surse de finanţare,
• respectarea criteriilor de selectare a resurselor financiare în funcţie de necesităţi,
• modul şi condiţiile de schimbare a capitalului statutar.
Practicantul poate să facă concluzii şi propuneri cu privire la selectarea şi formarea unei structuri
financiare optime a S.A.
2.2. Studierea politicii investiţionale şi financiare ale S.A.

Acest capitol presupune ca studentul - practicant să cunoască direcţiile de investire, deciziile
referitoare la politica de investire şi tipurile de investiţii din cadrul S.A. Studentul trebuie să se
familiarizeze cu:
• derularea procesului de mobilizare a mijloacelor băneşti (emiterea acţiunilor, contractarea
creditelor etc.),
• metodele şi criteriile de evaluare a proiectelor investiţionale,
• direcţiile principale de activitate,
• modul de participare în capitalul altor companii (participări în capitalul altor întreprinderi,
investirea în titluri de valoare de stat etc. )
• modalităţile de reducere şi asigurare a riscurilor activităţii economice.
Studentul trebuie să cerceteze posibilităţile de finanţare a S.A. (emisiuni de acţiuni, obligaţiuni,
cambii comerciale, credite bancare, leasingul, etc), analiza comparativa a eficienţei lor, descrierea
procedurilor iniţiate de către S.A. în cazul:
• emisiunilor valorilor mobiliare;
• solicitării şi încasării creditelor bancare.
În baza studiilor efectuate studentul face concluziile respective, iar în cazul depistării unor
erori sau greşeli – trebuie să indice în raportul practicii cauzele şi factorii cu influenţă negativă asupra
politicii S.A. şi să facă unele propuneri referitoare la orientarea mai eficientă a activităţii
investiţionale, să înainteze unele măsuri de redresare a situaţiei constatate.
2.3. Studierea activităţii de marketing, a eficienţei gestiunii costurilor şi a metodelor de

determinare a preţurilor
Studentul face cunoştinţă cu sfera de activitate a specialiştilor secţiei de marketing, a
specialiştilor contabili şi financiari a căror eforturi sunt orientate spre menţinerea şi lărgirea pieţei de
desfacere, spre satisfacerea necesităţilor consumatorilor, precum şi în vederea stabilirii preţurilor.
Sfera cercetării practicantului în acest domeniu include:
• Analiza cheltuielilor operaţionale, investiţionale şi financiare, cheltuielilor privind
publicitatea produselor şi întreprinderii;
• Studierea pieţei de desfacere;
• Identificarea preferinţelor consumatorilor;
• Studierea segmentării pieţei şi a preferinţelor fiecărui segment în parte;
• Studierea programelor de proiectare de noi produse;
• Studierea metodelor de stabilire a preţului de vânzare;
• Studierea structurii costurilor de producţie şi a rezervelor de reducere a lor.
2.4. Studierea rapoartelor financiare

În vederea extinderii şi consolidării cunoştinţelor practice ale studentului este necesară
familiarizarea cu rapoartele financiare, care permit evaluarea situaţiei economico-financiare a S.A. La
acest compartiment studentul face cunoştinţă cu structura consumurilor şi cheltuielilor de producţie,
structura patrimoniului şi a surselor de finanţare.
Deasemenea este necesar de a examina şi completa următoarele rapoarte:
- Bilanţul contabil;
- Raportul privind rezultatele financiare ale întreprinderii;
- Fluxul mijloacelor băneşti la întreprindere;
21
- Fluxul capitalului propriu la întreprindere.
În conformitate cu aceste documente studentul trebuie să evalueze starea economico-financiară a unităţii
economice din punct de vedere al eficienţei, al lichidităţii şi capacităţii de plată, al stabilităţii financiare, al
valorii de piaţă.
În acest scop, se calculează următorii indicatori:
- Indicatorii rentabilităţii şi pragul de rentabilitate;
- Indicatorii lichidităţii şi solvabilităţii;
- Indicatorii gestionării activelor şi pasivelor;
- Indicii valorii de piaţă.
Studentul trebuie să facă concluzii, să propună măsuri de creştere în perspectivă a indicatorilor
economico-financiari şi creşterii valorii de piaţă a capitalului S.A.
Conţinutul practicii de specialitate în cadrul în cadrul companiilor de asigurare

3.1. Caracteristica generală a organizaţiei
3.2. Baza normativă şi juridică de activitate a societăţii
3.3. Starea financiară
3.4. Managementul financiar
3.1. Caracteristica generală a organizaţiei

• Descrierea structurii organizatorice a societăţii de asigurări:
- nivelurile de subordonare;
- reţeaua de repartizare şi componenţa numerică a agenţilor, reprezentanţilor, filialelor.
• Descrierea micro şi macroelementele mediului societăţii de
asigurare:
- de comunicare internă şi externă;
- tipurile de reclamă, rolul ei în majorarea volumului de vânzări.
• Caracterizarea tipurilor de asigurare, practicate de societatea respectivă de
asigurări.
• Indicarea ratingul societăţii de asigurări (în comparaţie cu alte organizaţii de
asigurare din Republica Moldova).
3. 2. Baza normativă şi juridică de activitate a societăţii

E necesară enumerarea (cu indicarea concretă a articolelor, punctelor ş.a.) actelor
normative şi a celor juridice care reglementează diferite aspecte ale activităţii societăţii date.
3. 3. Starea financiară
Stipulările din punctele 3.3. trebuie îndeplinite conform planului capitolului prezentului
ghid.
• Determinarea componenţei şi structurii activelor curente ale societăţii de asigurări.
• Indicarea nivelurilor normative;
• Caracterizarea surselor financiare de realizare a obligaţiunilor de asigurare de către
organizaţia respectivă;
Totodată, trebuie:
- constatată structura veniturilor în dinamică, analizând factorii care influenţează
mărimea venitului;
- identificată structura cheltuielilor în dinamică;
- stabilită formarea rezultatelor financiare;
- determinate veniturile/pierderile, utilizarea şi influenţa factorilor;
- examinată influenţa factorilor asupra venitului societăţii de asigurări în baza
datelor iniţiale de mai jos:
Date iniţiale
Indicatorii Anul precedent Consumul pe normative Anul de
22
(a.p.) al anului precedent gestiune,
pentru volumul anului de efectiv (a.g.)
gestiune (norm.)
1. Plăţile primite de asigurări
(P.A.)
2. Plata despăgubirilor de
asigurare (P.D.)
3. Cheltuielile privind activitatea
curentă (Ch.A.C.)
4. Total cheltuieli privind
servicii de asigurare (S.A.)
(rândul 2+3)
5. Profitul (P.) (rândul 1 – 4).
6. Rentabilitatea (R%) rândul 5/4
Calculul influenţei factorilor asupra dinamicei venitului de la serviciul de asigurare
Factorii Calculul Suma
1.Suma plăţilor de asigurare Plăţile a.p. * (P.A. norm./ P.A.
a.p.-1)
2.Structura veniturilor Plăţile norm. / P.A. norm. – Plăţile
a.p. / P.A. a.p.) / P.A. norm.
3.Suma despăgubirilor de asigurare P.D. norm. – P.D. a.g.
4.Cheltuielile privind activitatea curentă Ch A.C. norm. – Ch A.C. a.g.
5.Tariful de asigurare P.A. a.g. – P.A. norm.
6.Modificarea venitului în comparaţie cu anul P. a.g. – P. a.p.
precedent
- calculată rentabilitatea unor tipuri de activităţi (operaţiuni) şi a întreprinderii în întregime

pe parcursul mai multor ani;
- enumerate tipurile de activitate, finanţate din contul fondului de măsuri preventive al
societăţii de asigurări, şi condiţiile în care are loc aceasta.
Calculaţi eficienţa acestor măsuri, având în vedere contractele de asigurare în vigoare.
• Calcularea şi compararea normativelor:
- nivelul pierderilor societăţii de asigurări (în comparaţie cu norma de plată);
- structura activelor;
- indicii lichidităţii societăţii de asigurări;
- indicii de solvabilitate;
- stabilitatea financiară (indicaţi de ce depinde);
- rentabilitatea operaţiunilor de asigurare directă (precum şi evidenţa reasigurării şi din
punct de vedere al domeniului de asigurare).
• Caracterizarea componenţei şi structurii depunerilor financiare ale societăţii de
asigurări, ţinând cont de cerinţele legislative faţă de activitatea investiţională a
organizaţiilor de asigurare.
• Prezentarea, prin exemple concrete, şi compararea sistemelor de asigurare care
funcţionează în Republica Moldova (ca problemă).
• Descrierea riscurilor societăţilor de asigurare şi sursele financiare pentru acoperirea
lor.
• Caracterizarea impozitele societăţilor de asigurare.
• Definirea noţiuniide asigurare în caz de distrugere totală. Calcularea şi descrierea
factorilor determinanţi.
23
• Identificarea rezervelor tehnice ale asigurărilor de viaţă (clasificarea şi deosebirea
calculelor).
• Identificarea rezervelor tehnice de asigurare pe principalele tipuri de asigurări
(altele decât ale vieţii) şi baza pentru calculul lor (documentele):
- indicaţi rezerva primei necâştigate (dacă e posibilă calcularea prin metoda „1/4” şi „pro rata
temporis” şi comparaţi rezultatele);
- stabiliţi rezerva pierderilor declarate, dar nereglementate;
- calculaţi rezerva catastrofelor/calamităţilor/incidentelor;
- identificaţi rezerva oscilaţiei pierderilor.
3.4. Managementul financiar

• Descrierea succintă a subiectului şi obiectului managementului financiar al companiei
de asigurare, structura şi metodele gestiunii financiare.
• Caracterizarea parametrilor contractelor de asigurare directă (pe tipurile principale de
asigurări); interesului (scopul asigurării, tariful asigurării, cota de asigurare, suma de
asigurare, responsabilitatea asigurării (acoperirii), plata asigurării, termenul valabilităţii
asigurării, drepturile şi obligaţiunile asiguratului.
• Aprecierea contractelor de reasigurare de diferite tipuri pentru societatea dată
(reasigurarea proporţională şi neproporţională, obligatorie şi benevolă), luând în
consideraţie limita responsabilităţii personale a cedentului, tantiema şi indemnizaţiile
persoanelor reasigurate:
- analizaţi eficienţa contractelor de asigurare pentru societatea respectivă (proporţională şi
neproporţională, obligatorie şi facultativă), luând în considerare limita responsabilităţii
cedentului, tantiema şi remunerarea procentuală a reasiguratorului;
- comparaţi diferite forme de reasigurare în cadrul societăţii şi clarificaţi:
a) drepturile şi obligaţiunile cedentului;
b) drepturile şi obligaţiunile cesionarului.
- identificaţi contractele cu agenţii numiţi şi brokerii de asigurare (servicii intermediare)
- calculaţi, pe baza unor exemple concrete, plata serviciilor agenţilor de asigurare, agenţilor
independenţi şi brokerilor.
- identificaţi contractele pentru acordarea serviciilor de broker însăşi societăţii de asigurări:
 de asigurare a responsabilităţii;
 de asigurare a vieţii.
- însuşiţi conţinutul termenilor primă netă şi primă brută de asigurare:
 caracterizaţi-le pe tipurile de bază ale asigurării în societatea de asigurări dată;
 efectuaţi calculul taxei nete a tipurilor de asigurare benevolă;
 calculaţi adaosul pe tipurile de asigurare care funcţionează în această
organizaţie.
- descrieţi activitatea comisarilor pentru accidente/incidente:
 caracterizaţi documentele (de bază) şi termenele de analiză a cazului asigurat;
 analizaţi documentele care confirmă faptul producerii cazului de asigurare;
 verificaţi actul de expertiză ca bază pentru plata primei de asigurare;
 analizaţi actul de expertiză (după producerea cazului de asigurare) ca bază
pentru plata despăgubirii de asigurare.
- calculaţi anuităţile şi plăţile de asigurare pentru asigurarea vieţii.
În acest capitol, la fel este necesar de efectuat înregistrarea contabilă a operaţiilor:
• plata (primirea) primei de asigurare de o singură dată şi în rate (de la asigurator şi din
partea societăţii de asigurare);
• primirea (plata) despăgubirii (de la asigurator şi de la societatea de asigurare);
• operaţiunile de reasigurare;
24
• operaţiunile de formare a rezervelor tehnice asigurate;
• operaţiunile de constituire a rezultatelor financiare.
4. Conţinutul practicii de specialitate în cadrul Băncii Naţionale a

