Curiozități despre sistemul digestiv

1.Mancarea nu are nevoie de legea gravitatiei pentru a ajunge in stomac.

Cand mananci ceva, mancarea nu cade pur si simplu prin esofag pana in stomac.
Muschii esofagului se contracta si se relaxeaza ca niste unde intr-o miscare
denumita peristaltism, care impinge alimentele prin micul canal pana in stomac.
Datorita peristaltismului, chiar daca stam cu capul in jos cand mancam, mancarea
tot va ajunge in stomac.
2.Detergentii de rufe contin enzime prezente in sistemul digestiv.
Detergentii de rufe contin de multe ori diferite clase de enzime, printre care
proteaze, amilaze si lipaze. Sistemul digestiv uman contine si el aceste enzime.
Sistemul digestiv foloseste aceste tipuri de enzime pentru a descompune mancarea.
Proteazele descompun proteinele, amilazele descompun carbohidratii si lipazele
descompun lipidele. De exemplu, saliva contine atat amilaze cat si lipaze, in timp
ce stomacul si intestinul subtire folosesc proteazele.
3. Un barbat cu o gaura in stomac a ajutat la o mai buna intelegere a
procesului digestiv.
In 1822, in cadrul unei partide de vanatoare a fost impuscat din greseala un tanar de
19 ani numit Alexis St. Martin. Chirurgul militar William Beaumont l-a operat cu
succes pe St. Martin, insa vanatorul a ramas cu o gaura in peretele abdominal al
stomacului, denumita fistula. Fistula i-a oferit lui Beaumont ocazia de a investiga
functionarea stomacului in modalitati cu totul noi.
In urmatorii zece ani Beaumont a efectuat 238 de experimente pe St. Martin, dintre
care unele implicau introducerea hranei direct in stomacul pacientului. A tras
numeroase concluzii utile din aceste experimente, printre care faptul ca febra
afecteaza digestia si ca digestia este un proces ce implica ceva mai mult decat o
simpla macinare a hranei de catre stomac, care are nevoie si de acid clorhidric.
4. Stomacul trebuie sa se protejeze — de el insusi.
Celulele de-a lungul peretelui interior al stomacului secreta in jur de 2 litri de acid
clorhidric in fiecare zi, care ajuta la uciderea bacteriilor si ajuta in procesul
digestiei. Daca acidul clorhidric iti suna cunoscut, este din cauza ca aceasta
substanta chimica puternica este folosita de obicei la inlaturarea ruginii si a pietrei
de pe foile si bobinele de otel, dar se mai regaseste si in produsele de curatat, in
special in cele pentru vasul de toaleta.
Pentru a se proteja de acidul coroziv, captuseala stomacului are un strat gros de
mucus. Insa acest mucus nu poate amortiza la nesfarsit efectele sucurilor digestive,
de aceea stomacul produce un strat nou de mucus la fiecare doua saptamani.
 • 5. După o masă mai bogată, starea de somnolenţă poate apărea din cauza
triptofanului, un aminoacid esenţial, ce se găseşte în cantităţi mai mari în carne. O
concentraţie mai mare de triptofan în sânge se poate obţine şi după ingerarea
alimentelor bogate în glucide.
•  6. La fiecare două săptămâni, stomacul nostru produce o nouă mucoasă care să-i
căptuşească pereţii interiori. Altfel, sucurile gastrice ar ajunge să digere până și
stomacul!
• 7. Un inghititor de sabii a ajutat doctorii sa se uite in interiorul stomacului.
• Un endoscop este un instrument folosit pentru examinarea organelor si cavitatilor
din interiorul corpului. Medicul german Philipp Bozzini a creat prima versiune
primitiva a endoscopului, denumit lichtleiter (ce insemna "conductor de lumina"),
la inceputul anilor 1800, pentru a inspecta anumite zone din corp, urechi, cavitatea
nazala si uretra.
• Jumatate de secol mai tarziu, chirurgul francez Antoine Jean Desormeaux a creat un
alt instrument, denumit "endoscop," pentru a examina tractul si vezica urinara.
• In 1868, medicul german Adolph Kussmaul a folosit un endoscop pentru a se uita
in interiorul unei persoane vii pentru prima oara. Spre deosebire de endoscopul din
ziua de azi, instrumentul lui Kussmaul nu era flexibil, fiind greu de manevrat in
interiorul corpului. De aceea Kussmaul a apelat la talentul unui inghititor de sabii,
care a putut inghiti cu usurinta instrumentul de 47 pe 1.3 cm proiectat de
Kussmaul.