Eseu: Căutarea căii adevărate pentru salvarea condiției

umane și redobândirea propriului eu.

Omul este ființa luptătoare care se află într-un labirint continuu- numit viață.
Oamenii sunt unicii ce caută neîntrerupt depășirea “condiției umane”, depășirea
limitelor impuse de societatea restrictivă, și realizarea protestului împotriva
universului captiv, închis. Viața, reprezintă doar un șir de încercări de a afla tot
și despre toate... Omul este captiv propriei condiții, este captiv vieţii
apăsătoare, sufocante, din care nu poate evada în libertate.
De cele mai multe ori individul nu merge mai departe și se oprește la primul
obstacol, și astfel rămâne resemnat și își duce povara destinului fără să-și pună
întrebările: „Cine sunt? De unde am venit? Unde vreau să ajung?”. Prin lipsă de
căutare are loc amăgirea omului lipsit de satisfacții cu mici reușite, cee ce nu-l
motivează să meargă mai departe, să descopere noi orizonturi.
Chiar dacă se pare că drumul s-a oprit aici, trebuie de sfâșiat iluziile și de
constat că în viaţa de până acum a fost pe drumul greşit, dar apoi să nu renunţe
ci să înceapă din nou căutările. Destinul nu depinde de întâmplare, ci de alegeri.
Limitele vieții sunt puse doar în minte, în realitate ele nu există, însă voița de a
scăpa, de a ieși la lumină este insufientă de aceea totdeauna, ieşirea din limite
vechi înseamnă intrarea în limite noi. Omul modern este, marcat de nelinişte, de
spaimă, urmărit de o vină pe care nu şi-o cunoaşte şi anume el se află captiv în
propriul univers, din care nu poate evada în liberatate. Soluția de ieșire este
unică și anume evadarea din propriul destin, autodescoperirea, asumarea
destinului, spre a afla mereu o altă şansă...Există doar o cale adevărată, una
singură posibilă, care se află înlăuntrul nostru, de aceea nu trebuie să
învinovăţim pe nimeni cînd ceva nu merge, noi suntem responsabili pentru ceea
ce dobîndim sau nu.
Chiar dacă pielea se încreţeşte, părul încărunţeşte, iar zilele se transformă în
ani, ce e mai important se păstrează, forţa şi determinarea care nu au limită.
Caracterul, munca sunt cele care înfruntă obstacolele. Cunoaşterea transformă
mintea. Felul în care omul transformă lumea, felul în care el lucrează în lume şi
utilizează resursele ei, felul în care gândeşte şi priveşte lucrurile din ea îl
transformă şi pe el însuşi. O nouă naştere este posibilă numai prin eliberare
totală, prin moarte, asumare.