Moldovei
Pe parcursul practicii este necesar de studiat, de însuşit şi de reflectat în raportul de practică:
4.1. Studierea statutul şi structura organizatorică a BNM;
4.2. Studierea resursele BNM şi modul de formare al acestora;
4.3. Familiarizarea cu procedurile de reglare şi control a activităţii băncilor comerciale
de către BNM;
4.4. Analiza operaţiilor de decontare ale BNM;
4.5. Analiza operaţiilor de creditare ale BNM;
4.6. Analiza operaţiilor cu hîrtii de valoare;
4.7. Analiza operaţiunilor valutare;
4.8. Analiza operaţiunilor de casă şi în numerar;
4.9. Studierea surselor de formare ale profitului BNM şi modul de distribuire.
La fel trebuie de studiat politica monetar-creditară elaborată de către BNM, precum şi
rapoartele acesteia.
5. Conţinutul practicii de specialitate în cadrul Societăţilor cu Răspundere

Limitată (SRL) şi altor agenţi economici
5. 1. Caracteristica generală a întreprinderii
5.1.1. Forma organizatorico-juridică a întreprinderii
E necesar să se studieze următoarele aspecte:
• tipul întreprinderii (societate pe acţiuni, societate cu răspundere limitată, cooperativă,
întreprindere individuală sau de stat, gospodărie ţărănească (de fermier));
• locul unde se află întreprinderea şi adresa juridică;
• distanţa dintre întreprindere şi căile de comunicaţie (cale ferată, alte mijloace de
transport);
• istoria fondării întreprinderii: crearea şi urmărirea evoluţiei întreprinderii până în
prezent, identificând cele mai importante momente din istoria ei (de reorganizare, de
dezvoltare a filialelor etc.).
5.1.2. Structura organizatorică şi de producere a întreprinderii:
• analiza structurii interne a întreprinderii, determinarea funcţionării subdiviziunilor de
producere (auxiliare şi de deservire), studierea organigramei;
• determinarea organelor şi personalului administrativ. Examinarea schemei structurii de
administrare conform tipului (liniar, funcţional, mixt) şi complexităţii (nivelul de
conducere).
• analiza caracteristicii aparatului de conducere din punct de vedere al:
− vechimii în muncă (generală şi la întreprinderea dată);
− studiilor, indicând instituţia de învăţământ şi anul absolvirii;
− posibilităţii ridicării nivelului de calificare, stagierilor (cu detalii concrete).
• organizarea activităţii muncii personalului administrativ şi salarizarea lui:
− analiza regimului de lucru intern (durata săptămânii de muncă, a concediilor etc.);
− asigurarea întreprinderii cu încăperi de serviciu şi auxiliare, utilaj tehnic, mijloace de
comunicare, transport, obiecte de deservire socială (ambulatoriu, cantine, grădiniţe de
copii, cămine ş.a.m.d.);
− respectarea cerinţelor sanitar-igienice în condiţiile de muncă (temperatura, umiditatea,
gazele nocive ş.a.);
• cunoaşterea programului de lucru al întreprinderii;
• analiza cheltuielilor pentru întreţinerea personalului administrativ, inclusiv salariile.
25
5.1.3. Sfera de producere a întreprinderii:
• determinarea profilului de activitate a întreprinderii (dacă întreprinderea are mai multe
ramuri de activitate se determină nivelul de specializare în baza analizei consumurilor
şi veniturilor);
• studierea sortimentului producţiei finite sau lista serviciilor prestate;
• analiza în dinamică a volumului producţiei în expresie naturală şi bănească;
• studierea tehnologiei de producţie, stabilind gradul ei de performanţă;
• examinarea managementului calităţii producţiei în corespundere cu standardele
naţionale şi internaţionale;
• analiza nivelul însuşirii capacităţilor de producţie.
5.1.4. Resursele de muncă ale întreprinderii:
Studierea în dinamică a numărului personalului neadministrativ al întreprinderii, a componenţei
după sex şi vârstă, a nivelului de plată a muncii, a condiţiilor de muncă şi gradului de pregătire
profesională.
5.1.5. Principalii indicatori economici ai funcţionării întreprinderii:
(venituri din vînzări, profitul, productivitatea muncii, rentabilitatea capitalului şi a producţiei
ş.a.). La acest punct, în baza rapoartelor întreprinderii pe ultimii 2-3 ani, va efectua următoarele
proceduri analitice.
− analiza factorială a volumului producţiei fabricate şi realizate;
− analiza nivelului şi structurii profitului, precum şi a utilizării acestuia;
− analiza factorială a productivităţii muncii, rentabilităţii capitalului şi producţiei.
5. 2. Baza juridică şi normativă de activitate a întreprinderii

Studierea şi analiza documentelor de bază care reglementează activitatea întreprinderii (legi,
decrete prezidenţiale, hotărâri de guvern, coduri (fiscal, al muncii)).
5. 3. Starea financiară a întreprinderii

Calculul indicatorilor respectivi se efectuează conform metodelor prezentate în cursul
„Analiza activităţii economico-financiare”, autori: N. Ţiriulnicova, V. Palade ş.a. (Editura ASEM,
2005).
5.3.1. Starea patrimonială a întreprinderii

În baza datelor din „Raportul financiar” se valorifică starea patrimonială în dinamică
după următoarele aspecte:
• costul mediu anual al activelor;
• componenţa şi structura activelor;
• prezenţa patrimoniului pus în gaj;
• constatarea averii date în arendă;
• calcularea patrimoniului net al întreprinderii;
• circulaţia activelor.
5.3.2. Analiza generală a bilanţului contabil al întreprinderii

Recomandăm de efectua analiza dinamică şi structurală a bilanţului, lichidităţii bilanţului,
stabilităţii financiare a întreprinderii şi marjei de siguranţă.
În scopul aprofundării analizei situaţiei patrimonialeeste binevenită efectuarea analizei
mijloacelor fixe, dacă astfel de analiză corespunde temei tezei de licenţă. Pentru aceasta este
necesar:
• de studiat conţinutul şi structura mijloacelor fixe, de calculat coeficienţii ieşirii,
reînnoirii şi uzurii mijloacelor fixe;
• de analizat indicatorii asigurării cu mijloace fixe şi eficienţei utilizării acestora;
26
• de caracterizat metoda de calcul a uzurii utilizată de către întreprindere.
5.3.3. Rezultatele financiare ale activităţii (formarea şi utilizarea profitului) şi

rentabilitatea
În baza rapoartelor financiare ale întreprinderii să se analizeze:
• sursele de formare ale profitului, volumul profitului reinvestit şi profitul utilizat pentru
plata dividendelor;
• rezultatele din activitatea operaţională, investiţională şi financiară;
• rentabilitatea principalelor produse şi să se compare cu rentabilitatea generală a
întreprinderii.
5. 4. Managementul financiar al întreprinderii

5. 4.1. Subiecţii managementului financiar al întreprinderii
Subiecţii managementului financiar în întreprindere sunt persoanele şi structurile lor (secţii,
departamente) care se ocupă cu îndeplinirea funcţiilor de conducere (planificare, organizare, motivaţie
marketing, analiză şi control) în domeniul activităţii financiare.
Este necesar:
• să se identifice persoanele şi/sau secţiile care se ocupă de dirijarea activităţii financiare la
întreprindere;
• să se construiască schema ierarhică a întreprinderii;
• să se determine competenţa fiecărei secţii şi funcţiile în domeniul finanţelor.
5.4.2. Relaţiile financiare ale întreprinderii cu angajaţii
Unul din obiectivele managementului financiar îl prezintă relaţiile băneşti cu angajaţii
întreprinderii.
În acest context, e necesară:
• precizarea relaţiilor de salarizare a tuturor lucrătorilor întreprinderii;
• stabilirea salariului, a primelor pentru munca suplimentară, a lucrului în zile de odihnă
şi de sărbătoare); acordarea ajutorului material;
• identificarea plăţii parţiale sau complete a contractului pentru studii al copiilor
angajaţilor sau pentru ridicarea nivelului profesional al lucrătorilor;
• studierea admonestărilor morale pentru nerespectarea cerinţelor necesare, deteriorarea
bunurilor publice, încălcarea disciplinei de muncă ş.a.
5.4.3. Impunerea fiscală a întreprinderii şi alte aspecte ale relaţiilor financiare cu statul
Examinarea acestui domeniu necesită:
• studierea impozitelor pe care întreprinderea le transferă în bugetul de stat şi local;
• calcularea în dinamică a mărimii, succesiunii şi termenele de plată;
• determinarea ordinii de transfer în fondul social şi de asigurare socială;
• identificarea ajutorului din partea statului în finanţarea anumitor activităţi investiţionale;
• analiza perfectării documentelor transferurilor în bugetul de stat şi a altor afaceri cu
participarea organelor de stat.
5.4.4. Baza financiară de asigurare tehnico–materială a întreprinderii
Asigurarea tehnico-materială a întreprinderii este una din condiţiile primordiale pentru
funcţionarea normală a mecanismului financiar al întreprinderii. Aceasta se realizează în baza relaţiilor
financiare reciproce cu furnizorul. Analizând această problemă, este necesară:
• determinarea listei furnizorilor şi a resurselor pe care le propun;
• analiza conţinutului contractelor, a condiţiilor de livrare a resurselor şi a achitării pe
principalele poziţii;
• anexarea copiei unuia sau a două contracte (după posibilitate).
5.4.5. Mecanismul de formare a preţurilor la întreprindere
Sunt necesare:
- studierea listei preţurilor la produsele finite şi serviciile prestate;
27
- analiza structurii de formare a preţurilor la unele tipuri de producţie (servicii);
- examinarea structurii preţurilor pe elemente după formula:
preţul ═ costul + venitul + TVA + accizul;
- studierea clasificării preţurilor la întreprindere (de livrare, en gros, en detail, extern etc.);
- urmărirea în dinamică a preţurilor la principalele tipuri de producţie şi prezentarea cauzei
schimbării lor;
- stabilirea impozitelor suplimentare ce sunt incluse în preţ;
- examinarea factorilor ce acţionează asupra preţurilor producţiei/servicii – calitate, termenele de
realizare, locul vânzării, costul, inflaţia); condiţiilor de reducere a preţurilor şi altor măsuri de
stimulare a vânzărilor.
5.4.6. Organizarea desfacerii producţiei (oferte, servicii)

