Sunteți pe pagina 1din 3

GENIU PUSTIU Mihai Eminescu" Caci demonii sunt ingeri de geniu...

"(Cezara) Ramas intre manuscrisele poetului pana in 1904 cand I.Scurtu Il publica in volum,romanul neterminat "Geniu pustiu"a fost scris in18681869.In 1871 Eminescu il instiinteaza pe Iacob Negruzzi ca lucreaza la un roman cu titlul"Naturi catilinare",fara nici o legatura c uromanul lui Friederich Spielhagen "Problematische Naturon"."Geniu pustiu"incepe cu o meditatie asupra romanului ca metafora avietii,asupra romanului etern asemenea vietii insesi("Dumas zice ca romanul a existat totdeauna.Se poate.El e metafora vietei"). Tasso e in "Geniu pustiu"arhetipul simbolic al seriei Toma Nour-Ioan-(naratorul).Intalnindu-l pe Toma Nour,naratorul cauta in el prototipul Tasso("oare nu voi gasi in acest om un Tasso sa-l studiu mai indeaproape?").Prin substitutia Tasso-Toma Nour ,coincidenta artist-rege aventuros sau artist-erou al revolutiei este experimentata ca tema a "cartii",a romanului metafora a vietii-care e "Geniu pustiu"."Geniu pustiu" cuprinde confesiunea unui tanar nationalist,Toma Nour,un"demon"eminescian ca intr-unele din poemele primei epoci:"Inger si demon","Imparat si proletar" ,"Strigoii", personaj byronian ,in care frumoasa complexiune fizica ascunde un suflet dezamagit si revoltat, dupa cum ni-l arata portretul romantic atat de caracteristic pentru tendintele primei maniere a lui Eminescu:"Er afrumos-deo frumusete demonica.[...]-un Satan dumnezeiesc car etrezit in cer a sorbit din lumina cea mai sfanta,si-a imbatat ochii cu idealele cele mai sublime..." .Acest inger cazut este un aspru critic al societatii timpului, in care uraste deopotriva minciuna unei civilizatii de imprumut, ca si viata fara munca a coruptelor clase conducatoare . El doreste o revolutie morala inc are "ideea romaneascs sa fie mai mare decat uman, genial,frumos".Dupa o singuratica si trista copliarie de orfan ,Toma cunoaste in Ioan, suflet viril locuind intr-un corp plin de gingasie feminina, un prieten de care il unesc legaturi fervente, continand ceva din cultul romantic al androginului. In sensul pe care il acorda aici autorulsintagmei, prin"naturi catilinare"intelege "spiritele problematice, insurgente, faustiene, ale unei generatiii nconformiste ,revoltate si dezamagite totodata, inflacarata de idealurile nationale si tictuita de plumbul greu al solitudinii. Pictoru Ioan, Toma Nour,Poesis, Sofia ,formeaza "familiacatilinarilor". Acestea sunt personajele principale ale romanuluineterminat si numele lor metaforice sunt simbolice, dupa cum se poateconstata.Numele primilor doi amintesc de doi apostoli:intaiul,de IoanBotez atorul, caruia i s-a taiat capul, iar al doilea de Toma necredinciosul, in timp ce Sofia reprezinta intelepciunea iar Poesis-poezia, prima avand o viata pura ,a doua-o viata aventuroasa." Geniu pustiu"este totodata un roman istoric si social ,filozofic si sentimental (erotic).El contine exprimarea unei atitudini protestatare a autorului, prin intermediul celor doua personaje, Toma Nour si

