CaracterizareaEcaterinei din “Biserica Alba” de Ion Druta

Prin lucrarea “Biserica Alba”, Ion Druta incearca sa destrame orice labirint sufletesc, sa expuna
destinelesi indeletnicirile personajelor, pe care le evoca. Unul dintre aceste personaje este
Ecaterina “cea Mica”.
Ecaterina reprezinta femeia orfana din sat. Ea intruchipeaza valorile, necesare oricarui om
credincios si reprezinta simbolul puritatii si bunatatii.
Calitatile ei principale sunt bunatatea, simplitatea si daruirea de sine.Orice fapta a ei nu avea
nimic rau si orice vorba era spusa cu gindire si atentie. Avea in grija sa se copii – copii orfanica
si ea.Desi era orfana si saraca, avea un suflet mare, un suflet plin de demnitate si incredere. Prin
Ecaterina, autorul ne reprezinta si neamul nostrum cu istoria lui.
Caracterizarea directa se face de catre autor. El o reprezinta ca o femeie crestina, care,pentru a-si
adduce Mintuitorul in suflet, a mers doua saptamini “zi de zi”: “Statea in prag abatuta, rusinata,
necajita, si se tot muta de pe un picior pe altul, caci nu se putea hotari sa intre.” Era rusinata de
cum arata si de cine era. Ii parea ca intrind, va “murdari” puritatea bisericii. Era o femeie tipica
satului, saraca si lipsita de orice privelegii, insa numai in biserica se putea simti ca si toti
ceilalti:” Din sarmanele ei hainute curgeau zdrente, si numai basmaua, clatita mai nu de mult in
apele Ozanei, albea indaratnic, albea intruna, curatindu-I oarecum mindria si adeverindu-I
demnitatea.”
Caracterizareaindirecta se evidentiazaprinfaptele sale, prinvorbasasimplasiprinmodul de a gindi.
Nu aveacurajulsaintre in biserica, deoarecegindea,capacateleei nu ii permit safacaasta.Era o
femeiechibzuita, ce nu spuneaoricesioricui: “ Cuvintelepe care urmasa le
rosteascamaiintiieraualese cu grija, apoiclatite in apele curate ale sufletuluisau,
apoiasezatefrumuselunullingaaltul, cu o socotealape care o cunosteanumaiea…” De asemenea,
era o femeie, ceaveaputernicia de a oplosicitevasufletesi de a le oferidragostea de a le fi maicuta:
“I-am luat de sufletcitierau cu mine, le-am zisfiusifiica, ei mi-au zis “maicuta”,
siiacaasavietuim…”Pelingafrumuseteachipului, detineasi o frumuseteuluitoare a sufletului,
facindu-ipetotisa o indrageascaasa, cum era. Asta s-aintimplatsi cu poslusnicul, care a fostatras
de easi l-a rugatpeparintesa fie slobozit“saplece cu aceastafemeie in lume”.
Impreuna cu calitatileEcaterinei, autorul ne reprezintapuritateasiangeliculbisericii.Ne
prezintasprijinul moral al bisericii, pe care totiilcautasimiscarilesufletesti, aduse de credinta.
Ecaterinareprezintadragosteasirespectul, pastrarea cu sfintenie a valorilor,ce tin de cinste,
bunatate, demnitate, adevarsidreptate. Ea e cea care reprezintaneamul, peDumnezeusi casa
parinteasca.