Este bine cunoscut că baza activităţii economico-financiare o constituie realizarea producţiei
fabricate (prestarea serviciilor).
În acest cadru trebuie:
• de stabilit lista furnizorilor de bază (clienţilor) ai întreprinderii şi de caracterizat procesul
de distribuire a producţiei;
• de studiat conţinutul contractelor de livrare a producţiei (oferte, servicii);
• de identificat cele mai principale momente în stimularea livrării/desfacerii (reduceri
sezoniere, acţiuni promoţionale; reducerea preţurilor în funcţie de termenul de plată;
reclama producţiei ş.a.);
• de examinat evidenţa cheltuielilor de transport la livrarea producţiei, precum şi utilizarea
“incoterms”- ului în contractele economice externe.
5.4.7. Gestiunea riscurilor la întreprindere
Pentru reflectarea acestei activităţi se impune:
• studierea riscurilor în activitatea întreprinderii la etapele de producere, păstrare şi livrare
a producţiei;
• analiza metodelor de reducere a riscurilor;
• verificarea posibilităţii întreprinderii de a folosi asigurările;
• identificarea obiectelor asigurate;
• determinarea societăţilor de asigurare cu care au fost încheiate contracte şi a motivelor
de încheiere a acestora.
5.4.8. Creditarea întreprinderii
Este necesară:
• studierea politicii creditare a întreprinderii şi posibilităţii de a apela la credite;
• analiza condiţiilor contractelor şi sumele;
• identificarea băncilor comerciale care oferă credite;
• stabilirea dificultăţilor şi a scopului folosirii creditului obţinut.
5.4.9. Politica investiţională a întreprinderii
De atras atenţie la următoarele:
• dacă a realizat întreprinderea în ultimii ani careva investiţii;
• care-i valoarea proiectelor de investire;
• care sunt termenele de realizare a proiectelor investiţionale;
• în ce domeniu au fost investite mijloacele (lărgirea producţiei, modernizarea ei, hârtii
de valoare, sfera neproductivă ş.a.);
• care e efectul investiţional la întreprindere;
• evaluarea individuală a proiectului investiţional cu ajutorul indicatorilor IPV, PI, PP şi
altor criterii cunoscute;
• indicarea surselor de finanţare a proiectelor investiţionale.
5.4.10. Politica de dividende la întreprindere
E necesară evidenţierea:
28
• esenţei politicii de dividende formate la întreprindere;
• factorilor care au influenţat alegerea ei;
• politicii de dividende cu ajutorul indicilor (rentabilitatea acţiunilor, profitul per / o acţiune,
numărul acţiunilor proprii, gradul de acoperire a dividendelor cu profitul obţinut) ;
• nivelului de acoperire a dividendelor cu bani în numerar.
5.4.11. Prognozarea şi planificarea financiară a întreprinderii
Luând în consideraţie importanţa planificării şi prognozării în managementul
financiar, e necesar de răspuns la următoarele întrebări:
• care este metoda de planificare la întreprindere?
• cine din conducere se ocupă de planificarea financiară?
• ce planuri se întocmesc la întreprindere (operative, tactice, strategice)?
• cum se execută aceste planuri?
• ce măsuri se iau pentru realizarea planurilor elaborate?
• cum este calificat caracterul raţional al planurilor?
5.5. Analiza financiară şi controlul financiar
În practică aceste două noţiuni sunt inseparabile, de aceea o să le analizăm în strânsă
legătură. Pentru reflectarea lor trebuie determinat:
• cine din conducere este implicat în activitatea analitică şi de control financiar;
• în ce constă efectuarea analizei şi controlului;
• care este periodicitatea analizei şi controlului la întreprindere;
• unde şi cui sunt prezentate rezultatele respective;
• care este eficienţa analizei şi controlului financiar.
6. Conţinutul practicii de specialitate la Bursa de Valori a Moldovei (BVM)
Bursa de Valori a Moldovei (BVM), societate pe acţiuni, organizaţie de autoreglementare ce

desfăşoară activitatea bursieră pe piaţa valorilor mobiliare în conformitate cu prevederile
Legii “Cu privire la piaţa valorilor mobiliare”, cu Statutul şi Regulile Bursei.
În cadrul BVM se recomandă desfăşurarea practicii în conformitate cu următoarele
compartimente:
6.1. Iniţierea în activitatea Bursei de Valori a Moldovei;
6.2. Familiarizarea cu structura funcţională a bursei şi organigrama acesteia;
6.3. Studierea şi analiza Resurselor Bursei şi activitatea privind atragerea acestora:
6.4. Familiarizarea cu activitatea Departamentului Listing, Marketing şi cotare;
6.5. Familiarizarea cu activitatea Departamentului Clearing şi Decontări;
6.6. Familiarizarea cu activitatea Departamentului pentru Supravegherea Pieţei
6.7. Familiarizarea cu activitatea Departamentului Sistemul Electronic;
Elaborarea concluziilor şi sugestiilor studentului referitoare la practică, elaborarea raportului de
practică, sintetizarea materialelor pentru teza de licenŃă.
6.1. Iniţiere în activitatea Bursei de Valori a Moldovei

Studentul-practicant se familiarizează cu:
• Legea privind societăţile pe acţiuni;
• Legea cu privire la piaţă valorilor mobiliare;
• Legea cu privire la prevenirea şi combaterea spălării banilor şi finanţării terorismului;
• Regulile Bursei de Valori a Moldovei;
• Regulile Depozitarului Naţional de Valori Mobiliare;
• Regulamentul cu privire la activitatea de brokeraj şi de dealer pe piaţă valorilor
mobiliare;
• Regulamentul provizoriu cu privire la circulaţia valorilor mobiliare pe piaţa secundară;
29
• Regulamentul privind organizarea şi efectuarea tranzacţiilor cu pachete unice de valori
mobiliare;
• Regulamentul privind vîzarea acţiunilor proprietate publică la Bursa de Valori;
• Regulamentul cu privire la legalizarea capitalului pe piaţa valorilor mobiliare;
• Regulamentul cu privire la inspector bursier de stat;
• Instrucţiunea privind organizarea şi efectuarea tranzacţiilor la Bursa de Valori a
Moldovei cu valorile mobiliare sechestrate de către organele fiscale;
• Instrucţiunea cu privire la oferta tender a valorilor mobiliare;
• Procedura înregistrării valorilor mobiliare la Bursa de Valori a Moldovei;
• Procedura privind aplicarea comisioanelor, taxelor şi altor plăţi, încasate pentru
serviciile prestate de Bursa de Valori a Moldovei;
• Recomandări privind aplicarea măsurilor de prevenire şi combatere a spălării banilor şi
finanţării terorismului pe piaţa financiară nebancară;
• Codul de guvernare corporativă.
6.2. Familiarizarea cu structura funcţională a Bursei de Valori şi organigrama acesteia

Studentul-practicant se informează asupra:
• structurii funcţionale a Bursei de Valori şi legăturilor reciproce a subdiviziunilor ei;
• managementului Bursei de Valori (Adunarea Generală a Acţionarilor şi competenţele
ei, Consiliul Bursei şi competenţa acestuia, Organul executiv al bursei şi
competenţa acestuia).
6.3. Studierea şi analiza resurselor Bursei de Valori şi activitatea privind atragerea acestora
La capitolul dat practicantul trebuie să studieze şi să-şi completeze cunoştinţele privitor la:
• capitalul social al BVM: ordinea formării, structura, destinaţia, aporturi la
capitalul social, majorarea capitalului social, plasarea acţiunilor emisiilor suplimentare,
reducerea capitalului social etc.;
• capitalul de rezervă: ordinea formării, structura, destinaţia;
• fondul de garanţie: cerinţe, ordinea formării, structura, scopurile formării şi
alimentării fondului de garanţie şi utilizarea mijloacelor lui;
• aprecierea mărimii capitalului social, capitalului propriu şi a fondului de garanţie din
punct de vedere al corespunderii cerinţelor actelor legislative şi normative, Statutului şi
Regulilor Bursei;
• reflectarea în evidenţă a formării şi mişcării mijloacelor fondurilor enumerate.
6.4. Familiarizarea cu activitatea Departamentului „Listing, Marketing şi Cotare”

La compartimentul dat al practicii studentul-practicant se familiarizează cu:
• structura funcţională a Departamentului de listing şi cotare;
• consideraţiile generale vizând obiectul tranzacţiei bursiere;
• procedura de analiză a documentelor şi includerea valorilor mobiliare la Cota
Bursei: contractul direct şi lucrul cu emitenţii, valorile mobiliare a cărora se află
în procedura de listing la bursă;
• recepţia, colectarea, sistematizarea şi examinarea actelor prezentate de emitenţi
sau de persoanele cu funcţii de răspundere pentru procedura de listing;
• completarea în ordinea stabilită a dosarelor emitenţilor, valorile mobiliare ale cărora se
află în procedura de cotare sau în procedura de listing;
• transferarea numelui emitentului şi, respectiv, a valorilor mobiliare dintr-un nivel de
listing în altul, în dependenţă de atingerea de către emitent a indicilor corespunzători
nivelului dat;
30
• procedurile de introducere a modificărilor în lista valorilor mobiliare, care se
cotează la Bursă, cu indicarea nivelului listingului şi modificările acestuia,
acordându-le numărul de cod intern al Bursei;
• condiţiile şi cerinţele pentru înregistrarea valorilor mobiliare la Bursă (non-listing).
6.5. Familiarizarea cu activitatea Departamentului „Clearing şi Decontări”

La compartimentul dat studentul-practicant trebuie să studieze:
• avizul de contract: conţinutul şi destinaţia acestuia;
• documentele şi rapoartele, aferente decontărilor la bursă;
• modalitate de interacţiune a Bursei cu Depozitarul Naţional de Valori Mobiliare;
• informaţii privind onorarea de către membrii Bursei a obligaţiunilor de livrare a
valorilor mobiliare;
• informaţii privind onorarea de către membrii Bursei a obligaţiunilor de
decontare a mijloacelor băneşti;
• modalitatea de derulare a procedurilor de decontare finală;
• interacţiunea cu Registratorii independenţi;
• scopurile formării şi alimentării fondului de garanţie şi utilizare a mijloacelor acestuia.
6.6. Familiarizarea cu activitatea Departamentului „Supravegherea Pieţei”

La capitolul dat studentul-practicant trebuie să studieze:
• conduita Membrilor Bursei în afaceri, în relaţii cu clienţii şi cu Bursa;
• modalităţile de supraveghere a activităţii Membrilor Bursei;
• modalităţile de supraveghere a corectitudinii şi perfectării la timp a tranzacţiilor
efectuate de agenţii companiilor de brokeri a Bursei prin intermediul sistemului
automatizat integrat de tranzacţionare (SAIT);
• procedura de clasificare a gradului de responsabilitate pentru încălcările admise şi
aplicarea sancţiunilor Membrilor BVM;
• modul de aplicare a sancţiunilor;
• cazurile concrete de aplicare a sancţiunilor Membrilor BVM şi Agenţilor de Bursă.
6.7. Familiarizarea cu activitatea Departamentului „Sistemul Electronic”

La capitolul dat studentul-practicant trebuie să studieze:
• condiţiile generale referitoare la Sistemul Automatizat Integrat de Tranzacţionare
(SAIT);
• reglementarea accesului la SAIT;
• regulile generale de tranzacţionare la BVM;
• ordinele de bursă: conţinutul, clasificarea;
• procedura introducerii ordinelor de bursă în SAIT;
• mecanismele pieţei bursiere interactive;
• modalităţile de calculare a preţului de piaţă (algoritmul fixing);
• regulile de tranzacţionare în secţia tranzacţiilor directe;
• înregistrarea tranzacţiilor efectuate în timpul sesiuni de bursă;
• analiza datelor despre volumul tranzacţiilor bursiere încheiate.
7. Conţinutul practicii de specialitate în cadrul CNPF

Comisia Naţională a Pieţei Financiare, este o autoritate autonomă a administraţiei publice
centrale, responsabilă faţă de Parlament, care reglementează şi autorizează activitatea participanţilor la
piaţa financiară nebancară, precum şi supraveghează respectarea legislaţiei de către acestea. În acest
31
scop, CNPF este învestită cu putere de decizie, de dispensă, de interdicţie, de intervenţie, de control şi
de sancŃionare disciplinară şi administrativă, în limitele stabilite de legislaţie.
În cadrul CNPF se recomandă desfăşurarea practicii în conformitate cu următoarele
compartimente:
7.1. Iniţierea în activitatea Comisiei Naţionale a Pieţei Financiare;
7.2. Studierea organigramei CNPF şi structurii funcţionale a acesteia;
7.3. Documentarea şi organizarea activităţii în Direcţia analize strategice şi dezvoltare;
7.4. Documentarea şi organizarea activităţii în Departamentul juridic;
7.5. Documentarea şi organizarea activităţii în Departamentul valori mobiliare;
7.6. Documentarea şi organizarea activităţii în Direcţia monitorizare şi control pe piaţa valorilor
mobiliare;
7.7. Documentarea şi organizarea activităţii în Departamentul plasamente colective şi
microfinanţare;
7.8. Documentarea şi organizarea activităţii în Direcţia Relaţii Publice şi Integrare Europeană;
7.9. Documentarea şi organizarea activităţii în Agenţiile teritoriale.
Elaborarea concluziilor şi sugestiilor studentului referitoare la practică, elaborarea raportului de
practică.
7.1. Iniţierea în activitatea Comisiei Naţionale a Pieţei Financiare