Ioan,adevarate "naturi catilinare"ce se disting prin opozitia fata de nedreptatile si ticalosiile sociale, fata de influentele nefericite ale societatii asupra individului si pentru lupta pasionata pentru triumful binelui comun. Numele,metaforic,al lui Toma Nour ,e de doua ori simbolic:el sugereaza indoiala si intunecare . Insa cu tot romantismul portretului zugravit, Toma Nour este dominat de idei,sentimente si atitudini care sunt caracteristice nu numai eroului romantic,ci si in mare masura eroului literaturii iluministe prin critica vehementa indreptata impotriva nedreptului intocmirii sociale,amonarhilor si a politicienilor -ca si prin entuziasmul cu care vorbeste despre omenire, despre egalitatea si libertatea natiunilor luminate,despre "cosmopolitism"si"indemn la pacea universala". Retras la inceput in durerea proprie, deznadajduit in iubire,Toma Nour incearca sa se sinucida; framantarile revolutionare il schimba : devineluptator activ pentru cauza romanilor ardeleni si-l razbuna pe prietenulsau mort,Ioan.Figura demonica, dupa cum reiese din portretul facut si din natura lui catilinara, nonconformist si razvratit, Toma Nour este stapanit "de un zbucium si de un chin infernal"datorita dezacordului cu lumea .El are" trairi excesive"si "stari de exaltare in dragoste".Experienta-dureroasa-a lumii prin care trece ramane dezorganizata si haotica,un"vis absurd"."Viata mea toata(marturiseste eroul)mi separea un fantastic vis de nebun,fara inteles si fara tinta".A resimti propria viata ca pe un "vis absurd" marturiseste divortul, specific naturilor catilinare, intre lumea gandirii si existenta ,intre spatiu linterior si timpul istoric prin care personajul rataceste fara a-lintelege,dar incercand sa i se incadreze.Toate momentele cruciale ale existentei lui Toma Nour sunt urmate de un vis compensatoriu,in care fiinta pierduta sau moarta era gasita intrun univers paradisiac .Legea de care asculta cele doua serii de "vise"-visul absurd al vietii si visul coerent din universul oniric compensatoriu-este legea opozitiei. "Nefericit in dragoste si invins inactivitatea revolutionara ,Toma Nour gaseste mangaiere in vis" Tip demonic cu "elanuri titaniene" este si prietenul lui Ioan, mizantrop la inceput,cu o gandire metafizica,necrezand in oameni si detestandu-I ("e infam tot ce e om"), pentru ca apoi evenimentele concrete sa-l readuca la realitate si sa-si schimbe crezul si atitudinea :devine darz si lucid,se integreaza miscarii revolutionare si ajunge tribun al poporului revoltat care il iubeste si il stimeaza.Se pune astfel in evidenta natura sa duala: pe de o parte, contesta nobletea omului si socoate ca lumea e demna de dispret ,iar pe de alta parte iubeste oamenii si e iubit de ei ,ceea ce-l face capabil de actiuni titaniene,considerand ca izolarea in solitudine e o lasiatate.In redarea crud relista de catre tanaraul Eminescu,revolutia ecrancena ,cu scene de cruzime din partea ungurilor :un tradator legat intr-o moara ce pluteste pe apa arzand,Ioan decapitat de un tribun ca sa nu cada prizonier ,iar incendiul provocat de unguri este,in descrierea autorului,de un" aspect grandios , de proiectie cosmica". Cele doua figuri femnine,Sofia si Poesis , sunt inzestrate cu "farmecele lumesti ale Venerei si acelea divine,ale Madonei".Ioan vede in iubita sa Sofia un inger gandit de Dumnezeu ,iar Poesis este in acelasi timp siinger si demon, inger si femeie,"tipul ideal al femeii romantice" .Din punct de vedere compozitional

,"Geniu pustiu"se prezintasub un aspect neobisnuit pentru romanul romanesc al vremii:nu se respecta succesiunea normala in timp a evenimentelor , se petrecintretaieri de planuri temporale (intoarceri in trecut si antici pari); se prezinta insistent situatii limita,staridementiale,omoruri,sinucideri.Toma Nour e urmarit in prezent cu ideile si sentimentele ce-l stapanesc , pentru ca apoi sa i se prezinte trecutul pe baza manuscrisului ,primit de autor de la el,in care isi povesteste viata. De asemenea, insiruirea evenimentelor este intrerupta de prezentarea amanuntita a unor trairi ale eroului si a unorintamplari. Toate acestea urmaresc reconstituirea naturii catilinare a lui Toma Nour.Alaturi de ele, oniricul are un rol important,visul fiind "un fel de mjloc de cunoastere ,fie a lumii interioare chinuite,bantuite despaime,a eroului,fie a unor adevaruri oculte din universul popular ".Celui"nenascut in timpul sau",celui ratacit intrun timp istoric strain,visul ii va oferi imagini paradisiace compensative,ca oindepartata solie a patriei sale cosmice,a stelei sale moarte.Destinul lui Toma Nour e marcat de trei visuri simbolice,care marcheaza treimomente de suprema suferinta ale existentei sale,traducandu-le inlimbajul armoniei cosmice:la moartea mamei sale,copil fiind, adoarme pe mormantul proaspat si se viseaza patrunzand, cu infatisareangelica,eliberata de povara lutului,in gradinile paradisului.La moartea iubitei,atunci cand Poesis silita de mizerie si de suferinta iltradeaza, Toma Nour incearca sa se sinucida si-n acest somn mortuari si viseaza iubita, absolvita de pacat, in insulele mortii,caresunt,poate,Insulele fericitilor,miticele " Isole lontane"ale Renasterii. Casi in primul vis,accesul in spatiul sacru pare conditionat de o moarte rituala.