Studentul - practicant studiază:
• regulamentul CNPF;
• managementul CNPF - Consiliul de administraţie şi competenţa lui;
• strategiile de dezvoltare a Pieţei Valorilor Mobiliare din Republica Moldova;
• legislaţia în vigoare cu privire la piaţa valorilor mobiliare.
7.2. Studierea structurii funcţionale şi organigrama CNPF

Studentul-practicant face cunoştinţă cu structura funcţională a CNPF, relaţiile de
intercondiţionare şi interconexiune a subdiviziunilor acesteia.
7.3. Documentarea şi organizarea activităţii în Direcţia „Analize strategice şi dezvoltare”

În cadrul acestui departament studentul-practicant studiază:
• tendinţele ce se manifestă pe piaţa valorilor mobiliare;
• concepţia de dezvoltare a pieţei valorilor mobiliare, în conformitate cu politica
promovată de CNPF;
• actele legislative şi normative, parvenite de la alte organe publice privind chestiuni ce
ţin de piaţa valorilor mobiliare;
• corespondenţa şi adresările ce ţin de atribuţiile departamentului şi de
aplicarea normelor de reglementare a pieţei valorilor mobiliare;
• legislaţia altor state referitoare la piaţa valorilor mobiliare şi înaintează propuneri
privind dezvoltarea pieţei valorilor mobiliare autohtone, ţinând cont de practica
statelor respective.
7.4. Documentarea şi organizarea activităţii în Departamentul Juridic

La capitolul respectiv studentul-practicant se familiarizează cu:
•  modalitatea intentării proceselor judiciare în scopul apărării drepturilor investitorilor şi
publicului larg la indicaţia Comisiei Naţionale;
•  procesul efectuării expertizei juridice a proiectelor deciziilor elaborate de către
departamentele Direcţiei executive şi a documentelor primite spre avizare de la alte
organe publice;
32
•  modul de iniţiere a procedurii de tragere la răspundere administrativă a persoanelor cu
funcţii de răspundere în cazul încălcărilor depistate şi ţinerea Registrului privind
aplicarea contravenţiilor administrative.
7.5. Documentarea şi organizarea activităţii în Departamentul „Valori Mobiliare”

În cadrul acestui departament studentul - practicant studiază:
• materialele ce ţin de înregistrarea emisiilor de valori mobiliare;
• mecanismul ţinerii Registrului de Stat al Valorilor Mobiliare;
• dările de seamă financiare şi specializate ale emitenţilor de valori mobiliare şi se
implică pe cât este posibil la verificarea dezvăluirii informaţiei de către emitenţi;
• materialele ce ţin de reorganizarea sau lichidarea emitenţilor de valori mobiliare;
• modul de verificare a respectării de către persoanele responsabile ale emitenţilor
a legislaţiei în vigoare, inclusiv ţinerea adunărilor generale ale acţionarilor societăţilor
pe acţiuni, legalitatea convocării lor şi adoptării deciziilor.
7.6. Documentarea şi organizarea activităŃii în Direcţia „Monitorizare şi control pe piaţa

valorilor mobiliare”
La capitolul dat studentul-practicant:
• studiază mecanismul de efectuare a monitoring-ului, supravegherii, controlului şi
analizei activităţii participanţilor profesionişti care deţin licenţe pentru activitatea de
brokeraj, de dealer, de underwriting, de ţinere a registrului, activitatea
bursieră, de clearing, consulting investiţional, de audit a participanţilor pe piaţa
valorilor mobiliare, de estimare a valorilor mobiliare şi a activelor ce se referă la
ele, de informare a pieţei valorilor mobiliare, de instruire şi reciclare a
participanţilor profesionişti la piaţa valorilor mobiliare, activitatea de
autoreglementare a organizaţiilor în domeniile enumerate;
• participă la examinarea materialelor ce ţin de acordarea licenţelor;
• participă la recepţionarea, generalizarea şi analiza dărilor de seamă
financiare şi specializate ale participanţilor profesionişti;
• studiază modalităţile de efectuare a controlului circulaţiei valorilor mobiliare pe
piaţa secundara şi tranzacţionării valorilor mobiliare pe piaţa bursieră şi extrabursieră;
• studiază mecanismul înregistrării ofertelor tender pe piaţa valorilor mobiliare;
• participă la examinarea materialelor ce ţin de reorganizarea participanţilor profesionişti
pe piaţa valorilor mobiliare;
• studiază modalitatea de: ţinere a registrului participanţilor profesionişti pe piaţa
valorilor mobiliare, eliberarea, suspendarea şi retragerea licenţelor pentru activitatea
profesionistă pe piaţa valorilor mobiliare, etc.
7.7. Documentarea şi organizarea activităţii în Departamentul “Plasamente Colective şi

Microfinanţare”
La capitolul respectiv studentul-practicant:
• studiază mecanismul de efectuare a monitoringului, supravegherii, controlului şi analiză
a participanţilor profesionişti ce deţin licenţe pentru activităţi în domeniul
investiţiilor colective (activitatea fondurilor de investiţii, activitatea de administrare
a investiţiilor, activitatea de depozitare, activitatea organizaţiilor de
autoreglementare în domeniul investiţiilor colective);
• participă la procedura de efectuare a expertizei documentelor pentru acordarea
licenţelor pentru activităţile profesioniste în domeniul investiţiilor colective;
• participă la recepţionarea, generalizarea şi analiza dărilor de seamă
financiare şi specializate ale participanţilor profesionişti care desfăşoară
activităţi în domeniul investiţiilor colective;
33
• participă la examinarea materialelor ce ţin de reorganizarea sau lichidarea
participanţilor profesionişti pe piaţa valorilor mobiliare;
• participă la administrarea procesului de lichidare a participanţilor la piaţa
valorilor mobiliare.
7.8. Documentarea şi organizarea activităţii în Secţia „Relaţii Publice şi Integrare Europeană”

La compartimentul respectiv studentul-practicant:
• studiază mecanismul de asigurare a cooperării cu instituţiile străine în problemele ce ţin
de investiţii pe piaţa valorilor mobiliare şi de integrare a Comisiei Naţionale a Pieţei Financiare în
organismele internaţionale de specialitate;
• participă la elaborarea proiectelor de acorduri interguvernamentale şi interstatale
privind piaţa valorilor mobiliare;
• participă la conlucrarea cu colectivul redacţional al ziarului „Capital Market”;
• participă la organizarea cursurilor de instruire şi elaborarea probelor de testare a
specialiştilor la piaţa valorilor mobiliare, certificarea şi evidenţa acestora;
• participă la seminare, conferinţe, mese rotunde, lecţii etc. organizate în cadrul CNPF
privind problemele ce ţin de piaţa valorilor mobiliare.
7.9. Documentarea şi organizarea activităţii în Agenţiile teritoriale ale CNPF

La compartimentul dat studentul-practicant studiază:
• modalităţile de control privind respectarea legislaţiei de către emitenţii şi
participanţii profesionişti pe piaţa valorilor mobiliare;
• metode de promovare a politicii de administrare corporativă;
• metode de informarea a publicului şi participanţilor pe piaţa valorilor mobiliare privind
activitatea pe piaţa valorilor mobiliare în conformitate cu legislaţia respectivă;
• conţinutul dărilor de seama economico-financiare şi specializate ale participanţilor
la piaţa valorilor mobiliare.
8. Conţinutul practicii de specialitate în cadrul inspectoratului fiscal

Studenţii pot petrece practica de producţie la Inspectoratul Fiscal Principal de Stat, la cele
municipale, precum şi la cele teritoriale. Astfel, studentul trebuie să studieze:
• structura organizatorică a serviciului fiscal, graficul de lucru şi obligaţiunile funcţionale
ale inspectorilor;
• organizarea muncii în serviciul fiscal şi în subdiviziunile sale;
• actele normative ce reglementează activitatea inspectoratelor fiscale;
• actele normative ce reglementează impunerea persoanelor fizice sau juridice, veniturile
din diferite tipuri de activităţi;
• tehnica impozitării persoanelor fizice, inclusiv şi modalitatea de completare şi
prezentare a declaraţiilor privind impozitul pe venit;
• tehnica impozitării persoanelor juridice, inclusiv şi modalitatea de completare şi
prezentare a declaraţiilor privind impozitul pe venit;
• sistemul impozitelor şi taxelor locale, metodologia impozitării persoanelor fizice şi
juridice;
• sistemul de planificare a impozitelor generale de stat şi locale;
• evidenţa contabilă a încasărilor fiscale;
• organizarea şi efectuarea controlului prelevărilor fiscale;
• sancţionarea neplătitorilor de impozite;
• organizarea şi procedurile de analiză a activităţii economice a inspectoratelor fiscale şi
a încasărilor fiscale.
34
Pe parcursul practicii trebuie apreciată eficienţa funcţionării inspectoratelor fiscale, precum şi
rezultatele acestora care provin din activitatea pasivă sau activă a inspectoratelor. Drept criteriu de
bază în aprecierea eficienţei activităţii inspectoratelor fiscale poate servi indicatorul ce arată
îndeplinirea planului de încasări fiscale atât în bugetele locale, cât şi în cel central.
Pe parcursul practicii studentul trebuie să culeagă şi să prelucreze informaţia necesară pentru
efectuarea dării de seamă, precum şi pentru teza de licenţă.
9. Conţinutul practicii de specialitate în alte instituţii financiare

Se va ţine cont de programa practicii de producţie la băncile comerciale, ţinîndu-se cont şi de
specificul instituţiei financiare respective.
REZULTATE
Întocmirea raportului
Darea de seamă (Raportul) a rezultatelor practicii se alcătuieşte pe fiecare capitol aparte. Ea se
elaborează pe parcursul desfăşurării practicii, iar după expirarea acesteia este prezentată pentru control
şi confirmare conducătorului practicii din partea întreprinderii, apoi la catedră, unde va fi aprobată de
coordonatorul ştiinţific.
În darea de seamă trebuie să fie oglindite detaliat toate capitolele respective, de asemenea ea
trebuie să conţină calcule şi material concret despre activitatea întreprinderii, referiri la legislaţia în
vigoare, regulamente, instrucţiuni.
Raportul trebuie să conţină:
• foaia de titlu (anexa 1);
• ordinul întreprinderii despre admiterea studentului la practică cu indicarea
conducătorului din partea întreprinderii;
• planul tematico-calendaristic al practicii de specialitate cu notiţe despre îndeplinirea lui;
• conţinutul propriu-zis;
• jurnalul de practică;
• avizul conducătorului practicii din partea întreprinderii (semnătura căruia este
confirmată prin ştampilă).
Completarea jurnalului de practică

Jurnalul de practică se completează obligatoriu. În coloana „Conţinutul lucrului rezumativ al
lucrării executate…” se reflectă ceea ce s-a făcut în corespundere cu planul elaborat înainte de
practică. Aici se includ rezultatele principale de studiere a punctelor din ghidul dat.
Conţinutul Raportului trebuie să fie redat prin următoarele compartimente:

• Introducere;
• Capitolul I., II., III., etc.
• Încheiere;
• Bibliografie;
• Anexe.
La fiecare compartiment al dării de seamă se anexează actele respective. De asemenea, sunt
incluse documentele şi materialele ce confirmă lucrul individual al studentului-practicant, ceea ce se ia
în consideraţie la nota generală.
După ce coordonatorul ştiinţific controlează darea de seamă, studentului i se permite susţinerea
practicii. Susţinerea practicii are loc la catedra „Finanţe şi Bănci”, în baza unei comisii speciale. Nota
primită se trece în carnetul de note al studentului.
Perfectarea dării de seamă
35
Conţinutul dării de seamă trebuie să fie expus în limbaj literar, textul trebuie să fie cules la
computer sau scris de mână clar, vizibil. Este interzisă reducerea cuvintelor în afara celor oficial
admise.
Darea de seamă trebuie să fie elaborată sub următoarele forme:
1. manuscris;
2. imprimată (format 12, intervalul - 1,5);
Darea de seamă se perfectează pe foi de format A4. Limitele chenarului sunt: din stânga – 2,5
cm, din dreapta – 1 cm, de sus şi jos – 2 cm.
Darea de seamă trebuie să fie în forma de broşură.
următoare.
În raportul de practică unităţile de măsură principale se indică fără prescurtări, de exemplu 5 mii
lei, 100 mii decalitri etc.
Toate cuvintele în raport se descriu deplin, în afară de abreviaturile semnificaţia cărora este bine
Raportul de practică în mod obligatoriu se semnează de către student şi conducătorul ştiinţific cu
indicarea datei.
Pe pagina următoare după partea textuală a tezei se prezintă bibliografia, în care sursele
36
Exemplu. „Contabilitate financiară"/ aut. A. Nederiţa, V. Bucur, V. Ţurcanu....; ASEM - Ed. a I-a ,
revăz. şi completată.- Chişinău, ACAP, 2003- 640 p.
În cazul în care drept sursă bibliografică serveşte un articol dintr-o revistă, descrierea va include
numele şi prenumele autorului, denumirea articolului şi revistei, anul editării, numărului revistei şi
numerele paginilor pe care este expus articolul.
Exemplu. Ion Sturzu, Ala Litovcenco. Aspecte fiscale noi privind stimularea înfiinţării planurilor
viticole - taxa pentru revitalizarea viticulturii // Contabilitate şi audit, 2006, nr. 7, p. 21-23.
Anexele la raportul de practică se perfectează ca o continuare a lucrării. Fiecare anexă începe pe o
pagină nouă, în colţul din dreapta de sus indicându-se cuvântul „Anexa" şi numărul ei (de exemplu,
EVALUAREA
Darea de seamă, avizată pozitiv de conducătorul practicii din cadrul catedrei, trebuie susţinută,
conform graficului stabilit de către coordonatorul practicii de la facultate, în faţă comisiei desemnate
de către Consiliul facultăţii “Ştiinţe Economice” al USM. Stagiile de specialitate se creditează distinct
şi se finalizează prin evaluare – cu notă.
Studenţii care nu v-or susţine pozitiv darea de seamă a practicii de specialitate nu v-or fi admişi
la examenele de stat şi la susţinerea tezei de licenţă.
În aprecierea rezultatelor practicii de specialitate se va ţine cont de:
programul practicii de specialitate;
- logica întocmirii raportului cu privire la efectuarea practicii de specialitate;
Evaluarea finală a practicii de specialitate va fi efectuată de către o comisie constituită din:
1) coordonatorul practicii în cadrul facultăţii;
2) coordonatorul practicii de la catedra de specialitate;
3) reprezentantul instituţiei desemnată bază de practică (după posibilitate).
Studenţii care sînt angajaţi şi au experienţă de muncă, corespunzătoare domeniului de

specializare, vor fi eliberaţi de la practica de specialitate dacă până la începutul acesteia vor prezenta
decanatului copia carnetului de muncă şi a ordinului de angajare. Evaluarea practicii se va face în baza
următoarelor documente:
1. raportul cu privire la activitatea concretă pe care a desfăşurat-o studentul la locul de muncă, în
care va descrie specificul activităţii instituţiei angajatoare;
2. referinţă cu privire la activitatea studentului angajat, semnată de administraţia întreprinderii
angajatoare;
Studenţii care sînt angajaţi în alte domenii profesionale, ce nu corespund profilului de specializare,
realizează practica de specialitate conform planului de învăţămînt, fără întreruperea activităţii de muncă.
Evaluarea practicii se va face în baza următoarelor produse:
1. raportul cu privire la practica de specialitate, care să conţină informaţii despre activitatea
37
concretă pe care a desfăşurat-o studentul-stagiar, descrierea succintă a specificului activităţii
entităţii economice, concluzii şi sugestii de realizare a stagiului de practică;
2. agenda practicii de specialitate în care studentul-stagiar va înscrie observaţii asupra activităţii
entităţii economice;
3. referinţă cu privire la activitatea studentului-stagiar, semnată de reprezentantul unităţii de
practică ce a realizat funcţia de mentor (îndrumător);
Studenţii care nu sînt angajaţi şi nu desfăşoară o activitate profesională realizează practica de
specialitate conform planului de învăţămînt şi prezintă următoarele produse pentru evaluarea stagiului:
4. raportul cu privire la practica de specialitate, care să conţină informaţii despre activitatea concretă
pe care a desfăşurat-o studentul-stagiar, descrierea succintă a specificului activităţii entităţii
economice, concluzii şi sugestii de realizare a stagiului de practică;
5. agenda practicii de specialitate în care studentul-stagiar va înscrie observaţii asupra activităţii
entităţii economice;
6. referinţă cu privire la activitatea studentului-stagiar, semnată de reprezentantul unităţii de practică
ce a realizat funcţia de mentor (îndrumător).
4.3. Practica de licenţă
OBIECTIVE DE REFERINŢĂ A PRACTICII DE LICENŢĂ

• sistematizarea şi aprofundarea cunoştinţelor teoretice aferente temei tezei de licenţă alese;
• realizarea pregătirii studenţilor pe problemele specifice domeniului financiar-bancar;
• formarea la studenţi a abilităţilor de a utiliza materiale didactice, bibliografice,
mijloacele tehnice informaţionale, de a organiza şi sistematiza conţinutul, de a selecta
metodele, procedeele, mijloacele adecvate de cercetare;
• analiza nivelului de computerizare a proceselor de prelucrare a informaţiei economice;
• acumularea cunoştinţelor necesare pentru efectuarea cercetărilor ştiinţifice ulterioare în
diferite domenii ale finanţelor;
• identificarea actelor legislative şi normativ-instructive, cum ar fi legislaţia Republicii
Moldova cu privire la tema cercetată, Codul Fiscal, diverse regulamente, instrucţiuni, indicaţii metodice
etc.
La nivel de aplicare:
• cercetarea modului de organizare analizei economico-financiare la o întreprindere concretă;
• analiza şi generalizarea documentelor primare şi centralizatoare, datelor statistice şi
contabile din activitatea unei întreprinderi concrete;
• selectarea şi analizarea materialele teoretice şi practice pe problema cercetată;
• dezvoltarea capacităţii de a gestiona timpul la diferite etape ale cercetării,
• perfecţionarea abilităţilor de dirijare a procesului de însuşire a cunoştinţelor: clar, logic,
sistematic;
• dezvoltarea capacităţii de a face concluzii, de a pregăti scheme sintetice ale conţinutului
materialului de cercetat,
• evaluarea abilităţilor de aplicare eficientă a diferitor metode de cercetare.
La nivel de integrare:
• sistematizarea opiniilor diferitor autori privind problemele abordate în teză şi formularea
38
propunerilor proprii ale studentului;
• elaborarea recomandărilor privind perfecţionarea sectorului examinat;
• implementarea capacităţii de a formula clar şi concis întrebările şi de a corecta, aprecia
răspunsurile la aceste întrebări, de a verifica şi evalua corectitudinea concluziilor efectuate
şi a rezultatelor obţinute.
CONŢINUT
În scopul organizării calitative a practicii, catedra numeşte coordonatorii ştiinţifici ai practicii de

licenţă din rîndurile profesorilor. Numirea coordonatorilor ştiinţifici se înfăptuieşte prin procesul
verbal al şedinţei catedrei şi dispoziţia (ordinul) decanatului facultăţii economice.
studenţilor, organizând convorbiri (consultaţii) cu ei privind practica de licenţă şi întocmirea tezei de
licenţă.
Coordonatorul practicii de licenţă în cadrul facultăţii:
- va verifica activitatea coordonatorului de la catedra de specialitate şi a studentului-stagiar;
- va verifica condiţiile de desfăşurare a practicii de licenţă în entităţile economice;
- va solicita prelungirea termenului de efectuare a practicii de licenţă, în cazul nerealizării
obiectivelor studentul-stagiar;
- va asigura, de comun acord cu Secţiei Dezvoltare curriculară şi evaluare, condiţiile de
realizare a practicii de licenţă;
- va repartiza, împreună cu decanatul facultăţii, studenţii în unităţile desemnate ca bază de
practică;
- va organiza conferinţa de totalizare a rezultatelor practicii de licenţă şi evaluarea finală a
activităţii studentului-stagiar realizată pe parcursul practicii.

- va cere administraţiei entităţii economice de a asigura condiţii de efectuare a
practicii de licenţă;
- va stabili relaţii cu îndrumătorul din entităţile economice şi, în comun, vor elabora
programul practicii de licenţă;
- va asigura colaborarea studentului-stagiar cu administraţia entităţile economice de
practică;
stagiar;
obiectivele şi modalitatea de desfăşurare a practicii de licenţă.

39
seamă;
zilnicul practicii;

practicii de licenţă la facultate, a coordonatorului de la catedrele de specialitate;
catedrele de specialitate şi aprobat de consiliul profesoral al facultăţii respective;
- să beneficieze de prelungirea termenului de realizare a practicii de licenţă în cazul în care
se invocă motive întemeiate ce au creat impedimente în realizarea prevederilor actualului
regulament. În acest caz studentul-stagiar va solicita, printr-un demers adresat decanatului,
prelungirea practicii, indicînd motivul, iar decanatul, cu acordul Secţiei Dezvoltare curriculară
şi evaluare, va emite un ordin suplimentar.

un demers al decanatului, practica de licenţă va fi repetată fără întreruperea procesului de
învăţămînt la universitate;
- să efectueze practica de licenţă în unitatea de practică în care a fost repartizat conform
ordinului emis de către decanat. Dacă se încalcă prevederile regulamentului fără un motiv
argumentat, atunci printr-un demers al decanatului, practica de licenţă va fi repetată fără
întreruperea procesului de învăţămînt la universitate;
Schimbarea bazei de practică fără consimţămîntul factorilor de decizie este strict interzisă.
Modificările în ordinul de repartizare a studenţilor-stagiari se efectuează printr-un demers al
coordonatorului practicii de licenţă de la facultate, semnat de către decanul facultăţii.
40
SARCINI
• tema aleasă pentru cercetări trebuie să fie actuală atît pentru întreprinderea/ instituţia în baza
materialelor căreia se realizează investigaţiile, cît şi pentru economie în general;
• să selecteze şi să analizeze aspectele teoretice şi materialele practice la tema cercetată;
• să elaboreze propuneri şi recomandări argumentate ştiinţific, care să prezinte importanţă
aplicativă pentru domeniul studiat;
• să întocmească planul tezei de licenţă şi să-l prezinte spre examinare conducătorului ştiinţific;
• la finele practicii studenţii vor fi în stare: să cunoască şi să utilizeze diferite metode ale
cercetării: analiză, sinteză, modelare, simulare, etc.;
• să expună în formă scrisă rezultatele obţinute în conformitate cu planul şi cerinţele înaintate faţă
de conţinutul şi perfectarea tezei de licenţă;
• să ia în considerare recomandările conducătorului ştiinţific;
• să prezinte la catedră în termenele stabilite teza de licenţă definitivată;
• să pregătească un raport succint asupra experienţei acumulate şi a rezultatelor obţinute pe
parcursul stagierii de practică şi să-l expună la susţinerea preventivă a tezei de licenţă din cadrul
catedrei.
REZULTATE
Ca rezultat a efectuării practicii de licenţă, studentul va elabora proiectul tezei de licenţă în baza
„Indicaţiilor metodice privind elaborarea şi susţinerea tezei de licenţă pentru studenţii specialităţii
"Finanţe şi Bănci”.
Elementele structurale ale proiectului tezei de licenţă, elaborare ca rezultat a efectuării practicii
de licenţă sunt următoarele:
1. Foaia de titlu.
2. Cuprinsul (cu indicarea primelor pagini ale tuturor elementelor tezei).
3. Introducerea.
4. Partea de bază – 2-3 capitole.
5. Încheierea.
6. Bibliografia.
7. Anexele.
Numărul capitolelor depinde de substanţa problematicii care decurge din titlul lucrării şi se
stabilesc în funcţie de conceptul cadrului îndrumător şi de modul în care autorul l-a acceptat
amplificat, perfecţionat şi realizat.
Recomandăm ca repartizarea pe capitole a lucrării să circumscrie părţi specifice problematicii
sau delimitabile ale acesteia, cu forme şi manifestări care ar asigura, în general, repartizarea relativ
echitabilă (ca volum al tratării problematicii) pe capitole.
În primul capitol, ca regulă, se expun aspectele teoretice ale temei cercetate. Se analizează
fenomenul supus cercetării prin prisma diferitor opinii ale unor şcoli, curente, autori. Dacă există
diferite păreri ale savanţilor asupra unei probleme ce ţine de tema lucrării sau se cunosc mai multe căi
de soluţionare a acestora, studentul trebuie să-şi expună poziţia, argumentându-şi punctul de vedere,
care poate coincide cu unul deja citat sau poate fi original. În acest caz, argumentarea trebuie să fie
completă, axată pe suportul bazei teoretice şi dovezilor practice şi poate avea continuitate în capitolele
doi şi trei.
Principalul rol al primului capitol constă în determinarea (indicarea, formularea) bazelor
teoretice şi metodologice de soluţionare a problematicii cercetate în lucrare şi redarea conţinutului
acesteia în conformitate cu planul propus.
Capitolul întâi serveşte drept punct de reper pentru cercetarea materialului practic în
următoarele capitole, care trebuie să aibă o continuitate logică a celui teoretic. Capitolul se poate
41
încheia cu concluzii sau scurte generalizări cu privire la subiectul cercetat. Volumul capitolului -
aproximativ 15-20 pagini.
Capitolul doi este rezervat analizei obiectului de cercetare al temei proiectului de licenţă.
Analiza şi aprecierea stării fenomenului supus cercetării se execută în baza datelor, materialelor
adunate şi selectate în cadrul practicii de licenţă, din sursele bibliografice, materialelor de la locul de
practică. În aprecierea subiectului analizat în lucrare acesta trebuie racordat la cerinţele şi problemele
abordate în actele normative, legislative şi de program. Este necesară de asemenea determinarea
importanţei problematicii cercetate (temei tezei de licenţă) pentru activitatea economică a
întreprinderii, a unei sau altei unităţi investiţionale sau a economiei în ansamblu. În acest capitol este
binevenită analiza comparativă a practicilor aplicate în diferite ţări.
Anterior analizei, la începutul capitolului doi, este necesar de a se efectua o succintă analiză
economico-financiară a obiectului (fenomenului) cercetat pe baza materialelor selectate, de a evidenţia
rolul şi locul acestuia pe pieţele externă şi internă.
În subcapitolele (paragrafelele) capitolului doi se analizează materialele metodice, normative,
cadrul legislativ, instrucţiunile cu privire la problematica abordată utilizate în activitatea unei sau altei
instituţii investiţionale sau întreprinderi, precum şi instrumentele aplicate. Se supun analizei şi
experienţele practice ce ţin de obiectul cercetării, evoluţia în dinamică a indicatorilor ce-l
caracterizează. În cadrul aceluiaşi capitol se scot în evidenţă factorii care au influenţă asupra stării
obiectului cercetat.
Autorul trebuie să aprecieze nivelul de dezvoltare al obiectului cercetat, să determine carenţele
şi căile de lichidare a acestora. Concluziile capitolului doi trebuie să fie în concordanţă cu
conţinutul acestuia. Volumul capitolului – circa 20-25 pagini.
În capitolul trei se examinează măsuri concrete, metode si căi de îmbunătăţire (perfecţionare) a
problematicii studiate şi cercetate pe parcursul lucrării.
Este recomandabil ca propunerile executantului tezei de licenţă să fie fondate şi argumentate,
după posibilităţi, prin calcularea eficienţei economice şi suplimentate cu descrierea posibilelor
îmbunătăţiri sociale care se vor evidenţia în rezultatul realizării acestor propuneri, măsuri,
recomandări. Gradul de prelucrare a propunerilor şi recomandărilor caracterizează nivelul de pregătire
a studentului pentru activitatea profesională sinestătătoare. Concluziile la capitolul trei, ca regulă, au
valenţe mai mari. Volumul capitolului – 15-20 pagini.
Considerăm contraindicat procedeul de concentrare a concluziilor la finalul lucrării, fapt ce ar
duce, în mod artificial, la o dispersare a concluziilor de la locul unde au fost generate în baza
temeiurilor teoretice şi practice tratate la moment.
Amînarea concluziilor respective ar diminua calităţile reale ale lucrării prin implicaţia unei
discontinuităţi şi prin îngreunarea urmăririi pe parcurs şi aprecierii în ansamblu.
Introducerea trebuie să anticipeze lucrarea ca expunere, dar să urmeze acesteia ca perioadă de
efectuare. Astfel, autorul va putea prezenta în introducere aspectele ce nu şi-au găsit locul în conţinutul
lucrării. Considerăm că introducerea nu este un pretext de a relata ceva, dar nici o formalitate - ea
trebuie să conţină o funcţionalitate proprie.
Introducerea presupune fundamentarea actualităţii temei, necesităţii subiectului supus
studiului, obiectivele propuse etc. în câteva pagini (2-3).
Încheierea, ca parte finală a proiectului tezei de licenţă, trebuie să conţină pe 1-2 pagini
aportul studiului efectuat şi prezentat în lucrare şi evoluţia fenomenului cercetat, astfel încheierea va
demonstra, prin formularea concisă şi selectivă a raportului ştiinţific exprimat în teză, capacitatea de
sinteză a candidatului.
Perfectarea proiectului tezei de licenţă

Conţinutul proiectului tezei de licenţă trebuie să fie expus în limbaj literar, textul trebuie să fie
cules la computer sau scris de mână clar, vizibil. Este interzisă reducerea cuvintelor în afara celor
oficial admise.
Proiectul tezei de licenţă trebuie să fie elaborat sub următoarele forme:
b) manuscris;
42
c) imprimată (format 12, intervalul - 1,5);
Proiectul tezei de licenţă se perfectează pe foi de format A4. Limitele chenarului sunt: din stânga
– 2,5 cm, din dreapta – 1 cm, de sus şi jos – 2 cm.
Proiectul tezei de licenţă trebuie să fie în forma de broşură.
următoare.
În proiectul tezei de licenţă unităţile de măsură principale se indică fără prescurtări, de exemplu
5 mii lei, 100 mii decalitri etc.
Toate cuvintele în proiect se descriu deplin, în afară de abreviaturile semnificaţia cărora este bine
Proiectul tezei de licenţă în mod obligatoriu se semnează de către student şi conducătorul
ştiinţific cu indicarea datei.
Pe pagina următoare după partea textuală a tezei se prezintă bibliografia, în care sursele
Exemplu. Potolea Gh., Hossu M. Efecte de comerţ, hârtiile de valoare şi mecanismele bursiere
în economia de piaţă. - Cluj-Napoca: Editura ARDEALUL, 1992. - 124 p.
43
În cazul în care drept sursă bibliografică serveşte un articol dintr-o revistă, descrierea va include
numele şi prenumele autorului, denumirea articolului şi revistei, anul editării, numărului revistei şi
numerele paginilor pe care este expus articolul.
Exemplu. Ion Sturzu, Ala Litovcenco. Aspecte fiscale noi privind stimularea înfiinţării planurilor
viticole - taxa pentru revitalizarea viticulturii // Contabilitate şi audit, 2006, nr. 7, p. 21-23.
Anexele la proiectul tezei de licenţă se perfectează ca o continuare a lucrării. Fiecare anexă începe
pe o pagină nouă, în colţul din dreapta de sus indicându-se cuvântul „Anexa" şi numărul ei (de exemplu,
EVALUAREA
Proiectul tezei de licenţă, avizat pozitiv de conducătorul practicii din cadrul catedrei, trebuie
susţinut, conform graficului stabilit de către coordonatorul practicii de la facultate, în faţă comisiei
desemnate de către Consiliul facultăţii “Ştiinţe Economice” al USM. Stagiile practicii de licenţă se
creditează distinct şi se finalizează prin evaluare – cu calificativul admis/respins.
Studenţii care nu v-or susţine pozitiv practica de licenţă nu v-or fi admişi la examenele de stat şi
la susţinerea tezei de licenţă.
În aprecierea rezultatelor practicii de licenţă se va ţine cont de:
programul practicii de licenţă;
- logica întocmirii proiectului cu privire la efectuarea practicii de licenţă;
La finele practicii, se face totalizarea rezultatelor practicii printr-o prezentare şi susţinere
preventivă a tezei de licenţă la o comisie din cadrul catedrei de Finanţe şi Bănci.
Studentul absolvent prezintă la sfârşitul practicii teza de licenţă elaborată.
Se realizează astfel, o pregătire superioara a studentului si economistului în general,
asigurandu-i-se pregătirea teoretică şi practică în sfera fenomenelor specifice domeniului financiar-
bancar în economia de piaţă, precum şi formarea unor raţionamente logice şi abilităţi de cercetare.
44
VI. BIBLIOGRAFIE
1. Constituţia Republicii Moldova (aprobată la 29.07.94). Data ultimei modificări 25.07.2003.

2. Legea cu privire la Guvernul republicii, Nr.64 - XII din 31.05.1990. Data ultimei modificări
13.02.2004.
3. Legea cu privire la Banca Naţională a Moldovei, Nr. 548-XIII din 21.07.95. Data ultimei
modificări 24.07.2003.
4. Legea cu privire la proprietate, Nr. 459-XII din 22.01.1991. Data ultimei modificări
17.10.2002.
5. Legea privind societăţile pe acţiuni, Nr. 1134-XIII din 02.04.1997. Data ultimei modificări
12.12.2002.
6. Legea taxei de stat, Nr. 1216-XII din 03.12.92. Data ultimei modificări 04.12.2003.
7. Legea cu privire la asigurări, Nr. 1508-XII din 15.06.1993. Data ultimei modificări 25.12.2003.
8. Legea instituţiilor financiare, Nr. 550-XIII din 21.07.1995. Data ultimei modificări 29.05.2003.
9. Legea cu privire la investiţiile în activitatea de întreprinzător, Nr. 81-XV din 18.03.04.
10. Legea cu privire la fondurile de investiţii, Nr. 1204-XIII din 05.06.1997. Data ultimei
11. Legea RM cu privire la inspecţia înainte de expediţie, Nr. 265-XV din 26.06.2003.
45
12. Legea privind Curtea de Conturi, Nr. 312-XIII din 08.12.1994. Data ultimei modificări
17.05.2002.
13. Legea insolvabilităţii, Nr.632-XV din 14.11.2001. Data ultimei modificări 26.12.2003.
14. Legea salarizării, Nr. 1305-XII din 25.02.1993. Data ultimei modificări 26.12.2003.
15. Legea cu privire la programul de privatizare pentru anii 1997-1998, Nr.1217-XIII din
25.06.1997. Data ultimei modificări 01.04.2004.
16. Legea asistenţei sociale, Legea RM Nr. 547-XV din 25.12.2003.
17. Legea RM privind finanţele publice locale, Nr. 397-XV din 16.10.2003.
18. Legea serviciului public, Nr. 443-XIII din 04.05.1995. Data ultimei modificări 25.12.2003.
19. Legea privind sistemul bugetar si procesul bugetar, Nr.847-XIII din 24.05.1996. Data ultimei
20. Legea privind taxele locale, Nr. 186-XIII din 19.07.1994. Data ultimei modificări 05.02.2004.
21. Legea privind alocaţiile sociale de stat pentru unele categorii de cetăţeni, Nr. 499 - XIV din
14.07.1999. Data ultimei modificări 26.09.2003
22. Legea privind pensiile de asigurări sociale de stat, Nr.156-XIV din 14.10.1998. Data ultimei
23. Legea cu privire la asigurarea obligatorie de asistenţă medicală, Nr.1585- XIII din 27.02.1998.
Data ultimei modificări 25.12.2003.
24. Legea privind administraţia publică locală, Nr. 186- XIV din 06.11.1998. Data ultimei
25. Legea cu privire la sistemul public de asigurări sociale, Nr. 489- XIV din 08.07.1999. Data
ultimei modificări 18.12.2003.
26. Legea cu privire la tariful vamal, Nr. 1380-XIII din 20.11.1997. Data ultimei modificări
11.12.2003.
27. Legea bugetară anuală pentru anii respectivi.
28. Legea Bugetului Asigurărilor Sociale de Stat pentru anii respectivi.
29. Legea cu privire la bani, Nr. 1232-XII din 15.12.1992.
30. Legea cu privire la Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare, nr. 192-XIV din 02.11.1998. Data
31. Legea cambiei, Nr. 1527-XII din 22.06.1993
32. Legea cu privire la prevenirea şi combaterea spălării banilor, Nr. 633-XV din 15.11.2001. Data
33. Legea RM privind garantarea depozitelor persoanelor fizice în sistemul bancar, Nr. 575-XV
din 26.12.2003.
34. Legea cu privire la gaj, Nr.449-XV din 30.07.2001. Data ultimei modificări 21.11.2003.
35. Legea cu privire la leasing, Nr. 731 din 15.02.1996. Data ultimei modificări 13.06.2003.
36. Legea cu privire la franchising, Nr.1335-XIII din 01.10.1997. Data ultimei modificări
13.06.2003.
37. Legea cu privire la piaţa valorilor mobiliare, Nr. 199-XIV din 18.11.1998. Data ultimei
38. Codul Fiscal, Nr.1163-XIII din 24.04.1997. Data ultimei modificări 06.02.2004.
39. Codul vamal. Nr. 1149-XIV din 20.07.2000.
40. Clasificaţia bugetara. Hotărârea Parlamentului RM privind clasificaţia bugetara Nr.969-XlII
din 24 iulie 1996.
41. Cu privire la indexarea pensiilor, Hotărârea Guvernului RM, Nr. 278 din 22 martie 2004.
42. Privind politica monetară şi valutară a BNM pentru anii respectivi, Hotărîri ale BNM.
43. Despre aprobarea Regulamentului cu privire la efectuarea reviziilor economico-financiare,
Hotărârea Guvernului RM Nr. 253 din 10.03.2003. Data ultimei modificări 11.09.2003.
44. Hotărâre a CNVM cu privire la modul de acordare şi retragere a licenţelor pentru activitatea pe
piaţa valorilor mobiliare, nr. 12/1 din 28.10.1999.
45. Hotărârea CNVM cu privire la aprobarea actelor normative privind activitatea de brokeraj şi
dealer, nr. 48/7 din 17.12.2002.
46
46. Hotărâre cu privire la aprobarea Regulilor Bursei de Valori a Moldovei, nr. 17/5 din 19 mai
2000.
47. Regulamentul cu privire la aplicarea TVA, din 01.11.1999. Scrisoare instructivă ale
Ministarului Finanţelor Republicii Moldova.
48. Adochiţei M., Adochiţei A. „Finanţele întreprinderii in economia de piaţă.” - Piatra Neamţ:
Tipografia Mitrea, 1993.
49. Adochiţei M., Antoniu N.”Finanţele întreprinderilor.” - Bucureşti: Editura Didactică şi
Pedagogică, R.A., 1993.
50. Basno Cezar. „Monedă şi Credit.” Vol. II- Bucureşti: A.S.E., 1991.
51. Basno Cezar. „Monedă şi Credit.” Vol. III - Bucureşti: A.S.E., 1991.
52. Basno Cezar, Dardac Nicolae, Floricel Constantin. „Monedă, Credit, Bănci.” - Bucureşti:
Editura Didactică şi Pedagogică, R.R., 1994.
53. Balanescu Rodica, Balanescu Florin, Moldovan Elena. „Sistemul de impozite.” - Bucureşti:
Editura Economică, 1994.
54. Balanescu Rodica, Codreanu Carmen. „Taxa pe valoarea adăugată.” - Bucureşti: Editura
AGER-Economistul, 1993.
55. „Băncile şi relaţiile economice de piaţă” (partea I) / Coordonatori: C.Bulhac, V.Valeico,
P.Petrusin. - Chişinău: Editura „GOLVO", 1994.
56. Bistriceanu Gheorghe, Ana Gheorghe. „Finanţe.” - Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică,
R.A., 1995.
57. Boulescu Mircea, Chita Marcel. „Control financiar şi expertiza contabilă.” - Craiova: Editura
MONDO - EC, 1992.
58. Bran Paul. „Relaţii financiare şi monetare internaţionale.” - Bucureşti: Editura Economică,
1995.
59. Dardac Nicolae, Vasilescu Eugen. „Monedă şi Credit.” Vol. I. - Bucureşti: A.S.E.; 1992
60. „Dicţionar de asigurări”, Coordonator: prof.univ. dr. Gh. D. Bistriceanu. - Bucureşti: Editura
Ştiintifică, 1991.
61. „Dicţionar de relaţii economice internaţionale” / Coordonatori: prof. univ. Dr. Gheorghe
Marin, prof.univ. dr. Alexandru Puiu. - Bucureşti: Editura Enciclopedică, 1993.
62. Drenuţa Emilian. „Administrarea veniturilor bugetului public.” - Bacău: Editura Agora, 1991.
63. Drenuţa Emilian, Neamţu Gheorghe. „Bugetul public.” - Bacău: Editura Agora, 1992.
64. Drenuţa Emilian, „Trezoreria finanţelor publice.” - Bacău: Editura Agora, 1994.
65. Gliga loan. „Dreptul finanţelor publice.” - Bucureşti: Editura didactică şi Pedagogică, R.A.,
1992.
66. „Finanţe publice” / Coordonator prof.univ. dr. Iulian Văcărel. - Bucureşti: Editura Didactică şi
Pedagogică, R.A., 1992.
67. „Finanţe - monedă „/ Coordonator: prof.univ. dr. Maria Bodnar. - Bucureşti, A.S.E., 1995.
68. Kiriţescu Costin C. „Relaţii valutar-financiare internaţionale.” - Bucureşti: Editura Ştiinţifică si
Enciclopedică, 1978.
69. Matei Gheorghe. „Finanţe generale.” - Craiova: Editura MONDO-EC., 1994.
70. „Monedă, credit, bănci” / Coordonator: prof.univ. dr. Cezar Basno. - Bucureşti: Editura
Didactică şi Pedagogică, R.A., 1994.
71. Negruş Mariana. „Tehnici de calcul valutar-financiare.” - Bucureşti: Editura Militară, 1992.
72. „Preţuri si tarife” / Coordonator: prof.univ. dr. Tatiana Moşteanu. - Bucureşti: Editura
Didactică şi Pedagogică, R.A., 2000.
73. Radu Vasile. „Monedă şi politică fiscală.” - Bucureşti: Editura URANUS, 1994.
74. „Relaţii valutar-financiare internaţionale” / Coordonator: conf. univ. dr. Paul Bran. -Bucureşti:
Editura Didactică şi Pedagogică, 1990.
75. Stancu Ion. „Finanţe.” - Bucureşti: Editura Economică, 1996.
76. Toma Mihai. „Finanţe şi gestiune financiară.” - Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică,
R.A., 1994.
77. Topciu Constantin. „Fiscalitatea.” Vol. I. - Bucureşti: A.S.E., 1992.
47
78. Şaguna Dan-Drosu. „Drept financiar şi fiscal.” - Bucureşti: Editura OSCAR PRINT, 1994
79. Vasilescu Eugen, Dardac Nicolae. „Monedă şi Credit.”Vol. II. - Bucureşti: A.S.E., 1991.
80. P.Halpern, "Finanţe manageriale" Editura Economică 1998.
81. Stancu, "Finanţe, Gestiune financiară", Bucureşti. -1997.
82. „Reforma agrară: Falimentul, analize, sinteze, comentarii,” ediţia a II-a; Chişinău 1999/ARA/.
83. Steve Robinson "Management financiar", Bucureşti: Teora 1999.
84. Teodora Vaşcu Barbu "Bugetul statului si agenţilor economici", Bucureşti, 1997.
85. Gh. Manolescu "Buget: abordare economică si financiară". Editura Economică. Bucureşti
1997.
86. Ioan Talpoş. "Finanţele României". Timişoara 1995.
87. T. Moşteanu. "Buget şi Trezorerie publică", Bucureşti 1997.
88. Emilian Drehuţa, Gheorghe Neamţu "Bugetul public şi contabilitatea unităţilor bugetare".
Editura Agora, 1997.
89. Stanislav Fotescu. ş.a. “Iniţiere în asigurări”, Chişinău, editura Policolor 2003.
90. Stanislav Fotescu “Eficienţa asigurărilor în Republica Moldova”, Chişinău 2001, editura
ASEM.
91. Iulian Văcărel, Florin Bercea “Asigurări şi reasigurări”, Bucureşti editura Expert 1998,
92. Marinică Dobrin, Paul Tănăsescu “Teoria şi practica asigurărilor: procedee manageriale în
economia asigurărilor”, Bucureşti 2002, editura Economica – 312 p.;
93. Ion Negoiţă “Aplicaţii practice în asigurări şi reasigurări”, Sibiu 2001, editura Etape.
94. Borgan Decebal Manole „Sistemul informaţional în societăţile de asigurare”, Filipeştii de Tîrg,
editura Antet, 2003.
95. Алексеев М. „ Рынок ценных бумаг” , Москва, Издательство Финансы и статистика,
1992.
96. Антонов Н.Г., Пессель М.А. «Денежное обращение, кредит и банки.», Москва,
Издательство Финстатинформ, 1995.
97. «Банки и рынок « (книга 1) Под общ. Ред. Булгака К.А., Валейко В.П., Петрушина П.А. ,
Кишинев, Издательство «БОЕВО», 1994.
98. Бункина М.К. «Деньги. Банки. Валюта.»: Учебное пособие, Москва, Издательство АО
«ДИС», 1994.
99. Валейко В.П., Примак А.Л.»Управление фондовым рынком (книга 1).», Кишинев,
Издательство РИВЦ, 1995.
100. Валейко В.П. и др. «Управление фондовым рынком (книга 2).», Кишинев,
Издательство РИВЦ, 1995 .
101. Валейко В.П. и др. «Управление фондовым рынком (книга 3).», Кишинев,
Издательство РИВЦ, 1995 .
102. «Денежное обращение и кредит при капитализме” Учебник / Под ред. Л.Н.
Красавиной. - 3-е изд., перераб. и доп., Москва, Издательство Финансы и статистика,
1989 .
103. «Деньги, кредит, банки: Справочное пособие» / Е.И. Кравцова, Б.С. Войтешенко, Е.И.
Кравцов и др., под общ.ред. Г.И. Кравцовой, Минск, издательство Меркаванне, 1994.
104. Долан Э.Дж. и др. «Деньги, банковское дело и денежно-кредитная политика» / Пер. с
англ. В. Лукашевича и др.; под общ. Ред. В. Лукашевича., Москва, 1991.
105. Камшибаев Р.А., Валейко В.П., Стратулат О.А., Камшибаев А.Р. «Инвестиция и
расчеты с ценными бумагами.», Алматы, издательство КИМЭП, 1994.
106. Макконнэл Кэмбэлл Р., Брю Стэнли Л. «Экономикс: Принципы, проблемы и политика:
в 2-х томах 1,2.» , Москва, Издательство «Республика», 1992.
107. «Международные валютно-кредитные и финансовые отношения»/ Под ред. Д.э.н.
проф. Л.Н.Красавиной, Москва, издательство Финансы и статистика, 1994.
108. Нуриев P.M. « Деньги, банки и денежно-кредитная политика.», Москва, издательство
Финстатинформ, 1995.
48
109. «Общая теория денег и кредита»: Учебник / Под ред. Проф. Е.Ф. Жукова., Москва,
издательство ЮНИТИ, 1995.
110. «Общая теория финансов»: Учебник / Л.А. Дробозина, Ю.А. Константинова, Л.П.
Окунева и др.; под общ. Ред. Л.А. Дробозиной. - Москва, издательство ЮНИТИ, 1995.
111. « Банки и биржи», под общ.ред. Л.А. Дробозиной, Москва, издательство ЮНИТИ,
1995.
112. «Финансы и кредит»: Учебник / А.Ю. Казак и др.; Под ред. А.Ю. Казака.,
Екатеринбург, издательство МП «ПИПП», 1994.
113. В.М. Родионова, Ю.Я. Вавилов, Л.И. Гончаренко и др. «Финансы», Москва,
издательство Финансы и статистика, 1995.
114. Дж. Ван Хорн «Основы финансового менеджмента».- 11-е издательство, Москова –
Санкт-Петербург-Киев, издательство Вильямс, 2003.
115. В. В. Ковалев «Введение в финансовый менеджмент», Москова, издательство Финансы
и статистика, 1999.
116. Бернар Коласс «Управление финансовой деятельностью предприятия», Москва,
издательство Финансы, 1997.
117. Юджин Ф. Бригхэм «Энциклопедия финансового менеджмента», Москова,
издательство Экономика, 1998
118. «Практикум по финансовому менеджменту», Москва, издательство «Перспектива»,
1998.
119. P. Брейли, С. Майерс «Принципы корпоративных финансов»,Москва , изд-во «Олимп-
бизнес»,1997.
120. Ульям Ф. Шарп «Инвестиции», Москва, 1997.
121. E.G. Стоянова «Финансовый менеджмент: теория и практика.», Москва, издательство
Перспектива, издание-3 , 1998.
122. «Финансовый менеджмент» под ред. Г. Б. Поляка, Москва, «Финансы» изд.
Объединение, 1998.
123. «Финансовое управление фирмой» под ред. В. И. Терехина, Москва, издательство «
Экономика», 1998.
124. Юджин Ф. Бригхэм, Луис Гапенски « Финансовый менеджмент», Санкт Петербург,
издательство «Экономическая школа», 1997 в 2-х томах.
125. Е.С. Стоянова, М.Г. Штерн «Финансовый менеджмент для практиков» Москва, изд-во
« Перспектива», 1998.
126. А.А. Гвозденко «Основы страхования», Учебник, Москва, издательство Финансы и
статистика 1998.
127. В.И. Рыбкин «Аудит страховых компаний», Москва, АО Финстатинформ 1995.
128. А.Н. Зубец «Страховой маркетинг», Москва, издательство АНКИЛ 1998.
129. Л.Г. Скамай «Страхование», Учебное пособие, Москва, издательствоИНТРА-М 2001.
130. А.П. Архипов, В.Б. Гомель «Основы страхового дела», Учебное пособие, Москва,
издательство Маркет ДС, 2002.
131. К.Е. Турбина «Теория и практика страхования», Учебное пособие, Москва,
издательство АНКИЛ , 2003.
132. Под редакцией профессора В.В. Шахова «Страхование», Москва, издательство
АНКИЛ, 2002.
133. К.Е. Турбина «Тенденции развития мирового рынка страхования», Москва,
издательство АНКИЛ , 2000.
134. М.Н. Басаков «Страховое дело в вопросах и ответах», Ростов-на-Дону, издательство
Феникс, 1999.
135. Б.Ю.Сербиновский, В.Н.Гарькуша «Страховое дело», Ростов-на-Дону, издательство
Феникс, 2000.
Bibliografia suplimentară.
136. Banks / Volum 1. Washington, D.C. International Monetary Fund, 1992.
49
139. Brigham Eugene. Fundamentals of financial management / Seventh edition. The Druben
Press, 1996
140. Financial Regulation. Washington, D.C.: The World Bank, 1992.
141. Frame works for Monetary Stability. - Washington, D.C.: International Monetary Fund,
1994.
142. Francois Deruel. Finances publiques / Dalloz. - Paris: 1977.
143. Improving'l Administration in Developing Gauntries. - Washington, D.C.: I.M.F. 1992.
144. Khan M.Y., Jain S. Theory and problems of Financial Management. - New Delhi: Ta'I
McGraw-hill Publishing Company Limited, 1993.
145. Klein Thomas. External Debt Management.-Washington, D.C.: The World Bank, 1994.
146. Musgrave Richard, Musgrave Reggy. Public Finance in Theory and Practice. Tourth Edition,
McGraw-Hill Company, New Yore, St.Louis. San-Francisco. 1984.
147. Newbery David, Stern Nicholas. The Theory of Taxation for Developing Countries / The
World Bank. Oxford University Press, 1987.
148. Pechman Joseph. Federal'l Policy / Fifth edition. - Washington, D.C.: The Brookings
Institution, 1987.
149. Pischke J.D. Von. Finance at the Frantier. - Washington, D.C., 1991.
150. Premchand. Public Expenditure Management / International Monetary Fund. Washington,
D.C. 1993.
151. Tait Alan. Value Added'l. - Washington, D.C.: International Monetary Fund, 1988.
152. Tax Policy. - Washington, D.C.: International Monetary Fund, 1995.
153. Tax Policy in Development Countries. - Washington, D.C.: The World Bank 1991.
154. Accounting and finance for managers in insurance”, CII 1991
155. J. Cowan, „Lloyd’s regulatory requiremenrs”, CII, 1991
156. O.C.D.E. L’assurance et les services financiers. Tendances structurelles // Les Editions de
L’O.C.D.E, Paris 2001
157. www.mdl.net
158. www.infomerket.md
159. www.generali.ro
160. www.aiglife.ro
161. www.allinsurance.ru
162. www.ankil.ru
163. www.ins-forum.ru
164. www.cea.assur.org - Comite Europeen Des Assurances
50
Anexa 1
Ministerul Educaţiei al Republicii Moldova
Universitatea de Stat din Moldova
Facultatea Ştiinţe Economice
Catedra „Finanţe şi Bănci”
DARE DE SEAMĂ
privind efectuarea practicii de specialitate la
(denumirea întreprinderii____________________)
Prenumele, numele studentului________

Grupa _____________________________
Conducător ştiinţific
Prenumele, numele _______________
Chişinău, 2010
51
Anexa 2
BIBLIOGRAFIE
I. Acte legislative şi normative
II. Manuale, monografii, cărţi, broşuri
III. Articole din presa periodică
52

Stagii - Finante Proirctarea2010-2011

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Stagii - Finante Proirctarea2010-2011

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

FACULTATEA ŞTIINŢE ECONOMICE

Autori: Ulian Galina, dr.hab.,prof.univ.,

Şef catedră Finanţe şi Bănci

II. OBIECTIVELE GENERALE ALE STAGIILOR DE PRACTICĂ

III. ADMINISTRAREA STAGIILOR DE PRACTICĂ

Semes Nr. Evaluarea

IV. DESCRIEREA STAGIILOR DE PRACTICĂ

4.1 Practica de iniţiere în specialitate

OBIECTIVE DE REFERINŢĂ A PRACTICII DE INIŢIERE ÎN SPECIALITATE

La nivel de cunoaştere şi înţelegere:

În scopul organizării calitative a practicii, catedra numeşte coordonatorii ştiinţifici ai practicii de

Coordonatorul de la catedra de specialitate:

Conducătorul practicii de la întreprindere este obligat:

Studentul-stagiar are dreptul:

Studentul-stagiar este obligat:

I. Conţinutul practicii de iniţiere în cadrul întreprinderii

Capitolul 1. Evoluţia şi caracteristica generală întreprinderii.

Capitolul 2. Structura organizatorică a întreprinderii

Capitolul 3. Structura de conducere a întreprinderii (organizaţiei)

Capitolul 4. Analiza patrimoniului (activului) întreprinderii

Capitolul 5. Analiza surselor de finanţare

Capitolul 6. Eficienţa activităţii economico-financiare

Capitolul 7. Concluzii generale privind situaţia actuală şi perspectivele dezvoltării întreprinderii.

II. Conţinutul practicii de iniţiere în cadrul BNM/ bancii comerciale

III. Conţinutul practicii de iniţiere în cadrul IFPS/inspectoratului fiscal teritorial

Capitolul 1. Structura organizaţională al inspectoratului fiscal

Capitolul 2. Specificul calculării şi achitării impozitelor

Capitolul 3. Regulile generale de stingere a obligaţiei fiscale şi controlul fiscal

Capitolul 4. Regulile specifice de stingere a obligaţiei fiscale şi ordinea trecerii în cont şi

Conţinutul Raportului trebuie să fie redat prin următoarele compartimente:

Perfectarea dării de seamă

4.2. Practica de specialitate

OBIECTIVE DE REFERINŢĂ A PRACTICII DE SPECIALITATE

În scopul organizării calitative a practicii, catedra numeşte coordonatorii ştiinţifici ai practicii

Coordonatorul practicii de specialitate în cadrul facultăţii:

Coordonatorul de la catedra de specialitate:

Conducătorul practicii de la întreprindere este obligat:

Studentul-stagiar are dreptul:

Studentul-stagiar este obligat:

Programa practicii de specialitate trebuie să includă unul din următoarele compartimente:

1.3. Studierea activităţii emisionale a băncii comerciale

La capitolul respectiv practicantul studiază: legislaţia cu privire la fondarea şi activitatea

1.4. Studierea activităţii investiţionale a băncii comerciale

1.5. Familiarizarea cu alte activităţi ale băncii comerciale

1.6. Elaborarea concluziilor şi sugestiilor studentului referitoare la practică

1. Conţinutul practicii de specialitate în cadrul societăţilor pe acţiuni (S.A.)

2.1. Structura organizatorico-juridică şi financiară a societăţii pe acţiuni. Formarea şi utilizarea

2.2. Studierea politicii investiţionale şi financiare ale S.A.

2.3. Studierea activităţii de marketing, a eficienţei gestiunii costurilor şi a metodelor de

2.4. Studierea rapoartelor financiare

Conţinutul practicii de specialitate în cadrul în cadrul companiilor de asigurare

3.1. Caracteristica generală a organizaţiei

3. 2. Baza normativă şi juridică de activitate a societăţii

- calculată rentabilitatea unor tipuri de activităţi (operaţiuni) şi a întreprinderii în întregime

3.4. Managementul financiar

4. Conţinutul practicii de specialitate în cadrul Băncii Naţionale a

5. Conţinutul practicii de specialitate în cadrul Societăţilor cu Răspundere

5. 2. Baza juridică şi normativă de activitate a întreprinderii

5. 3. Starea financiară a întreprinderii

5.3.1. Starea patrimonială a întreprinderii

5.3.2. Analiza generală a bilanţului contabil al întreprinderii

5.3.3. Rezultatele financiare ale activităţii (formarea şi utilizarea profitului) şi